Continuare.
-229-
Acum poți să faci o întoarcere bruscă, să iei seamă la chemarea harului și să trăiești. Bucură-te că timpul tău de probă nu s-a terminat, că poți acum, prin perseverență răbdătoare în facere de bine, să cauți slava, cinstea, nemurirea și viața veșnică. Bucură-te că ea, care a fost tovarășa ta credincioasă timp de ani de zile, va învia iarăși, că moartea va fi înghițită de viață. Privește înainte, spre dimineața învierii, când ea, care a avut parte de bucuriile și durerile tale, timp de peste douăzeci de ani, va ieși din închisoarea ei. Te va căuta ea în zadar? Vei lipsi tu atunci, când glasul ei se va înalță în triumf și biruință: “Unde îți este biruința moarte? Unde îți este boldul moarte?.” (1 Corinteni 15, 55.) O, acea zi va aduce cinste pentru cei sfinți! Nu rușine, nici mustrare, nici suferință; ci pace, bucurie și laudă eternă pe limba fiecărui răscumpărat! O, fie ca Dumnezeu să vorbească inimii tale și să întipărească în tine valoarea vieții veșnice. și, fie ca tu, frate al meu, să fii adus să ai un spirit de generozitate nobilă, ca să-ți poți îndeplini îndatoririle isprăvniciei tale cu credincioșie, având ca scop numai slava lui Dumnezeu, ca Stăpânul să-ți poată spune: “Bine, rob bun și credincios intră în bucuria stăpânului tău..” (Matei 25, 21.)
Pericolul bogățiilor
Mi-a fost arătat că unii sunt înșelați cu privire la ei înșiși. Ei privesc la cei care au multă avere și socotesc că aceștia sunt singurii care iubesc lumea și care se află într-un deosebit pericol de lăcomie. Dar nu este adevărat. Cei care au bani sunt într-un pericol continuu și sunt răspunzători pentru toți talanții pe care i-a încredințat Stăpânul în grija lor. Dar cei care au puțin în această lume își poartă adesea de grijă și nu fac ceea ce este în puterea lor să facă și ceea ce le cere Dumnezeu. Adesea, ei au ocazia să facă bine, dar s-au îngrijit atât de mult de eu, și s-au preocupat atât de mult de interesele lor personale, încât cred că nu există o altă cale de a activa.
-230-
Mi-a fost arătat că fratele și sora E. sunt în pericol de a avea concentrate gândurile lor prea mult asupra lor înșiși; mai ales sora E. este greșită în această privință. Ea are pentru sine aproape o iubire supremă. Tu, sora mea, ești slab pregătită să stai în mijlocul pericolelor zilei lui Dumnezeu. Tu nu imiți Modelul cel adevărat, pe Isus. În toată viața Lui, n-a existat nici o faptă egoistă. Ai de făcut o lucrare pentru tine însăți, pe care n-o poate face nimeni pentru tine. Dezbracă-te de egoism și învață gândul și voința lui Dumnezeu. Silește-te să te prezinți ca aprobată de Dumnezeu. Tu ești impulsivă, și din fire iritabilă și arțăgoasă. Lucrezi mult peste puterile tale. Nu este nici o virtute în aceasta, pentru că Dumnezeu nu cere. La temelie se află o dispoziție egoistă. Motivele tale nu sunt vrednice de laudă. Tu te ferești de răspunderi și purtare de grijă, și ai simțit că trebuie să fii favorizată. Este de regretat faptul că din copilărie ai fost dezmierdată și favorizată și voința ta a rămas nesupusă. Acum, la o vârstă mai avansată, ai de făcut lucrarea care trebuia să fie făcută în copilărie. Soțul tău a cedat dorințelor tale și ți-a tolerat capriciile, spre paguba ta.
