Pericolul destăinuirilor familiale
La 25 octombrie 1868, cazul vostru mi-a fost prezentat din nou. Mi s-a arătat că gânduri rele și dorințe ilicite au dus la fapte nepotrivite și la călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Tu te-ai necinstit pe tine, pe soția ta, și cauza lui Dumnezeu. Ai fi putut exercita o bună influență pentru cauza lui Dumnezeu. Dar urmarea unui curs greșit în chestiuni pe care le-ai socotit de mică importanță a dus la rele mai mari.
Frate R., ești acum în primejdia de a suferi un naufragiu total al credinței tale. Tu ai păcătuit foarte mult. Dar păcatul tău a fost de zece ori mai mare, încercând să-l acoperi complet și să orbești ochii celor care te-au bănuit de fapte rele. N-au lucrat toți așa de prudent și cu atât de multă iubire și grijă cum i-ar fi plăcut Domnului spre a te salva. Dar când ai încercat să iei un aer de nevinovăție jignită, te-ai gândit că Dumnezeu nu putea să vadă umblarea ta cea rea? Crezi că El, care l-a făcut pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață, nu putea discerne intențiile și planurile inimii? Tu ai crezut că, dacă aveai să-ți mărturisești păcatul, îți vei pierde onoarea — viața. Ai crezut că frații tăi nu vor mai avea încredere în tine. N-ai văzut problema în adevărata ei lumină. Este o rușine să păcătuiești, dar totdeauna este o cinste să mărturisești păcatul.
Îngerii lui Dumnezeu țin un raport fidel despre fiecare faptă, oricât de tainică ai putut crede că era în săvârșirea ei. Dumnezeu discerne scopurile omului și toate faptele lui. Fiecare om va fi răsplătit după cum au fost faptele lui, fie bune sau rele. Ceea ce seamănă omul aceea va și secera. Nu va exista recoltă slabă. Secerișul este sigur și bogat.
-301-
Tu ai încercat să-i orbești pe frații tăi cu privire la umblarea ta. Cu mai putut să faci așa ceva, când știai că ești vinovat înaintea lui Dumnezeu? Dacă prețuiești mântuirea sufletului tău, fă o lucrare totală pentru veșnicie.
Trebuie să cureți calea din urma ta printr-o mărturisire completă. Ai nevoie de convertire totală — o transformare a eului prin înnoirea minții. Prețuirea ta de sine trebuie biruită. Trebuie să înveți să-i prețuiești pe alții mai mult decât pe tine. Trebuie să renunți la părerea ta înaltă despre realizările tale și să capeți un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
Tu ai avut un duh care te-a abătut de pe calea corectitudinii și acum ai dat de necaz. Te-au cuprins îndoielile, temerile și disperarea. Nu există decât o singură cale de ieșire și aceasta este calea mărturisirii. Singura ta speranță este în căderea pe Stâncă și zdrobirea în bucăți; dacă nu o faci, ea va cădea cu siguranță asupra ta și te va face praf și pulbere. Acum îți poți îndrepta greșelile, poți răscumpăra trecutul. Printr-o viață de bunătate și adevărată umilință, mai poți avea o primire binevoitoare înaintea lui Dumnezeu în familia ta. Fie ca Domnul să-ți ajute să lucrezi în vederea judecății, ca pentru viața ta. Iubite frate, simt un interes adânc pentru tine. Pentru un timp ai umblat în întuneric. Tu n-ai ajuns la actuala ta stare de întuneric dintr-o dată. Ai părăsit în mod gradat lumina. Mai întâi, te-ai înălțat, și apoi, când ai socotit că este suficientă propria ta putere, Domnul a îndepărtat puterea Lui de la tine.
Pe tine te-a interesat muzica. Aceasta a dat ocazia femeilor imprudente și neînțelepte și ele ți-au destăinuit din necazurile lor. Prin aceasta, mândria ta a fost satisfăcută, dar a fost o cursă pentru tine. Ea a deschis ușa pentru sugestiile lui Satana. Tu n-ai procedat cum ar fi trebuit. N-aveai dreptul să auzi din familii ceea ce ți-a fost spus.
