Continuare
Frate al meu, mi-a fost arătat că nivelul evlaviei tale nu este înalt. Este nevoie să ai un simțământ mai adânc al răspunderii față de Dumnezeu și societate. Atunci nu vei fi mulțumit de tine însuți, nici nu vei încerca să te scuzi, arătând spre lipsurile altora. Tu nu cunoști complet adevărul încât să poți slăbi eforturile spre a te califica să instruiești pe alții. Trebuie să te convertești din nou, ca să poți deveni un slujbaș capabil și consacrat al Evangheliei, un bărbat al evlaviei și sfințeniei. Dacă ar trebui să-ți consacri toate energiile cauzei lui Dumnezeu, n-ai da prea mult. Aceasta este cel mult o jertfă nedesăvârșită, pe care fiecare dintre noi o poate face. Dacă Îl cauți continuu pe Dumnezeu și încerci să ai o consacrare tot mai profundă față de El, vei aduna idei noi din cercetarea Scripturilor.
Pentru a înțelege adevărul, trebuie să-ți disciplinezi și să-ți instruiești mintea, căutând continuu să deții darurile adevăratei evlavii. Tu abia dacă știi ceva acum despre ce este aceasta. Când Hristos este în tine, vei avea ceva mai mult decât o teorie a adevărului. Tu nu vei repeta doar învățăturile pe care le-a dat Hristos când a fost pe pământ, ci vei educa pe alții prin viața ta de abnegație și consacrare pentru cauza lui Dumnezeu. Viața ta va fi o predică vie, care are putere mai mare decât oricare cuvântare prezentată la amvon.
-380-
Tu ai nevoie să cultivi în tine acel spirit altruist, acel dar de abnegație și consacrare pură, pe care dorești să vezi că alții le realizează în viața lor. Ca să crești continuu în înțelepciune spirituală și să devii din ce în ce mai eficient, este nevoie să cultivi deprinderi folositoare prin micile îndatoriri care se află în calea ta. Nu trebuie să aștepți ocazii pentru a face o lucrare mare, ci folosește prima șansă, dovedindu-te credincios în ceea ce este neînsemnat, și astfel vei putea deschide calea de la o poziție de încredere la alta. Vei ajunge să crezi că nu ești lipsit de cunoștință și vei fi înclinat să neglijezi rugăciunea în taină, vegherea și studierea Scripturilor și, drept urmare, vei fi biruit de vrăjmașul. După propria ta vedere, căile tale pot să apară perfecte, în timp ce, în realitate, ele pot fi foarte defectuoase. Tu nu ai timp să stai de vorbă cu adversarul sufletelor. Acum este timpul să iei poziție și să-l dezamăgești pe vrăjmaș. Este nevoie să te critici pe tine îndeaproape și cu zel. Vei fi înclinat să înalți părerea ta ca standard, fără a ține seamă de părerile și judecata bărbaților cu experiență pe care i-a folosit Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale. Tinerii din lucrare cunosc numai puțin din greutăți; și mulți nu vor reuși să ajungă așa de folositori cum ar putea fi, tocmai pentru motivul că lucrurile sunt făcute așa de ușoare pentru ei.
Tu ai responsabilități în familia ta pe care crezi că le înțelegi, dar le cunoști mai puțin decât ar trebui. Trebuie să te dezveți de multe lucruri din pricina cărora te-ai îngâmfat. Mi-a fost arătat că ai adunat idei pe care le iei drept realitate și adevăr, dar care sunt în opoziție directă cu Biblia. Pavel a avut de întâmpinat aceste lucruri și a trebuit să se lupte cu ele la slujitorii tineri din zilele lui. Tu ai fost prea dispus să accepți spusele și pozițiile oamenilor; dar fii atent cum îți exprimi ideile ca fiind adevăr biblic. Fii atent la pașii tăi! Eu am sperat că în viața ta a avut loc o astfel de reformă, încât să nu fiu invitată niciodată să scriu aceste cuvinte.
