Continuare.
-249-
Din fire, ești devoțională. Dacă ți-ai educa mintea să stăruie asupra subiectelor înălțătoare, care n-au nimic de-a face cu tine, ci sunt de natură cerească, ai putea să mai fii de folos. Dar mare parte din viața ta a fost irosită, visând să faci o mare lucrare în viitor, în timp ce sarcina prezentă, așa mică cum ți-ar putea părea ție, a fost neglijată. Ai fost necredincioasă. Domnul nu-ți va încredința o lucrare mai mare până ce lucrarea care se află acum în fața ta nu va fi văzută și adusă la îndeplinire cu bucurie. Dacă inima nu este pusă la lucru, orice lucrare va merge greu. Domnul ne pune la încercare capacitatea, dându-ne mai întâi mici îndatoriri de adus la îndeplinire. Dacă ne îndepărtăm de acestea cu nemulțumire și murmurare, nu ne va mai fi nimic încredințat până ce nu ne vom îndeplini cu bucurie și bine acele mici îndatoriri; apoi ne vor fi încredințate răspunderi mai mari.
-250-
Ți-au fost încredințate talente nu pentru a fi risipite, ci pentru a fi puse la schimbător, pentru ca la venirea Sa, Domnul să poată primi ceea ce este al Lui, cu dobândă. Dumnezeu n-a împărțit aceste talente de-a valma, fără a ține seamă de nimic. El a repartizat aceste răspunderi în conformitate cu aptitudinea cunoscută a slujitorilor Lui. “Arată fiecăruia care este datoria lui.” (Marcu 13, 34.) El dă fără părtinire și așteaptă o returnare corespunzătoare. Dacă toți își îndeplinesc sarcina, potrivit cu măsura răspunderii lor, cantitatea încredințată lor, fie mare sau mică, va fi dublată. Fidelitatea le este testată, pusă la încercare, iar credincioșia este dovada pozitivă a isprăvniciei lor înțelepte, și a vredniciei lor de a li se încredința adevăratele bogății, chiar și darul vieții veșnice.
La conferința de la New York, din octombrie 1868, mi-au fost arătați mulți care puteau face binele, dar care acum nu fac nimic. Mi-a fost prezentată o clasă care era conștientă de faptul că membrii ei posedau impulsuri generoase, simțăminte devoționale și o plăcere de a face binele; totuși, în același timp, ei nu făceau nimic. Ei aveau un simțământ de automulțumire, măgulindu-se că, dacă ar avea o ocazie sau ar fi într-o situație mai favorabilă, ar putea și ar fi gata să facă o lucrare mare și bună; dar ei așteaptă ocazia. Disprețuiesc judecata strâmbă a sărmanului zgârcit, care dă cu greu mica bucățică celor nevoiași. Ei văd că el trăiește pentru eu, că nu există în el pornirea să facă bine altora, să-i binecuvânteze cu talentele, influența și mijloacele care i-au fost încredințate spre folosire, și nu să abuzeze de ele, nici să le lase să ruginească sau să le îngroape în pământ. Cei care se predau în fața zgârceniei și a egoismului lor au de dat socoteală pentru faptele lor zgârcite și sunt răspunzători pentru talentele de care abuzează. Dar și mai răspunzători sunt cei care, deși au impulsuri generoase și sunt ageri, ca să discearnă lucrurile spirituale, rămân inactivi, așteptând o ocazie care presupun că n-a venit, punând în contrast dispoziția lor de a fi gata să facă binele cu lipsa de bunăvoință a celui zgârcit, și care chibzuiesc că situația lor este mai favorabilă decât aceea a vecinilor lor, mici la suflet. Unii ca aceștia se înșeală. A avea calități care nu sunt folosite nu face decât să le mărească responsabilitatea; și, dacă ei păstrează nefolosite talentele date de Domnul, sau le acumulează, situația lor nu este mai bună decât aceea a vecinilor, pentru care sufletele lor simt un astfel de dispreț. Lor li se va spune: Voi ați cunoscut voia Domnului și, totuși, n-ați făcut-o.