-302-
Comunicările acestea ți-au stricat mintea, au amplificat prețuirea ta de sine și au dat naștere la cugete rele. Tu ți-ai îngăduit să fii confesorul unor femei sentimentale, care doreau simpatie și înclinare spre alții. Dacă ar fi avut o judecată sănătoasă și ar fi fost sigure pe ele, având o țintă în viață, plăcându-le să facă bine altora, n-ar fi fost în situația să aibă nevoie să vină la cineva pentru simpatie.
Tu nu cunoști înșelăciunea inimii omenești. Nu cunoști procedeele lui Satana. Unele care erau atrase în mare măsură spre simpatia ta, aveau o imaginație nesănătoasă, bolnavă, erau sentimentale, și tânjeau după dragoste, totdeauna doritoare să creeze senzație și să facă o mare agitație. Unele, nu sunt mulțumite cu viața lor de căsătorie. Nu există destul romantism în ea. Citirea de romane a stricat tot bunul simț pe care l-au avut cândva. Ele trăiesc într-o lume închipuită. Imaginația lor le creează un astfel de soț cum există numai în romanțele găsite în romane. Ele discută despre iubirea neîmpărtășită. Niciodată nu sunt mulțumite sau fericite pentru că imaginația lor le zugrăvește o viață care nu este reală. Când dau față cu realitatea, coborând la simplitatea vieții reale și luând asupra lor îndatoririle familiilor lor, care sunt partea femeii, atunci ele vor afla mulțumirea și fericirea.
Tu ai nutrit cugete care nu erau corecte. Aceste cugete au adus rod. “Din prisosul inimii vorbește gura.” (Luca 6, 45.) Cuvintele tale nu sunt totdeauna caste, curate și înălțătoare. “Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură.” (Efeseni 4,29.) Prea adesea se află șiretenia în gura ta — expresii josnice care ies dintr-o inimă care nutrește gânduri stricate și dorințe rele.
De câtva timp, picioarele tale s-au abătut de pe calea corectitudinii și a curăției. știi că umblarea ta este neplăcută lui Dumnezeu, deoarece calci sfânta Lui Lege; tu știi că lucrurile acestea nu pot fi ascunse. Dumnezeu nu va lăsa ca poporul Său să fie înșelat în cazul tău. Păcatul tău cel mare atrage simpatiile celor care nu înțeleg umblarea ta strâmbă și, prin aceasta, împarte judecata poporului care mărturisește adevărul. Nouă ne este milă de tine. Mă doare inima pentru tine. Înaintea ta nu văd altceva decât pierzare, nimic altceva decât naufragiu total al credinței.
-303-
Vrei să-ți acoperi păcatele tale și să sfidezi situația? Dumnezeu spune că nu vei propăși. Dar cel care își mărturisește păcatele și le părăsește capătă îndurare. Vei alege tu moartea? Vrei să închizi în fața ta Împărăția cerurilor, pentru că nu vrei să renunți la mândria ta păcătoasă? Singura ta speranță se află în mărturisirea abaterilor tale. Dumnezeu a lăsat să strălucească lumina pe calea ta. Vei alege propria ta cale de stricăciune? Vrei să arunci adevărul în spatele tău, pentru că el nu te va sprijini pe calea nelegiuirii? O, fii stăruitor să-ți “rupi inima, nu hainele.” (Ioel 2, 13.) Fă o lucrare totală pentru veșnicie. Dumnezeu va fi îndurător cu tine. El va stărui serios pe lângă tine în favoarea ta. Nu va disprețui un duh zdrobit și pocăit. Vrei să te întorci? Sufletul tău merită să fie salvat; el este prețios. Noi dorim să te ajutăm.