-381-
Tu ai o sarcină de îndeplinit în cămin și față de încrederea dată ție de Dumnezeu. La ceea ce mă refer acum nu mi-a fost arătat în mod hotărât cazul tău, ci sute de cazuri similare; de aceea, când văd că greșești în același punct ca mulți părinți din acest veac al lumii, nu pot să scuz neglijarea datoriei tale. Tu ai un copil, un suflet care ți-a fost încredințat. Dar când arăți slăbiciune vădită și o evidentă lipsă de înțelepciune în educarea acestui copil, urmând mai degrabă ideile tale decât regula biblică, cum ți se poate încredința să înveți și să duci la bun sfârșit probleme care implică interesele veșnice ale multora?
Eu mă adresez amândurora, ție și soției tale. Poziția mea în cauza și lucrarea lui Dumnezeu cere să mă exprim în probleme de disciplină. Exemplul vostru în problemele familiale va produce cauzei lui Dumnezeu o mare vătămare. Câmpul Evangheliei este lumea. Voi doriți să semănați ogorul cu adevărul Evangheliei, așteptând ca Dumnezeu să ude sămânța semănată, ca ea să poată aduce rod. Vouă v-a fost încredințat un mic lot de pământ; dar în curtea din fața casei voastre ați lăsat să crească spini și mărăcini, în timp ce sunteți angajați să pliviți buruienile din grădinile altora. Aceasta nu este o lucrare mică, ci una de mare importanță. Tu, care predici altora Evanghelia, pune-o în practică în căminul tău. Tu satisfaci capriciile și pasiunile unui copil pervers și, făcând așa, cultivi trăsături de caracter pe care Dumnezeu la urăște și care îl fac pe copil nefericit. Satana profită de neglijența ta și pune stăpânire pe minte. Tu ai o lucrare de făcut spre a dovedi că înțelegi îndatoririle care îi revin unui tată creștin în modelarea caracterului copilului după Modelul divin. Dacă ai fi început această lucrare din copilărie, acum ar fi ușor și copila ar fi mult mai fericită. Dar sub disciplina ta, voința și perversitatea copilei au fost tot timpul întărâtate. Acum se va cere o severitate mai mare, un efort mai constant și mai stăruitor, spre a desface ceea ce ați făcut. Dacă tu nu poți să conduci un singur copil, ceea ce este datoria ta specială, vei fi deficitar în înțelepciune spre a conduce interesele spirituale ale bisericii lui Hristos.
-382-
Sunt greșeli care se află chiar la temelia experienței tale și care trebuie dezrădăcinate, iar tu trebuie să devii un învățăcel în școala lui Hristos. Deschide-ți ochii să vezi în ce constă dificultatea și apoi grăbește-te să te pocăiești de aceste lucruri și începe să lucrezi dintr-un punct de vedere corect. Să nu lucrezi motivat de eu, ci de Dumnezeu. Lasă la o parte mândria, înălțarea de sine și vanitatea și învață de la Hristos plăcutele lecții ale crucii. Tu trebuie să te predai lucrării fără rezerve. Fii o jertfă vie pe altarul lui Dumnezeu.
Dacă un copil al unui pastor manifestă patimă și i se satisfac aproape toate dorințele, aceasta are influența de a contracara mărturiile date mie de Dumnezeu pentru părinți cu privire la conducerea cuvenită a copiilor lor. Tu mergi direct împotriva luminii pe care a binevoit Dumnezeu să o dea și alegi o metodă care îți place. Dar experiența aceasta atât de direct în opoziție cu instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu nu trebuie adusă la îndeplinire până acolo încât să-i vatăme chiar pe cei pe care Dumnezeu dorește să-i instruim în legătură cu educarea copiilor noștri.
Interesul tău nu trebuie să fie mărginit doar la propria ta familie, excluzându-i pe ceilalți. Dacă tu te împărtășești de ospitalitatea fraților tăi, ei pot în mod rezonabil să se aștepte la ceva în schimb. Identifică interesele tale cu cele ale părinților și copiilor și caută să instruiești și să binecuvântezi. Sfințește-te pentru lucrarea lui Dumnezeu și fii o binecuvântare pentru cei cu care te întreții, stând de vorbă cu părinții și în nici un caz să nu treci cu vederea copiii. Să nu socotești că micuța ta este mai de preț înaintea lui Dumnezeu decât sunt alți copii. Tu ești predispus să-i neglijezi pe alții în timp ce o răsfeți și îi faci pe plac micuței tale; dar tocmai această copilă face dovada conducerii tale deficitare. Ea este vinovată de fapte de neascultare și patimă ori de câte ori ceva i se opune voinței ei. Ce influență are aceasta asupra familiilor pe care Dumnezeu caută să le învețe și să le schimbe ideile delăsătoare cu privire la disciplină!
