Continuare.
-409-
Am descris cât se poate de complet cazul fratelui E. și a familiei sale, pentru că acesta ilustrează adevărata situație a multor familii, și Dumnezeu dorește ca ele să-L accepte, ca și când ar fi scris special pentru folosul lor. Mai sunt cazuri pe care le-aș putea numi, dar am numit deja destule. Fetele tinere nu sunt lămurite, în general, cu privire la păcatul masturbației. Ele îl practică și, drept rezultat, organismul lor se ruinează. Unele care tocmai ajung la vârsta căsătoriei, sunt în pericol de paralizie a creierului. Deja puterile intelectuale și morale sunt slăbite și amorțite, în timp ce pasiunile senzuale câștigă ascendență și corup trupul și sufletul. Tineri, bărbați și femei nu pot fi creștini dacă nu încetează cu totul practicarea acestui viciu diabolic, care distruge trup și suflet.
-410-
Mulți tineri sunt doritori de cărți. Ei citesc orice pot să obțină. Istorisirile dragostei captivante și descrierile murdare au o influență corupătoare. Romanele sunt citite cu nesaț de mulți și, drept rezultat, imaginația lor devine mânjită. În trenuri, adesea sunt oferite spre vânzare fotografii cu femei goale. Aceste tablouri dezgustătoare se găsesc și în cârciumi și sunt atârnate pe pereții celor ce se ocupă cu gravuri. Aceasta este o epocă în care corupția abundă peste tot. Pofta ochilor și pasiuni stricate sunt trezite prin privire și lectură. Inima este coruptă prin imaginație. Mintea găsește plăcere în contemplarea scenelor care trezesc cele mai josnice pasiuni. Aceste imagini rușinoase, văzute printr-o imaginație mânjită, corup purtarea și pregătesc ființele înșelate și orbite să dea frâu liber patimilor păcătoase. Apoi, urmează păcate și abateri care trag ființele făcute după chipul lui Dumnezeu în jos, la un nivel cu animalele, afundându-le în cele din urmă în pierzare. Evitați să citiți sau să priviți la lucruri care vă vor sugera cugete murdare. Cultivați puterile morale și intelectuale. Nu lăsați ca aceste puteri nobile să ajungă slăbite prin multa citire chiar și a cărților de povești. Eu cunosc minți puternice, care au fost dezechilibrate și amorțite sau paralizate prin necumpătare la citire. Fac apel la părinți să controleze lectura copiilor lor. Cititul mult le aduce numai vătămare. În mod deosebit, să nu permiteți pe mesele voastre reviste și ziare în care se află povești de dragoste. Este imposibil pentru tineri să posede un nivel sănătos al minții și principii religioase corecte, dacă nu le place citirea atentă a Cuvântului lui Dumnezeu. Cartea aceasta conține cele mai interesante istorisiri, arată calea mântuirii prin Hristos și este călăuza lor pentru o viață mai înaltă și mai bună. Ei ar declara-o cea mai interesantă carte pe care au citit-o vreodată, dacă imaginația lor n-ar fi ajuns pervertită din cauza povestirilor captivante despre personaje fictive. Voi, care așteptați ca Domnul să vină a doua oară, să schimbe trupurile voastre murdare și să vă facă asemenea trupului Său slăvit, trebuie să urcați pe un plan de acțiune mai înalt. Voi trebuie să lucrați dintr-un punct de vedere mai înalt decât ați făcut până acum, altfel nu veți face parte din acel număr care va primi legătura finală cu nemurirea.
411-
Iubire adevărată în cămin
Frate M.,
La Adams Center, mi-a fost arătat că ai avut o mare lipsă de spirit altruist, de când ești la Institut, și că n-ai exercitat influența pe care trebuia s-o exerciți. Ai fi putut lăsa ca lumina ta să lumineze acolo, dar n-ai luminat. Adesea ți-ai neglijat datoria pentru distracție. Tu nu te-ai îngrijit să porți răspunderi. ție nu-ți place să faci exerciții practice. Îți place comoditatea; tu și munca grea sunteți în dezacord. Acesta este egoism. Ai lăsat ca proprietatea Institutului să se ruineze și să fie distrusă, când era de datoria ta să vezi ca ea să fie păstrată și ca totul să fie în ordine și apărată cu mai mare interes și grijă decât dacă ar fi fost a ta. Ai fost un ispravnic necredincios. De fiecare dată când ți-ai permis să te ocupi cu distracții, jucând crichet sau altceva de felul acesta, foloseai timpul pentru care erai plătit și care nu era al tău. Ai fi tot atât de scuzabil, ca și când ai fi luat bani pe care nu i-ai câștigat prin muncă și ți i-ai fi însușit.
