Continuare.
-179-
Voi aveți de dat socoteală pentru binele pe care l-ați fi putut face în timpul vieții voastre, dacă ați fi fost în poziția pe care Dumnezeu o cerea de la voi să fiți și pentru care El a luat ample măsuri, ca voi să o puteți ocupa. Dar voi n-ați ajuns să-L slăviți pe Dumnezeu pe pământ și să salvați sufletele din jurul vostru, pentru că nu v-ați folosit de acel mare har, putere, înțelepciune și cunoștință, pe care le-a procurat Hristos pentru voi. Voi ați cunoscut voia Sa, dar n-ați făcut-o. Va trebui să aibă loc cea mai vădită reformă în voi amândouă, altfel niciodată nu veți auzi din partea lui Isus: “Bine, rob bun și credincios.” (Matei 25, 21.)
În seara de 12 iunie, după citirea celor anterioare pentru comunitate, mi s-a arătat că, în timp ce voi sunteți nepăsătoare, mândre, egoiste și indiferente spre a salva suflete, moartea își face lucrarea ei. Unul după altul, semenii vă părăsesc și trec în mormânt. Care a fost influența voastră asupra celor care se adunau la întâlnirile voastre sociale? Ce s-a spus sau ce s-a făcut spre a conduce sufletele le Hristos? V-ați făcut toată datoria la timp și ne la timp? Sunteți voi gata să vă întâlniți, la bara de judecată a lui Dumnezeu, cu cei cu care v-ați întâlnit la adunările voastre sociale, mai ales cu acea grupă care s-a aflat sub influența voastră și ai cărei membrii, au decedat fără Hristos? Sunteți pregătite să spuneți că rochiile voastre sunt curate de sângele lor? Am să amintesc un singur caz, acela al lui Q. Oare nu va cădea asupra voastră nici un reproș din partea ei, asupra voastră care ați fost înconjurate de bune influențe în cămin, care ați avut fiecare ocazie favorabilă să dezvoltați caractere creștine bune, dar care n-ați simțit povara pentru suflete? Ați nutrit mândrie, vanitate și iubire de plăceri, și v-ați făcut partea spre ocara mărturisirii voastre de credință, și ați condus acest suflet sărman, care fusese azvârlit și lovit de Satana, să se îndoiască de realitatea adevărului și de autenticitatea religiei creștine.
-180-
Conversația voastră ușuratică și a celorlalți tineri era dezgustătoare. N-a fost nimic nobil și înălțător în turnura luată de mintea voastră. A fost vorbărie obișnuită, clevetire, râs stupid și fără rost, bătaie de joc și glume. Îngerii au înregistrat scenele pe care le-ați făcut de mai multe ori. Deoarece cele mai solemne apeluri v-au fost făcute vouă și ați fost mustrate și avertizate, voi sunteți mai vinovate decât ceilalți tineri. Ați avut o experiență mai îndelungată și o mai mare cunoaștere a adevărului. Ați locuit cel mai mult timp la _____. Ați fost printre cei dintâi în a mărturisi că credeți adevărul și că sunteți urmașe ale lui Hristos, și cursul vanității și al mândriei voastre a făcut mai mult decât oricăror altora spre a forma experiența tinerilor din acel loc. Pe cei care au fost convertiți la adevăr, voi i-ați luat de mână, cum s-ar zice, și i-ați unit cu lumea.
Mare vină apasă asupra voastră și asupra părinților voștri, care v-au măgulit mândria și nebunia. Ei au simpatizat cu voi când erați mustrate și v-au dat să înțelegeți că aceasta era nepotrivit. Tu, soră O., te-ai crezut frumoasă. Părinții tăi te-au flatat. Tu ai căutat să faci cunoștință cu necredincioșii. În afară de mărturisirea ta de credință, acțiunile tale au fost nepotrivite unei fete cu bun simț, modeste. Dar având în vedere mărturisirea ta, de a fi o urmașă a blândului și smeritului Isus, tu ai făcut de ocară mărturisirea ta. O, sora mea, nu te-ai gândit că acei vânzători n-au putut să vadă prin aparența înșelătoare în care te-ai înfășurat? Ai crezut că ei au fost așa de captivați de înfățișarea ta plăcută, încât n-au putut să vadă dedesubtul suprafeței și să citească adevăratul caracter superficial? Când ți-ai pus pe cap podoaba luată cu împrumut din magazinul sorei R, și apoi te-ai expus ca la expoziție în fața acelor funcționari, ai crezut că aceasta n-a fost sesizat? Ai uitat că îngerii lui Dumnezeu erau de față și că privirea lor curată citea gândurile tale, intențiile și scopurile inimii, și că luau cunoștință de fiecare faptă, descriind în mod amănunțit adevăratul tău caracter frivol? În timp ce erai absorbită de mica ta discuție cu funcționarul de care erai fascinată, pentru că el îți măgulise vanitatea, dacă ai fi putut sta în fața unei oglinzi, ai fi putut vedea gesturile și șoptirile celor care te observau și râdeau, pentru că prezentai un spectacol atât de nebunesc. Tu aduceai și o pată asupra cauzei adevărului. Dacă ai fi putut intra în acel magazin neobservată, la scurt timp după ce-ai ieșit, și ai fi auzit conversația, rămânând atât de mult cât avea să-ți îngăduie buna cuviință, ai fi învățat unele lucruri la care nu te-ai fi gândit niciodată mai înainte. Ai fi fost rănită și umilită să afli cum erai văzută chiar de vânzătorii cei ușuratici. Chiar și cel care te-a măgulit s-a alăturat râsului și bătăii de joc a tovarășilor lui, privind umblarea ta amăgitoare.
