O amăgire în acceptarea lui Hristos
Iubită soră U,
Sunt oarecum informată despre temperamentul tău deosebit, despre prudența ta, temerile tale, lipsa ta de speranță și încredere. Eu simpatizez cu tine în suferința cugetului tău, că nu poți înțelege totul cu privire la poziția și credința noastră, așa de lămurit cum ai dori. Noi te cunoaștem că ești de o conștiinciozitate strictă și n-avem nici o îndoială că, dacă ai fi putut avea privilegiul de a auzi toate punctele adevărului prezent, și ai fi cântărit dovezile pentru tine, ai fi întemeiată, întărită și stabilită astfel, încât opoziția sau mustrarea nu te-ar mișca de pe temelia cea sigură. Deoarece, n-ai avut privilegiul pe care îl au mulți alții, de a lua parte la adunări și de a experimenta tu însăți experiențele care însoțesc prezentarea adevărului pe care noi îl socotim sacru, cu atât mai mult suntem îngrijorați de tine. Inimile noastre sunt atrase spre tine și iubirea noastră față de tine este sinceră și înfocată. Ne este teamă că în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmă tu poți să naufragiezi. Să nu te superi pe mine că îți scriu astfel. Tu nu poți avea un simțământ deplin, despre vicleniile și amăgirea lui Satana, așa cum am eu. Înșelăciunile lui sunt multe; cursele lui sunt pregătite cu grijă și șiretenie spre a-i prinde pe cei neprevăzători și nebănuitori. Noi dorim să te scăpăm de vicleniile lui; dorim să fii întru totul de partea Domnului, iubind, așteptând și dorind sincer arătarea Mântuitorului nostru pe norii cerului.
De când cu primele tale eforturi de a păzi Sabatul, multe lucruri au apărut spre a te descuraja; totuși, noi sperăm că lucrurile acestea nu-ți vor abate cugetarea de la importantele adevăruri pentru aceste zile de pe urmă. Cu toate că apărătorii adevărului nu fac toți ce ar trebui să facă, pentru că nu sunt sfințiți prin adevărurile pe care le mărturisesc, adevărul este același; strălucirea lui este neîntunecată. Cu toate că aceștia pot să stea între adevăr și cei care n-au luat o poziție față de el, și umblarea lor întunecoasă poate să apară pentru un timp să întunece luminoasa lui strălucire, totuși, în realitate, nu o face; adevărul de origine cerească este strălucitor. Curăția și caracterul lui înălțat sunt neschimbătoare. El trăiește, pentru că este nemuritor.
-490-
Iubita mea soră, ține-te de adevăr. Dobândește o experiență pentru tine. Tu ai o individualitate. Ești răspunzătoare numai de felul în care, indiferent de toți ceilalți, folosești lumina care strălucește pe calea ta. Lipsa de consacrare la alții nu va fi nici o scuză pentru tine. Faptul că ei pervertesc adevărul prin reaua umblare a acțiunii lor, pentru că nu sunt sfințiți prin el, nu te va face pe tine mai puțin responsabilă. Asupra ta se află o obligație solemnă de a înălța steagul adevărului, să-l duci în sus. Chiar dacă purtătorul de steag slăbește și cade, nu lăsa ca stindardul cel prețios să fie târât prin praf. Apucă-l și poartă-l în sus, chiar cu riscul bunului tău nume, al onoarei sau vieții tale. Mult respectata mea soră, te implor să privești în sus. ține-te tare de brațul Tatălui tău ceresc, Isus, Avocatul nostru, care trăiește spre a mijloci pentru noi. Oricine ar nega credința prin viața lui nesfințită, aceasta nu schimbă adevărul în minciună. “Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ‘Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui&rsquo.;” “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” (2 Timotei 2, 19; Matei 26, 41.) Uneori, mă tem că picioarele tale vor aluneca, că vei refuza să mergi pe calea umilă, strâmtă și îngustă, care duce la viața veșnică din Împărăția slavei.