-251-
Dacă v-ați fi educat mintea să stăruie asupra subiectelor înălțătoare, meditând asupra lucrurilor cerești, ați fi putut face mai mult bine. Ați fi putut avea o influență asupra minții altora, ca să-și schimbe gândurile egoiste și dispozițiile iubirii de lume, îndreptându-se pe calea spiritualității. Dacă afecțiunile și cugetele voastre ar fi fost aduse în supunere față de voința lui Hristos, ați fi fost capabili să faceți binele. Imaginația voastră este bolnavă, pentru că i-ați îngăduit să apuce pe o cale interzisă, să devină visătoare. Visarea cu ochii deschiși și clădirea de castele romantice v-au făcut incapabili pentru a fi folosiți. Voi ați trăit într-o lume imaginară, ați fost și sunteți martiri imaginari și creștini imaginari.
Mare parte din acest sentimentalism banal este amestecat cu experiența religioasă a tinerilor din această generație a lumii. Sora mea, Dumnezeu cere să te schimbi. Înnobilează-ți simțămintele, te implor. Consacră-ți puterile mintale și fizice slujirii Răscumpărătorului tău. Sfințește-ți gândurile și simțămintele, pentru ca toate lucrările tale să poată fi făcute în Dumnezeu.
Tu ai avut o decepție. Dumnezeu dorește să-ți cercetezi îndeaproape fiecare cuget și țintă a inimii tale. Ocupă-te sincer de propriul tău suflet. Dacă simțămintele tale ar fi fost concentrate asupra lui Dumnezeu, așa cum cere El, n-ai fi trecut prin încercările prin care ai trecut. La tine, există o neliniște sufletească ce nu va fi potolită până ce nu îți schimbi cugetul, până ce nu încetează visarea cu ochii deschiși și construirea de castele și până nu faci lucrarea timpului de față.
-252-
Când scrii scrisori, lasă-te de pețitorie și apreciere cu privire la căsătoriile prietenelor tale. Legătura căsătoriei este sfântă, dar în această generație degenerată, ea acoperă răutatea de toate felurile. Se abuzase de ea și devenise o crimă, care acum constituie unul dintre semnele zilelor din urmă, chiar ca legături de căsătorie, încheiate la fel înainte de potop. Satana este foarte ocupat să-i grăbească pe tinerii fără experiență să intre în legătura căsătoriei. Dar cu cât ne lăudăm mai puțin cu căsătoriile care au loc acum, cu atât mai bine. Când natura sacră și cerințele căsătoriei sunt înțelese, ea va fi aprobată chiar acum de cer și rezultatul va fi fericire pentru ambele părți, iar Dumnezeu va fi proslăvit. Fie ca Domnul să te facă în stare să faci lucrarea pe care o ai de făcut.
Am de gând să scriu despre această lucrare rea și înșelătoare, care este adusă la îndeplinire sub masca religiei. Pofta cărnii stăpânește asupra bărbaților și a femeilor. Mintea este stricată prin pervertirea gândurilor și a simțămintelor și, totuși, puterea înșelătoare a lui Satana a orbit atât de mult ochii, încât bietele suflete înșelate se măgulesc că sunt spirituale, deosebit de consacrate. Când experiența lor religioasă este compusă din sentimentalism bolnav după dragoste, mai mult decât din curăție, evlavie adevărată și smerenie de suflet, mintea nu este îndepărtată de eu, nu este exersată și înălțată prin binecuvântarea altora, prin facerea de fapte bune. “Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe văduve și pe orfani în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume.” (Iacov 1, 27.) Adevărata religie înnobilează mintea, purifică gustul, sfințește judecata și-l face pe posesor părtaș al curăției și influențelor cerești; ea aduce îngerii aproape și-l desparte din ce în ce mai mult pe credincios de spiritul și influența lumii.
Battle Creek, Michigan.
Severitate în conducerea familiei
Frate L,
În iunie trecut, mi-a fost arătat că în fața ta se află o lucrare de corectare a căilor tale. Tu nu te vezi. Viața ta a fost o greșeală. Nu urmezi o cale înțeleaptă și îngăduitoare în familia ta. Ești sever. Dacă continui să mergi pe calea pe care ai urmat, zilele soției tale vor fi scurtate, și copiii tăi se vor teme, dar nu te vor iubi. Socotești că umblarea ta este după înțelepciune creștină, și în privința aceasta te înșeli.
