Mărturii pentru Comunitate Vol. 4 pp. 399-408 Ziua 238

Continuare. 

Eu sunt uimită că, cu exemplele din fața noastră despre ce ar putea fi omul și ce-ar putea face, nu suntem stimulați la un efort mai mare ca să egalăm faptele bune ale celor drepți. Nu toți pot ocupa o poziție înaltă; totuși, toți pot ocupa poziții de folos și de încredere și pot, prin credincioșia lor stăruitoare, să facă mult mai mult bine decât și-au închipuit că pot face. Cei care îmbrățișează adevărul trebuie să caute după o înțelegere clară a Scripturilor și o cunoaștere experimentală a unui Mântuitor. Intelectul trebuie să fie cultivat, memoria încărcată. Orice lenevie intelectuală este păcat și letargia spirituală este moarte. 

O, dac-aș dispune de o vorbire destul de puternică să fac impresia pe care doresc s-o fac asupra colaboratorilor mei din lucrarea Evangheliei! Frații mei, voi mânuiți cuvintele vieții, voi aveți de-a face cu minți capabile de cea mai înaltă dezvoltare, dacă sunt îndrumate pe calea cea dreaptă. Dar în cuvântările prezentate se expune prea mult eul. Hristos răstignit, Hristos înălțat la cer, Hristos care vine iarăși trebuie să înduioșeze, să bucure și să umple mintea pastorului Evangheliei, încât să prezinte aceste adevăruri poporului cu iubire și seriozitate profundă. Atunci pastorul se va pierde din vedere și Isus va fi proslăvit. Ascultătorii vor fi atât de impresionați de aceste subiecte întru totul atrăgătoare, încât vor vorbi despre ele și le vor lăuda, în loc să-l laude pe pastor, care nu este decât o simplă unealtă. Dar, dacă poporul, în timp ce îl laudă pe pastor, manifestă puțin interes față de Cuvântul predicat, el poate să știe că adevărul nu sfințește propriul său suflet. El nu le vorbește ascultătorilor lui în așa fel încât Isus să fie onorat și iubirea Lui slăvită. 

-400- 

Hristos a zis: “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”. Așa să lumineze lumina voastră, încât slava să-I revină lui Dumnezeu, și nu vouă înșivă. Dacă lauda vă este dată vouă, pe bună dreptate vă poate fi frică și rușine, pentru că obiectivul cel mare este pierdut — nu Dumnezeu, ci servul este slăvit. Tot așa să lumineze și lumina voastră! Fii atent, slujitor al lui Hristos, în ce fel luminează lumina ta! Dacă strălucește spre cer, descoperind desăvârșirea lui Hristos, ea luminează corect. Dacă este îndreptată asupra ta, dacă te prezintă pe tine și atragi poporul să te admire pe tine, ar fi mai bine să taci cu desăvârșire pentru că lumina ta luminează într-o direcție greșită. 

Slujitori ai lui Hristos, voi puteți fi în legătură cu Dumnezeu dacă vreți să vegheați și să vă rugați. Faceți ca toate cuvintele voastre să fie drese cu sare și lăsați ca bunăvoința și noblețea creștină să stăpânească purtarea voastră. Dacă pacea lui Dumnezeu stăpânește în ea, puterea ei nu numai că va întări, dar va și muia inimile voastre și voi veți fi reprezentanții vii ai lui Hristos. Poporul care mărturisește adevărul se îndepărtează de Dumnezeu. Isus vine în curând și ei sunt nepregătiți. Pastorul trebuie să ajungă el însuși la un standard mai înalt, o credință marcată de o fermitate mai mare, o experiență vie și însuflețită, nu ștearsă și banală, asemenea aceleia a mărturisitorilor cu numele. Dumnezeu pune în fața voastră o țintă înaltă. Vreți voi, prin efort cu post și rugăciune, să ajungeți la întregirea și stabilitatea caracterului creștin? Trebuie să faceți o cale dreaptă cu picioarele voastre pentru ca cel șchiop să nu fie abătut din cale. O legătură strânsă cu Dumnezeu va aduce pentru tine în lucrarea ta acea putere care trezește conștiința și îl convinge pe păcătos de păcat, făcându-l să strige: “Ce să fac ca să fiu mântuit?” 

-401- 

Mandatul dat de Hristos ucenicilor Săi chiar înainte de înălțarea Sa la cer a fost: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. “Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor.” Mandatul ajunge la cei care vor crede în cuvântul Lui prin ucenicii Săi. Și toți cei care sunt chemați de Dumnezeu să stea ca ambasadori pentru El trebuie să ia lecțiile despre evlavia practică date lor de Hristos în Cuvântul Său și să le dea ca învățătură pentru popor. 