Frații Loughborough, Andrews, Aldrich și alții nu te-au cunoscut. Ei te-au apreciat prea mult. Nu meritai să ocupi locul pe care ei te-au angajat să-l ocupi. Ei au greșit în apreciere, când te-au plătit cu un salariu atât de mare pentru munca ta. Tu n-ai câștigat pe merit banii pe care i-ai primit. Erai foarte încet și îți lipsea în mare măsură energia. Nu erai destul de interesat și treaz ca să vezi și să faci, și lucrurile au fost teribil de neglijate.
-412-
Frate al meu, tu ești departe de Dumnezeu; ești într-o stare de cădere. Nu ai un curaj moral nobil. Te supui propriilor tale dorințe, în loc să te lepezi de eu. În căutarea după fericire, ai luat parte la locuri de distracții pe care Dumnezeu nu le aprobă și făcând astfel ți-ai slăbit sufletul. Ai multe de învățat. Tu îți încurajezi apetitul, mâncând o cantitate mai mare de hrană decât poate s-o transforme organismul tău în sânge bun. Este păcat să fii necumpătat în cantitatea de hrană mâncată, chiar dacă nu se poate aduce calității nici o obiecțiune. Mulți socotesc că, dacă nu consumă carne și altă hrană proastă, pot să mănânce până când numai pot din hrana simplă. Aceasta este o greșeală. Mulți dintre cei care mărturisesc că sunt reformatori ai sănătății nu sunt mai puțin decât gurmanzi. Ei pun asupra organelor digestive o povară atât de mare, încât vitalitatea organismului este extenuată în efortul de a o digera. Aceasta mai are și o influență deprimantă asupra intelectului, pentru că puterea sistemului nervos este solicitată să ajute stomacul. Mâncarea peste măsură, chiar din hrana cea mai simplă, amorțește nervii senzitivi ai creierului și slăbește vitalitatea lui. Mâncarea peste măsură are un efect mai rău asupra organismului decât munca peste măsură, iar energiile sufletului sunt istovite mai eficient prin mâncare necumpătată decât prin muncă necumpătată.
Organele digestive să nu fie niciodată împovărate cu o cantitate sau calitate de hrană care să suprasolicite organismul să și le însușească. Tot ceea ce este băgat în stomac peste ceea ce poate organismul să transforme în sânge bun, îmbâcsește mecanismul digestiei; pentru că n-o poate face fie carne, fie sânge, și prezența ei împovărează ficatul și produce organismului o stare morbidă. Stomacul este supus la o muncă în plus în eforturile lui de a scăpa de ea, și apoi apare un simțământ de moleșeală care este interpretat că înseamnă foame și, fără a îngădui organelor digestive un timp de odihnă, după munca lor spre a-și reface energiile, în stomac este băgată o altă cantitate excesivă spre a pune mașinăria din nou în mișcare. Organismul primește mai puține elemente nutritive de la o mare cantitate de hrană, chiar și de bună calitate decât de la o cantitate moderată, luată la perioade regulate.
-413-
Fratele meu, creierul tău este amorțit. Un bărbat care mănâncă atât cât mănânci tu trebuie să fie un om muncitor. Exercițiul este important pentru digestie și o bună stare de sănătate a trupului și sufletului. Tu ai nevoie de exerciții fizice. Tu te miști și acționezi ca și când ai fi de lemn, ca și când n-ai avea elasticitate. Ceea ce ai nevoie este un exercițiu sănătos, activ. Acesta va întări mintea. Imediat după o masă completă, să nu aibă loc nici studiu, nici exercițiu intens. Forța creierului este solicitată la exercițiu activ, ca să ajute stomacul, de aceea, când mintea sau trupul este greu împovărat după mâncare, procesul de digestie este întârziat. Vitalitatea organismului, care este necesară să îndeplinească lucrarea într-o direcție, este sustrasă să lucreze în altă parte.
