Continuare.
-549-
Mai ales pastorii trebuie să cunoască caracterul lui Hristos, ca să-l poată imita; pentru că faptele și caracterul adevăratului creștin sunt asemenea cu ale Lui. El a lăsat deoparte slava Lui, stăpânirea Lui și bogățiile Lui, și i-a căutat pe cei care piereau în păcat. El S-a umilit pe Sine pentru nevoile noastre, ca să ne poată înălța pe noi la cer. Viața sa a fost caracterizată de sacrificiu, tăgăduire de sine și binefacere dezinteresată. El este Modelul nostru. Ai imitat tu, frate A., Modelul? Eu răspund: Nu. El este un exemplu desăvârșit și sfânt, care ne-a fost dat să-L imităm. Noi nu vom egala Modelul, și nici nu vom fi aprobați de Dumnezeu, dacă nu-L copiem și, după capacitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu ne asemănăm cu El. Iubirea sufletelor pentru care a murit Hristos ne va duce la refuzarea eului și la dispoziția de a face orice sacrificiu, pentru ca să fim conlucrători cu Hristos în lucrarea de salvare a sufletelor.
Lucrarea slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu, dacă este făcută în El, va fi plină de rod. Cuvintele și faptele lor sunt canale prin care sunt transmise lumii sfințenia și principiile curate ale adevărului. Viața lor exemplară îi face să fie lumină a lumii și sare a pământului. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se țină cu mâna credinței de brațul cel puternic și să adune razele divine ale luminii de sus, în timp ce cu mâna iubirii să se întindă după sufletele care pier. Pentru această lucrare, este nevoie de trăinicie. Lenevia va face ca suflete care ar putea fi salvate, să piară înainte de a ajunge la ele. Dumnezeu dorește în serviciul Său slujbași care sunt trezi, care sunt energici și stăruitori, care sunt străjeri credincioși pe zidurile Sionului, gata să asculte de cuvintele divinului Învățător, cuvinte pe care să le vestească cu credincioșie poporului.
-550-
Tu te asemeni foarte mult cu Meroza. Ești foarte silitor când ceea ce faci îți va aduce vreun avantaj, dar nu există nici un motiv pentru hărnicie specială dacă nu ai avantaje. Ești în mod categoric un bărbat leneș. Poți să-ți mănânci regulat masa, dar nu ai nici o plăcere deosebită pentru munca fizică. Nici un om nu poate să-și ocupe poziția lui ca pastor, dacă nu este sârguincios, harnic în lucrare și conștiincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor publice și sociale ale vieții. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, pentru lucrarea Sa, care cere energie perseverentă. Noi nu vom deveni favoriți, evitând truda, greutățile și conflictele.
Am fost îndrumată spre următoarele cuvinte ale inspirației: “Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri pentru Isus. Căci Dumnezeu care a zis: ‘Să lumineze lumina în întuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca noi să facem să strălucească lumina cunoștinței lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Că noi cei vii, întotdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.”(2 Corinteni 4, 5-11.) Capacitatea apostolului nu se află în el, ci în prezența și puterea Duhului Sfânt, ale cărui influențe milostivitoare i-au umplut sufletul, aducând orice cuget în supunere și ascultare de Hristos. Slujirea lui a fost plină de roade.
Cea dintâi poruncă mare este: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”(Matei 22, 37.39) De aceste două porunci depind tot interesul și datoria ființelor morale. Cei care își fac datoria morală față de alții, așa cum ar dori să și-o facă alții față de ei, sunt aduși într-o poziție în care Dumnezeu se poate descoperi pe Sine față de ei. Ei vor fi aprobați de El. Sunt făcuți desăvârșiți în iubire, iar lucrarea și rugăciunile lor nu vor fi în zadar. Ei primesc continuu adevăr și har de la Izvor și transmit altora cu generozitate mântuirea și lumina divină pe care o primesc ei. Cu ei se împlinește Cuvântul Scripturii: “aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică.” (Romani 6, 22.)
