Continuare.
-169-
Poruncile și harul Lui sunt adaptate nevoilor noastre, și, fără ele, nu putem fi mântuiți, orice am putea noi să facem. El cere ascultare acceptată. Dăruirea de bunuri, sau orice slujire, nu va fi acceptată, fără dăruirea inimii. Voința, trebuie adusă la supunere. Dumnezeu cere de la voi o consacrare mai mare față de El, și o mai mare despărțire de spiritul și influența lumii.
“Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1 Petru 2, 9.) Hristos v-a chemat să fiți urmașii Lui, să imitați viața Lui, de sacrificiu și de lepădare de sine, să fiți interesați de marea lucrare de răscumpărare a neamului omenesc căzut. Voi nu aveți un simțământ just al lucrării pe care vă cere s-o aduceți la îndeplinire. Hristos este exemplul vostru. Ceea ce vă lipsește, este iubirea. Principiul acesta curat și sfânt deosebește caracterul și purtarea creștinilor de cei lumești. Iubirea divină are o influență puternică, purificatoare. Ea se află numai în inimile reînnoite, și curge în mod natural spre semenii lor.
“Să vă iubiți unii pe alții”, zice Mântuitorul nostru, “cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15, 12.13.) Hristos ne-a dat o pildă de iubire curată și dezinteresată. În această privință, voi nu v-ați văzut lipsa și marea voastră nevoie de această realizare cerească, fără de care toate țintele voastre bune și zelul vostru, chiar dacă ar fi de natură să vă puteți da toate bunurile spre a-i hrăni pe cei săraci și trupul vostru să fie ars, nu sunt nimic. Aveți nevoie de acea iubire care este îndelung răbdătoare, nu se mânie, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Fără spiritul iubirii, nimeni nu poate fi asemenea lui Hristos. Cu acest principiu viu în suflet, nimeni nu poate fi asemenea lumii.
Puterea creștinilor este ca aceea a Domnului lor. El a înălțat stindardul și este lăsat pe seama noastră să spunem dacă vrem să ne adunăm în jurul lui sau nu. Domnul și Mântuitorul nostru și-a lăsat deoparte suveranitatea, bogățiile și slava Sa, și ne-a căutat pe noi, ca să ne poată mântui din nenorocire și să ne facă asemenea Lui. El S-a umilit și a luat firea noastră, ca să putem fi în stare să învățăm de la El, imitând viața de binefacere și lepădare de sine a Lui, urmându-L pas cu pas spre ceruri. Voi nu puteți egala Modelul; dar puteți semăna cu El și, după capacitatea voastră, să faceți la fel. “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10, 27.) O astfel de iubire trebuie să sălășluiască în inima voastră, ca să puteți fi gata să renunțați la comoara voastră și la onorurile acestei lumi, dacă prin aceasta, puteți influența un singur suflet să se angajeze în slujirea lui Hristos.
-170-
Dumnezeu vă oferă cu o mână credință — prindeți-vă de brațul Lui cel puternic — iar cu cealaltă mână vă oferă iubire — întindeți-vă mâna spre sufletele care pier. Hristos este calea, adevărul și viața. Urmați-L pe El. Nu umblați după firea pământească, ci după Duhul. Umblați așa cum a umblat El. Voia lui Dumnezeu este chiar sfințirea voastră. Lucrarea pe care o aveți de îndeplinit este să faceți voia Aceluia care vă susține viața spre slava Lui. Dacă munciți pentru voi înșivă, aceasta nu vă folosește la nimic. A munci pentru binele altora, a vă purta de grijă vouă înșivă mai puțin și a consacra mai serios totul lui Dumnezeu va fi bine primit de El, iar prin bogăția harului Său vă va fi răsplătit.
Dumnezeu nu v-a repartizat lotul de pământ numai pentru a vă îngriji de voi înșivă. Vi se cere să slujiți și să aveți grijă și de alții, și, în felul acesta, veți cunoaște acele rele din caracterul vostru, care au nevoie de corectare, și veți întări acele părți slabe, care au nevoie de întărire. Aceasta este partea de lucrare pe care trebuie s-o aducem la îndeplinire; nu cu lipsă de răbdare, cu iritare, în silă, ci binevoitor și bucuros, pentru a ajunge la desăvârșirea creștină. A îndepărta de la noi tot ceea ce nu este tocmai plăcut nu înseamnă imitarea lui Hristos.