Prezint în fața ta viața de lepădare de sine, umilință și sacrificiu a divinului nostru Domn. Maiestatea cerului, Împăratul slavei, a părăsit bogățiile Lui, strălucirea, onoarea și slava Lui, și, pentru ca să-l salveze pe omul păcătos, a acceptat o viață de umilință, sărăcie și rușine: “Care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea.” (Evrei 12, 2.) O, de ce suntem atât de sensibili la încercare și reproș, la rușine și suferință, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine ar dori să intre în bucuria Domnului lor, în timp ce nu sunt dispuși să ia parte la suferințele Lui? Adică cum! Servul indispus să îndure umilința, rușinea și mustrarea pe care Stăpânul le-a îndurat neegoist pentru el! Servul sustrăgându-se de la o viață de umilință și sacrificiu, care este pentru fericirea lui veșnică, și prin care, în cele din urmă, poate obține răsplata veșnică! Vorbirea inimii mele este: Lasă-mă să am parte împreună cu Hristos de suferința Lui, ca să pot, în final, să mă împărtășesc de slava Lui.
-491-
Adevărul lui Dumnezeu n-a fost niciodată popular pentru lume. Inima firească este totdeauna potrivnică față de adevăr. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trebuie să renunțăm la iubirea de lume, la mândria inimii și la orice lucru care tinde spre idolatrie, pentru ca să fim urmași ai Omului de pe Golgota. Cei care ascultă de adevăr, niciodată nu vor fi iubiți și onorați de lume. De pe buzele divinului Învățător, când a umblat în umilință, printre fiii oamenilor, au fost auzite cuvintele: Oricine vrea să fie ucenicul Meu, să-și ia crucea și să Mă urmeze. Da, să urmăm Exemplul nostru. Căuta El onoarea și lauda oamenilor? O, nu! Noi să căutăm atunci onoare și laudă de la cei lumești?
Cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu-i vor iubi nici pe copiii Lui. Ascultă cuvintele instrucțiunii cerești: “Vai de voi, când oamenii vă vor grăi de bine.” “Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer.” “Dar, vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mângâierea.” (Luca 6, 22-24.26.) În Evanghelia după Ioan, aflăm din nou cuvintele lui Hristos: “Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.” “Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 15, 17-20; 17, 14-16.)
-492-
În 1 Ioan citim: “Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume.” (1 Ioan 2, 15.) În epistola lui Pavel către Romani, el îi îndeamnă, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să-și aducă trupurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care este din partea lor o slujbă duhovnicească. “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Iar Iacov declară: “Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.” (Iacov 4, 4.)
Te rog stăruitor să ții seama de instrucțiunile lui Pavel din epistola către Galateni: “Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor, sau bunăvoința lui Dumnezeu? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.” (Galateni 1, 10.) Mă tem că tu ești în mare primejdie să naufragiezi în credință. Tu socotești că trebuie să faci sacrificii, ca să asculți de adevăr. Noi credem că tu ai făcut unele sacrificii, dar, dacă ai fi fost și mai completă în această lucrare, picioarele tale nu s-ar poticni acum și credința ta n-ar șovăi. Eu nu mă refer acum la sacrificiile materiale, ci la ceea ce este mai ascuns decât acestea, la ceea ce va da naștere la un conflict mai dureros decât să dai mijloacele tale materiale, la ceea ce atinge eul în mod deosebit. Tu nu ți-ai supus mândria. ție îți place ca oamenii să te vorbească de bine.
-493-
Tu n-ai primit și n-ai practicat adevărul în simplitatea lui. Mă tem că ai socotit că trebuia să te înjosești spre a primi adevărul nepopular, susținut de adventiștii păzitori ai Sabatului. Tu ai cugetat să reții, într-o mare măsură, spiritul lumii și totuși să adopți adevărul. Aceasta nu se poate. Hristos nu va accepta nimic, în afară de o inimă întreagă și o iubire totală. Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu. Când dorești să trăiești în așa fel, încât să eviți mustrarea, tu cauți o poziție mai presus de Domnul tău cel suferind; și fiind angajată în aceasta, te separi de Tatăl tău din cer, schimbând iubirea Lui pentru ceea ce nu merită să obții.