-551-
Egoismul este urâciune în fața lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți. Din cauza acestui păcat, mulți nu reușesc să obțină binele de care sunt capabili să se bucure. Ei privesc la propriile lor lucruri cu un aer egoist și nu le place și nici nu caută interesul altora, precum îl caută pe al lor. Ei inversează ordinea lui Dumnezeu. În loc să le facă altora ceea ce ei doresc ca alții să le facă lor, ei fac pentru aceștia ceea ce ei doresc ca alții să le facă lor și fac altora ceea ce nu doresc să li se facă. În această privință, ai nevoie să înveți. Iubirea este din Dumnezeu. Tu n-ai iubirea care sălășluiește în inima lui Hristos. Inima neconsolată nu poate să producă sau să dea naștere acestei plante de origine divină, care pentru a înflori trebuie udată continuu cu roua cerului. Ea poate înflori numai în inima în care stăpânește Hristos. Iubirea aceasta nu poate trăi și înflori fără activitate; și ea nu poate activa fără să crească în ardoare, fără să se extindă și să răspândească natura sa și altora. Principiul acesta îți lipsește în mare măsură și astfel totul a fost întunecat în locul unde prezența lui ar fi făcut totul luminos.
Frate al meu, ai nevoie de o schimbare totală, de o convertire deplină. Fără aceasta ești numai un conducător orb. Influența ta nu mărește iubirea și unirea celor cu care te afli împreună. În loc să-ți crească influența, tu o risipești. Tu ai blestema asupra vestului cu lipsurile tale. În timp ce îți lipsește atât de mult harul lui Dumnezeu și ești dedat egoismului, nu poți ridica comunitatea pe poziția pe care Dumnezeu dorește ca aceasta să o ocupe. “Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om, în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om, desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.”(Coloseni 1, 25-29.)
-552-
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în inima lor, pentru ca să-l poată prezenta cu succes altora. Ei trebuie să fie sfințiți prin adevărul pe care îl predică, altfel nu vor fi decât pietre de poticnire pentru păcătoși. Cei care sunt chemați de Dumnezeu să slujească lucrurilor sfinte sunt chemați să fie curați cu inima și sfinți în viață. “Curățați-vă, cei ce purtați vasele Domnului”(Isaia 52, 11.) Dacă Dumnezeu pronunță un vai pentru cei ce sunt chemați să predice adevărul, și refuză să asculte, un vai și mai greu rămâne asupra celor care iau asupra lor această lucrare sacră fără mâini curate și fără inimi curate. După cum există vaiuri pentru cei care predică adevărul, în timp ce ei nu sunt sfințiți în inimă și viață, tot așa există vaiuri pentru cei care primesc și-i mențin pe cei nesfințiți în poziții pe care ei nu le pot deține. Dacă Duhul lui Dumnezeu n-a sfințit și n-a curățit mințile și inimile celor care slujesc la lucrurile sfinte, ei vor vorbi în acord cu experiența nedesăvârșită și deficientă, și sfaturile lor îi vor îndepărta de Dumnezeu pe cei care privesc la ei și se încred în judecata și experiența lor. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe pastori să țină seama de îndemnul lui Pavel către Corinteni: “Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați.” (2 Corinteni 13, 5.)
Aici este o lucrare de făcut pentru tine, frate al meu, dacă vrei să câștigi viața veșnică. Fie ca Dumnezeu să-ți ajute să faci această lucrare completă, ca să poți fi întru totul desăvârșit, fără să-ți lipsească nimic.
Chicago, Illinois, Massasoit House,
5 iulie 1870.
-553-
Fanatism și ignoranță
Frate E,
În timp ce eram în Rochester, New York, 25 decembrie 1865, înainte de a vizita statul Maine, am văzut unele lucruri în legătură cu condițiile încurcate și descurajatoare din acel stat. Am văzut că mulți care credeau că este datoria lor să învețe Cuvântul lui Dumnezeu în public și-au greșit lucrarea. Ei n-au chemarea să se devoteze acestei solemne lucrări de răspundere. N-au fost calificați pentru lucrarea de slujire, pentru că nu pot să-i învețe pe alții așa cum trebuie.