Hristos a deschis Scripturile pentru ucenicii Săi, începând de la Moise și toți proorocii, i-a învățat în toate lucrurile cu privire la El și le-a explicat profețiile. Apostolii, în propovăduirea lor, au mers înapoi până la vremea lui Adam și i-au adus pe ascultătorii lor, peste secole, prin istoria profetică și au încheiat cu Hristos și El răstignit, chemându-i pe păcătoși la pocăință și să se întoarcă de la păcatele lor la Dumnezeu. Reprezentanții lui Hristos din zilele noastre trebuie să urmeze exemplul lor și în orice cuvântare să proslăvească pe Hristos cel Înălțat ca totul în toți. 

Formalitatea nu pune stăpânire numai pe bisericile cu numele, ci ea este în creștere până la o măsură alarmantă printre cei care mărturisesc că păzesc poruncile lui Dumnezeu și așteaptă arătarea pe curând a lui Hristos pe norii cerului. Noi nu trebuie să fim înguști la minte și să ne limităm posibilitățile de a face bine; totuși, când extindem influența noastră și lărgim planurile noastre, când Providența deschide calea, trebuie să fim mai serioși spre a evita idolatria lumii. Când facem eforturi mari spre a mări utilitatea noastră, trebuie să facem eforturi corespunzătoare spre a obține înțelepciune de la Dumnezeu pentru ducerea mai departe a tuturor ramurilor lucrării după porunca Lui, și nu dintr-un punct de vedere lumesc. Noi nu trebuie să ne potrivim obiceiurilor lumii, ci să facem tot ce putem cu posibilitățile puse de Dumnezeu la îndemâna noastră spre a descoperi adevărul înaintea poporului. 

-402- 

Când lucrările noastre ca popor corespund cu mărturisirea noastră de credință, vom vedea adus la îndeplinire mult mai mult decât acum. Când avem bărbați tot așa de consacrați ca Ilie, posedând credința pe care a posedat-o el, vom vedea că Dumnezeu ni Se va descoperi și nouă așa cum S-a descoperit bărbaților din vechime. Când avem oameni care, în timp ce își recunosc lipsurile, se vor ruga stăruitor la Dumnezeu cum a făcut Iacov, vom vedea aceleași rezultate. Omul va primi putere de la Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea credinței. În lume există puțină credință. Sunt puțini cei care trăiesc aproape de Dumnezeu. Și cum putem să ne așteptăm la putere mai multă și ca Dumnezeu să Se descopere oamenilor, când Cuvântul Lui este tratat cu neglijență și când inimile nu sunt sfințite prin adevăr? Oameni care nu sunt nici pe jumătate convertiți, care sunt încrezuți și îngâmfați în caracter, predică altora adevărul. Dar Dumnezeu nu lucrează cu ei, pentru că nu sunt sfințiți în inimă și viață. Ei nu umblă smeriți cu Dumnezeu. Noi trebuie să avem un corp de pastori convertiți și atunci vom vedea lumina lui Dumnezeu și puterea Lui care ajută tuturor eforturilor noastre. 

Străjerii din vechime puși pe zidurile Ierusalimului și ale altor orașe ocupau o poziție de cea mai mare răspundere. Siguranța tuturor celor din interiorul orașelor depindea de credincioșia lor. Când se așteptau la primejdie, ei nu trebuia să stea liniștiți nici zi, nici noapte. La fiecare câteva momente, trebuia să se strige unul pe altul, spre a vedea dacă erau treji și că nu se întâmplase nimic rău. Santinelele erau postate pe o înălțime de unde vedeau pozițiile importante care trebuia păzite și de acolo sunau strigătul de avertizare sau de încurajare. Acesta era dus de la unul la altul, fiecare repetând cuvintele, până ce înconjura cetatea întreagă. 

Acești străjeri reprezintă corpul pastoral, de credincioșia căruia depinde mântuirea sufletelor. Ispravnicii tainelor lui Dumnezeu trebuie să vegheze pe zidurile Sionului, și dacă văd sabia venind, trebuie să sune semnalul de alarmă. Dacă sunt santinele adormite și simțurile lor spirituale sunt atât de amorțite, încât nu văd și nu-și dau seama de primejdie, și poporul piere, Dumnezeu va cere sângele lor din mâinile străjerilor. 