-181-
Tu ai fi putut avea o influență bună în _____ și ai fi putut să-L onorezi pe Răscumpărătorul tău. În loc de aceasta, ai ajuns în gura vânzătorilor și adolescenților lingușitori. Această umblare nepotrivită a fost observată de foarte mulți, și cei care au observat aceste inconsecvențe, chiar dacă puteau să fie necredincioși și-și exprimau respectul față de tine, în inima lor te disprețuiau. Urmezi pe urmele lui S. și, dacă părinții tăi nu se trezesc și nu deschid ochii să-și vadă nebunia, ei se vor împărtăși de vinovăția ta. Păcatul este asupra lor și asupra surorilor tale pentru calea pe care au apucat, de a hrăni mândria și a-ți măguli orgoliul. Dacă tu și surorile tale ați fi mântuite, toate ați simți situația periculoasă a celor nemântuiți. Dacă nu are loc o mare schimbare în voi, va veni ziua, când veți auzi de pe multe buze spunându-se: “Eu m-am alăturat acestor creștine, totuși, ele niciodată nu mi-au spus despre pericolul în care mă aflam. Ele nu m-au avertizat niciodată. Eu mă gândeam că, dacă aș fi fost în pericol de a fi pierdută, ele n-aveau să aibă odihnă nici zi, nici noapte, fără să mă trezească să-mi văd starea pierdută. Acum sunt pierdută. Dacă aș fi fost în locul lor, și aș fi văzut pe cineva într-o stare asemănătoare, eu n-aș fi avut odihnă până când nu le-aș fi făcut să simtă starea lor și le-aș fi îndrumat numai către Acela care le poate mântui.” Voi erați bune și plăcute slujitoare ale lui Satana, în timp ce mărturiseați a fi slujitoarele lui Hristos.
-182-
Soră O., tu ai fost atât de înflăcărată de aprecierea pe care o aveai despre tine, încât nu aveai nici o bănuială despre evaluarea pe care observatorii au făcut-o asupra superficialității caracterului tău. Ei te socotesc o cochetă și îți meriți, pe drept cuvânt, reputația. Ar fi fost mult mai convenabil pentru tine să fi ținut seamă de îndemnul apostolului: “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară , ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” (1 Petru 3, 3.4.)
Părinții voștri au greșit mult în educarea copiilor. Ei le-au îngăduit să fie liberați de poverile pe care era foarte important pentru ei să le poarte. Pentru că au ales să-și placă lor înșiși, li s-a permis să stea în pat, pierzând prin moțăială cele mai dulci și plăcute ceasuri ale dimineții, în timp ce părinții lor îngăduitori erau sculați, și se trudeau cu poverile vieții. Copiii aceștia n-au învățat să reziste înclinațiilor lor, să lupte împotriva dorințelor lor; ei n-au învățat să îndure greutățile. În mare măsură, ei au fost scutiți de poverile căminului, și aceasta a fost spre paguba lor. Ei n-au fost învățați niciodată să acționeze cu lepădare sau sacrificiu de sine. Niciodată ei n-aveau să se supună spre a pune în practică o sarcină care nu le era pe gust. Educația lor este deficitară în mare măsură. Totuși, mândria — mândrie vanitoasă, lăudăroasă — umple inimile lor. Sora O. s-a socotit pe sine superioară asociatelor ei și consideră că ele nu meritau multă atenție și curtoazie din partea ei. Mai avea și o voință încăpățânată, de a face ce-i place, indiferent de dorințele, avantajele și nevoile altora. Temperamentul ei este unul nefericit, care, dacă nu este întru totul biruit, va pricinui multă umbră, întunecând-i drumul ei și amărând viața celor mai buni prieteni ai ei.