Am văzut că tu nu ești fericit. N-ai odihnă. Te simți profund mâhnit și totuși refuzi să apuci pe singura cale care îți va aduce ușurare și speranță. Cel care își mărturisește păcatele și le părăsește va găsi îndurare. Starea ta este de plâns, și tu ai prejudiciat în mare măsură cauza lui Dumnezeu. Influența ta îi va nimici și pe alții, nu numai pe tine.
Dacă refuzi să vii la Dumnezeu și să-ți mărturisești abaterile, pentru ca El să te poată vindeca, nu mai există nimic de sperat pentru tine și pentru viitorul sărmanei tale familii. De pe urma păcatului va urma mizeria. Mâna lui Dumnezeu va fi împotriva ta și El te va lăsa să fii stăpânit de Satana spre a fi luat rob de către el, după cum voiește. Tu știi până unde vei merge.
-304-
Vei fi ca un om pe mare, fără ancoră. Adevărul lui Dumnezeu este o ancoră. Te-ai desfăcut de ancoră. Interesele tale veșnice, au fost sacrificate pentru plăcerea trupului, pentru pofta ochilor și lăudăroșenia vieții. Tu ești pe punctul de a rupe legăturile care te-ar salva de la nimicire totală. Căutând să-ți salvezi viața prin ascunderea greșelilor tale, o pierzi. Dacă acum te umilești înaintea lui Dumnezeu, îți mărturisești greșelile, și te întorci la El cu toată inima, ai tăi ar mai putea fi o familie fericită. Dacă nu vrei să faci acest lucru, ci alegi propria ta cale, fericirea a ajuns la capăt.
Tu ai o mare lucrare de făcut. Ai fost prea slab în comportarea ta. Cuvintele n-au fost alese, caste și pure. Te-ai despărțit de cele sacre și ai cultivat pasiunile josnice. Puterile nobile ale intelectului au fost aduse în supunere față de patimile animalice. Pentru un timp, n-ai urmat o cale dreaptă. Nu te-ai abținut de la tot ce pare rău. Nu este sănătos pentru tine să mai mergi pe această cale.
Tu nu ți-ai iubit soția, cum ar fi trebuit. Ea este o femeie bună. Într-o mică măsură, ea a văzut primejdia ta. Dar tu ți-ai închis urechile la avertismentele ei. Ai crezut-o geloasă, dar aceasta nu-i în firea ei. Ea te iubește și te suportă, te iartă și te iubește cu tot răul cel mare pe care i l-ai făcut, doar dacă te vei apropia de lumină și vei curăța lucrarea din trecut. Tu trebuie să te convertești pe deplin. Dacă n-o faci, toate eforturile tale din trecut de a asculta de adevăr nu te vor salva nici nu-ți vor acoperi greșelile. Isus cere de la tine o reformă totală; atunci El te va ajuta, te va binecuvânta și iubi și va șterge toate păcatele tale cu sângele Lui atât de prețios. Poți răscumpăra trecutul. Îți poți îndrepta căile și să mai fii încă o cinste pentru cauza lui Dumnezeu. Poți face bine când te prinzi de puterea lui Dumnezeu și lucrezi în Numele Lui — lucrezi pentru mântuirea sufletului tău și pentru binele altora.
-305-
Ai tăi mai pot fi încă o familie fericită. Soția ta are nevoie de ajutorul tău. Ea este ca o viță-de-vie agățătoare; dorește să se sprijine de tăria ta. Tu poți s-o ajuți și s-o conduci tot timpul. N-ar trebui s-o critici niciodată. Niciodată să nu o mustri dacă eforturile ei nu sunt ceea ce tu socotești că ar trebui să fie. Mai degrabă, încurajeaz-o prin cuvinte de tandrețe și de iubire. O poți ajuta să-și mențină demnitatea și respectul de sine. Niciodată să nu lauzi lucrarea sau faptele altora în fața ei, pentru ca s-o faci să-și simtă lipsurile. În această privință, tu ai fost aspru și insensibil. Tu ai arătat mai multă curtoazie față de ajutoarele tale angajate decât față de ea și pe ele le-ai pus în fața ei în casă.