-403- 

“Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea.” Străjerii trebuie să trăiască foarte aproape de Dumnezeu, ca să audă Cuvântul și să li se imprime Duhul Lui, pentru ca poporul să nu privească la ei în zadar. “Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ Și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul.” Ambasadorii lui Hristos trebuie să ia seama ca, prin necredincioșia lor, să nu-și piardă propriul lor suflet și sufletele celor care îi ascultă. 

Mi-au fost arătate comunitățile din diferite state care mărturisesc a păzi poruncile lui Dumnezeu și așteaptă a doua venire a lui Hristos. Printre ei există multă nepăsare, mândrie, iubire de lume și o formalitate rece. Și acesta este poporul care ajunge repede să se asemene cu vechiul Israel în ce privește lipsa evlaviei. Mulți fac mare caz de evlavie și totuși sunt lipsiți de stăpânire de sine. Apetitul și patima domină, egoismului i se dă importanță. Mulți sunt arbitrari, dictatoriali, îngâmfați, lăudăroși, mândri și neconsacrați. Și totuși, unele dintre aceste persoane sunt pastori, care se ocupă cu adevăruri sacre. Dacă nu se pocăiesc, sfeșnicul va fi mutat din locul lui. Blestemul Mântuitorului pronunțat asupra smochinului fără rod este o predică pentru toți formaliștii și ipocriții lăudăroși, care se prezintă în fața lumii cu frunziș pretențios, dar lipsit de rod. Ce mustrare pentru cei ce au o formă de evlavie, în timp ce prin viața lor necreștină ei neagă puterea acesteia! Cel care a tratat cu delicatețe chiar pe căpetenia păcătoșilor, Cel care niciodată n-a disprețuit blândețea și adevărata pocăință, oricât de mare era vinovăția, a mustrat cu denunțări usturătoare pe cei care fac mari mărturisiri de evlavie, dar care prin fapte își tăgăduiesc credința. 

-404- 

Modul de a vorbi 

Unii dintre cei mai talentați pastori își fac lor înșiși un mare rău prin felul lor de vorbire defectuoasă. În timp ce învață pe popor datoria de a asculta de Legea morală a lui Dumnezeu, ei nu trebuie să fie găsiți că violează legile lui Dumnezeu cu privire la sănătate și viață. Pastorii trebuie să stea drept și să vorbească fără grabă, hotărât și limpede, luând după fiecare propoziție o inspirație de aer completă și exprimând cuvintele prin exercitarea mușchilor abdominali. Dacă vor observa această regulă simplă, dând atenție legilor sănătății și în alte privințe, ei își pot conserva viața și utilitatea timp mult mai îndelungat decât oamenii din oricare altă profesie. 

Pieptul va deveni mai larg și, prin educarea vocii, vorbitorul rareori ajunge răgușit chiar prin vorbire continuă. În loc ca pastorii noștri să devină epuizați prin vorbire, prin îngrijire, ei pot birui orice tendință spre epuizare. Eu le-aș spune fraților mei din lucrare: Dacă nu vă educați să vorbiți conform cu legile fizice, veți sacrifica viața și mulți vor deplânge pierderea “acelor martiri ai cauzei adevărului”, când, de fapt, prin îngăduința obiceiurilor rele, v-ați făcut rău vouă înșivă și adevărului pe care îl reprezentați și ați jefuit pe Dumnezeu și lumea de lucrarea pe care ați fi putut să o faceți. Dumnezeu ar fi fost bucuros să vă aibă în viață, dar voi ați comis o sinucidere lentă. 

Felul în care este prezentat adevărul are adesea mult de-a face cu hotărârea dacă acesta va fi acceptat sau respins. Toți cei care lucrează pentru cauza cea mare a reformei trebuie să caute să devină lucrători eficienți, ca să poată aduce la îndeplinire cea mai mare cantitate de bine posibil, și nu să reducă din forța adevărului prin propriile lor deficiențe. 

-405- 

Pastorii și învățătorii trebuie să se instruiască pe ei înșiși pentru o pronunție clară și distinctă, dând fiecărui cuvânt sunet deplin. Cei care vorbesc repede din gât, amestecând cuvintele și ridicând glasul până la o înălțime nenaturală, răgușesc repede și cuvintele rostite pierd jumătate din forța pe care ar fi avut-o dacă s-ar fi vorbit răspicat, distinct și nu așa de tare. Simpatiile ascultătorilor sunt slăbite față de vorbitor pentru că ei știu că el își face rău și se tem că se va prăbuși în orice clipă. Nu este nici o dovadă că omul are zel pentru Dumnezeu pentru că lucrează într-o frenezie de excitare și gesticulație. “Căci deprinderea trupească”, spune apostolul, “este de puțin folos”. 