-183-
Spiritul lumesc în biserică
Iubiți frații și surori din _____,
La 12 iunie 1868, mi s-a arătat că iubirea de lume, în mare măsură, a luat locul iubirii de Dumnezeu. Voi sunteți așezați într-o regiune plăcută, una care este favorabilă pentru prosperitate lumească. În aceste locuri, sunteți într-un continuu pericol ca interesul vostru să fie înghițit de lume, strângându-vă comori pe pământ. Inima voastră va fi acolo unde este comoara voastră. Sunteți așezați acolo unde există ispita de a vă afunda mai adânc și tot mai adânc în lume, fiind într-o continuă goană după agoniseală; și, în timp ce sunteți angajați în felul acesta, mintea devine absorbită de îngrijorările acestei vieți, în așa măsură, încât să înlăture adevărata evlavie. Dar puțini își dau seama de natura înșelătoare a bogățiilor. Aceia care sunt dornici să adune bani sunt atât de concentrați asupra acestui singur scop, încât fac din religia lui Hristos o problemă secundară. Lucrurile spirituale nu sunt prețuite și nu sunt căutate, pentru că iubirea de câștig a eclipsat comoara cerească. Dacă prețul vieții veșnice ar fi evaluat după zelul, stăruința și seriozitatea arătată de cei care mărturisesc a fi creștini, n-ar avea nici pe jumătate valoarea averilor pământești. Comparați efortul serios de a obține lucrurile acestui pământ, cu efortul apatic, slab și ineficace, de a câștiga spiritualitatea și comoara cerească. Nu e de mirare că experimentăm așa de puțină influență, care luminează din sanctuarul ceresc. Dorințele noastre nu sunt îndreptate spre acest loc; ele sunt îndreptate mai ales spre cele pământești, care caută după lucrurile lumești și care le neglijează pe cele veșnice. Prosperitatea orbește ochii și înșeală sufletul. Dumnezeu poate vorbi, dar fleacurile pământului ne împiedică să auzim glasul Lui.
-184-
Bătrânul nostru frate T. are pasiune pentru lucrurile acestui pământ, când ele ar trebui să fie înlăturate și el să fie copt pentru cer. Viața pe care o trăiește acum ar trebui s-o trăiască prin credință în Fiul lui Dumnezeu; pasiunile lui ar trebuie să fie pentru o țară mai bună; el ar trebui să aibă un interes din ce în ce mai mic pentru comorile acestui pământ, în timp ce lucrurile veșnice, care sunt de cea mai mare importanță, ar trebui să-i atragă tot interesul. Zilele acestei puneri la probă sunt aproape încheiate. O, cât de puțin timp rămâne pentru consacrare față de Dumnezeu! Puterile lui sunt măcinate, mintea lui este ruinată și, în cel mai bun caz, serviciile lui trebuie să fie slabe; totuși, dacă sunt predate sincer și pe deplin, ele sunt pe deplin acceptate. O dată cu vârsta, frate T., ți-a crescut tot mai mult egoismul și o tot mai hotărâtă și serioasă iubire pentru comorile acestei sărmane lumi.
Sora T. iubește această lume. Ea este din fire egoistă. A suferit mult de infirmități corporale. Dumnezeu a îngăduit să vină asupra ei această suferință, totuși nu-i va îngădui lui Satana să-i ia viața. Dumnezeu a intenționat ca prin cuptorul suferinței să rupă legăturile cu comorile pământești. Aceasta se putea face numai prin suferință. Ea este una dintre cei al căror organism a fost otrăvit de medicamente. Luându-le, ea a făcut din sine, fără să știe, ceea ce este. Dumnezeu n-a îngăduit să-i fie luată viața, dar a prelungit anii de suferință și de punere la probă a ei, ca să poată ajunge sfințită prin adevăr, curățită, albită și încercată, și, prin cuptorul suferinței, să-și piardă zgura și să devină mai prețioasă decât aurul cel fin, chiar decât aurul fin din Ofir. Iubirea de lume a ajuns atât de adânc înrădăcinată în inimile acestui frate și acestei surori, încât va fi nevoie de o încercare severă pentru îndepărtarea ei. Iubite frate și soră, vouă vă lipsește consacrarea față de Dumnezeu. Sunteți nesăbuiți în ceea ce privește lucrurile lumești. Lumea are putere să vă facă în ce să vă adaptați mintea după ea, în timp ce cele spirituale și cerești nu pot aduce suficientă influență spre a schimba mintea.