-171-
Voi trebuie să fiți foarte geloși pentru onoarea lui Dumnezeu. Cât de precaut trebuie să umblați acum, când calea voastră nu este cum ar trebui să fie. Dacă ați putea să-i vedeți pe îngerii cei curați, cu strălucitoarea lor privire cercetătoare, concentrată asupra voastră, veghind să înregistreze cum Îl slăvește creștinul pe Învățătorul lui; sau dacă ați putea observa triumful îngerilor răi, care jubilează și rânjesc batjocoritor, când trasează fiecare cale strâmbă, și apoi citează Scriptura care este călcată, și compară viața cu această Scriptură, pe care tu pretinzi că o urmezi, dar de la care te-ai abătut, ați fi uimiți și alarmați. E nevoie de întreaga ființă pentru a deveni un creștin curajos. Oh, ce creaturi oarbe, scurte la vedere, mai suntem! Cât de puțin discernem lucrurile sfinte și cât de slab înțelegem bogățiile harului Său!
Aș dori să imprim un singur lucru asupra minții voastre. Voi aveți strânse legături cu mediumuri ale lui Satana, iar puterea și influența lor au un vădit efect asupra voastră, pentru că nu rămâneți destul de aproape de Dumnezeu, spre a vă asigura ajutorul special al îngerilor care excelează în putere. Unirea voastră cu vrăjmașii Domnului este prea puternică și nu vă dați seama că sunteți în pericolul de a suferi naufragiul credinței voastre. Dacă încurajați, în cea mai mică măsură, ispitirile lui Satana, vă așezați pe câmpul de bătaie al lui, și atunci lupta va fi îndelungată și dureroasă, înainte de a obține biruința și triumful în Numele lui Isus, care l-a învins.
Satana are mari avantaje. El posedă minunata putere intelectuală a unui înger, despre care puțini au o idee justă. Satana era conștient de puterea lui, altfel nu s-ar fi angajat în luptă cu puternicul Dumnezeu, Tatăl veșniciilor, și Prințul păcii. Satana supraveghează îndeaproape evenimentele, și când află pe cineva care are în mod special un duh de împotrivire față de adevărul lui Dumnezeu, el îi va descoperi acestuia evenimente viitoare, pentru ca să-și poată asigura mai hotărât un loc în inima lui. El, care n-a ezitat să înfrunte o luptă cu Cel care ține creațiunea în mâna Sa, are răutatea să persecute și să înșele. În timpul de față, el îi ține pe muritori în cursa lui. În timpul experienței sale de aproape șase mii de ani, el n-a pierdut nimic din istețimea și dibăcia lui. În tot acest timp, el a fost un observator atent a tot ce interesează neamul omenesc.
-172-
Pe cei care s-au împotrivit vehement adevărului lui Dumnezeu, Satana îi folosește ca mediumuri ai lui. Acestora el le va apărea în persoana și îmbrăcămintea altuia, care poate fi un prieten al mediumului. El le va întări credința, folosind cuvintele prietenului acestuia și relatând despre împrejurări care sunt pe punctul de a avea loc sau care au avut într-adevăr loc, și despre care mediumul nu știa nimic. Uneori, înainte de deces sau de accident, el dă un vis, sau, personificându-l pe un altul, conversează cu mediumul, împărtășindu-i chiar cunoștințe prin mijloacele sugestiilor. Dar aceasta este înțelepciunea de jos și nu de sus. Înțelepciunea predată de Satana este potrivnică adevărului, afară de cazul că, spre a servi scopului lui, aparent, se îmbracă cu lumina care îi înconjoară pe îngeri. La o anumită clasă de oameni, el va veni aprobând o pare din adevărul crezut de urmașii lui Hristos, în timp ce îi avertizează să respingă cealaltă parte, ca eroare fatală și periculoasă.