-383-
În iubirea voastră oarbă și nebunească, amândoi v-ați supus copilului vostru. I-ați îngăduit să țină frâiele în pumnii ei micuți și ea v-a condus pe amândoi înainte să fie în stare să meargă. Ce se poate aștepta de la viitor, având în vedere trecutul? Nu lăsa ca exemplul acestei copile răsfățate, căreia i s-a făcut pe plac, să dea lecții care vor mărturisi împotriva ta și pe care judecata le va arăta că au avut ca rezultat pierderea a zeci de copii. Dacă bărbații și femeile te acceptă ca învățător de la Dumnezeu, nu vor fi ei înclinați să urmeze exemplul vătămător în a face pe placul copiilor lor? Păcatul lui Eli nu va fi păcatul vostru? Și pedeapsa care a căzut peste el nu va cădea și peste voi? Copila voastră nu va vedea niciodată Împărăția lui Dumnezeu cu temperamentul și obiceiurile ei actuale. Și voi, părinții ei, veți fi cei care ați închis porțile cerului în fața ei. Care va fi atunci situația cu privire la propria voastră mântuire? Aduceți-vă aminte că veți secera ceea ce ați semănat.
-384-
Mărturii pentru comunitate — Numărul 29
Judecata
În dimineața zilei de 23 octombrie 1879, cam pe la orele două, Duhul Domnului a coborât asupra mea și am văzut scene din judecata care vine. Limba nu mă ajută să descriu corespunzător lucrurile care au trecut prin fața mea și efectul pe care l-au avut asupra minții mele.
Se părea că a venit ziua cea mare a judecății finale a lui Dumnezeu. De zece mii de ori zece mii erau adunați înaintea unui mare tron, pe care ședea o persoană cu o înfățișare maiestuoasă. În fața Lui se aflau mai multe cărți, și pe fiecare copertă era scris cu litere de aur, care păreau ca niște flăcări de foc arzânde: “Registrul cerului”. Una dintre aceste cărți, care conținea numele celor care susțineau că cred adevărul, a fost apoi deschisă. De îndată am pierdut din vedere milioanele nenumărate din preajma tronului și atenția mea a fost atrasă numai de cei care erau presupuși copii ai luminii și adevărului. Când persoanele acestea au fost numite, una câte una și au fost amintite faptele lor cele bune, fețele lor erau luminate de o bucurie sfântă, reflectată în toate părțile. Dar aceasta nu părea să rămână asupra minții mele cu cea mai mare tărie.
A fost deschisă o altă carte, unde erau înregistrate păcatele celor care mărturiseau adevărul. Sub titlul general al egoismului venea oricare alt păcat. Erau de asemenea titluri deasupra fiecărei coloane, și sub acestea, în fața fiecărui nume, erau înregistrate în coloanele lor respective păcatele mai mici.
-385-
Sub lăcomie veneau minciuna, furtul, jaful, frauda și zgârcenia; sub ambiție, veneau mândria și extravaganța; gelozia se afla în fruntea vrăjmășiei, invidiei și urii; și necumpătarea era titlul unei lungi liste de păcate, precum înclinație spre senzualism, adulter, satisfacerea poftelor senzuale, etc. Când priveam, am fost cuprinsă de un chin nespus și am exclamat: “Cine poate fi mântuit? Cine va sta drept înaintea lui Dumnezeu? Hainele cui sunt fără pată? Cine este fără greșeală în fața unui Dumnezeu curat și sfânt?”