-185-
Bărbați și femei din _____, care mărturisiți a fi urmași ai lui Hristos, de ce nu-L urmați pe El? De ce depuneți atâta nesăbuință spre a dobândi comori pământești, pe care nenorocirea le poate îndepărta atât de ușor, și neglijați bogățiile cerului, comorile nemuritoare, nepieritoare?
Mi-a fost arătat cazul soției fratelui U. Ea are dorința de a face bine, dar are defecte care i-au pricinuit necaz, ei și prietenelor ei. Ea vorbește prea mult. Ei îi lipsește experiența în lucrurile lui Dumnezeu și, dacă nu se convertește și nu se schimbă prin înnoirea minții, ea nu va putea să stea în picioare în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Este nevoie de o lucrare în inimă. Atunci limba va fi sfințită. Există multă vorbărie, care este păcătoasă și trebuie evitată. Ea ar trebui să-și pună o strajă strictă înaintea ușii buzelor ei și să-și țină limba în frâu, pentru ca cuvintele ei să nu facă rău. Ea ar trebui să înceteze să mai vorbească despre greșelile altora, să stăruie asupra ciudățeniilor altora și să descopere infirmitățile altora. Astfel de conversație este condamnabilă la oricare persoană. Ea nu este folositoare și, în mod categoric, e păcătoasă. Ea tinde numai spre rău. Vrăjmașul știe că, dacă este urmată această cale de cei care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos, se deschide ușa ca el să lucreze.
Am văzut că atunci când surorile au de vorbit și se adună împreună, în general, Satana este prezent, pentru că își găsește de lucru. El stă alături să excite mintea și să scoată cât mai mult din avantajul pe care l-a câștigat. El știe că toată clevetirea aceasta, pălăvrăgeala și descoperirea secretelor și disecarea caracterului separă sufletul de Dumnezeu. Aceasta este moarte pentru spiritualitate și o nesimțită influență religioasă. Sora U. păcătuiește mult cu limba. Prin cuvintele ei, ar trebui să aibă o influență spre bine, dar adesea vorbește la întâmplare. Uneori, cuvintele ei dau o înfățișare diferită lucrurilor decât sunt ele, iar alteori, exagerează. și apoi, mai există și afirmații false. Nu există intenția de a face afirmații false, dar obiceiul de a vorbi și a vorbi mult despre lucruri care sunt nefolositoare a fost îndrăgit timp atât de îndelungat, încât ea a devenit nepăsătoare și indiferentă în vorbirea ei, și adesea, nu știe ea însăși ceea ce afirmă. Aceasta nimicește orice influență spre bine, pe care ea poate s-o aibă. Este timpul ca, în privința aceasta, să aibă loc o reformă totală. Societatea ei n-a fost prețuită cum ar fi trebuit, dacă ea nu s-ar fi dedat la această vorbărie păcătoasă.
-186-
Creștinii trebuie să fie atenți cu privire la cuvintele lor. Niciodată nu trebuie să ducă rapoarte nefavorabile de la unul din prietenii lor la altul, mai ales dacă își dau seama că între ei există dezbinare. Este ceva crud a lăsa să se înțeleagă sau a insinua ceva, ca și cum ai cunoaște multe în legătură cu acest prieten sau acea cunoștință despre care alții nu cunosc nimic. Astfel de aluzii merg mai departe, și creează impresii mai nefavorabile, decât a relata sincer faptele într-o manieră neexagerată. Câtă pagubă n-a suferit biserica lui Hristos din cauza acestor lucruri! Umblarea capricioasă și necontrolată a membrilor ei a făcut-o slabă ca apa. Încrederea a fost trădată de unii membri ai aceleiași comunități, și totuși, cei vinovați n-au intenționat să facă rău. Lipsa de înțelepciune în alegerea subiectelor de conversație a făcut mult rău. Conversația trebuie să fie despre lucrurile spirituale și divine, dar a fost altfel. Dacă asocierea cu prietenii creștini este consacrată, în principal, îmbunătățirii minții și a inimii, nu vor avea loc regrete, și ei vor putea privi înapoi, asupra întrevederii, cu satisfacție plăcută. Dar, dacă ceasurile sunt petrecute fără rost și în discuție ușuratică, iar timpul prețios este folosit spre a diseca viața și caracterele altora, relațiile prietenești se vor dovedi o sursă a răului, iar influența voastră va fi o mireasmă de moarte spre moarte.