Mântuitorul lumii a dorit ca însoțitorii Lui colaboratori să-L reprezinte pe El; și cu cât un om umblă mai aproape cu Dumnezeu, cu atât mai fără greșeli va fi felul lui de a se adresa, comportamentul lui, atitudinea lui și gesturile lui. Maniere grosolane și stângace n-au fost văzute niciodată la Modelul nostru Isus Hristos. El era un reprezentant al cerului și urmașii Lui trebuie să fie ca El. 

Unii cred că Domnul, prin Duhul Său, îl va califica pe om să vorbească așa cum dorește el să vorbească, dar Domnul n-are de gând să facă lucrarea pe care El a dat-o omului s-o facă. El ne-a dat putere să gândim și ocazii să ne educăm mintea și manierele. După ce am făcut tot ce am putut, folosind la maximum avantajele care ne stau la îndemână, ne putem întoarce apoi spre Dumnezeu cu rugăciune serioasă să facă, prin Duhul Său, ceea ce noi înșine nu putem face și totdeauna vom găsi putere și eficiență la Mântuitorul nostru. 

Calificați pentru lucrare 

Tinerilor noștri li se face un mare rău prin îngăduința de a începe să predice când nu cunosc suficient Scripturile spre a prezenta credința noastră într-o manieră inteligentă. Unii dintre cei care intră în câmp sunt începători în ale Scripturii. Și în alte lucruri ei sunt incompetenți și ineficienți. Ei nu pot citi Scripturile fără ezitări și pronunță greșit cuvintele, amestecându-le în așa fel, încât Cuvântul lui Dumnezeu este înjosit. Cei care nu sunt calificați să prezinte adevărul într-o manieră potrivită nu trebuie să fie încurcați cu privire la datoria pe care o au. Locul lor este acela al învățăcelului, nu al învățătorului. Tinerilor care doresc să se pregătească pentru lucrarea de slujire le este de mare folos să frecventeze colegiul nostru; dar mai sunt necesare și alte avantaje ca să poată fi calificați să devină vorbitori acceptabili. Trebuie folosit un profesor care să-i educe pe tineri să vorbească fără să obosească organele vocale. Și manierelor trebuie să li se dea atenție. 

-406- 

Unii tineri care intră în câmp n-au succes în a-i învăța pe alții adevărul, pentru că ei nu s-au educat pe ei înșiși. Cei care nu pot citi corect trebuie să învețe și trebuie să devină apți să-i învețe pe alții înainte de a încerca să stea în fața publicului. Învățătorii din școlile noastre sunt obligați să se dedice și mai mult studiului, ca să poată fi pregătiți să-i instruiască pe alții. Învățătorii aceștia nu sunt acceptați până n-au trecut un examen riguros și capacitatea lor de a preda lecții n-a fost testată de judecători competenți. În examinarea pastorilor nu trebuie folosită o atenție mai mică, cei care sunt pe punctul de a intra în sacra lucrare de învățare a adevărului biblic pentru lume necesitând a fi examinați cu grijă de către persoane credincioase, cu experiență. 

Când aceștia au avut o oarecare experiență, mai este încă o altă lucrare de făcut pentru ei. Trebuie să fie prezentați înaintea Domnului în rugăciune serioasă, ca prin Duhul Său cel Sfânt să arate dacă sunt acceptați de El. Apostolul spune: “Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă”. Pe vremea apostolilor, slujbașii lui Dumnezeu nu îndrăzneau să aibă încredere în propria lor judecată la alegerea sau acceptarea bărbaților spre a ocupa solemna și importanta poziție de purtători de cuvânt pentru Dumnezeu. Ei alegeau bărbați pe care îi accepta judecata lor, apoi îi puneau înaintea Domnului, să vadă dacă El îi va accepta să meargă în câmp ca reprezentanți ai Săi. Astăzi nu trebuie să se facă mai puțin. 

Am întâlnit în multe locuri bărbați care s-au grăbit să ocupe poziții de răspundere ca prezbiteri ai comunității, nefiind calificați pentru o astfel de slujbă. Ei n-au control suficient asupra lor înșiși. Influența lor nu este bună. Comunitatea este în necaz continuu ca urmare a caracterului defectuos al conducătorului. Mâinile au fost puse prea cu grabă asupra acestor bărbați. 