Trebuie să exersezi cumpătare în toate lucrurile. Cultivă puterile superioare ale minții și atunci va fi puțină putere de dezvoltare a senzualului. Este imposibil pentru tine să crești în putere spirituală când apetitul și pasiunile tale nu sunt sub control perfect. Apostolul inspirat spune: “Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9, 27.)
-414-
Frate al meu, trezește-te, te rog, și lasă ca lucrarea Duhului lui Dumnezeu să pătrundă mai adânc decât la suprafață, lasă-L să coboare până la motivele adânci ale fiecărei acțiuni. Ceea ce lipsește este principiul, principiul ferm și vigoarea de acțiune, atât în lucrurile spirituale, cât și în cele vremelnice. Eforturilor tale le lipsește seriozitatea. O, cât de mulți se află la partea de jos, pe scara spiritualității, din cauză că nu vor să renunțe la apetit. Energia sistemului nervos este amorțită și aproape paralizată prin mâncare excesivă. Când unii ca aceștia merg în Sabat, la casa lui Dumnezeu, ei nu-și mai pot ține ochii deschiși. Cele mai serioase apeluri nu reușesc să trezească intelectul lor de plumb, insensibil. Adevărul poate fi prezentat cu simțăminte adânci, dar el nu trezește sensibilitățile morale sau să lămurească înțelesul. Au învățat unii ca aceștia să-L slăvească pe Dumnezeu în toate lucrurile?
Este imposibil să ai concepții clare despre lucrurile veșnice, dacă mintea nu este educată să stăruie asupra subiectelor înalte. Toate pasiunile trebuie să fie aduse în supunere perfectă față de puterile morale. Când bărbații și femeile mărturisesc cu tărie despre credință și spiritualitate, eu știu că mărturisirea lor este falsă, dacă n-au adus toate pasiunile lor sub control. Dumnezeu cere acest lucru. Motivul pentru care există astfel de întuneric spiritual este că mintea este mulțumită la un nivel inferior și nu este îndreptată în sus, pe o cale cerească, curată și sfântă.
Am văzut cu privire la familia ta, frate M., că voi n-ați fost fericiți. Soția ta a fost dezamăgită, și tu ai fost dezamăgit. Soția ta se aștepta să afle în tine o persoană mai nobilă, mai delicată. Ea a fost foarte nefericită. Dânsa are o mare cantitate de mândrie. Rudele din partea mamei ei sunt din fire conștiincioase, totuși mândre și aristocrate. Ea împărtășește în mare măsură aceste trăsături de caracter. Nu este comunicativă. Pentru ea nu este natural să facă avansuri și să manifeste afecțiune. Ea privește la manifestarea afecțiunii dintre soț și soție, ca fiind copilărească. Socotește că, dacă încurajează afecțiunea, nu va primi răspuns printr-o iubire delicată, elevată, ci prin pasiuni de ordin inferior, că acestea aveau să fie întărite, dar nu prin iubire curată, profundă și sfântă.
-415-
Soția ta trebuie să facă eforturi pentru a ieși din rezerva ei, impusă, și să cultive simplitatea în toate acțiunile ei. și când este trezit nivelul mai înalt a aptitudinilor și întărit prin exercițiu, vei înțelege mai bine dorințele femeilor, vei înțelege că sufletul dorește mult o iubire de natură mai înaltă, mai curată, decât de pasiuni senzuale. Pasiunile acestea au fost întărite în tine prin încurajare și exercițiu. Dacă acum, în temere de Dumnezeu, îți ții trupul în supunere și cauți să o întâmpini pe soția ta cu iubire curată, înaltă, dorințele firii ei vor fi satisfăcute. Ia-o la inima ta; prețuiește-o mult.