Ai vederi speciale cu privire la conducerea familiei. Tu practici o putere independentă și arbitrară, care nu permite nici o libertate de voință împrejurul tău. Te socotești capabil să fii capul familiei tale și presupui că este suficient capul tău spre a-l pune în mișcare pe fiecare membru, așa cum este acționată o mașină de mâinile unui muncitor. Dictezi și îți asumi autoritate. Aceasta nu-i place cerului și îi întristează pe îngerii milostivitori. Te-ai comportat în familia ta ca și cum tu singur ai fi fost capabil de conducere independentă. Te supără faptul ca soția ta îndrăznește să se opună părerii tale sau să pună la îndoială hotărârile tale.
După îndelungată și multă suferință din partea ei, și stând cu răbdare la dispoziția capriciilor tale, ea s-a revoltat împotriva autorității nedrepte, a devenit nervoasă și înfuriată și a arătat dispreț față de felul tău de a fi. Tu ai provocat cele mai multe dintre manifestările ei și ai învinuit-o pe ea de păcat și că e condusă de duhul diavolului, când, de fapt, tu erai singurul vinovat. Tu ai dus-o la disperare și după aceea i-ai reproșat ei acest lucru. Cât de ușor ar fi fost să-i faci viața veselă și plăcută. Dar viața ei a fost contrariul.
-254-
Ai fost mai degrabă delăsător. N-ai avut ambiția să-ți pui în practică puterea dată de Domnul. Acesta este capitalul tău. O folosire judicioasă a puterii și o stăruință în deprinderi harnice te-ar fi făcut în stare să dobândești mângâierile vieții. Tu ai greșit și ai crezut că mândria a fost cea care a făcut-o pe soția ta să dorească să aibă lucruri mai confortabile în jurul ei. I s-au pus restricții și ai tratat-o cu strictețe. Ea are nevoie de o dietă mai bogată, de o cantitate mai mare de hrană pe masă; și, în casa ei, are nevoie de lucruri atât de confortabile și de convenabile cât le poți face tu să fie, lucruri care să-i facă munca cât mai ușoară posibil. Dar tu ai văzut problema dintr-un punct de vedere greșit. Ai crezut că aproape tot ce putea fi mâncat era destul de bun, dacă se putea trăi și dacă păstra puterea. Ai insistat asupra necesității de hrană sărăcăcioasă pentru soția ta. Dar organismul ei nu poate produce sânge și țesuturi sănătoase cu dieta sărăcăcioasă, pe care i-o oferi tu. Unele persoane nu se pot întreține cu aceeași hrană care altora le poate face bine, chiar dacă este preparată în același fel.
Tu ești în pericolul de a deveni un extremist. Organismul tău poate transforma o alimentație foarte slabă și sărăcăcioasă în sânge bun. Organismul tău este sănătos. Dar soția ta are nevoie de o alimentație mai aleasă. Dacă o lași să mănânce aceeași hrană pe care organismul tău ar putea să o transforme în sânge bun, organismul ei nu va putea face la fel. Ei îi lipsește vitalitatea și are nevoie de o bogată alimentație întăritoare. Ar trebui să aibă o bună provizie de fructe și să nu fie limitată la aceleași lucruri zi de zi. Ea are o slabă putere de viață. Este bolnăvicioasă și nevoile organismului ei sunt mult diferite de cele ale unei persoane sănătoase.
Frate L., ai o demnitate considerabilă, dar ai câștigat tu această demnitate prin merit? O, Nu! Tu ți-ai atribuit-o. ți-a plăcut comoditatea. Tu și munca grea nu v-ați împăcat. Dacă n-ai fi fost leneș la treabă, ai fi putut avea mult din confortul vieții de care acum nu poți dispune. Tu ai nedreptățit-o pe soția ta și pe copiii tăi prin deprinderile tale indolente. Ceasuri întregi, care ar fi trebuit să fie ocupate cu muncă serioasă, au fost irosite prin discuție și lectură, și spre comoditatea ta.