Am fost obsedată în duh cu privire la tine, sora mea, precum și cu privire la soțul tău. Când am luat tocul să scriu, cazul vostru a fost clar prezentat înaintea mea. Sunt pe deplin conștientă de primejdiile voastre, de starea voastră de încurcătură și îndoială. Totul a fost nefavorabil pentru tine, soră U, de când ai căutat să asculți de Legea lui Dumnezeu. Dar nimic n-a fost o așa de mare piedică pentru voi amândoi ca mândria voastră. Voi amândoi sunteți foarte doritori să vă făliți; aceasta nu face parte din religia cea bună și smerită. Am văzut că amândoi aveați de trecut printr-o încercare grea, ca să fiți testați și puși la probă. În acest conflict, Satana avea să se străduiască mult să vă orbească ochii față de interesul veșnic și să vă prezinte avantajele acestui timp, această mică viață scurtă, care este atât de nesigură. Voi aveați să vedeți atracțiile acestei lumi, și, dacă nu vă despărțiți de iubirea voastră de etalare și de favoarea lumii, nu veți putea reține iubirea lui Dumnezeu. Mi-a fost prezentat Isus, care arăta spre atracțiile cerului, căutând să vă abată ochii de la lume și spunând: “Pe cine veți alege voi, pe Mine sau lumea? Voi nu Mă puteți avea pe Mine și să iubiți și lumea. Vreți voi să sacrificați pe Cel care a murit pentru voi, în schimbul mândriei vieții și a comorilor acestei lumi? Alegeți între Mine și lume; lumea n-are parte de Mine.”
-494-
Am văzut picioarele voastre clătinându-se, credința voastră șovăind. Îndoiala și necredința v-au cuprins, și lumina lui Isus s-a îndepărtat. Vanitatea este unul dintre cele mai puternice principii ale firii noastre depravate și Satana va apela la ea continuu, cu succes. Nu lipseau persoane care erau gata să-l ajute pe Satana în lucrarea lui — să vă lingușească, să vă prezinte capacitatea și influența pe care ați putea s-o aveți în societate, să insiste că ar putea fi foarte regretabil să uniți interesele voastre cu oameni de credință umilă, și să vă amestecați într-o grupă a societății, sub demnitatea voastră, așa cum o privesc ei. Vi s-a părut că făceați un mare sacrificiu pentru adevăr. Este adevărat că mulțimile care au influență nu aleg să sacrifice ambiția lor lumească, să se despartă de iubirea lor de lume, și să-și întoarcă pașii spre calea strâmtă, smerită, pe care a parcurs-o suferindul Om de pe Golgota. Ei socotesc că talentele și influența lor sunt prea prețioase spre a fi consacrate cauzei lui Dumnezeu, prea prețioase spre a fi înapoiate spre a-L slăvi pe Dătător, care le-a împrumutat aceste talente spre a fi îmbunătățite și returnate Lui, atât capitalul, cât și dobânda. Pentru avantajele vremelnice pe care speră să le câștige, ei vor să sacrifice cele veșnice. Pentru flatare din partea oamenilor, ei vor să întoarcă spatele aprobării din partea Domnului, Făcătorul cerurilor și al pământului, și vor să piardă dreptul și onoarea care vine de sus. Cât de puțini știu care este interesul lor cel mai bun! Voi nu apreciați acest lucru. Isus, printr-o viață de suferință fără egal și o moarte infamă, a deschis calea pe care omul poate merge pe urma pașilor Lui, și, în final, să fie înălțat la tronul Lui și să primească răsplata nemuririi și viața veșnică. Pentru o viață de ascultare, el va primi o moștenire nemuritoare, o comoară nestricăcioasă, care nu piere.
-495-
În prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, citim: “Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: ‘Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți, și voi nimici priceperea celor pricepuți.’ ‘De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu’.” (2 Corinteni 1, 18.19.26-29.) Voi aveți pilda lui Hristos, viața Lui nepretențioasă, fără fală sau grandoare. Este servul mai presus decât Domnul lui?
Iubită soră, tu ai un suflet bun și poți face bine. Poți fi o ancoră pentru soțul tău și o tărie pentru mulți alții. Dar dacă te oprești între două păreri, neîmpăcată cu umila lucrare a lui Dumnezeu, influența ta în legătură cu soțul tău va fi exercitată într-o direcție greșită. Cum citești în Cuvântul lui Dumnezeu? Întoarce-te de la părerile oamenilor la Lege și la mărturie. Exclude orice considerație lumească. Ia hotărâre pentru veșnicie.
Cântărește dovezile în acest timp important. Desigur, că nu trebuie să ne așteptăm să scăpăm de orice încercări și persecuții, mergând pe urmele Mântuitorului nostru; pentru că aceasta este plata celor care Îl urmează pe El. El declară lămurit că vom suferi persecuții. Interesele noastre pământești trebuie să fie subordonate celor veșnice. Ascultă la cuvintele lui Hristos: “Petru a început să-I zică: ‘Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.’ Isus a răspuns: ‘Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în viața aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică’.” (Marcu 10, 28-30.) Aici sunt cuprinse interesele veșnice.