-187-
Nu-mi pot aminti, în mod distinct, de toate persoanele din comunitatea voastră, care mi-au fost arătate; dar am văzut că mulți au o mare lucrare de îndeplinit. Aproape toți vorbesc prea mult și există prea puțină meditație și rugăciune. La mulți de acolo există prea mult egoism. Mintea este devotată eului și nu spre binele altora. Asupra voastră se află, în mare măsură, puterea lui Satana. Cu toate acestea, între voi există lumini prețioase și dintre cei care caută să umble în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Mândria și iubirea de lume sunt capcane și sunt o mare piedică pentru spiritualitate și creștere în har.
Lumea aceasta nu este cerul creștinului, ci numai atelierul lui Dumnezeu, unde urmează să fim ajustați spre a ne uni cu îngerii fără păcat din cerul cel sfânt. Trebuie să ne educăm mintea noastră, în mod continuu, cu gânduri nobile, neegoiste. Educația aceasta este necesară spre a pune astfel în funcție puterile date nouă de Dumnezeu, ca Numele Lui să fie cel mai slăvit pe pământ. Noi suntem răspunzători de toate calitățile nobile, pe care ni le-a dat Dumnezeu, și a da acestor aptitudini o folosire, pe care El niciodată n-a intenționat ca noi s-o dăm, înseamnă a-I aduce o nerecunoștință infamă. Slujirea față de Dumnezeu reclamă toate puterile ființei noastre, și noi nu reușim să venim în întâmpinarea planului lui Dumnezeu, dacă nu aducem toate aceste puteri la o stare înaltă de dezvoltare și de educare a minții, încât să-i placă să contemple lucrurile cerești, să întărească și să înnobileze energiile sufletului prin acțiuni drepte, care să-I aducă slavă lui Dumnezeu.
Femei care mărturisesc a fi evlavioase, în general, nu reușesc să-și educe mintea. Ele o lasă să meargă necontrolată încotro vrea. Aceasta este o mare greșeală. Se pare că mulți n-au putere mintală. Ei nu și-au educat mintea să cugete; și, pentru că n-au făcut acest lucru, presupun că nu pot. Meditația și rugăciunea sunt necesare spre a crește în har. Motivul pentru care nu există o stabilitate mai mare printre femei este lipsa cultivării minții și a meditației. Lăsând mintea într-o stare de inactivitate, ele lasă pe seama altora să facă munca intelectuală, să plănuiască, să cugete și să-și amintească în locul lor, și astfel devin din ce în ce mai incapabile. Unele au nevoie să-și instruiască mintea prin exercițiu. Ele trebuie să se forțeze să cugete. Cât timp depind de cineva care să cugete pentru ele, să le rezolve dificultățile și refuză să determine mintea să cugete, incapacitatea de aducere aminte, de a privi înainte și de a face deosebire va continua. Fiecare persoană trebuie să facă eforturi spre a-și educa mintea.
-188-
Am văzut că fratele V. ar trebui să dorească mai multă spiritualitate. Tu nu ai acea încredere liniștită în Dumnezeu, pe care El cere s-o ai. Tu nu-ți instruiești mintea în direcția spiritualității. Te dedai la prea multe discuții zadarnice și nenecesare, care fac rău sufletului tău și influenței tale. Trebuie să încurajezi liniștea sufletească și tăria morală. Te iriți ușor; ai simțăminte puternice și-ți exprimi în termeni tari simpatiile și antipatiile. Ai nevoie de mai multă religie bună, care să aibă asupra ta o influență alinătoare. Ai fost invitat să înveți de la Hristos, care este blând și smerit cu inima. Lecție prețioasă! Dacă este bine învățată, ea va transforma întreaga viață. Vorbirea ușuratică și ieftină este păgubitoare, pentru înaintarea ta spirituală. Tu trebuie să dorești desăvârșirea caracterului și să lași ca influența ta să vorbească despre Dumnezeu în cuvintele și faptele tale. Trebuie să-L cauți serios pe Domnul și să iei o sorbitură mai adâncă din fântâna adevărului, pentru ca influența lui să-ți poată sfinți viața. Mintea ta are prea mult de-a face cu lumea. Tu ar trebui să te interesezi de o viață mai bună decât aceasta. N-ai timp de pierdut, grăbește-te și folosește cele câteva ceasuri de punere la probă.
Soția ta are prea multă mândrie și egoism. Dumnezeu o trece prin cuptorul suferinței pentru a îndepărta aceste pete din caracterul ei. Ea trebuie să fie foarte atentă, ca focul suferinței să nu se aprindă zadarnic asupra ei. El trebuie să îndepărteze zgura și s-o aducă mai aproape de Dumnezeu, făcând-o mai spirituală. Iubirea ei de lume trebuie să moară. Iubirea de sine trebuie biruită și voința ei să fie înghițită de voința lui Dumnezeu.
Va continua.