-255-
Ești tot atât de răspunzător de capitalul tăriei tale ca și omul bogat pentru bogățiile lui. Ambii sunteți ispravnici. Fiecăruia i s-a încredințat o lucrare. Nu trebuie să abuzezi de puterea ta, ci s-o folosești spre a dobândi ceea ce este necesar, ca să poți răspunde lipsurilor familiei tale și prin care să-I restitui lui Dumnezeu ce-i al Lui, ajutând astfel cauza adevărului prezent. Tu ai fost conștient de existența mândriei, a înfățișării și a vanității din _____ și te-ai hotărât ca exemplul tău să nu încurajeze această mândrie și extravaganță. În efortul tău de a face acest lucru, păcatul tău a fost tot atât de mare?
Tu ai greșit în mare măsură și în experiența ta religioasă. Ai stat deoparte ca un observator, ca un spectator, urmărind deficiențele și greșelile altora și întărindu-te pe tine, pentru că vezi greșeli în ei. Erai atent și cinstit la treabă, și, când ai văzut în privința aceasta o slăbire la alții, care făceau mare mărturisire de credință, tu puneai în contrast greșeala lor cu principiile tale, referitoare la comportament, și ziceai în inima ta: “Eu sunt mai bun decât ei”, când în același timp tu ai stat departe de biserică, urmărind și găsind greșeli, și nefăcând nimic spre a veni în ajutorul Domnului, ca să se îndrepte răul. Tu ai un etalon cu care i-ai măsurat pe alții. Dacă ei nu reușeau să corespundă ideii tale, nu simpatizai cu ei și aveai un simțământ de mulțumire de sine.
Ai fost exigent în experiența ta religioasă. Dacă Dumnezeu te-ar trata pe tine cum i-ai tratat tu pe cei pe care îi presupuneai greșiți în biserică, și cum ți-ai tratat familia, situația ta ar fi într-adevăr o situație rea. Dar un Dumnezeu milos, care este de-o îndurare iubitoare, a cărui iubire amabilă nu se schimbă, te iartă, și nu te înlătură, nici nu te exclude pentru abaterile tale, pentru numeroasele tale erori și alunecări. O, nu! El încă te mai iubește. Ai luat, într-adevăr, în considerație faptul că “cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura?” Tu ai văzut mândrie, vanitate și un spirit iubitor de lume la unii care mărturisesc a fi creștini în _____. Acesta este un mare rău și, pentru că spiritul acesta este îngăduit, îngerii sunt întristați. Cei care urmează pilda celor neconsacrați exercită o influență de depărtare de la Hristos, și își adună pe îmbrăcămintea lor sângele sufletelor. Dacă continuă pe aceeași cale își vor pierde sufletele și vor cunoaște într-o zi ce înseamnă să simți greutatea teribilă a altor suflete care au fost duse pe un drum greșit, prin neconsacrarea lor, în timp ce mărturiseau că sunt conduși de principii religioase.
-256-
Ai motive întemeiate să fii întristat din cauza mândriei și a lipsei de simplitate la cei care mărturisesc lucruri mai bune. Dar tu i-ai urmărit pe alții, ai discutat despre erorile și greșelile lor, și ai neglijat sufletul. Tu nu răspunzi pentru nici unul dintre păcatele fraților tăi, afară numai dacă exemplul tău i-a făcut să se poticnească, a făcut ca pașii lor să se abată de la calea cea strâmtă. Tu ai în fața ta o lucrare mare și solemnă: să te stăpânești și să te supui, să devii blând și smerit cu inima, să te autoeduci, să fii delicat, milos în familia ta și să posezi acea noblețe de spirit și adevărată generozitate de suflet, care disprețuiește tot ce seamănă a zgârcenie.
Ai socotit că s-a lucrat prea mult la casa de rugăciune și ai atras atenția asupra cheltuielilor de care nu era nevoie. Este inutil să ai aceste scrupule deosebite. Nu este nimic în acea casă care să fie pregătit cu prea multă grijă, îndemânare sau ordine. Lucrarea nu-i nicidecum fină. Aranjamentul nu este extravagant. Au în vedere pentru cine a fost clădită cei care sunt gata să se plângă de această casă de rugăciune? Ea a fost făcută să fie în mod deosebit casa lui Dumnezeu; spre a fi consacrată Lui; spre a fi un loc unde să se adune poporul spre a se întâlni cu Dumnezeu. Mulți acționează ca și când Creatorul cerului și al pământului, care a făcut tot ce este plăcut și frumos în lumea noastră, ar fi mulțumit să vadă o casă construită pentru El, fără ordine sau frumusețe. Unii clădesc case mari și confortabile pentru ei, dar nu-și pot îngădui să cheltuiască mult pentru o casă pe care urmează s-o dedice lui Dumnezeu. Fiecare ban din mâna lor este al Domnului. El i-a împrumutat pentru puțin timp spre a fi folosiți pentru slava Sa; totuși, ei dau aceste mijloace pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ca și când fiecare dolar cheltuit astfel ar fi complet pierdut.
