Continuare.
Presa este o putere, dar dacă produsele ei zac moarte din lipsă de bărbați care să facă planuri pentru o largă circulație a lor, puterea ei este pierdută. În timp ce s-a acționat repede spre a discerne posibilitatea de a cheltui bani în condiții favorabile, spre a înmulți cărțile și broșurile, au fost neglijate planurile de a recupera banii astfel investiți, spre a produce alte publicații. Puterea presei, cu toate avantajele ei, se află în mâinile lor și pot s-o folosească cu cel mai bun profit sau pot fi pe jumătate adormiți, iar prin lipsă de acțiune să piardă avantajele pe care le puteau câștiga. Prin calcul judicios, ei pot extinde lumina prin vânzare de cărți și broșuri. Ei pot să le trimită miilor de familii care acum se află în întuneric și rătăcire.
Alți editori au sisteme regulate de a prezenta pe piață cărți fără nici un interes important. “Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.” Ocazii de aur au loc aproape zilnic unde liniștiții mesageri ai adevărului se pot prezenta în familii și persoanelor; dar cei indolenți și nepăsători nu profită deloc de aceste ocazii. Predicatorii vii sunt puțini. Acolo unde ar trebui să fie o sută, este numai unul. Mulți fac marea greșeală de a nu-și pune talentele în acțiune spre a căuta să salveze sufletele semenilor lor. Ar trebui angajați sute de oameni care să ducă lumina în toate orașele, satele și comunele noastre. Spiritul public trebuie agitat. Dumnezeu spune: “Lăsați ca lumina să fie trimisă în toate părțile câmpului.” Planul Lui este ca oamenii să fie canale ale luminii, care s-o ducă celor care sunt în întuneric.
Misionari sunt necesari peste tot. În toate părțile câmpului trebuie aleși vânzători de cărți, nu dintre elementele instabile ale societății, nu dintre bărbații și femeile care nu sunt buni de nimic altceva și n-au avut nici un succes, ci dintre cei care au o îndemânare bună, tact, previziune entuziastă și abilitate. De unii ca aceștia este nevoie spre a avea succes ca agenți, colportori și vânzători ambulanți. Oameni potriviți își asumă răspunderea acestei lucrări, dar unii pastori nechibzuiți îi vor lăuda, spunându-le că darul lor ar trebui folosit la amvon în locul simplei lucrări de colportor. În felul acesta, lucrarea este depreciată. Ei sunt influențați să obțină o autorizație de a predica; și tocmai cei care ar putea fi instruiți ca buni misionari, să viziteze familiile în căminul lor și să vorbească și să se roage împreună cu ele, sunt luați spre a-i face pastori slabi, iar câmpul unde este nevoie de atâta muncă și unde ar putea fi făcut atât de mult bine pentru cauză este neglijat. Colportorul eficient, ca și pastorul, trebuie să aibă o remunerație suficientă pentru serviciile lui, dacă lucrează cu credincioșie.
-390-
Dacă există o lucrare mai importantă decât cealaltă, atunci aceea este de a prezenta publicațiile noastre în public, făcându-i pe oameni să cerceteze Scripturile. Lucrarea misionară — prezentarea publicațiilor noastre în familii, discutarea și înălțarea de rugăciuni cu ei și pentru ei — este o lucrare bună, care-i va educa pe bărbați și femei să facă lucrare pastorală.
Nu toți sunt potriviți pentru această lucrare. Cei cu talent și abilitatea cea mai bună, care se pot ține de lucrare cu pricepere și sistematic și o vor duce mai departe cu stăruință și energie, aceștia sunt cei care trebuie aleși. Trebuie să existe un plan complet și foarte bine alcătuit, iar acesta să fie adus la îndeplinire cu credincioșie. Comunitățile din fiecare loc trebuie să simtă cel mai adânc interes pentru lucrarea misionară cu broșuri.
Cărțile Spiritul Profeției, precum și Mărturiile ar trebui să fie introduse în fiecare familie a păzitorilor Sabatului și frații să cunoască valoarea lor și să fie îndemnați să le citească. N-a fost planul cel mai înțelept de a pune acestor cărți un preț mic și de a avea numai un singur set într-o comunitate. Ele trebuie să se găsească în biblioteca fiecărei familii și citite iar și iar. Să fie acolo unde pot fi citite de mulți și lăsate să fie uzate, fiind citite de toți vecinii.