Când Cel Sfânt de pe tron a întors încet foile registrului, privirea I s-a oprit pentru un moment asupra persoanelor. Privirea Lui părea că arde în sufletele lor, și în aceeași clipă, fiecare cuvânt și fiecare faptă din viața lor au trecut prin fața lor asemenea unei panorame cu litere de foc. Au început să tremure, iar fețele lor au devenit palide. Prima lor înfățișare când se aflau în jurul tronului era cea de indiferență nepăsătoare. Dar ce schimbată era înfățișarea lor acum! Simțământul de siguranță a dispărut și în locul lui este o groază înspăimântătoare. O spaimă se află asupra fiecărui suflet, pentru ca să nu fie găsit printre cei care sunt ușori. Fiecare privire este ațintită asupra feței Celui de pe tron, și când solemna Lui privire cercetătoare se rotește pe deasupra mulțimii, inima tremură, pentru că se condamnă singuri, fără să fie rostit nici un cuvânt. Cu sufletul în chinuri, fiecare își declară vinovăția și cu teribilă claritate vede că, păcătuind, a ignorat prețioasa favoare a vieții veșnice.
O grupă era înregistrată ca făcând umbră pământului. Când privirea pătrunzătoare a Judecătorului s-a oprit asupra acestora, păcatele neglijenței lor au fost clar descoperite. Cu buze palide și tremurânde, ei au recunoscut că au trădat adevărul sfânt. Ei avuseseră avertizări și privilegii, dar n-au ținut seama de ele, nici nu le-au folosit. Acum puteau să vadă că au abuzat prea mult de îndurarea lui Dumnezeu. Este adevărat că ei nu aveau de făcut astfel de mărturisiri ca cei josnici și netrebnici, ca stricații, dar, ca și smochinul, ei au fost blestemați pentru că n-au adus rod, pentru că n-au folosit talanții care le-au fost încredințați.
-386-
Această grupă a făcut din eul lor punctul suprem, lucrând numai pentru interese egoiste. Ei nu erau bogați față de Dumnezeu, nerăspunzând pretențiilor Lui asupra lor. Deși mărturiseau că sunt slujitori ai lui Hristos, ei n-au adus suflete la El. Dacă ar fi depins de eforturile lor, lucrarea lui Dumnezeu ar fi lâncezit, pentru că ei n-au reținut numai mijloacele împrumutate de Dumnezeu, ci s-au reținut pe ei înșiși. Dar aceștia puteau acum să vadă și să simtă că, ocupând o poziție iresponsabilă cu privire la lucrarea și cauza lui Dumnezeu, ei s-au așezat de partea stângă. Ei avuseseră ocazii, dar n-au vrut să facă lucrarea pe care puteau și trebuia s-o facă.
Au fost amintite numele tuturor celor care mărturisesc adevărul. Unii au fost condamnați pentru necredința lor, alții pentru că au fost servi leneși. Ei au lăsat ca alții să facă lucrarea din via Domnului și să poarte răspunderile cele mai grele, în timp ce ei serveau în mod egoist propriile lor interese vremelnice. Dacă ar fi cultivat aptitudinile pe care li le-a dat Dumnezeu, ei ar fi putut să fie capabili să poarte poveri, lucrând pentru interesul Stăpânului lor. “Toți vor fi îndreptățiți prin credința lor și judecați după faptele lor.” Cât de evidentă a apărut atunci neglijența lor și cât de înțelept este aranjamentul lui Dumnezeu de a da fiecăruia o lucrare de făcut spre a promova cauza și a-i salva pe semenii lui! Fiecare trebuia să demonstreze credință în familia sa și în vecinătate, arătându-se amabil față de săraci, simpatizând cu cei în suferință, angajându-se în lucrarea misionară și ajutând cauza lui Dumnezeu prin mijloacele sale. Dar, ca și Meroza, blestemul lui Dumnezeu rămâne asupra lor pentru ceea ce n-au făcut. Ei au iubit acea lucrare care avea să aducă cel mai mare profit în această viață, și în partea opusă numelui lor din registru, destinată faptelor bune, era un gol întristător.
Cuvintele spuse acestora erau cele mai solemne: “Voi ați fost cântăriți în balanță și găsiți ușori. Ați neglijat răspunderile spirituale din cauza prea multor treburi vremelnice, în timp ce tocmai poziția de încredere pe care o aveați făcea necesar ca voi să aveți înțelepciune mai mult decât umană și judecată mai mare decât mărginită. De aceasta aveați nevoie ca să puteți aduce la îndeplinire chiar și partea mecanică a muncii voastre; și când ați desfăcut legătura cu Dumnezeu și slava Sa de ocupația voastră, voi v-ați îndepărtat de binecuvântarea Lui.”