Tu te-ai înălțat și ai luat o poziție mai presus de soția ta. Nu te-ai înțeles pe tine însuți. Ai avut o înaltă apreciere a experienței tale religioase și a înaintării în viața spirituală. Lucrurile acestea au împiedicat-o, în loc să o ajute pe soția ta. Ea se temea pentru tine, se temea că, în realitate, nu te-ai înțeles pe tine însuți; și că aveai să mergi prea repede. Unirea voastră n-a fost fericită. Nu vă potriviți unul cu altul. Soția ta are o fire timidă, fricoasă și retrasă. Tu n-ai reușit s-o înțelegi deloc. Ea ezită și se teme să iasă în evidență, pentru că îi este frică să nu meargă prea repede. Are nevoie de încredere în ea însăși și ar trebui încurajată independența.
Frate M., tu n-ai reușit să încurajezi încrederea soției tale. Îți lipsește curtoazia și o considerație amabilă, constantă, față de ea. Uneori, îi arăți iubire, dar aceasta este o iubire egoistă. Tu nu ai principii care să pătrundă în adâncime și care să stea la baza tuturor acțiunilor tale. Nu este iubire egoistă cea care îndeamnă la o meditație constantă pentru ea și o grijă ca s-o ai în societatea ta, arătându-i că preferi compania ei mai presus de a celorlalți. Tu ai căutat propria ta distracție, lăsând-o acasă și adesea tristă. Ai urmat această cale înainte de a te muta în acest loc și ai continuat să faci așa până acum, într-o mai mică măsură, din lipsă de ocazie.
-416-
Soției tale i s-ar părea nedemn să te lase să știi că ea a observat deficiențe la tine. Ea se teme de tine. Dacă ai fi avut o iubire autentică, precum cere o fire ca a ei, ai fi găsit o coardă corespunzătoare în inima ei. Tu ești prea rece și rigid. Uneori, ai arătat afecțiune, dar aceasta n-a trezit iubire ca răspuns, pentru că n-ai fost curtenitor și atent, și n-ai manifestat acea considerație față de soția ta, prin care să ții seamă de fericirea ei. Prea de multe ori ți-ai luat libertatea să hoinărești în urmărirea propriei tale plăceri, fără a lua deloc în considerare plăcerea sau fericirea ei.
Este adevărat, iubirea curată este prețioasă. Influența ei este cerească. Este adâncă și statornică. Nu este intermitentă în manifestări. Nu este o pasiune egoistă. Ea aduce roade și va conduce spre un efort constant de a o face pe soția ta fericită. Dacă ai această iubire, va fi numai firesc să faci acest efort. El nu va apărea ca fiind forțat. Dacă ieși la plimbare sau iei parte la o întâlnire, va fi atât de natural, ca și respirația, s-o alegi pe soția ta să te însoțească și să cauți s-o faci fericită în prezența ta. Tu privești cunoștințele ei spirituale ca fiind inferioare față de ale tale, dar eu am văzut că Dumnezeu are mai mare plăcere de spiritul ei decât de al tău. Nu ești vrednic de soția ta. Ea este prea bună pentru tine. Este o plantă plăpândă, sensibilă; are nevoie de îngrijire afectuoasă. Ea dorește sincer să facă voia lui Dumnezeu. Dar are un spirit mândru, și este timidă și retrasă, rușinoasă. Pentru ea, este egal cu moartea să fie subiect de observație. Fă ca soția ta să fie iubită, cinstită și îndrăgită, spre a împlini solemna făgăduință a legământului căsătoriei, și ea va ieși din acea poziție retrasă și timidă, care pentru ea este naturală.
Lasă numai ca o femeie să înțeleagă că este apreciată de soțul ei și că este prețioasă pentru el, nu numai pentru că este potrivită pentru casa lui, ci pentru că este o parte din el însuși, și ea va răspunde afecțiunii lui și va reflecta iubirea consacrată ei. Fă ca soția ta să fie ținta atenției tale speciale și sincere. Dacă ai simți cum dorește Dumnezeu să simți, te-ai vedea pierdut fără societatea soției tale. Tu crezi că credința ei n-are valoare, totuși, ea va aduce răspunsuri mai degrabă decât credința pe care o ai tu.