Ar trebui să fie lecturi de seară, în care unul citește cu glas tare pentru cei adunați iarna în jurul focului din cămin. Se manifestă doar puțin interes spre a folosi la maximum lumina dată de Dumnezeu. O mare parte din ea este cu privire la îndatoririle de familie și multe instrucțiuni sunt date spre a face față aproape fiecărui caz și împrejurări. Vor fi cheltuiți bani pentru ceai, cafea, panglici, gulere încrețite și ornamente vestimentare, precum și timp și muncă pentru pregătirea îmbrăcămintei, în timp ce lucrarea lăuntrică a inimii este neglijată. Dumnezeu a oferit o lumină prețioasă spre a fi prezentată în publicații, iar acestea trebuie să se afle în posesia fiecărei familii spre a fi citite. Părinți, copiii voștri sunt în primejdia să meargă împotriva luminii date de cer, și voi trebuie atât să cumpărați, cât și să citiți cărțile, pentru că ele vor fi o binecuvântare pentru voi și ai voștri. Ar trebui să împrumutați vecinilor voștri Spiritul Profeției și să-i convingeți să cumpere exemplare pentru ei înșiși. Misionari pentru Dumnezeu, voi trebuie să fiți lucrători serioși, activi și energici!
-391-
Mulți merg direct împotriva luminii pe care a dat-o Dumnezeu poporului Său, pentru că ei nu citesc cărțile care conțin lumină și înțelepciune, mustrări și avertismente. Grijile lumii, iubirea modei și lipsa religiei au îndepărtat atenția de la lumina pe care a dat-o Dumnezeu atât de binevoitor, în timp ce cărți și reviste care conțin erezii circulă peste tot în țară. Scepticismul și necredința se înmulțesc peste tot. Lumina cea atât de prețioasă, care vine de la tronul lui Dumnezeu, este ascunsă sub obroc. Dumnezeu va trage la răspundere pe poporul Său pentru această neglijență. Lui trebuie să I se dea socoteală de fiecare rază de lumină pe care a lăsat-o să strălucească pe cărarea noastră, fie că a fost folosită pentru înaintarea noastră în lucrurile spirituale, fie că a fost respinsă pentru că a fost mai plăcut să urmăm înclinația.
Noi avem acum condiții foarte favorabile să răspândim adevărul; dar poporul nostru nu se ridică la înălțimea privilegiilor date. Ei nu văd și nu simt în fiecare comunitate nevoia de a-și folosi capacitățile spre a câștiga suflete. Ei nu-și dau seama de datoria lor de a obține abonamente pentru revistele noastre, inclusiv revista noastră de sănătate, și de a prezenta cărțile și broșurile noastre. În lucrare trebuie să fie oameni dispuși să învețe care sunt căile cele mai bune de a se apropia de persoane și familii. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie plăcută, și nu spilcuită, iar manierele lor să nu îi dezguste pe oameni. Este o mare lipsă de politețe adevărată în rândurile poporului nostru. Aceasta trebuie să fie cultivată de toți cei care fac lucrare misionară.
-392-
Casele noastre de editură trebuie să prezinte o prosperitate însemnată. Poporul nostru poate să le susțină, dacă vrea să arate un interes hotărât față de lucrarea publicațiilor noastre pe piață. Dar dacă va fi manifestat un interes tot atât de mic în anul care vine cât a fost arătat în anul care a trecut, atunci va fi doar o mică rezervă de bani pe care se poate conta. Cu cât va fi mai largă circulația publicațiilor noastre, cu atât mai mare va fi cererea de cărți care prezintă lămurit adevărul Scripturilor. Mulți ajung dezgustați de contradicțiile, erorile și apostazia bisericilor, precum și de festivalurile, bazarurile, loteriile și numeroasele investiții făcute cu scopul de a stoarce bani pentru biserică. Sunt mulți care caută lumina în întuneric. Dacă ziarele, broșurile și cărțile noastre, care exprimă adevărul în limba clară a Bibliei, ar putea avea o circulație largă, mulți ar descoperi că ele sunt exact ceea ce doreau ei. Dar mulți dintre frații noștri acționează ca și când oamenii trebuie să vină la ei sau să-i trimită la birourile noastre spre a obține publicațiile, când mii nici nu știu că ele există.