-387-
Apoi a fost pusă întrebarea: “De ce n-ați spălat hainele caracterului vostru și nu le-ați albit în sângele Mielului? Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume nu ca să condamne lumea, ci ca prin El să poată fi mântuită. Iubirea Mea pentru voi a fost o dăruire de sine mai mare decât iubirea unei mame. Aceasta a fost ca să pot șterge raportul întunecos al nelegiuirii și să pun cupa mântuirii la buzele voastre, de aceea am suferit moartea crucii și am purtat povara blestemului vinovăției voastre. Am îndurat chinurile morții și ororile întunericului mormântului ca să-l pot învinge pe cel care are puterea morții, să descui închisoarea și să deschid pentru voi porțile vieții. M-am supus rușinii și chinului pentru că v-am iubit cu o iubire fără margini și am vrut să aduc turma Mea îndărătnică, rătăcitoare, înapoi în paradisul lui Dumnezeu, la pomul vieții. Voi ați disprețuit acea viață fericită, pe care am cumpărat-o pentru voi cu un astfel de preț. Ați evitat rușinea, reproșul și infamia pe care Domnul vostru le-a suportat pentru voi. N-ați apreciat privilegiile pentru care a murit El, spre a le pune la îndemâna voastră. Voi n-ați vrut să fiți părtași ai suferințelor Lui, și acum nu puteți fi părtași cu El la slava Lui.” Apoi au fost rostite aceste cuvinte solemne: “Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe, cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe”. Cartea a fost apoi închisă și vălul a căzut de pe Persoana de pe tron, descoperind înfricoșătoarea slavă a Fiului lui Dumnezeu.
Apoi scena a dispărut, și eu m-am aflat tot pe pământ, nespus de recunoscătoare că ziua lui Dumnezeu nu venise încă și că ne mai este dăruit timp de probă în care să ne pregătim pentru veșnicie.
-388-
Publicațiile noastre
Unele lucruri de gravă importanță n-au primit atenția cuvenită la departamentele noastre de publicații. Bărbații din poziții de răspundere trebuia să facă planuri prin care cărțile noastre să poată fi puse în circulație, și nu să stea în rafturi, ieșind moarte de sub tipar. Poporul nostru este în urma timpului și nu urmează ocaziile favorabile ale providenței lui Dumnezeu.
Multe dintre publicațiile noastre au fost puse pe piață la un preț așa de mic, încât profiturile nu sunt suficiente spre a susține instituția și a păstra un fond bun pentru folosire în continuare. Și cei din poporul nostru care n-au o sarcină specială în diferitele ramuri ale lucrării la Battle Creek și Oakland nu sunt informați cu privire la nevoile cauzei și capitalul necesar spre a menține lucrarea în acțiune. Ei nu înțeleg răspunderea față de pierderi și cheltuiala zilnică la astfel de instituții. Se pare că ei cred că totul se desfășoară fără multă grijă și bani și de aceea vor susține necesitatea celor mai mici prețuri pentru publicațiile noastre, în felul acesta nelăsând aproape nici o rezervă de bani. Și după ce prețurile au fost reduse până aproape de un nivel dezastruos, ei manifestă doar un interes slab față de creșterea vânzării chiar a acelor cărți pentru care au cerut astfel de prețuri mici. Scopul fiind atins, sarcina lor încetează, când ar trebui să aibă un interes serios și o grijă reală spre a insista asupra vânzării publicațiilor, prin aceasta semănând semințele adevărului și ducând bani la editură pentru a-i investi în alte publicații.
Pastorii își neglijează foarte mult datoria prin faptul că nu prezintă această problemă în comunitățile unde lucrează, astfel ca acestea să devină interesate. O dată ce prețul cărților este redus, este o problemă foarte dificilă de a le obține din nou pe o bază rentabilă, în timp ce oameni înguști la minte vor striga “speculație”, fără să discearnă că nimeni nu este beneficiar și că mijloacele lui Dumnezeu nu trebuie să fie paralizate din lipsă de capital. Cărți care trebuia să circule, în mare măsură, zac nefolosite în birourile editurii noastre pentru că nu este manifestat interes suficient spre a le pune în circulație.
Va continua.