Experiența unora a fost dobândită în mijlocul unei clase de fanatici religioși, care n-aveau un simț adevărat despre înaltul caracter al lucrării. Experiența religioasă a acestei grupe de pretinși adventiști de ziua a șaptea nu este demnă de încredere. Ei n-au avut principii ferme, care să le susțină toate acțiunile. Erau încrezători în sine și îngâmfați. Religia lor nu consta din acțiuni drepte, din adevărată smerenie de suflet și din sinceră devoțiune față de Dumnezeu, ci din impuls, gălăgie și confuzie, drese cu excentricități si ciudățenii. Ei n-au simțit și nici nu pot simți necesitatea de a fi îmbrăcați cu îndreptățirea lui Hristos. Au propria lor îndreptățire, care este ca o cârpă murdară, și pe care Dumnezeu n-o poate accepta cu nici un chip. Persoanele acestea n-au nici o iubire pentru unire și armonie în acțiune. Lor le place dezordinea. Au fost nestăpâniți, nesupuși, nerenăscuți, neconsacrați, și acest element de confuzie s-a potrivit cu mintea lor nedisciplinată. Au fost un blestem pentru cauza lui Dumnezeu și au discreditat numele adventiștilor de ziua a șaptea.
-554-
Persoanele acestea n-au experimentat lucrarea de reformațiune sau sfințirea prin adevăr. Ei erau nemanierați și inculți. N-au gustat niciodată din desăvârșirea dulce și curată a lumii viitoare. Ei niciodată n-au experimentat, și inimile lor n-au fost inspirate cu smerenie de taina evlaviei. Au pus lucrurile divine și veșnice pe aceeași treaptă cu cele obișnuite și aveau să vorbească despre cer și venirea lui Isus, cum aveau să vorbească despre un cal. Aveau o conștiință superficială sau teoria adevărului, dar mai departe de atât erau ignoranți. Principiile ei n-au pus stăpânire pe viața lor și nu i-au condus la o repulsie față de eu. Niciodată nu s-au văzut pe ei înșiși în lumina în care s-a văzut pe sine Pavel, care l-a făcut să vadă defectele morale din caracterul lui. Niciodată ei n-au murit față de Legea lui Dumnezeu și nu s-au despărțit de necurățiile și pângărirea lor. Ocupația favorită a unora din această grupă este de a se angaja în conversație ușuratică și neserioasă. Ei au căpătat acest obicei și s-au dedat la el în ocazii care ar fi trebuit să fie caracterizate prin meditație și devoțiune solemnă. Făcând acest lucru, ei au manifestat o lipsă de adevărată demnitate și curăție și au pierdut stima persoanelor sensibile care nu cunoșteau adevărul. Grupa aceasta s-a aruncat în curentul ispitei și au fost reținuți unde vrăjmașul i-a condus cu succes, le-a stăpânit așa de ușor mintea și le-a stricat toată experiența, încât, după toată probabilitatea, nu vor mai fi în stare să se desprindă din cursa lui și să dobândească o experiență sănătoasă.
Focul zilei lui Dumnezeu va mistui miriștea și pleava și nu va fi lăsat nici unul din cei care continuă pe calea neevlavioasă, pe care ei au iubit-o timp atât de îndelungat. Grupa aceasta n-are plăcere de societatea celor alături de care se află într-adevăr Dumnezeu. Experiența lor religioasă este de ordin inferior, și ei n-au parte de o experiență religioasă rațională și inteligentă; de aceea ei disprețuiesc societatea celor pe care Dumnezeu îi călăuzește și-i învață. Zeflemeaua și ironia sunt fortăreața anumitor minți din această grupă. Sunt îndrăzneți și obraznici, și nu țin seama de bunele maniere. Ei nu se îngrijesc să facă deosebire și să dea cinste cui datorează cinste. Ei manifestă un spirit îngâmfat, răzvrătit și disprețuitor împotriva celor care se deosebesc de părerile lor. Ei se angajează într-un triumf vrednic de dispreț, exact de aceeași natură ca acela în care Satana și îngerii cei răi angajează sufletele pe care și le asigură ei. Aceștia au pe Satana și pe îngerii cei răi de partea lor, să jubileze împreună cu ei. Cazurile persoanelor în care acest fel de caracter specific este dezvoltat sunt fără speranță. Ei sunt cuprinși de îndreptățirea de sine, și orice, precum curăția și înălțarea caracterului cu care vin în contact, numesc mândrie și lipsă de umilință. Inferioritatea și ignoranța sunt privite ca umilință.