Satana este un muncitor maestru. Își folosește cu succes înțelepciunea lui diabolică. El este gata și în măsură să-i învețe pe cei care resping sfatul lui Dumnezeu împotriva sufletelor lor. Momeala găsită de el va servi la aducerea sufletelor în plasa lui. Ca să-și poată manifesta strânsoarea lui diabolică asupra lor, el se va îmbrăca cu orice bun posibil, făcându-se cât mai atrăgător cu putință. Toți cei care sunt prinși astfel în cursă vor descoperi cu un preț înfricoșător nebunia de a vinde cerul și nemurirea pentru o înșelăciune care este fatală în consecințele ei. Vrăjmașul nostru, diavolul, nu este lipsit de înțelepciune și putere. El umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să sfâșie. El va face “tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți.” (2 Tesaloniceni 2, 9.10.) Pentru că au respins adevărul, “Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți.” (2 Tesaloniceni 2, 11.12.) Noi avem de luptat cu un vrăjmaș puternic, înșelător și unica noastră siguranță este în Cel care are să vină, care va mistui pe acest arhiînșelător cu suflarea gurii Lui, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
-173-
Aceasta vă încredințez vouă, în temere de Dumnezeu, și vă implor să vă treziți din morți, și Hristos vă va da viață.
Mândrie la tineret
Iubită soră O,
Am avut de gând să am o convorbire cu tine înainte de a pleca din _____, dar am fost împiedicată de multe lucruri. Nu scriu cu simțăminte prea pline de speranță, că această scrisoare va produce vreo schimbare deosebită în felul tău de purtare, în măsura în care este vorba de experiența ta religioasă.
Am fost foarte întristată cu privire la tine. În adunările ținute la _____, eu am insistat asupra principiilor generale și am căutat să ajung la inimi, aducând o mărturie care am sperat să producă o schimbare în viața ta religioasă. Am încercat să scriu, așa cum a fost arătat în Mărturia 12, cu privire la pericolele care-i pândesc pe cei tineri. Acea privire generală a fost dată în Rochester. Acolo, am arătat că s-a făcut o greșeală în instruirea ta încă din timpul copilăriei tale. Părinții tăi au gândit și au discutat în auzul tău că erai o creștină din fire. Surorile tale aveau pentru tine o iubire care aducea mai mult o idolatrie decât o sfințire. Părinții tăi avuseseră o iubire nesfințită pentru copiii lor, ceea ce i-a orbit ca să nu vadă defectele lor. Uneori, când se mai trezeau cumva, vedeau diferit. Dar tu ai fost răsfățată și lăudată până ce interesul tău veșnic a fost pus în pericol.
-174-
Am văzut că nu te cunoști pe tine însăți. Tu ai o îndreptățire de sine care te ține în înșelăciune cât privește aptitudinile tale spirituale. Din când în când, ai simțit ceva din influența Duhului lui Dumnezeu. Dar față de schimbarea prin înnoirea minții, ești o străină. “Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia lui Dumnezeu; cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Tu n-ai avut această experiență, de aceea nu ai ancoră. Tu nu ești o creștină și totuși ți s-a spus toată viața că erai o creștină din fire. Tu ai considerat că erai în regulă cu toate, când, de fapt erai foarte departe de a fi acceptată de Dumnezeu. Această înșelăciune a crescut o dată cu creșterea ta și s-a întărit o dată cu întărirea ta și amenință să se dovedească a fi ruina ta. Părinții tăi au fost geloși pentru copiii lor, și dacă ajungeau la ei zvonuri de presupus dispreț față de copiii lor, erau părtinitori și se aprindeau de îndată, simpatizau cu ei și stăteau direct în calea binelui lor spiritual.
Tu și sora P. aveți o mare cantitate de mândrie, care va fi ca miriștea în ziua lui Dumnezeu. Iubirea de sine, orgoliul, mândria în îmbrăcăminte și înfățișare au triumfat. Egoismul v-a împiedicat de la a face bine. Amândouă trebuie să vă convertiți complet; este nevoie de o completă reînnoire a minții, de o schimbare completă, altfel nu veți avea parte de Împărăția lui Dumnezeu. Înfățișarea, frumusețea, îmbrăcămintea voastră nu vă vor aduce favoarea lui Dumnezeu. Este meritul moral de care ține seamă marele EU SUNT. Nu există adevărată frumusețe a persoanei sau a caracterului fără Hristos, nici adevărate maniere perfecte sau comportament, fără darurile sfințitoare ale spiritului umilinței, simpatiei și a adevăratei sfințenii.