Dumnezeu o iubește pe soția ta. Ea a suferit, și El a văzut totul, a notat totul și nu te va socoti nevinovat pentru rănile pe care le-ai pricinuit. Ceea ce îl face fericit pe om nu este nici bogăția, nici intelectul. Este valoarea morală. Bunătatea adevărată este socotită de cer ca adevărata noblețe sufletească. Starea simțămintelor morale determină valoarea unui om. O persoană poate să aibă avere și intelect, și totuși, să fie fără valoare, pentru că focul înflăcărat al bunătății n-a ars niciodată pe altarul inimii lui, pentru că conștiința lui a fost ofilită, înnegrită și înăsprită de egoism și păcat. Când pofta trupului îl stăpânește pe om și când patimile rele ale firii pământești sunt lăsate să conducă, este încurajată îndoiala cu privire la realitățile religiei creștine, și îndoielile sunt exprimate ca și când ar fi o virtute specială să te îndoiești.
Viața lui Solomon putea să fie remarcabilă până la încheierea ei, dacă ar fi fost apărată virtutea. Dar el a supus acest har special patimei păcătoase. În tinerețea lui, el a privit la Dumnezeu pentru călăuzire și s-a încrezut în El, iar Dumnezeu l-a ales și i-a dat înțelepciune care a uimit lumea. Puterea și înțelepciunea lui au fost lăudate pe tot cuprinsul țării. Dar păcatul lui a fost iubirea femeilor. Patima aceasta el n-a putut-o stăpâni în maturitatea lui, și s-a dovedit a fi o cursă pentru el. Femeile lui l-au dus la idolatrie și, când a început să coboare pe povârnișul vieții, înțelepciunea pe care i-o dăduse Dumnezeu a fost îndepărtată; el și-a pierdut tăria de caracter și a devenit asemenea unui tânăr nestatornic, care oscilează între bine și rău. Renunțând la principiile lui, s-a așezat în curentul răului și, în felul acesta, s-a despărțit de Dumnezeu, temelia și izvorul puterii lui. El s-a îndepărtat de principiu. Înțelepciunea fusese mai prețioasă pentru el decât aurul din Ofir. Dar, Ah! Pasiunea păcătoasă a câștigat biruința. El a fost înșelat și ruinat de femei. Ce lecție pentru veghere! Ce mărturie pentru nevoia de putere de la Dumnezeu, chiar până la sfârșit!
-306-
În lupta cu stricăciunile lăuntrice și ispitirile din afară, chiar și înțeleptul și puternicul Solomon a fost învins. Nu există siguranță în a permite nici cea mai mică îndepărtare de cea mai strictă integritate. “Feriți-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5, 22.) Când o femeie povestește despre necazurile ei familiale, sau se plânge de soțul ei unui bărbat, ea calcă legământul căsătoriei, îl dezonorează pe soțul ei și dărâmă zidul care a fost ridicat spre a apăra sfințenia legăturii de căsătorie; ea deschide larg ușa și îl invită pe Satana să intre cu perfidele lui ispitiri. Aceasta este exact ceea ce a dorit Satana. Dacă o femeie vine la un frate creștin cu o relatare a nenorocirilor ei, a dezamăgirilor și încercărilor ei, el trebuie totdeauna s-o sfătuiască că, dacă trebuie să spună cuiva necazurile ei, să aleagă surori drept confidente ale ei, și atunci nu va fi nici o aparență de rău, prin care cauza lui Dumnezeu să sufere vreo rușine.
Adu-ți aminte de Solomon. Între multele națiuni, n-a fost nici un rege asemenea lui, iubit de Dumnezeul lui. Dar el a căzut. El a fost îndepărtat de la Dumnezeu și a devenit corupt prin îngăduința patimilor păcătoase. Acesta este păcatul care predomină în acest veac, și înaintarea lui este înfricoșătoare. Cei care se declară păzitori ai Sabatului nu sunt curați. Există printre acei care mărturisesc a crede adevărul unii care sunt stricați cu inima. Dumnezeu îi va pune la încercare, iar nebunia și păcatul vor fi dat pe față. Nimeni, în afară de cei curați și smeriți, nu poate locui în prezența Sa. “Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate și inima curată, și cel ce nu-și dedă sufletul la minciună și nu jură ca să înșele.” (Psalmii 24, 3.4.) “Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său, și nu aruncă ocară asupra aproapelui său. El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină niciodată.” (Psalmii 15, 1-5.)