Dumnezeu cheamă pe poporul Său să acționeze ca bărbați vii și să nu fie indolenți, leneși și nepăsători. Noi ar trebui să ducem publicațiile oamenilor și să-i îndemnăm să le accepte, arătându-le că vor primi cu mult mai mult decât valoarea banilor lor. Înălțați valoarea cărților pe care le oferiți. Voi nu le puteți aprecia la adevărata lor valoare.
Sufletul meu a fost chinuit când am văzut indiferența poporului nostru care face o atât de înaltă mărturisire. Am văzut că sângele sufletelor va fi pe îmbrăcămintea multora care acum se simt comozi și neresponsabili pentru sufletele care pier în jurul lor din lipsă de lumină și cunoștință. Ei au venit în legătură cu ei, dar niciodată nu i-au avertizat, niciodată nu s-au rugat împreună cu ei și pentru ei și niciodată n-au făcut eforturi serioase să le prezinte adevărul. Mi s-a arătat că în privința aceasta a fost o neglijență surprinzătoare. Pastorii nu fac nici jumătate din ceea ce ar putea face spre a-i educa pe oamenii pentru care lucrează asupra tuturor punctelor adevărului și datoriei, și ca urmare, oamenii sunt nespirituali și inactivi. Rugul și eșafodul nu sunt alese pentru acest timp spre a pune la încercare pe poporul lui Dumnezeu; și tocmai din acest motiv iubirea multora s-a răcit. Când apar încercări, harul este proporțional cu pericolele. Noi trebuie să ne consacrăm în mod individual exact în locul unde Dumnezeu a spus că ne va întâmpina.
-393-
Ambasadori ai lui Hristos
Ambasadorii lui Hristos au o lucrare solemnă și importantă, care asupra unora apasă prea ușor. În timp ce Hristos slujește în sanctuarul de sus, El este de asemenea, prin delegații Săi, slujitorul bisericii Sale de pe pământ. El le vorbește oamenilor prin bărbați aleși și duce înainte lucrarea Lui prin ei, așa cum în zilele umilinței Sale a activat vizibil pe pământ. Deși au trecut secole, scurgerea timpului n-a schimbat făgăduința Lui rostită la despărțirea de ucenicii Săi: “Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. De la înălțarea lui Hristos până în ziua de astăzi, bărbați rânduiți de Dumnezeu, cu autoritate derivată de la El, au devenit învățători ai credinței. Hristos, Păstorul adevărat, supraveghează lucrarea Sa prin intermediul acestor subpăstori. În felul acesta, poziția celor ce lucrează prin cuvânt și învățătură devine foarte importantă. În locul lui Hristos, ei îi imploră pe oameni să se împace cu Dumnezeu.
Poporul nu trebuie să privească la pastorii lor ca la niște vorbitori și oratori publici, ci ca la ambasadorii lui Hristos, care primesc înțelepciune și putere de la Căpetenia bisericii. A disprețui și a desconsidera Cuvântul vorbit de reprezentantul lui Hristos înseamnă nu numai a arăta dispreț față de om, ci și față de Domnul care l-a trimis. El este în locul lui Hristos, iar prin reprezentanții Săi, trebuie auzit glasul Mântuitorului.
Mulți dintre pastorii noștri au făcut o mare greșeală, ținând cuvântări care erau întru totul argumentative. Sunt suflete care ascultă teoria adevărului și sunt impresionați de dovezile aduse, iar apoi, dacă o parte din cuvântare Îl prezintă pe Hristos ca Mântuitor al lumii, sămânța semănată poate să răsară și să aducă rod spre slava lui Dumnezeu. Dar în multe cuvântări crucea lui Hristos nu este prezentată înaintea poporului. Unii s-ar putea să asculte ultima predică pe care o vor auzi vreodată și unii niciodată nu vor mai fi într-o astfel de situație, încât să poată avea lanțul adevărului prezentat înaintea lor și aplicația practică făcută pentru inimile lor. Acea ocazie de aur este pierdută pentru totdeauna. Dacă în legătură cu teoria adevărului ar fi fost înălțat Hristos și iubirea Sa răscumpărătoare, aceasta ar fi putut înclina balanța de partea Lui.