-175-
Mi-a fost arătat că se vor pierde suflete prin influența și exemplul vostru. Ați avut lumină și privilegii și veți da socoteală de ele. Voi nu sunteți religioase sau evlavioase din fire, ci trebuie să faceți un efort special pentru a vă păstra mintea asupra lucrurilor religioase. La voi, egoismul este pronunțat. Prețuirea de sine este foarte mare; dar aduceți-vă aminte că Cerul privește la valoarea lăuntrică, la frumusețea unui spirit blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Găteală costisitoare, podoabă exterioară, atracții personale, toate își pierd însemnătatea în comparație cu această valoroasă realizare a unui spirit blând și liniștit. Iubirea voastră după delectare și satisfacție, lipsa voastră de consacrare și evlavie, au fost spre paguba multora. Celor care s-au abătut de la credință, voi nu le-ați putut fi de folos, pentru că, în general, viața voastră a fost asemenea celor din lume.
Cei care vizitează _____ duc cu ei impresia lăsată de voi și de alți tineri, care nu se bucură de o religie trăită, că nu există, de fapt, nici o realitate în religie. Mândria s-a întărit în ei, iubirea de etalare, iubirea de ușurătate și de plăcere au crescut, și lucrurile sacre nu sunt sesizate. Ei au avut impresia că au fost prea conștiincioși și deosebiți. Pentru că, dacă cei care se află chiar în centrul marii lucrări, sunt influențați atât de puțin de solemnele adevăruri prezentate atât de des, de ce să fie ei așa de deosebiți? De ce să se teamă ei să se desfăteze, când aceasta părea să fie ținta celor care aveau experiență mai îndelungată în _____?
Influența tineretului din _____ se întinde tot atât de departe cât sunt cunoscuți, și viața lor neconsacrată este proverbială; și nimeni n-a avut o influență în direcția cea rea mai mare decât voi. Ați necinstit mărturisirea voastră de credință și ați fost reprezentante nefericite ale adevărului. Martorul Adevărat spune: “știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3, 15.16.) Dacă ai fi rece ar fi vreo speranță că ai să te convertești; dar când cineva este cuprins de îndreptățire de sine, în loc de îndreptățirea lui Hristos, înșelăciunea este atât de greu să fie văzută, și îndreptățirea de sine atât de greu de îndepărtat, încât cazul este cel mai greu de câștigat. Un neconvertit, un păcătos necredincios, se află într-o situație mai favorabilă decât unul ca acesta.
-176-
Voi sunteți o piatră de poticnire pentru păcătoși. Lipsa voastră de consacrare este evidentă. Voi îndepărtați de la Hristos în loc să adunați împreună cu El. Dacă Dumnezeu îmi va ajuta să smulg de la voi îmbrăcămintea mulțumirii de sine, voi avea speranță că mai puteți răscumpăra încă timpul și să duceți o viață exemplară. Ați fost adesea treziți, dar atât de adesea ați recăzut în fosta voastră lenevie, stare de mulțumire de sine, având numele că trăiți în timp ce sunteți morți. Mândria amenință să fie ruina voastră. Dumnezeu v-a vorbit în privința aceasta. Dacă nu veți face nici o reformă, vă va ajunge suferința, și bucuria voastră se va transforma în tristețe, până ce inimile voastre se vor smeri sub mâna lui Dumnezeu. El nu primește rugăciunile voastre, pentru că ele vin din inimi pline de mândrie și egoism. Tu, iubita mea soră, ești îngâmfată, ai trăit o viață fără rost, când, dacă ai fi fost smerită și ai fi trăit o viață spre a-i binecuvânta pe alții, ar fi fost o binecuvântare pentru tine și pentru toți cei din jurul tău. Fie ca Dumnezeu să-i ierte pe părinții și pe surorile tale pentru partea pe care au avut-o, de a face din tine ceea ce ești — exact ceea ce Dumnezeu nu poate să accepte, exact ceea ce, dacă rămâi aceeași, va fi miriște pentru focul care va mistui în ziua lui Dumnezeu.