-555-
Tu ai obținut o mare parte a experienței tale religioase la această grupă; de aceea nu ești calificat pentru lucrarea de predicare a celui mai solemn, curat, înălțător și, în plus, a celui mai probator mesaj pentru ființele umane. Poți ajunge la o categorie de minți, dar partea mai inteligentă a locuitorilor vor fi alungați prin lucrarea ta. Tu n-ai cunoștință suficientă nici măcar în ramurile simple ale educației, spre a fi instructorul bărbaților și femeilor care au un demon viclean, de cealaltă parte, spre a le sugera și născoci căi și mijloace, ca să-i îndepărteze de adevăr.
Învățătorilor de la școlile primare li se cere să fie stăpâni pe ocupația lor. Ei sunt examinați îndeaproape spre a se constata dacă copiii pot fi încredințați în grija lor. La cercetare, perfecțiunea calificării lor este testată după importanța poziției pe care urmează să o ocupe. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu are un caracter mult mai înalt și un interes mult mai mare, după cum cele veșnice sunt deasupra celor vremelnice. O greșeală făcută aici nu poate fi reparată. Este de o importanță nemăsurată ca toți cei care ies să-i învețe pe alții adevărul să fie calificați pentru lucrarea lor. Să nu se stabilească o cercetare mai puțin strictă cu privire la capacitatea de a preda adevărul decât în cazul celor care predau în școlile noastre. Lucrarea lui Dumnezeu a fost înjosită prin metoda neglijentă și libertină a presupușilor slujbași ai lui Hristos.
-556-
Am văzut că pastorii trebuie să fie sfințiți și curați și să aibă o cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să fie familiarizați cu argumentele Bibliei și pregătiți să prezinte motivul speranței lor, altfel trebuie să-și înceteze lucrarea și să se angajeze într-o profesiune unde deficiența nu va implica consecințe atât de importante. Pastorii denominațiunilor populare sunt predicatori acceptați, dacă pot să vorbească despre câteva subiecte simple ale Bibliei; dar pastorii care răspândesc adevăr nepopular pentru aceste zile de pe urmă, care trebuie să dea față cu bărbați de știință, oameni cu minte puternică și potrivnici de tot felul, trebuie să știe ce au de făcut. Ei nu trebuie să ia asupra lor răspunderea de a-i învăța pe alții adevărul, dacă nu sunt calificați pentru lucrare. Înainte de a se angaja sau de a se consacra pentru lucrare, trebuie să devină elevi pentru a studia Biblia. Dacă nu au o educație, ca să poată vorbi acceptabil în public, să facă dreptate adevărului și să-L onoreze pe Domnul, pe care mărturisesc că-L slujesc, ei trebuie să aștepte până sunt potriviți pentru slujbă.
Frate E., tu nu poți ocupa postul de slujbaș al lui Hristos. Am văzut că îți lipsește o experiență religioasă corectă. Tu nu te cunoști. Nici măcar nu poți citi corect sau folosi vorbirea care ar recomanda adevărul spre înțelegerea unei obști inteligente. ție îți lipsește discernământul. N-ai să știi când este potrivit să vorbești sau înțelept să taci. Tu ai gândit timp atât de îndelungat împreună cu acea clasă specială, pe care am amintit-o, că știi totul, încât nu ai să-ți vezi lipsurile când îți sunt prezentate. Ai o mare prețuire de sine, și experiența ta se caracterizează prin încredere în sine și prin lăudăroșenie.
-557-
Nu te lași să fii învățat, de aceea cauza lui Dumnezeu n-are să prospere în mâinile tale. Tu n-ai să recunoști o înfrângere când dai de una. Cauza lui Dumnezeu va fi discreditată și dezonorată prin lucrarea ta, și n-ai să reușești să descoperi acest fapt. O anumită clasă poate să fie convinsă de tine pentru adevăr; dar mai mulți se vor îndrepta și se vor așeza acolo unde nu se mai poate ajunge la ei printr-o lucrare potrivită și judicioasă. În experiența ta, sunt întreținute lucruri care se vor dovedi păgubitoare pentru adevăr. Dumnezeu nu te poate accepta ca reprezentant al adevărului.