-496-
Să nu vă mângâiați cu ideea că, dacă veți renunța la adevăr, toate obstacolele pentru dobândirea proprietății voastre vor fi înlăturate. Acest lucru vi-l spune Satana; este înșelăciunea lui. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne asupra voastră pentru că v-ați supus în totul față de El, veți prospera. Dacă vă întoarceți de la Dumnezeu, El Se va întoarce de la voi. Mâna Lui poate risipi mai repede decât puteți aduna voi. “și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26.)
Tu, scumpa mea soră, ai nevoie de o convertire completă la adevăr, care să omoare eul. Te poți încrede în Dumnezeu? Te rog să citești Matei 10, 25-40. Te rog să citești, cu rugăciune, și Matei 6, 24-34. Lasă ca aceste cuvinte să se întipărească în inima ta: “Nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca, sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Aici referirea se face la viața mai bună. Prin trup se înțelege podoaba lăuntrică ce face ca ființele omenești păcătoase, care posedă blândețea și îndreptățirea lui Hristos, să aibă valoare înaintea Lui, cum a fost Enoh și să-i îndreptățească să primească legătura finală cu nemurirea. Mântuitorul nostru ne trimite la păsările cerului, care nici nu seamănă, nici nu seceră, și n-adună nici în grânare, totuși, Tatăl lor cel ceresc le hrănește. Apoi El spune: “Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte. Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu țes, totuși, vă spun că nici chiar Solomon în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei.” (Matei 6, 28.29.) Crinii aceștia corespund mai bine, în simplitatea și nevinovăția lor, cu gândul lui Dumnezeu decât Satana cu toate podoabele lui cele scumpe dar lipsit de podoaba cerească. “Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care crește astăzi, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” Nu vă puteți voi încrede în Tatăl vostru cel ceresc? “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și neprihănirea Lui, și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 30.33.) Prețioasă făgăduință! Noi nu ne putem încrede în ea? Nu putem avea încredere absolută, știind că este credincios Cel care a făcut făgăduința? Te rog stăruitor, lasă credința ta tremurândă să se prindă din nou de făgăduințele lui Dumnezeu. Lasă-te cu toată greutatea ta pe ele, cu credința neșovăielnică, pentru că ele n-au să dea, și nici nu pot să dea greș
-498-
Mărturii pentru comunitate — Numărul 19
Cuvânt către pastori
Iubiți frați,
La 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că nu toți cei care pretind a fi chemați să învețe adevărul sunt calificați pentru această lucrare sfântă. Unii sunt departe de a corespunde gândului și voinței lui Dumnezeu. Unii se complac în lenevie, în lucrurile vremelnice și viața lor religioasă este marcată de lenevie spirituală. Acolo unde există lipsă de energie stăruitoare și aplicare strânsă în probleme vremelnice și tranzacții de afaceri, aceeași deficiență va fi vizibilă și în lucrurile spirituale.
Unii dintre voi sunt capi de familie, iar exemplul și influența voastră modelează caracterele copiilor voștri. Exemplul vostru va fi urmat de ei într-o măsură mai mare sau mai mică, iar lipsa voastră de perfecțiune constituie un exemplu rău pentru alții. Însă deficiențele voastre sunt mai sensibil simțite, cu rezultate mai grele în cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Familiile voastre au simțit această lipsă și au suferit din cauza ei; lor le-au lipsit multe lucruri pe care hărnicia zeloasă și perseverența le-ar fi putut procura. Dar această deficiență este văzută și simțită în cauza și lucrarea lui Dumnezeu, într-o măsură, cu atât mai mare cu cât cauza și lucrarea Lui sunt de o importanță mai înaltă decât lucrurile care aparțin acestei vieți.
Influența unor pastori nu este bună. Ei n-au vegheat cu grijă asupra timpului lor, ca astfel să dea oamenilor un exemplu de hărnicie. Ei au petrecut în lenevie clipe și ceasuri, care odată trecute în veșnicie, cu rezultatele raportului lor, nu mai pot fi rechemate niciodată. Unii sunt leneși din fire, ceea ce constituie o greutate pentru ei să facă cu succes o lucrare de care s-au apucat. Această deficiență a fost văzută și simțită pe tot parcursul experienței lor religioase. Cei vinovați nu sunt singurii care pierd; alții sunt făcuți să sufere prin deficiența lor. În această perioadă târzie, mulți au lecții de învățat, care ar fi trebuit să fie învățate la o dată mult mai timpurie.
Va continua …