Când mi s-a arătat cele cu privire la spiritul egoist, care există în cei care lucrau la birou, că acolo erau unii care lucrau numai pentru leafă, ca și când ar fi angajați în vreo întreprindere obișnuită, voi amândouă vă găseați printre ei. Amândouă erați egoiste și vă purtați vouă înșivă de grijă. Preocuparea voastră era să vă plăceți vouă înșivă și să obțineți o leafă mai mare. Spiritul acesta a blestemat, într-o mare măsură, slujba, și cerul și-a exprimat nemulțumirea față de ea. Mulți au fost dornici să pună mâna pe bani. Toate acestea sunt rele. și-a făcut apariția un spirit lumesc, iar Hristos a fost dat afară. Dumnezeu să aibă milă de poporul Său. Iar eu sper că voi vă veți pocăi.
-177-
Voi ați avut un spirit de frivolitate și v-ați dedat la conversație ușuratică și fără rost. Ah, cât de rar a fost amintit Isus! Iubirea Lui răscumpărătoare n-a dat naștere la recunoștință și laudă și la expresii potrivite spre a preamări Numele Lui și nemuritoarea Lui iubire jertfitoare de sine. Care a fost subiectul conversației voastre? Asupra căror gânduri ați insistat cu cea mai mare plăcere? Poate fi spus, în adevăr, că Isus și viața Lui de sacrificiu, harul Lui îmbelșugat și mântuirea pe care El a câștigat-o atât de scump pentru voi, aproape că n-au existat în toate cugetările voastre, ci lucrurile ușuratice v-au ocupat mintea. A vă plăcea vouă înșivă, a împlini în viață scopuri care să vă satisfacă plăcerea, aceasta este povara minții. Nu pot decât să doresc să nu fi mărturisit că ați înviat împreună cu Hristos, pentru că voi nu v-ați conformat cerinței: “Dacă, deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3, 1-3.) Puneți-vă întrebările: M-am conformat eu cerințelor puse aici de apostolul inspirat? Am dovedit, prin viața mea, moartea mea față de lume, că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu? Sunt eu scufundat în Hristos? Găsesc eu susținere și sprijin la El, care a făgăduit să fie pentru mine un ajutor prezent în orice vreme de nevoie? Voi aveți o religie formală, dar n-aveți simțământul special al slăbiciunii voastre, al stricăciunii și răutății voastre din fire.
“Un creștin din fire!” Această idee înșelătoare a servit multora ca o haină a îndreptățirii de sine, și i-a condus pe mulți, care n-aveau o cunoaștere din experiență a Lui, a experienței Lui, a suferințelor Lui, a vieții Lui de lepădare de sine și de sacrificiu de sine, la o presupusă speranță în Hristos. Îndreptățirea lor, pe care contau atât de mult, era numai ca niște cârpe murdare. Hristos, Învățătorul iubit, a spus: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.” (Marcu 8, 34.) Da, urmați-L atât în timpuri rele, cât și în timpuri bune. Urmați-L în ajutorarea celor mai nevoiași și singuratici. Urmați-L, uitând de voi, fiind bogați în fapte de lepădare de sine și sacrificiu de sine spre a face bine altora; când sunteți insultați, să nu răspundeți cu insultă; arătați iubire și împreună simțire pentru neamul omenesc, căzut. Lui nu I-a fost scumpă viața, ci a renunțat la ea pentru noi toți. Urmați-L pe El de la ieslea cea umilă până la cruce. El este pilda noastră, El vă spune că, dacă vreți să fiți ucenicii Lui, trebuie să vă luați crucea, crucea cea disprețuită și să-L urmați. Puteți voi bea paharul? Puteți fi botezați cu botezul Lui?
-178-
Faptele voastre mărturisesc că sunteți străini față de Hristos. “Oare din aceeași vână a izvorului țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească, căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele. Înțelepciunea care vine de sus, este, întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3, 11-18.)
Aici sunt enumerate roadele care scot în evidență dovezile că cel ce umblă în puterea vieții a suferit o schimbare — o schimbare așa de evidentă, ca și când ar fi reprezentată prin moarte. De la o viață activă, la moarte! Dacă această transformare n-a fost experimentată de voi, nu stați liniștite. Căutați pe Domnul cu toată inima. Faceți din aceasta cea mai importantă preocupare a vieții voastre.
Va continua.