-394-
Există mai multe suflete decât ne închipuim noi care doresc mult să înțeleagă cum pot veni la Hristos. Mulți ascultă predici populare de la amvon, după care nu sunt mai edificați și nu știu cum să-L găsească pe Isus, pacea și odihna pe care le dorește sufletul lor. Pastorii care propovăduiesc lumii ultima solie de îndurare trebuie să aibă în minte că Hristos trebuie să fie înălțat ca loc de scăpare al păcătoșilor. Mulți pastori cred că nu este necesar să predice pocăința și credința pentru inimi supuse prin iubirea lui Dumnezeu; ei consideră de la sine înțeles că ascultătorii lor sunt întru totul familiarizați cu Evanghelia și că trebuie prezentate probleme de natură diferită pentru a le menține atenția. Dacă ascultătorii sunt interesați, ei iau aceasta ca o dovadă de succes. Poporul este mult mai necunoscător cu privire la planul de mântuire și este necesară mai multă instruire cu privire la acest subiect foarte important decât pentru oricare altul.
Cei care sunt adunați să asculte adevărul se așteaptă să fie folosiți așa cum au făcut Corneliu și prietenii săi: “Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui”.
Cuvântările teoretice sunt esențiale ca toți să poată cunoaște forma de învățătură și să vadă lanțul adevărului, verigă cu verigă, care se unesc într-un întreg perfect. Dar nici o cuvântare să nu fie ținută fără prezentarea lui Hristos și El răstignit ca temelie a Evangheliei, făcând o aplicație practică a adevărurilor prezentate și imprimând asupra poporului faptul că învățătura lui Hristos nu este Da și Nu, ci Da și Amin, în Hristos Isus.
-395-
După ce a fost prezentată teoria adevărului, urmează partea grea a lucrării. Poporul nu trebuie lăsat fără instrucțiunea adevărurilor practice care au legătură cu viața de fiecare zi. Ei trebuie să vadă și să simtă că sunt păcătoși și trebuie să fie convertiți la Dumnezeu. Ceea ce a spus Hristos, ceea ce a făcut El și ceea ce a învățat El trebuie să le fie prezentat în mărimea cea mai impresionantă.
Lucrarea pastorului este de-abia la început atunci când este prezentat adevărul spre înțelegerea poporului. Hristos este Mijlocitorul nostru și Marele Preot care slujește în prezența Tatălui. El a fost arătat lui Ioan ca un Miel care a fost înjunghiat și și-a vărsat sângele în favoarea păcătosului. Când Legea lui Dumnezeu este pusă în fața păcătosului, care îi arată profunzimea păcatelor lui, el trebuie să fie îndreptat atunci spre Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. El trebuie să fie învățat pocăința față de Dumnezeu și credința față de Domnul Isus Hristos. În felul acesta, lucrarea reprezentanților lui Hristos va fi în armonie cu lucrarea Lui din Sanctuarul ceresc.
Pastorii ar ajunge la mult mai multe inimi dacă ar stărui mai mult asupra evlaviei practice. Adesea, când se fac eforturi de prezentare a adevărului în câmpuri noi, lucrarea este aproape în întregime teoretică. Poporul este nedecis. Ei văd forța adevărului și sunt doritori să obțină o temelie sigură. Când simțămintele lor sunt înduioșate, este timpul, mai presus de orice altceva, să stărui asupra religiei lui Hristos pe care s-o imprimi asupra conștiinței lor; dar prea adesea cursul lecturilor a fost lăsat să se încheie fără să fie făcută lucrarea de care oamenii aveau nevoie. Acel efort s-a asemănat cu jertfa lui Cain, care nu vărsase sânge, astfel ca Dumnezeu să o accepte. Cain a făcut bine aducând o jertfă, dar el a lăsat afară tot ceea ce o făcea să aibă vreo valoare — sângele ispășitor.