Manierele tale n-au fost finisate și înălțate. Comportamentul tău nu-I place lui Dumnezeu. Cuvintele tale au fost neglijente. Îți lipsește evlavia și devoțiunea. Tu n-ai obținut o experiență în viața spirituală. N-ai ajuns să înțelegi cum să împarți corect Cuvântul vieții, dând fiecăruia porțiunea lui de mâncare la timp potrivit. Acesta este spiritul grupei de mâine, pe care l-am menționat. Este plăcerea lor să se angajeze în controversă și să facă pe grozavii. Tu n-ai să manifești blândețe în instruirea celor care se opun. Vei fi întotdeauna paralizat, într-o oarecare măsură, din cauza nefericitei tale experiențe. ție îți lipsește autocultura și blândețea. Ai importante lecții de învățat înainte de a putea deveni un modest și acceptabil urmaș al lui Hristos, chiar într-o calitate particulară.
-558-
O fiică răsfățată
Iubită soră F,
Mi-a fost arătat că erai în primejdia de a fi sub stăpânirea deplină a marelui vrăjmaș al sufletelor. Experiența ta la _____ n-a fost bună pentru tine. șederea ta la _____ te-a rănit; tu ai devenit mândră și vanitoasă. Au fost persoane care în mod neînțelept te-au dezmierdat și te-au lăudat până ai devenit vanitoasă, îndrăzneață și obraznică. Ai fost împotriva restricției, ai fost încăpățânată, refractară și îndărătnică și ai făcut mult necaz părinților tăi. Ei au greșit. Tatăl tău te-a dezmierdat în mod neînțelept. Ai profitat de acest lucru și ai devenit amăgitoare. Ai primit aprobarea pe care n-o meritai.
Tu ai făcut foarte multe de capul tău la _____ și ți-ai luat libertăți care nu trebuia să fie îngăduite cu nici un chip. Când tu sau surorile tale ați fost mustrate, te-ai simțit insultată și ai reclamat mamei tale cazul, ca și cum ai fi fost ponegrită. Ai exagerat și ea s-a enervat și s-a iritat repede, gândindu-se că poziția și demnitatea ei nu erau respectate. Nu i-a plăcut ca cineva să dicteze copiilor ei și nu și-a ascuns neplăcerea. Ea a vorbit nepotrivit celor care ar fi trebuit să prețuiască legătura cu ea. Mama ta a dat dovadă de o mare lipsă de înțelepciune, ținându-ți partea și criticându-i pe cei cărora ar fi trebuit mai degrabă să le mulțumească decât să-i învinuiască. Ea ți-a făcut rău și pentru tine a făcut o lucrare pe care niciodată nu o mai poate îndrepta. Tu ai triumfat, pentru că te-ai crezut la adăpost de critică și ai gândit că puteai să faci ce-ți plăcea. Privirea mamei tale nu era întotdeauna asupra ta; și, dacă ar fi fost, ea nu putea să discearnă tendințele tale rele.
La școală, tu ai avut un profesor bun și nobil, totuși te-ai simțit indignată că erai sub restricții. Ai socotit că, dacă erai fiica lui G., profesorul tău trebuia să arate o preferință față de tine și nu să-și ia libertatea de a te corecta și mustra. Surorile tale s-au împărtășit de asemenea de același spirit. Tu ai adus plângerile tale la părinți; ei au auzit situația în versiunea ta și au ținut cu tine mai mult sau mai puțin și simțămintele lor au fost stârnite de rapoartele tale exagerate. Ei ți-au făcut rău. Tu n-ai fost atât de strict instruită cum ar fi trebuit să fii. Totuși ai fost jignită pentru că nu puteai să ai propria ta cale, ci erai constrânsă să te supui complet instrucțiunilor ferme ale fratelui H. În timp ce erai la școală, uneori erai neastâmpărată, nerușinată și sfidătoare, și, în mare măsură, îți lipsea modestia și buna cuviință. Erai îndrăzneață, egoistă și încrezută, și era necesară o disciplină fermă, atât acasă, cât și la școală.
Va continua.