-417-
Frate M., tu nu reușești să înțelegi inima femeii. Nu judeci de la cauză la efect. Tu știi că soția ta nu este așa de bine dispusă și fericită precum dorești s-o vezi tu, dar n-ai cercetat cauza. N-ai analizat comportamentul tău spre a vedea dacă nu cumva dificultatea este chiar la tine. Iubește-ți soția. Ea flămânzește după iubire profundă, adevărată și înălțătoare. Las-o să aibă o dovadă pipăibilă, că grija și interesul ei pentru tine, arătate în atenția ei pentru confortul tău, este apreciată și răsplătită. În tot ceea ce te angajezi, caută părerea și aprobarea ei. Respectă judecata ei. Să nu lași impresia că tu știi tot ceea ce este vrednic de știut.
Un cămin cu iubire în el, unde iubirea este exprimată în cuvinte, priviri și fapte este un loc unde îngerilor la place să-și arate prezența și să-l sfințească prin raze de lumină de slavă. Acolo, umilele îndatoriri ale gospodăriei au un farmec al lor. Nici una dintre îndatoririle vieți nu va fi neplăcută pentru soția ta în astfel de împrejurări. Ea le va îndeplini cu spirit de bunăvoință și va fi ca o rază de soare pentru toți cei din jurul ei, și în inima ei va cânta Domnului. În prezent, ea simte că nu dispune de afecțiunea inimii tale. Tu nu i-ai dat ocazia să simtă astfel. Tu îndeplinești sarcinile necesare care îți revin în calitate de cap al familiei, dar există o lipsă. Este lipsa serioasă a prețioasei influențe a iubirii care duce la atenții amabile. Iubirea trebuie văzută în priviri și maniere, și auzită în tonalitatea vocii.
-418-
Soția ta nu îndrăznește să-și deschidă inima față de tine, pentru că, de îndată ce exprimă un simțământ care diferă de al tău, tu îl respingi. Tu vorbești așa de tare, încât ea nu mai are curaj să mai spună nici un cuvânt. Voi nu sunteți o inimă. Tu iei o poziție mai presus de ea și te menții într-o atitudine, ca și cum judecata și părerea ei ar fi fără nici o importanță. Consideri cunoștințele tale mult mai avansate față de ale ei. Frate al meu, tu nu te cunoști. Dumnezeu privește la inimă, nu la cuvinte, sau la mărturisirea de credință. La Dumnezeu, cele exterioare n-au greutate ca la oameni. La Dumnezeu, are valoare o inimă smerită și un duh pocăit. Mântuitorul nostru este obișnuit cu conflictele vieții fiecărui suflet. El nu judecă după aparențe, ci cu dreptate.
Spiritul tău este puternic. Când iei o poziție, nu cântărești bine problema și nu te gândești care trebuie să fie efectul păstrării punctului tău de vedere și, într-o manieră independentă, le țeși în rugăciunile și conversațiile tale, când tu știi că soția ta nu are aceleași păreri ca tine. În loc să respecți simțămintele ei și să eviți amabil, așa cum ar face un gentleman, acele subiecte contradictorii, tu ai fost dispus să stărui asupra punctelor care pot ridica obiecții, și ai manifestat o stăruință în exprimarea părerii tale, fără a ține seamă de cei din jurul tău. Ai socotit că alții n-aveau dreptul să vadă problemele altfel de cum le vezi tu. Roadele acestea nu cresc în pomul creștin.
În cazul sorei N., tu n-ai văzut lucrurile în adevărata lor lumină. Dacă ea ar fi fost vindecată, ca răspuns la rugăciunile tale și ale altora, aceasta s-ar fi dovedit spre ruina a mai mult de doi sau trei dintre voi. Un Dumnezeu înțelept a vegheat asupra acestei probleme. El a putut citi motivele și intențiile inimii.
Soția ta are tot atâta drept să-și susțină părerea cât ai și tu. Legătura ei de căsătorie nu-i nimicește identitatea. Ea are o responsabilitate individuală. Tu nu te vei simți bine până nu vei lua din calea ei și până nu vei manifesta față de ea un spirit de răbdare mai generos, asemenea lui Hristos, și până nu-i vei privi pe alții în lumina în care dorești să fii privit tu. Mai trebuie să înveți să “nu faci nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși.” “Iubiți-vă unii pa alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” “În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” (Filipeni 2, 13; Romani 12, 10.11.)