Este un fapt trist că motivul pentru care mulți stăruie atât de mult asupra teoriei și atât de puțin asupra evlaviei practice este că Hristos nu locuiește în inimile lor. Ei n-au o legătură vie cu Dumnezeu. Multe suflete se hotărăsc în favoarea adevărului pentru greutatea dovezilor, fără să fie convertiți. N-au fost prezentate cuvântări practice în legătură cu doctrina, încât ascultătorii să vadă frumosul lanț al adevărului și să poată să se îndrăgostească de Autorul lui și să fie sfințiți prin ascultare. Lucrarea pastorului nu este făcută până când nu s-a imprimat asupra ascultătorilor necesitatea unei schimbări a caracterului în concordanță cu principiile curate ale adevărului pe care l-au primit.
-396-
O religie de formă trebuie să fie de temut, pentru că în ea nu este nici un Mântuitor. Hristos a prezentat cuvântări practice lămurite, amănunțite și cercetătoare. Trimișii Lui trebuie să urmeze exemplul Său în orice cuvântare. Hristos și Tatăl Său erau una; Hristos a fost cu bucurie de acord cu toate cerințele Tatălui Său. El avea gândul lui Dumnezeu. Răscumpărătorul era Modelul desăvârșit. Iehova era manifestat în El. Cerul a fost încorporat în natură omenească și natura omenească a fost înglobată în inima Iubirii nemărginite. Dacă pastorii vor să se așeze în smerenie la picioarele lui Isus, curând vor putea obține o vedere corectă a caracterului lui Dumnezeu și vor fi, de asemenea, în stare să învețe și pe alții. Unii intră în lucrarea de slujire fără o profundă iubire față de Dumnezeu și față de semenii lor. În viața unora ca aceștia se va manifesta egoism și satisfacere de plăceri și, în timp ce acești străjeri neconsacrați și necredincioși se slujesc pe ei înșiși, în loc să hrănească turma și să se îngrijească de îndatoririle lor pastorale, poporul piere din lipsă de instruire potrivită.
În fiecare cuvântare trebuie făcute apeluri fierbinți poporului ca să renunțe la păcatele lor și să se întoarcă la Hristos. Păcatele și satisfacerea plăcerilor populare din zilele noastre trebuie să fie condamnate și să fie aplicată evlavia practică. Pastorul însuși să fie foarte serios, simțind din inimă cuvintele pe care le rostește și nefiind în stare să înăbușe simțământul de îngrijorare pentru sufletele bărbaților și femeilor pentru care a murit Hristos. Despre Domnul s-a spus: “Căci râvna casei Tale mă mănâncă”. Aceeași râvnă trebuie să fie simțită și de reprezentanții Săi.
Pentru om a fost făcut un sacrificiu nemărginit și făcut în zadar pentru fiecare suflet care nu vrea să accepte mântuirea. Deci, cât este de important ca cel care prezintă adevărul să facă aceasta cu simțul deplinei responsabilități care apasă asupra lui. Cât de afectuoasă, miloasă și curtenitoare trebuie să fie toată purtarea lui în lucrarea cu sufletele oamenilor, când Răscumpărătorul lumii a arătat că El le prețuiește atât de mult! Întrebarea pusă de Hristos este: “Care este deci robul credincios și înțelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale?” Isus întreabă: Cine? Și fiecare slujitor al Evangheliei trebuie să repete întrebarea pentru propria sa inimă. Când el examinează adevărurile și mintea lui reține tabloul schițat de ispravnicul credincios și înțelept, sufletul lui va fi răscolit până în străfunduri.
-397-
Fiecărui om îi este dată lucrarea lui; nici unul nu este scutit. Fiecare are o parte de făcut după capacitatea lui și cel care prezintă adevărul are sarcina să afle, cu atenție și cu rugăciune, îndemânarea tuturor celor care acceptă adevărul, apoi să-i instruiască și să-i conducă pas cu pas, făcându-i să-și dea seama de răspunderea pe care o au de a face lucrarea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu. Acestora trebuie să li se spună mereu că nimeni nu va fi în stare să reziste ispitei, să corespundă scopului lui Dumnezeu și să trăiască viața unui creștin dacă nu-și va lua lucrarea sa, mare sau mică și să o îndeplinească în mod conștiincios. Fiecare are ceva de făcut în afară de a merge la biserică și a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Ei trebuie să pună în practică adevărul auzit, aducând principiile lui în viața de fiecare zi. Ei trebuie să facă lucrare pentru Hristos în mod constant, nu din motive egoiste, ci numai în scopul de a-L slăvi pe El, care a făcut orice sacrificiu spre a-i salva de la ruină.