-307-
Scrisoare către un băiat orfan
Dragă prietene,
În ultima vedenie pe care am avut-o, am văzut că ai greșeli de corectat. Este necesar să le vezi înainte de a face efortul cerut spre a le corecta. Tu ai multe de învățat înainte de a putea să-ți formezi un caracter creștin, pe care-l poate aproba Dumnezeu. Din copilărie, ai fost un băiat capricios, hotărât să ai propria ta cale și să urmezi după propria-ți judecată. Nu ți-a plăcut să-ți supui dorințele și voința față de cei care ți-au purtat de grijă. Aceasta este experiența pe care trebuie s-o obții.
Primejdia ta este mărită prin spiritul tău de independență și de încredere în sine, în legătură cu — așa cum desigur trebuie să fie — lipsa de experiență, pe care tinerii de vârsta ta înclină să și-o asume când n-au pe iubiții lor părinți, ca să vegheze asupra lor și să pună în mișcare delicatele corzi de afecțiune din suflet. Crezi că este timpul să cugeți și să acționezi tu însuți. “Eu sunt un tânăr și nu mai sunt un copil. Sunt capabil să fac deosebirea între bine și rău. Am drepturi și vreau să le apăr. Sunt în stare să-mi fac propriile mele planuri de acțiune. Cine are autoritatea să mă împiedice?” Acestea sunt unele dintre gândurile tale, și tu ești încurajat în ele de tinerii care sunt cam de vârsta ta.
-308-
Tu presupui că îți poți afirma libertatea și să acționezi ca un bărbat. Simțămintele și cugetările acestea te-au condus la acțiuni rele. Nu ai un spirit supus. Înțelept este acel tânăr mult binecuvântat, care simte a fi de datoria lui, dacă are părinți, să-i respecte, iar dacă nu are, să respecte pe cel pe care îl consideră tutorele lui, sau pe cei cu care locuiește — ca fiind sfetnici, mângâietori și, în unele privințe, conducători ai lui — și care admite să se supună restricțiilor căminului lui. Un anumit fel de independență este vrednic de lăudat. Dorința de a-ți purta propria greutate și de a nu mânca pâinea dependenței este bună. Este o ambiție nobilă, generoasă, care inspiră dorința de a fi de sine stătător. Obiceiul de a fi harnic și cumpătat este necesar.
Ai fost plasat în împrejurări nefavorabile pentru dezvoltarea unui bun caracter creștin, dar acum te afli într-un loc unde îți poți forma o reputație sau s-o distrugi. Nu credem că o vei face pe ultima. Dar nu ești sigur față de ispită. Într-un singur ceas poți apuca pe o cale, care, după aceea, te va costa lacrimi amare de pocăință. Cedând ispitei, poți înstrăina inimile față de tine, să pierzi respectul și stima pe care ai dobândit-o din partea celor din jurul tău, și, de asemenea, să-ți pătezi caracterul creștin. Trebuie să înveți lecția supunerii. Socotești că nu te aranjează să îndeplinești sarcini în jurul casei — lucrări mărunte de gospodărie și mici comisioane. Ai o neplăcere categorică pentru aceste cerințe mărunte; dar trebuie să cultivi plăcere chiar pentru aceste lucruri față de care ești atât de potrivnic. Până nu faci acest lucru, nu vei fi un ajutor acceptabil nicăieri. Când ești angajat în aceste lucruri necesare, dar mici, faci un serviciu mai folositor decât atunci când ești angajat în îndeletniciri mari și în lucrare grea.
Va continua.