Egoismul care se manifestă în diferite feluri, conform cu împrejurările și cu specificul organismului indivizilor, trebuie să moară. Dacă ai avea copii, și gândul tău ar fi obligat să se îndepărteze de la tine, spre a te îngriji de ei, spre a-i instrui, și a fi un exemplu bun pentru ei, acesta ar fi un avantaj pentru tine. În căminul tău, ai cerut atenția și răbdarea care se cer a fi exercitate față de copii. Această atenție o ceri și o vei avea. Dar nu te-ai gândit că este o parte din datoria ta să porți de grijă sau să cauți avantaj pentru alții. Tu ești îndărătnică și pusă să aduci la îndeplinire propriile tale planuri. Când totul este liniștit pe calea ta, dai pe față roadele pe care așteptăm să le vedem aduse de o creștină, dar când calea ta este barată, rezultatul este opusul. Când doi alcătuiesc o familie, ca și în cazul vostru, și nu există nici un copil care să ceară exercitarea răbdării, toleranței și adevăratei iubiri, este nevoie de o veghere continuă, pentru ca egoismul să nu obțină supremația, ca să nu devii tu însăți centrul și să pretinzi atenție, îngrijire și interes, pe care nu te simți obligată cu nimic să le acorzi altora. Îngrijirea copiilor în familie face necesar ca o mare parte din timp să fie petrecut în cămin, ceea ce dă ocazie de cultivare a minții și inimii în legătură cu îngrijirile obișnuite ale vieții de familie.
-231-
Tu neglijezi să-ți păzești inima și să faci bine cu mijloacele pe care ți le-a dat Dumnezeu. Influența ta putea face bine, dacă ai fi simțit că se cerea ceva din partea ta pentru cei care aveau nevoie de ajutor, care aveau nevoie de încurajare și întărire. Dar tu ai avut grijă atât de mult de propria plăcere, încât ești descalificată să faci bine celor din jurul tău. Trebuie să te disciplinezi, pentru ca afecțiunile și cugetele tale să poată fi aduse la supunere. Ia timp pentru cercetare de sine, ca să-ți poți aduce toate puterile în supunere față de gândul și voința lui Dumnezeu. Tu ți-ai liniștit eul. Este privilegiul fiecărui creștin adevărat să exercite o influență pentru bine asupra fiecăruia cu care se asociază.
Tu, sora mea, vei fi răsplătită, după cum au fost faptele tale. Cercetează-ți îndeaproape motivele și hotărăște sincer dacă ești bogată în fapte bune. Am fost dusă înapoi, la primăvara trecută, când Domnul făcea o bună lucrare în _____ și în vecinătate. Îngerii harului planau deasupra poporului Său și inimi care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și adevărul au fost adânc mișcate. Domnul ar fi dus mai departe lucrarea începută de El atât de binevoitor, dacă frații s-ar fi încadrat în ordinul în vigoare. Tu ai ținut seamă de propriile tale dorințe timp atât de îndelungat și ai făcut ca orice să se plece în fața avantajului tău, încât posibilitatea ca tu să poți fi deranjată te-a făcut să închizi ușa pe care puteai s-o deschizi pentru înaintarea cauzei.
-232-
Tu ți-ai făcut partea, și câțiva alții s-au retras, temându-se de cheltuială și socotind că aveau să piardă timp, luând parte la adunări, dacă va trebui ca efortul să fie făcut. Lipsea zelul creștin. În fața noastră, o lume zăcea în păcat, expusă mâniei lui Dumnezeu, și bietele suflete erau ținute de prințul întunericului; și totuși, cei care trebuia să fie treziți și angajați în cea mai nobilă dintre toate întreprinderile — salvarea sufletelor care piereau — n-au avut destul interes spre a folosi toate mijloacele pe care le puteau folosi pentru a opri spre nimicire și a întoarce pașii celor șovăitori pe calea spre viață. Viața veșnică ar trebui să angajeze cel mai adânc interes al fiecărui creștin. A fi un împreună lucrător cu Hristos și cu îngerii cerești, în marele plan de mântuire! Ce lucrare poate suporta vreo comparație cu aceasta? Prin fiecare suflet mântuit vine la Dumnezeu o parte din slavă, spre a fi reflectată asupra celui mântuit și, de asemenea, și asupra uneltei care a contribuit la mântuirea lui.
Zel creștin
Există un zel gălăgios, fără țintă sau scop, care nu este în conformitate cu cunoștința, care este orb în acțiunile lui și nimicitor în rezultatele lui. Acesta nu este zelul creștin. Zelul creștin este stăpânit de principiu și nu este spasmodic. El este serios, profund, puternic, angajează sufletul întreg și ridică pentru a exercita sensibilitățile morale. Salvarea sufletelor și interesele Împărăției lui Dumnezeu sunt probleme de cea mai mare importanță. Ce țintă există, care să reclame un zel mai mare decât salvarea de suflete și slava lui Dumnezeu? Există motive care nu pot fi ușor trecute cu vederea. Ele sunt tot atât de importante ca veșnicia. Este în joc soarta veșnică. Bărbații și femeile hotărăsc pentru fericire sau nenorocire. Zelul creștin nu se va epuiza în discuții, ci va simți și va acționa cu vigoare și eficiență. Totuși, zelul creștin nu va acționa de dragul de a fi văzut. Umilința va caracteriza fiecare efort și va fi văzută în fiecare lucrare. Zelul creștin va duce la rugăciune serioasă și umilire, și la credincioșie în datoriile căminului. În cercul familiei se va vedea gentilețe și iubire, facere de bine și împreună simțire, care întotdeauna sunt roadele zelului creștin.
-233-
Mi s-a arătat că trebuie să faceți o mișcare de înaintare. Comoara ta din cer, soră E., nu este mare. Tu nu ești bogată față de Dumnezeu. Fie ca Domnul să-ți deschidă ochii, ca să-ți vezi și inima, și să te facă să dai pe față zelul creștin. O, cât de puțini își dau seama de valoarea sufletelor! Cât de puțini sunt dispuși să sacrifice spre a aduce suflete să-L cunoască pe Hristos! Există multă vorbărie, multă iubire declarată pentru sufletele care pier; dar vorbăria este material ieftin. Ceea ce se dorește este zel creștin serios — un zel care va fi manifestat prin a face ceva. Acum, toți trebuie să lucreze pentru ei înșiși, și când Îl au pe Isus în inimile lor, Îl vor mărturisi și altora. Un suflet care Îl are pe Hristos nu mai poate fi oprit să-L mărturisească, precum nu pot fi oprite apele Niagarei să curgă în cascadă.
Mi-a fost arătat că fratele F. este îngropat în gunoiul lumii. El nu-și poate permite să-și ia timp să-I slujească lui Dumnezeu nici măcar să studieze serios și să se roage, ca să știe ce ar vrea Domnul să facă. Talantul lui este îngropat în pământ. Grijile acestei vieți i-au înghițit interesul pentru lucrurile veșnice. Împărăția lui Dumnezeu și îndreptățirea lui Hristos sunt secundare. Lui îi plac afacerile; dar am văzut că, dacă nu-și schimbă cursul vieții, Dumnezeu va fi împotriva lui. El poate să adune, dar Dumnezeu va împrăștia. Poate face bine. Dar mulți sunt de părere că, dacă viața lor este o viață de muncă și afaceri, ei nu pot face nimic pentru câștigarea de suflete, nimic pentru înaintarea cauzei Răscumpărătorului lor. Ei zic că nu pot face lucruri pe jumătate, și de aceea își părăsesc îndatoririle și exercițiile religioase și se îngroapă în lume. Ei își fac mai întâi afacerile lor, și Îl uită pe Dumnezeu, iar El n-are plăcere de ei. Dacă sunt angajați în afaceri în care nu pot să înainteze în viața spirituală și sfințenie desăvârșită, în temere de Dumnezeu, ei ar trebui să schimbe afacerea cu una în care să poată avea cu ei pe Isus în fiecare ceas.
-234-
Frate F., tu nu-ți onorezi mărturisirea de credință. Zelul tău este un zel lumesc, interesul tău este interes lumesc. Tu mori spiritual, nu înțelegi starea ta periculoasă. Iubirea de lume îți înghite religia. Trebuie să te trezești; trebuie să-L cauți pe Dumnezeu și să te pocăiești de abaterile tale. Căiește-te și întoarce-te la Domnul. Îndatoririle tale religioase au devenit o simplă formă. Tu nu te bucuri de religie, pentru că această bucurie depinde de ascultare de bunăvoie. Cel binevoitor și ascultător va mânca din bunurile țării. Tu nu ai o dovadă clară că vei locui cu Dumnezeu în Împărăția Sa. Din când în când, te angajezi în îndeplinirea aparentă a îndatoririlor religioase, dar inima ta nu-i în lucrare. Ocazional, îți mai scapă câte o avertizare pentru păcătoși, sau un cuvânt în favoarea adevărului; dar aceasta este o slujire fără tragere de inimă, ca și cum ar fi făcută pentru un vătaf, în loc să fie o slujire de afecțiune filială, voioasă. Dacă inima ta va arde de zel creștin, sarcina cea mai grea va fi plăcută și ușoară.
Motivul pentru care viața creștină este atât de grea pentru mulți este că au o inimă împărțită. Ei sunt îndoielnici, ceea ce îi face să fie nehotărâți în toate umblările lor. Dacă ar fi bogat îmbibate cu zel creștin, care este totdeauna rezultatul consacrării față de Dumnezeu, în locul jalnicului strigăt “Sunt pierdut! Sunt pierdut!.” (Isaia 24, 16), vorbirea inimii ar fi: “Iată, ce lucruri mari a făcut Domnul pentru mine.” Chiar dacă ești mântuit, ceea ce este foarte îndoielnic, pe calea pe care o urmezi acum, cât de limitat va fi binele pe care l-ai îndeplinit! Nici un suflet nu va fi mântuit cu ajutorul tău. Îți va spune Stăpânul: “Bine, rob bun și credincios?” Ce ai făcut tu cu credincioșie? Lucrarea grea în afaceri și îngrijire de viața acesta. Vor aduce acestea de pe buzele lui Hristos cuvinte amabile: “Bine rob bun și credincios?”
-235-
Frate al meu, Isus te iubește și te invită să te schimbi de îndată; să-ți iei privirea de la pământ și s-o îndrepți asupra țintei, pentru premiul înaltei tale chemări, care este în Isus Hristos. Încetează cu comportarea ușuratică și cu nimicurile. Fie ca impresionanta greutate a timpului în care trăim să fie suportată de tine până se încheie războiul. Du-te la lucru; dacă ești consacrat față de Dumnezeu, influența ta îți va spune.
Cei mai mulți din familia fratelui G. sunt pe o cale descendentă. H. trăiește o viață fără țintă. Ea este plină de nesăbuință, vanitate și mândrie. Influența ei nu tinde spre înnobilare, nu duce la bunătate și sfințire. Ei nu-i place restricția impusă de religie; de aceea nu vrea să-și supună inima sacrei ei stăpâniri. Ea iubește eul, iubește plăcerea, și este în căutarea propriei ei bucurii. Rezultatul va fi trist, trist cu adevărat, dacă nu se întoarce și nu caută adevărata evlavie. Ea ar putea exercita o influență liniștitoare, înnobilatoare și înălțătoare asupra fraților ei. Dumnezeu îi iubește pe acești copiii, dar ei nu sunt creștini. Dacă ar încerca să trăiască o viață creștină umilă, ei ar putea deveni copiii ai luminii și lucrători pentru Dumnezeu; ar putea fi misionari în familiile lor și între asociații lor.
Răspunderile tinerilor
Dacă tinerii ar putea să vadă cât de mult bine stă în puterea lor să facă, dacă ar face din Dumnezeu tăria și înțelepciunea lor, ei n-ar merge pe calea nepăsării și a indiferenței față de El; ei n-ar fi dominați de influența celor care sunt neconsacrați. În loc să simtă că asupra lor apasă o responsabilitate individuală, spre a depune eforturi de a face bine altora, și să-i conducă pe alții la îndreptățire, ei renunță la ele pentru a căuta propria lor distracție. Ei sunt membri nefolositori ai societății și trăiesc o viață fără țintă, așa cum fac fluturii. Tinerii pot să cunoască adevărul și să-l creadă, dar să nu-l trăiască. Unii ca aceștia au o credință moartă. Inimile lor n-au fost influențate în așa măsură, încât să afecteze purtarea și caracterul lor înaintea lui Dumnezeu și nu sunt mai aproape de a face voia Lui decât sunt necredincioșii. Inimile lor nu se supun voinței lui Dumnezeu; ei sunt dușmani ai Lui. Cei care sunt devotați distracțiilor și iubesc societatea căutătorilor de plăceri, au o aversiune față de practicile religioase. Va spune Stăpânul către acești tineri care mărturisesc Numele Lui: Bine, robi buni și credincioși, dacă ei nu sunt buni și credincioși?
-236-
Tinerii sunt în mare pericol. Un mare rău rezultă din lectura lor ușoară. Mult timp, care ar trebui să fie folosit în ocupații folositoare, este pierdut. Unii vor renunța chiar și la somn pentru a termina povestea unei iubiri ridicole. Lumea este inundată de romane de toate felurile. Unele nu au un caracter atât de periculos ca altele. Unele sunt imorale, josnice și vulgare; altele sunt înveșmântate cu mai mult rafinament, dar toate sunt periculoase prin influența lor. O, dacă tinerii ar reflecta asupra influenței pe care o au asupra minții povestirile excitante! Puteți voi, după o astfel de lectură, să deschideți Cuvântul lui Dumnezeu și să citiți cu interes cuvintele vieții? Nu găsiți neinteresantă Cartea lui Dumnezeu? Farmecul acelei povestiri de dragoste este asupra minții, nimicind vigoarea ei și făcând imposibilă direcționarea minții asupra adevărurilor solemne și importante, care afectează interesul vostru veșnic. Voi păcătuiți împotriva părinților voștri, devotând unui scop atât de neînsemnat timpul care le aparține, și păcătuiți și împotriva lui Dumnezeu folosind în felul acesta timpul care ar trebui să fie petrecut în consacrare față de El.
Este de datoria tinerilor să încurajeze sobrietatea. Ușurătatea, farsa și gluma vor avea ca rezultat sărăcia sufletului și pierderea favoarei lui Dumnezeu. Mulți dintre voi cred că nu exercitați o influență rea asupra altora, și, într-o oarecare măsură, vă simțiți satisfăcuți; dar exercitați voi o influență spre bine? În conversația și faptele voastre, căutați să-i conduceți pe alții la Mântuitorul, sau, dacă mărturisesc pe Hristos, să îi conduceți spre o mai strânsă umblare cu El?
-237-
Tinerii trebuie să cultive un duh de consacrare și evlavie. Ei nu-L pot slăvi pe Dumnezeu, dacă nu țintesc în mod continuu să ajungă la statura plinătății lui Hristos — desăvârșirea în Isus Hristos. Fie ca harul creștin să fie din belșug în voi. Predați Mântuitorului vostru cele mai bune și mai sfinte simțăminte. Dați deplină ascultare voinței Lui. El nu va accepta nimic mai puțin de atât. Să nu vă lăsați mișcați din statornicia voastră, de batjocurile și ironiile celor ale căror minți sunt predate deșertăciunii. Urmați-L pe Mântuitorul vostru atât în timpuri rele, cât și în cele bune; țineți seamă de toată bucuria și onoarea sacră de a purta crucea lui Hristos. El a murit pentru voi. Dacă nu căutați să-I slujiți Lui cu simțămintele voastre neîmpărțite, nu veți reuși să desăvârșiți sfințirea în temere de El, și veți fi obligați să auziți, în cele din urmă, înspăimântătorul cuvânt: Plecați.
Slujitorii lui Mamona
Cazul fratelui I. este îngrozitor. Lumea aceasta este dumnezeul lui, el se închină banului. El n-a ținut seamă de avertizarea care i-a fost dată cu ani în urmă, ca să biruiască iubirea de lume în timpul exercitării tuturor facultăților lui. Banii pe care i-a câștigat de atunci încoace au fost ca tot atâtea funii spre a-i prinde în plasă sufletul și a-l lega de lume. Mărindu-și averea, a devenit lacom după câștig. Toate puterile ființei lui sunt consacrate unei singure ținte, să facă rost de bani. Aceasta a fost ținta sa, dorința fierbinte a vieții lui. El și-a îndreptat toate puterile ființei lui în această unică direcție, până când, în mod practic, a devenit un închinător al lui Mamona. În această privință, este un nesăbuit. Pilda pe care o dă familiei îi face să creadă că averea trebuie prețuită înainte de cer și nemurire. El și-a educat mintea ani de zile spre a dobândi avere. El își sacrifică interesul veșnic pentru comorile acestui pământ. Crede adevărul, iubește principiile adevărului și îi place să-i vadă pe alții propășind în adevăr; dar el s-a făcut rob atât de conștiincios al lui Mamona, încât se simte legat să-i slujească stăpânului lui cât timp va trăi. Dar cu cât trăiește mai mult, cu atât mai devotat va deveni față de iubirea lui de câștig, dacă nu se îndepărtează de acest zeu teribil, banii. Acest lucru va fi ca și cum i s-ar smulge organele vitale, dar trebuie făcut, dacă prețuiește cerul.
-238-
El nu are nevoie de critica nici unuia, ci de compătimirea tuturor. Viața lui a fost o greșeală teribilă. Suferea de nevoi bănești imaginare, în timp ce era înconjurat de belșug. Satana a pus stăpânire pe mintea lui și, excitându-și setea de câștig, a devenit nesăbuit în privința acestui subiect. Puterile mai înalte și mai nobile ale ființei lui au fost aduse foarte mult în supunere față de această înclinație spre zgârcenie și egoism. Singura lui nădejde este să rupă legăturile lui Satana și să biruiască acest rău din caracterul lui. El a încercat să facă astfel, acționând asupra conștiinței lui, dar nu îndeajuns. A face doar un efort puternic, a te despărți numai puțin de acest Mamona, și a socoti tot timpul că ți-ai liniștit sufletul, nu este roada adevăratei religii. Trebuie să-ți educi mintea pentru fapte bune, să-ți aduni toate forțele împotriva înclinației de a agonisi și să țeși fapte bune în toată viața. Trebuie să cultivi iubire pentru a face bine și să te ridici deasupra duhului mic și zgârcit pe care l-ai nutrit.
Făcând comerț cu negustorii de la _____, fratele și sora I. n-au urmat o cale plăcută lui Dumnezeu. Ei vor să se tocmească spre a obține lucrurile cât pot mai ieftin, discută prea mult despre o diferență de câțiva bănuți și stau de vorbă cu privire la ei, ca și cu cum banii ar fi totul pentru ei — zeul lor. Dacă ar putea să se întoarcă, neobservați, ca să audă observațiile care sunt făcute după plecarea lor, ar avea o idee mai clară despre influența zgârceniei. Credința noastră este dezonorată și Dumnezeu este hulit de către unii pe socoteala acestei comportări zgârcite, privind niște bănuți. Îngerii se întorc, îndepărtându-se cu dezgust. În cer, totul este nobil și înălțător. Cu toții caută interesul și fericirea altora. Nimeni nu se consacră înfățișării sale și nu se îngrijește de eu. Culmea bucuriei tuturor ființelor sfinte este să fie martore la bucuria și fericirea celor din jurul lor.
Va continua.