-257-
Dumnezeu n-ar vrea ca poporul Său să cheltuiască exagerat de mult pentru înfățișare sau ornament, dar ar vrea ca ei să țină seamă de simplitate, ordine, gust și frumusețe simplă în pregătirea unei case în care El urmează să Se întâlnească cu poporul Său. Cei care construiesc o casă pentru Dumnezeu ar trebui să arate un interes, grijă și gust cu atât mai mare în aranjarea ei cu cât scopul pentru care este pregătită este mai mare și mai sfânt decât acela pentru care sunt pregătite locuințele obișnuite.
Domnul citește intențiile și scopurile oamenilor. Cei care au vederi înalte despre caracterul Lui vor simți cea mai mare plăcere a lor ca orice are legătură cu El să fie de cea mai bună calitate și să arate ca având gustul cel mai bun. Dar cei care pot să construiască în silă o casă sărăcăcioasă, mai degrabă pentru a fi dedicată lui Dumnezeu decât pentru a locui ei în ea, dovedesc lipsă de respect pentru Dumnezeu și pentru lucrurile sfinte. Lucrarea lor arată că întreprinderile lor vremelnice sunt de mai mare valoare în ochii lor decât problemele de natură spirituală. Lucrurile cele veșnice sunt pe planul al doilea. Nu se consideră a fi esențial să aibă lucruri bune și adecvate spre a fi folosite în serviciul lui Dumnezeu, dar sunt considerate de mare importanță în treburile acestei vieți. Oamenii vor descoperi adevărata înfățișare morală a principiilor din inima lor.
-258-
Mulți dintre cei din poporul nostru au vederi înguste. Ordinea, execuția bună, gustul și comoditatea sunt considerate mândrie și iubire de lume. Aici se face o greșeală. Mândria inutilă, care este prezentată în găteală bătătoare la ochi, și ornamentele nefolositoare nu-I plac lui Dumnezeu. Dar El, care a creat pentru om o lume frumoasă și a sădit o grădină plăcută în Eden, cu fiecare varietate de pomi pentru fructe și frumusețe, și care a decorat pământul cu cele mai frumoase flori de fiecare fel și nuanță, a dat dovezi clare că Îi place frumosul. Totuși, El va accepta și cel mai smerit dar din partea celui mai sărac și mai slab copil al Lui, dacă n-are să dăruiască unul mai bun. Ceea ce Dumnezeu acceptă este sinceritatea persoanei. Omul care-L păstrează cu evlavie pe Dumnezeu în inima lui, înălțat mai presus de orice, va fi adus la o totală supunere a voinței lui față de Dumnezeu și la o completă predare a lui față de hotărârea și stăpânirea Sa.
Muritorii miopi nu înțeleg căile și lucrările lui Dumnezeu. Privirea lor nu este îndreptată în sus, spre El, cum ar trebui să fie. Ei n-au vederi înalte despre lucrurile veșnice, ci privesc la aceste lucruri cu o vedere întunecată. Ei nu au o plăcere deosebită în contemplarea iubirii lui Dumnezeu, a slavei și splendorii cerului, a înaltului caracter al îngerilor sfinți, a maiestății și nespusei frumuseți a lui Isus, Răscumpărătorul nostru. Ei au avut în fața lor lucrurile pământești un timp atât de îndelungat, încât scenele veșnice sunt vagi și nedeslușite pentru ei. Ei au vederi mărginite despre Dumnezeu, cer și veșnicie.
Lucrurile sacre sunt coborâte la același nivel cu cele obișnuite, de aceea în comportarea lor față de Dumnezeu ei manifestă același spirit avar și sărăcăcios, ca și în comportarea cu semenii lor.
Va continua.