Pastorii să întipărească asupra minții celor care acceptă adevărul că ei trebuie să-L aibă pe Hristos în căminul lor, că au nevoie de har și înțelepciune de la El pentru a-i călăuzi și stăpâni pe copiii lor. O parte din lucrarea pe care le-a lăsat-o Dumnezeu să o facă este de a-i educa și instrui pe acești copii, aducându-i la supunere. Amabilitatea și bunăvoința pastorului să fie vizibile în modul în care îi tratează pe copii. El totdeauna trebuie să-și aducă aminte că ei sunt bărbați și femei în miniatură, membri mai tineri ai familiei Domnului. Aceștia pot fi foarte apropiați și scumpi pentru Domnul, iar dacă sunt educați și instruiți cum trebuie, vor face lucrare pentru El chiar în tinerețea lor. Hristos este întristat de orice cuvânt aspru, sever și nesocotit rostit către copii. Drepturile lor nu sunt respectate totdeauna și adesea sunt tratați ca și când n-ar avea o personalitate proprie care are nevoie să fie dezvoltată cum trebuie, astfel încât să nu poată fi înăbușită și scopul lui Dumnezeu în viața lor să se dovedească un eșec.
-398-
Timotei cunoștea din pruncie Scripturile și cunoștința lui a fost un scut pentru el împotriva influențelor rele care-l înconjurau și a ispitei de a alege plăcerea și satisfacția egoistă înaintea datoriei. De un astfel de scut au nevoie toți copiii noștri. Părinții și ambasadorii lui Hristos au datoria să le dea copiilor o învățătură corectă din Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă vrea să primească aprobarea Domnului său, pastorul trebuie să lucreze cu credincioșie ca să prezinte pe fiecare om desăvârșit în Hristos. În maniera lui de lucru, el nu trebuie să lase impresia că nu are prea mare importanță dacă oamenii acceptă sau nu adevărul și dacă practică adevărata evlavie, ci credincioșia și abnegația manifestate în viața lui să-l convingă pe păcătos că în joc sunt interesele veșnice și că sufletul lui este în pericol dacă nu răspunde față de munca serioasă depusă în favoarea lui. Cei care au fost aduși din eroare și întuneric la adevăr și lumină au de făcut schimbări mari, iar dacă nu este imprimată asupra conștiinței necesitatea unei reforme complete, ei vor fi ca omul care se privește în oglindă, Legea lui Dumnezeu, și descoperă defectele din caracterul lui moral, dar care a plecat și a uitat ce fel de om era. Mintea trebuie ținută trează într-un simțământ de responsabilitate, altfel ea va recădea într-o stare și mai mare de neatenție și neglijență decât înainte de a fi trezită.
Lucrarea ambasadorilor lui Hristos este mult mai mare și are o răspundere mai mare decât își închipuie mulți. Ei nu trebuie să fie mulțumiți de succes până ce, prin muncă serioasă și binecuvântarea lui Dumnezeu, pot să-i prezinte creștini gata pentru servire, care au un simț adevărat al responsabilității și vor să facă lucrare hotărâtă pentru ei. Munca și instruirea propriu-zisă va rezulta în aducerea în stare de activitate a acelor bărbați și femei ale căror caractere sunt puternice și convingerile le sunt atât de ferme, încât nimic din ceea ce aparține unui caracter egoist să nu permită să-i împiedice în lucrarea lor, micșorându-le credința sau abătându-i de la datoria lor. Dacă pastorul i-a instruit cum trebuie pe cei de sub îngrijirea lui, când el pleacă într-un alt câmp de lucru, lucrarea lăsată nu se va destrăma pentru că este așa de ferm întărită, încât este asigurată. Dacă cei care primesc adevărul nu sunt cu totul convertiți și dacă nu există o schimbare radicală în viața și caracterul lor, sufletul nu este consolidat pe Stânca cea veșnică; și după ce lucrarea pastorului încetează și noutatea s-a dus, impresia se șterge în curând, adevărul își pierde puterea de a încânta și ei nu exercită o influență sfântă și nu mai sunt buni pentru mărturisirea lor despre adevăr.
Va continua.