-407- 

Slujbașii lui Dumnezeu trebuie să aibă o reputație bună, fiind capabili să ducă la bun sfârșit un interes pe care l-au trezit. Avem mare nevoie de bărbați competenți care vor aduce onoare, și nu ocară, asupra cauzei pe care o reprezintă. Pastorii trebuie să fie examinați în mod deosebit spre a se vedea dacă au o înțelegere inteligentă a adevărului pentru acest timp, așa încât să poată ține o expunere bine ordonată a profețiilor biblice sau a subiectelor practice. Dacă nu pot prezenta în mod clar subiectele biblice, este necesar să mai fie încă ascultători și învățăcei. Ei trebuie să cerceteze Scripturile serios și cu rugăciune și să se familiarizeze cu ele, pentru a fi învățători ai adevărului biblic pentru alții. Toate lucrurile acestea trebuie avute în vedere cu atenție și rugăciune înainte ca oamenii să se grăbească să intre în câmpul de lucru. 

Planul care a fost adoptat ca pastorul Smith să țină cursuri biblice în diferite state este aprobat de Dumnezeu. Prin aceste cursuri s-a făcut mult bine, dar nu este devotat tot timpul acestei lucrări, care ar fi de folos pentru pastorii tineri și pentru cauza lui Dumnezeu. Roadele eforturilor care au fost făcute deja nu vor putea fi niciodată evaluate pe deplin în această viață, ele putând fi văzute doar în veșnicie. 

Pastori ai Evangheliei 

Frate A., 

Mi-a fost arătat că tu nu ești pregătit să activezi cu succes în lucrarea de slujire. Într-un timp, succesul a însoțit în parte eforturile tale; dar în timp ce acesta ar fi trebuit să te inspire cu o și mai mare seriozitate și zel, efectul a fost contrar. Simțământul bunătății lui Dumnezeu ar fi trebuit să te facă să continui lucrarea în umilință și neîncrezător în eu. Dar, mai ales după întărirea ta ca pastor, ai început să consideri că ești complet dezvoltat, capabil să prezinți adevărul în localități mari; ai devenit astfel delăsător, nemaisimțind nici o sarcină pentru suflete, și din acel timp, lucrarea ta a fost de mică valoare pentru cauza lui Dumnezeu. Posedând putere fizică, tu nu-ți dai seama că ești tot atât de responsabil pentru felul cum o folosești ca și omul înstărit de felul cum își folosește banii. Ție nu-ți place munca manuală; totuși, ai un organism care are nevoie de o severă încordare fizică atât pentru ocrotirea sănătății, cât și pentru înviorarea puterilor mintale. Cât privește sănătatea, exercițiul fizic ar fi de cea mai mare valoare pentru toți pastorii noștri; și ori de câte ori pot, ei ar trebui să simtă ca o datorie să se angajeze în muncă fizică pentru întreținerea familiilor lor. 

-408- 

Frate A., ți-ai pierdut vremea lenevind în somn care, în loc să fie vital pentru sănătatea ta, a fost păgubitor. Ceasurile prețioase pe care le-ai pierdut nefăcând nimic bun, pentru tine sau pentru oricine altcineva, stau împotriva ta în registrul cerului. Numele tău mi-a fost arătat la rubrica: “Slujitori leneși”. Lucrarea ta nu va trece proba judecății. Tu ai petrecut atât de mult timp prețios în somn, încât toate puterile tale par paralizate. Sănătatea poate fi dobândită prin obiceiuri cuviincioase de viață și poate fi făcută să producă dobândă, și încă o dobândă sporită. Dar acest capital, mai prețios decât oricare depozit din bancă, poate fi sacrificat prin necumpătare în mâncare și băutură sau lăsând organele să ruginească de inactivitate. Trebuie să se renunțe la îngăduințele favorite; lenevia trebuie biruită. 

Motivul pentru care mulți dintre pastorii noștri se plâng de boală este că ei nu reușesc să facă exercițiu suficient și își îngăduie să mănânce peste măsură. Ei nu-și dau seama că o astfel de cale vatămă și cel mai puternic organism. Cei care, ca și tine, au o fire leneșă trebuie să mănânce foarte cumpătat și să nu se ferească de încordare fizică. Mulți dintre pastorii noștri își sapă mormântul cu dinții lor. Organismul, îngrijindu-se de povara pusă asupra organelor digestive, suferă, și asupra creierului este pusă o notă de plată severă. Pentru fiecare delict comis împotriva legilor sănătății, delincventul trebuie să plătească pedeapsa în propriul lui trup. 

Va continua. 

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment