Continuare.
-219-
Când Domnul i-a trimis pe servii Săi să facă pentru acești rătăcitori lucrarea pe care ar fi trebuit s-o faceți voi, și chiar când ați avut dovada că Domnul aducea o solie a îndurării, pentru acești sărmani rătăciți, voi ați fost nepregătiți să renunțați la ideile voastre. N-ați simțit nevoia să le lăsați pe cele nouăzeci și nouă și să căutați oaia pierdută până o veți găsi. și când oaia a fost găsită și adusă înapoi, în staul, cu bucurie, v-ați bucurat? Noi am încercat să vă trezim. Am încercat să vă adunăm, așa cum a chemat păstorul pe vecini și pe prieteni, să vă bucurați împreună cu noi; dar nu păreați a fi dispuși. Ați simțit că oaia a făcut o mare greșeală că a părăsit turma, și, în loc să vă bucurați că s-a întors, erați doritori să o faceți să simtă regrete că a plecat și că ar trebui să se întoarcă exact în conformitate cu ideile voastre. și, de când cu întoarcerea celui rătăcit, ați avut un simțământ de gelozie față de el. Voi îl țineați sub supraveghere, spre a vedea dacă totul era în regulă. Unii n-au fost prea satisfăcuți; ei arătau un fel de rea-voință, pentru că lucrurile erau așa cum erau.
Voi nu vă cunoașteți. Unii au un egoism care duce la limitarea influenței și a eforturilor lor. Este mai mare bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de persoane care n-au nevoie de pocăință. Dacă comunitatea ar fi fost pregătită să aprecieze lucrarea pe care o făcea Domnul în mijlocul lor, începând cu acea recoltă, ei ar fi crescut din ce în ce mai puternici. Dar, în loc să se arunce cu tot sufletul în lucrare și să simtă un deosebit interes sincer, să facă tot ce le stă în putere, să urmărească îndeaproape lucrarea, după ce am lăsat-o noi, ei au acționat foarte mult, ca și când lucrarea nu i-ar fi interesat în mod deosebit, și ca și când ei ar fi numai spectatori neîncrezători și gata spre a găsi greșeală oriunde se ivea ocazia.
-220-
Mi-a fost arătat cazul fratelui B. El se simte nefericit. Este nemulțumit de frații lui. Convingerea lui a fost că, pentru un timp, era de datoria lui să poarte mesajul. El avea capacitatea și, cât privește cunoașterea adevărului, el este capabil, dar îi lipsește cultura. El n-a învățat să se stăpânească. Pentru a lucra cu mințile oamenilor se cere multă înțelepciune, iar el nu este calificat pentru această lucrare. El înțelege teoria, dar nu s-a educat pe sine în ce privește toleranța, răbdarea, gentilețea, amabilitatea, și adevărata politețe. Dacă se ivește ceva care nu se potrivește cu părerea lui, nu se oprește să reflecteze dacă este înțelept să se țină seamă de ea sau s-o mai lase până ce va fi analizată mai pe deplin. El se încinge de îndată pentru luptă. Este aspru, sever, acuzator, și, dacă lucrurile nu se potrivesc cu părerea lui, el provoacă de îndată tulburare.
În structura lui, posedă mai degrabă elemente de război decât de pace și armonie plăcută. El n-are înțelepciunea să dea tuturor hrană potrivită la timp potrivit. “Căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne..” (Iuda 23.) Fratele B. are puțină pricepere spre a face această deosebire. El este aspru în manierele lui, și indiscret în lucrarea lui cu sufletele. Aceasta îl descalifică a fi un păstor înțelept și grijuliu. Un păstor trebuie să aibă combinate generozitatea nobilă, curajul, tăria morală, iubirea și gingășia.
Fratele B. va fi în pericol mai mult să dărâme decât să clădească. El nu și-a adus puterile în supunere față de voința lui Dumnezeu. El n-a fost schimbat prin înnoirea minții lui. El se bizuie pe propriile sale forțe și nu se încrede întru totul în harul lui Dumnezeu; lucrările sale nu sunt făcute cu Dumnezeu. A fi păstor înseamnă a ocupa o poziție foarte importantă și responsabilă; a hrăni turma lui Dumnezeu este o lucrare măreață și sacră. Frate B., Domnul nu te vede potrivit să fii supraveghetorul turmei Sale. Dacă ai fi învățat lecția de stăpânire de sine în experiența ta religioasă și dacă ai fi simțit nevoia de cultivare a minții și de curățire a inimii, prin sfințirea Duhului, și de a aduce toate puterile tale în supunere față de voia lui Dumnezeu, căutând umilința și blândețea, ai fi putut fi într-o situație de a face bine și de a exercita o influență care ar fi fost înălțătoare și mântuitoare.
-221-
Frate și soră B., aveți de făcut o lucrare pentru voi înșivă, pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Sunteți înclinați să murmurați și să vă plângeți. Aveți ceva de făcut spre a supune simțămintele firii voastre. Trăiți pentru Dumnezeu, știind că nu trebuie să răspundeți pentru greșelile altora. Am văzut, frate B., că tu vei fi sigur biruit de Satana și vei naufragia în credință, dacă nu te vei opri să găsești greșeli și dacă nu urmărești o religie curată și nepătată înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ți educi cugetele și conversația; ai nevoie de o convertire totală.
Înaintea ta se află viața sau moartea. Ar trebui să meditezi solemn că ai de-a face cu Dumnezeul cel mare și să-ți aduci mereu aminte că El nu este un copil cu care să glumești. Tu nu te poți angaja în serviciul Lui după voie și să-l lași după plăcere. Adâncul sufletului tău are nevoie de convertire. Toți cei care, ca și tine, frate al meu, n-au ajuns să crească în harul lui Dumnezeu, și să-și desăvârșească sfințenia în Numele Lui, vor avea parte de o mare pierdere în aceste zile de pericol și încercare. Temelia lor se va dovedi a fi nisip alunecos, în loc de stânca Isus Hristos.
Tu acționezi din impuls. Te simți a fi neîmpăcat cu frații tăi, pentru că nu ești trimis să predici în afară adevărul. Tu nu ești potrivit pentru această încredere. Ar fi necesar ca, mai mult decât un predicator eficient, să meargă pe urmele tale spre a lega rănile și vânătăile pe care le-ar face tratamentul tău aspru.
-222-
Dumnezeu nu este mulțumit de tine și mă tem că vei fi lipsit de viața cea veșnică.
N-ai timp de pierdut. Fă eforturi puternice spre a te salva de cursa lui Satana. Ai nevoie să înveți de la Isus, care este blând și smerit cu inima, și atunci vei primi odihnă. O, ce lucrare trebuie să faci spre a desăvârși sfințirea în temere de Dumnezeu și spre a fi pregătit pentru societatea îngerilor curați și sfinți! Trebuie să-ți umilești inima înaintea lui Dumnezeu și să cauți blândețea și dreptatea, ca să poți fi ocrotit în ziua mâniei aprinse a Domnului.
Dar frate B., în primăvara trecută, Dumnezeu a lăsat ca binecuvântarea Sa să se odihnească asupra ta; dar tu n-ai văzut legătura pe care se sprijină vegherea și rugăciunea spre a prospera în viața divină. Ai neglijat aceste îndatoriri și rezultatul este că te-a înconjurat întunericul. Ai fost într-o stare de nesiguranță și neîncredere, și, adesea, ai ales societatea celor care sunt în întuneric, cei pe care Satana îi folosește pentru a îndepărta de Hristos. Puteai să trăiești în mijlocul celor mai stricați, și să rămâi nepătat, neîntinat, dacă Dumnezeu, în providența Sa, te-a îndrumat astfel. Dar este periculos pentru cei care doresc să-L onoreze pe Dumnezeu să-și afle plăcerea și distracția în compania celor care nu se tem de El. Pe unii ca aceștia Satana îi înconjoară totdeauna cu un mare întuneric; și dacă cei care-L mărturisesc pe Hristos merg fără a fi trimiși într-un astfel de întuneric, ispitesc pe diavol să-i ispitească. Dacă, pentru a face bine și pentru a slăvi Numele Lui, Domnul cere de la noi să mergem printre duhurile infernale, unde este întunericul cel mai întunecos, El ne va înconjura cu îngerii Săi și ne va păstra neîntinați. Dar dacă noi căutăm societatea păcătoșilor, și ne plac glumele lor de proastă calitate, ne distrăm și ne amuzăm cu istorisirile, jocurile și obscenitățile lor, îngerii curați și sfinți îndepărtează ocrotirea lor și ne lasă în întunericul pe care l-am ales.
Frate B., vreau să te alarmez; doresc să te trezesc pentru acțiune. Doresc să te rog stăruitor să-L cauți pe Dumnezeu cât timp te invită să vii la El, ca să poți avea viață. “Veghează, roagă-te și lucrează”, aceasta este lozinca creștinului. Satana este vigilent în eforturile lui; stăruința lui este neobosită, iar zelul lui este serios și neslăbit. El nu așteaptă ca prada să vină la el, ci o caută. Scopul lui hotărât este să răpească suflete din mâna lui Hristos; totuși, presupușii creștini sunt adormiți în orbirea lor, nesăbuiți în scopurile lor. Dumnezeu nu Se află în cugetările lor. Pe urma lor este un vrăjmaș vigilent; totuși, ei nu sunt în pericol atâta timp cât au încredere în Dumnezeu. Dar, dacă nu fac acest lucru, puterea lor va fi slăbiciune și vor fi biruiți de Satana.
-223-
Frate B., este periculos pentru tine să cedezi îndoielilor. Nu trebuie să-ți îngădui să mergi mai departe în direcția în care ai mers până acum. Tu ești într-un pericol constant. Satana este pe urmele tale, sugerând îndoieli și pricinuind necredință. Dacă ai fi stat lămurit lângă sfatul lui Dumnezeu, ai fi putut avea o influență spre bine asupra celor care iubesc acum societatea ta.
Bietul frate C. a simțit influența Duhului lui Dumnezeu, dar a fost deficitar în experimentare. El nu s-a debarasat pe deplin de obiceiurile sale vechi. N-a reușit să facă din Dumnezeu continua lui tărie, și pașii lui au alunecat. Nu există nici o înțelegere între Hristos și Belial. Tu l-ai fi putut ajuta, dacă ai fi fost în legătură cu cerul, cum ar fi trebuit să fii. Dar inactivitatea ta, felul conversației tale, influența ta, l-au întărit în alunecarea lui și au redus la tăcere glasul conștiinței dinlăuntrul lui. Umblarea ta n-a fost o mustrare pentru el, pe drumul lui de coborâre. Tu ai fi putut face bine, dacă ai fi trăit pentru Dumnezeu. Tăria ta este slăbiciune absolută, înțelepciunea ta neînțelepciune; dar tu nu-ți dai seama. Ai fost prea mulțumit cu teoria, cu forma corectă a doctrinei, dar n-ai simțit necesitatea puterii lui Dumnezeu; ai neglijat partea spirituală a religiei. Întreaga ta ființă ar trebui să strige după Duhul lui Dumnezeu — viața și puterea religiei în suflet, care va duce la răstignirea eului și la o hotărâtă încredere în Răscumpărătorul tău.
-224-
Tu ești într-un întuneric teribil, și, dacă nu te ridici în Numele lui Dumnezeu, nu rupi în bucăți cătușele lui Satana și nu-ți revendici liberarea, vei naufragia în credință. Atât de mare este iubirea Domnului față de tine și-I este atât de neplăcut să te părăsească, încât, cu toate că viața ta n-a fost în concordanță cu voința Sa, iar faptele și căile tale I-au fost neplăcute, Maiestatea cerului binevoiește să ceară privilegiul de a-ți face o vizită și de a-ți lăsa o binecuvântare: “Iată Eu stau la ușă și bat.” Lăcașurile din slavă și bucuria acelor sălașuri sunt ale Sale; totuși, El Se smerește pe Sine și caută intrare la ușa inimii tale, ca să te poată binecuvânta cu lumina Lui și să te facă să te bucuri de slava Lui. Lucrarea Sa este să caute și să mântuiască ce este pierdut și gata să piară. El dorește să-i răscumpere pe câți de mulți din păcat și moarte, ca să-i poată înălța la tronul Său și să le dea viață veșnică.
Frate B., ești rugat să te ridici și să-ți lași la o parte îndoielile. Ce te face să te înclini spre îndoială? Cauza este viața ta de despărțire de Dumnezeu, viața ta neconsacrată, de glume și farse. Lipsa ta de sobrietate este cea care-ți periclitează interesele veșnice. Hristos te invită să te întorci de la aceste nebunii la El. Tu nu crești în harul și în cunoașterea adevărului. Nu ești o cinste pentru cauză. Nu urci, ci cobori din ce în ce mai mult scara. Nu-ți formezi un caracter pentru cer și viață veșnică.
Ești mulțumit de tine, petrecând în frivolitate timpul pe care ar trebui să-l petreci împreună cu familia, învățându-i pe copiii tăi căile și lucrările lui Dumnezeu. Ceasurile pe care le petreci cu anturajul care nu-ți face decât rău, ar trebui să fie consacrate rugăciunii și studiului Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să simți că asupra ta apasă o responsabilitate, fiind cap al familiei tale — să-ți crești copiii în mustrarea și învățătura Domnului. Ce raport vei da tu lui Dumnezeu pentru timpul petrecut fără rost? Ce influență ai asupra celor care n-au înaintea lor temerea de Dumnezeu? “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri..” (Matei 5, 16.) Fie ca Dumnezeu să ungă ochii tăi, ca să poți vedea primejdia. Eu simt mult cu tine. Inima mea tânjește din cauza ta. Doresc să te văd urcând la nivelul cel înalt, care este privilegiul tău să-l ajungi. Tu poți face bine. Influența ta, dacă este exercitată în direcția bună, va vorbi. Frate B., urmele tale duc la vale. “Întoarceți-vă, întoarceți-vă. Pentru ce vreți să muriți?.” (Ezechiel 33,11.)
-225-
Dacă vei continua să mai urmezi calea pe care o urmezi acum, vei deveni necredincios față de adevăr și față de Cuvântul lui Dumnezeu. Veghează și roagă-te mereu. Consacră-te fără rezerve Domnului și atunci nu va fi greu să-I slujești. Tu ai o inimă împărțită. Acesta este motivul pentru care te înfășoară întunericul în locul luminii. Acum se duce ultima solie de îndurare. Aceasta este o mărturie a îndelungii răbdări și a împreunei simțiri a lui Dumnezeu. Vino, este invitația care se face acum. Vino, pentru că toate lucrurile sunt gata acum. Aceasta este ultima chemare a îndurării. După aceasta, va veni răzbunarea unui Dumnezeu jignit.
Frate B., încurajează simplitatea, iubirea, răbdarea și unirea plăcută cu frații tăi. Dar, ah, să nu vinzi, să nu vinzi viața veșnică atât de ieftin. Dacă pleci de la adevăr niciodată nu vei cunoaște adevărata fericire; vei fi într-adevăr un nenorocit. Cerul merită să faci pentru el totul și orice sacrificiu. Rupe legăturile lui Satana. Acum Isus te invită; vrei să asculți de glasul Lui? Trebuie să ocupi un nivel mai înalt decât ai ocupat până acum. Fă ca prima ta preocupare să fie câștigarea Împărăției cerurilor și îndreptățirea lui Hristos. Trăiește pentru Dumnezeu și pentru cer și la sfârșitul istoriei neamului omenesc, răsplata veșnică va fi a ta.
Plănuind căsătoria
Privirea mi-a fost îndreptată înapoi, către luna care a trecut, când Domnul a vizitat _____ și mi-a arătat cazul fratelui D. El nu era pregătit să ia parte la acea lucrare. Mintea și inima lui erau în altă parte. El plănuia să se căsătorească și nu putea să asculte invitația lui Isus: “Veniți, căci iată toate sunt gata..” (Luca 14, 17.) Plănuita lui căsătorie i-a absorbit atenția. El n-a avut nici timp, nici înclinația să-și deschidă ușa inimii pentru Oaspetele cel îndurător. Dacă ar fi făcut aceasta, Hristos i-ar fi dat un sfat bun, care, dacă ținea seamă de el, i-ar fi fost de o valoare neprețuită. El ar fi prezentat înaintea lui, în adevărata lui lumină, pericolul lui de a ceda față de directivele unei înclinații nestatornice și darea la o parte a slavei lui Dumnezeu și a hotărârilor unei rațiuni serioase. El l-ar fi îndemnat să se ferească să calce pe urmele celor care au căzut și s-au ruinat. Dar acest frate n-a ținut seamă de faptul că Dumnezeu are pretenții asupra lui — ca să nu facă nici o mișcare fără să-L consulte pe El, care l-a răscumpărat. Noi suntem învățați că orice facem, trebuie să facem totul spre slava Lui.
-226-
Frate D., ai mers tu ca ucenic, ca învățăcel al lui Hristos, în rugăciune smerită și sinceră, și i-ai încredințat Lui căile tale? Tu n-ai făcut așa ceva. N-ai cercetat cu atenție toate motivele și acțiunile tale, ca să nu aduci o dezonoare asupra cauzei lui Hristos, Răscumpărătorul tău. N-ai reflectat dacă această acțiune avea să aibă vreun efect care să-ți mărească sensibilitatea spirituală, să-ți stimuleze zelul și să-ți întărească statornicia în adevăr și eforturile tale de a te lepăda de eu. Tu nu ți-ai cunoscut propria inimă. Lucrarea lui Dumnezeu a fost văzută în biserică, dar nu doreai după Duhul divin. Lucrurile cerești erau searbăde pentru tine. Tu erai orbit de noile tale speranțe de a-ți uni interesele cu ale altuia. Tu n-ai ținut seama de faptul că o legătură de căsătorie va afecta, în mod vital, interesul tău pentru viață, oricât de scurtă trebuie să fie acea viață.
Ar fi trebuit să presimți că spre a stăpâni propria ta inimă rea nu puteai fi adus în legătură cu o influență care avea să facă să fie și mai greu pentru tine să biruiești eul, să facă să fie calea ta spre cer și mai aspră. Acum ai făcut ca progresul tău religios să fie de zece ori mai greu decât atunci când erai singur. Este adevărat că erai singuratic, pentru că ai pierdut o comoară prețioasă. Dar, dacă te-ai fi sfătuit cu frații tăi și I-ai fi încredințat Domnului căile tale, El ar fi deschis calea pentru tine, spre a te uni cu cineva care putea să-ți fie un ajutor în loc de piedică.
-227-
Dacă te vei întoarce acum, în umilință, la Domnul, cu toată inima ta, El va avea milă de tine și te va ajuta. Dar tu te afli acum exact acolo unde ești fără putere și pregătit să compromiți credința și consacrarea ta față de Dumnezeu spre a plăcea noii tale soții. Dumnezeu să aibă milă de tine, pentru că ruina se află în fața ta, dacă nu te trezești ca un adevărat ostaș al lui Hristos și dacă nu te angajezi din nou în lupta pentru viața veșnică. Singura ta siguranță este în a te ține de frații tăi și în a primi de la ei toată tăria pe care o poți obține spre a rămâne în adevăr. Ești gata să sacrifici adevărul de dragul păcii și fericirii de aici. Ți-ai vândut sufletul pe un preț ieftin. Acum este de datoria ta să faci tot ce poți, ca s-o să faci fericită pe soția ta, și totuși, să nu sacrifici principiile adevărului. Trebuie să exersezi toleranță, răbdare și curtoazie adevărată. Făcând așa, poți arăta puterea adevăratului har și influența adevărului.
Mi-a fost arătat că iubirea de bani este o cursă pentru tine. Banii, în afară de ocazia pe care o oferă de a face bine, de a-i binecuvânta pe cei în nevoie și înaintarea cauzei lui Dumnezeu, sunt în realitate, numai de mică valoare. Puținul pe care-l posezi este pentru tine o cursă, și dacă nu-l folosești ca un ispravnic înțelept și credincios în slujba Stăpânului tău, nu-ți va produce altceva decât mizerie. Tu ești strâns și zgârcit. Trebuie să cultivi un spirit nobil, darnic și să separi afecțiunile tale de lume sau vei fi biruit. Înșelăciunea bogățiilor îți va corupe atât de mult sufletul, încât binele va fi biruit de rău. Va triumfa egoismul și iubirea de câștig.
-228-
Dacă tu, iubite frate, vei fi mântuit, aceasta va fi într-adevăr o minune a harului. La tine sporește iubirea de lume. Meditează cu atenție asupra cuvintelor lui Hristos: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii..” (Matei 22, 37-40.) Frate al meu, tu n-ai ascultat nici de prima nici de a doua dintre aceste porunci. Tu n-ai ezitat să te îmbogățești, să te avantajezi pe tine, deși știai că aceasta avea să-l dezavantajeze, în mare măsură, pe vecinul tău. Tu privești la propriul tău interes egoist și spui: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?.” (Geneza 4, 9.)
Tu nu-ți aduni comoară în cer și nu devii bogat față de Dumnezeu. Eul și interesul egoist au consumat adevărata evlavie din sufletul tău. Te pleci înaintea dumnezeului acestei lumi. Inima ta este înstrăinată de Dumnezeu. Un scriitor inspirat spune: “Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire merge mereu crescândă până la miezul zilei..” (Proverbe 4, 18.) Pașii creștinului pot să pară uneori slabi și șovăitori, totuși, în conștienta lui slăbiciune, el se reazămă de Cel Puternic pentru sprijin. El este susținut și progresează sigur înainte și în sus către desăvârșire. El câștigă zilnic noi biruințe și se apropie din ce în ce mai mult de o sfințire desăvârșită. Privirea lui nu este în jos, spre pământ, ci în sus, având în față Modelul ceresc.
Frate D., strălucirea, amăgirea lucrurilor trecătoare de pe pământ, au întunecat frumusețile cerului și au făcut viața veșnică numai de mică valoare pentru tine. Ca slujitoare a lui Hristos, te rog fierbinte să te trezești ca să poți vedea tu însuți cum ești. Beneficiile pe care le vei obține pe calea pe care o urmezi acum vor fi pierdere veșnică. În cele din urmă, vei descoperi că ai făcut o greșeală teribilă, care nu va putea fi remediată niciodată.
Va continua.