Mărturii pentru Comunitate Vol. 2 pp 099-108 Ziua 081

Continuare.

-99-

Mi-a fost arătat, de asemenea, cazul fratelui T. El s-a așezat într-o stare de robie, la care Dumnezeu nu l-a chemat. Dumnezeu nu este bucuros când părinții în vârstă își predau bunurile în mâinile copiilor lor neconsacrați, chiar dacă aceștia mărturisesc despre adevăr. Dar când mijloacele pe care Domnul le-a încredințat poporului Său sunt puse în mâinile copiilor necredincioși, care sunt vrăjmașii lui Dumnezeu, El este dezonorat, pentru că ceea ce ar trebui să fie păstrat în rândurile poporului Domnului este pus în rândurile vrăjmașului.

Pe de altă parte, fratele T. a jucat rolul unui înșelător. El folosea tutun, dar ar fi vrut ca frații lui să creadă că nu-l folosea. Am văzut că păcatul acesta a împiedicat înaintarea lui în viața spirituală. La vârsta lui înaintată, el are de făcut o lucrare, să se abțină de la plăcerile trupești, care se luptă împotriva sufletului. A iubit adevărul și a suferit pentru adevăr. Acum, el trebuie să prețuiască atât de mult răsplata veșnică, comoara din cer, moștenirea nepieritoare, cununa slavei care nu se ofilește, încât să poată sacrifica cu bucurie satisfacerea poftei stricate, oricât de grea ar fi urmarea sau suferința, pentru ca să împlinească lucrarea de curățire a trupului și a spiritului.

Apoi, mi-a fost arătată nora lui. Ea este iubită de Dumnezeu, dar este ținută într-o dependență servilă, de teamă, neliniște, descurajare, îndoială și foarte tensionată. Sora aceasta n-ar trebui să considere că este obligată să-și supună voința unui tânăr necredincios. Ea trebuie să-și aducă aminte că viața ei de căsătorie nu nimicește individualitatea. Dumnezeu are asupra ei drepturi mai înalte decât orice pretenție pământească. Hristos a răscumpărat-o cu sângele Său. Ea nu-și aparține. Nu reușește să-și pună toată încrederea în Dumnezeu și consimte să renunțe la convingerile ei, la conștiința ei, în fața unui bărbat autoritar și tiranic, instigat de Satana ori de câte ori maiestatea sa satanică poate lucra prin el, cu eficacitate, asupra acestui suflet sfios, care tremură de frică. A fost adusă de atâtea ori în stare de agitație, încât sistemul ei nervos este zdruncinat, iar ea a ajuns aproape o epavă. Este oare voia Domnului ca sora aceasta să se afle în această stare, și Dumnezeu să fie lipsit de slujirea ei? Nu. Căsătoria ei a fost o înșelăciune a diavolului. Totuși, ea trebuie să îmbunătățească relația de căsătorie cât mai mult, să-l trateze pe soțul ei cu tandrețe, și să-l facă cât de fericit poate, fără să-și calce conștiința, pentru că, dacă el rămâne în răzvrătirea lui, lumea aceasta va fi tot cerul pe care-l va avea. Dar a se priva de privilegiul adunărilor, pentru ca să-i facă pe plac unui soț arogant, care are spiritul balaurului, aceasta nu este în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca acest suflet tremurând să alerge la El. Domnul va fi un adăpost pentru el. Va fi ca umbra unei mari stânci într-o regiune aridă. Doar să aibă credință, să se încreadă în Dumnezeu și El o va întări și o va binecuvânta. Toți cei trei copii ai ei sunt sensibili la influența adevărului și a Duhului lui Dumnezeu. Dacă acești copii ar putea fi puși într-o situație tot atât de favorabilă, precum sunt mulți copii ai păzitorilor Sabatului, toți ar fi convertiți și înrolați în armata Domnului.

-100-

Apoi, mi s-a arătat o tânără din același loc, care se depărtase de Dumnezeu și era înfășurată de întuneric. Îngerul a spus: “Pentru un timp, ea a alergat bine; ce a deranjat-o?” M-am uitat în urmă, și am văzut că a existat o schimbare a împrejurărilor. Ea s-a împrietenit cu tineri asemenea ei, care erau plini de haz, de veselie, orgoliu și iubire de lume.

-101-

Dacă ar fi ținut seamă de cuvintele lui Hristos, nu ar fi fost nevoie să se supună vrăjmașului. “Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” (Marcu 14, 38.) Ispita poate fi peste tot în jurul nostru, dar aceasta nu înseamnă să cădem obligatoriu în ispită. Adevărul merită oricât. Influența lui nu tinde să degradeze, ci să înalțe, să perfecționeze, să curețe, să înalțe la nemurire și la tronul lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Vrei să ai pe Hristos sau lumea?” Satana prezintă lumea cu cele mai ademenitoare și măgulitoare atracții ale ei pentru sărmanii muritori, și ei privesc uimiți la ea, iar strălucirea ei amăgitoare eclipsează slava cerului și acea viață care durează ca și tronul lui Dumnezeu. O viață de pace, fericire, nespusă bucurie, care nu va cunoaște deloc durerea, tristețea, suferința și nici moartea, este sacrificată pentru o scurtă perioadă de viață păcătoasă. Toți cei care vor renunța la plăcerile lumii și, împreună cu Moise, vor alege să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile vremelnice ale păcatului, socotind ocara lui Hristos o mai mare bogăție decât comorile lumii, vor primi, împreună cu credinciosul Moise, cununa care nu se vestejește, a nemuririi, și o cu mult mai mare și veșnică greutate de slavă.

Mama acestei fete a fost, în diverse momente, sensibilă la influența adevărului, dar, fiind nehotărâtă, curând s-a pierdut. Ei îi lipsește o voință fermă. Este prea șovăielnică și prea mult influențată de necredincioși. Ea trebuie să promoveze hotărârea, tăria morală, statornicia în urmărirea de scopuri, care nu se va clătina la dreapta sau la stânga, după împrejurări. Ea nu trebuie să fie într-o astfel de stare șovăielnică. Dacă nu se schimbă în această privință, ea va fi prinsă cu ușurință în cursă și luată captivă de Satana, după placul lui. Ca să învingă, va trebui să fie perseverentă și constantă. Dacă nu, va fi învinsă și-și va pierde sufletul. Lucrarea mântuirii nu este un joc de copiii, de care să te ții când vrei și să-l părăsești când îți place. Prin statornicie în urmărirea scopului și prin efort neobosit, se va câștiga, în cele din urmă, biruința. Cel care va răbda până la sfârșit, va fi mântuit. Cei care continuă, cu răbdare, să facă binele sunt cei care vor avea parte de viață veșnică și răsplată nemuritoare. Dacă această scumpă soră ar fi fost credincioasă convingerilor ei și ar fi manifestat statornicie în urmărirea scopului, ar fi putut exercita o influență salvatoare în familia ei, asupra soțului și ar fi putut fi de un deosebit ajutor pentru fiica ei. Toți cei care sunt angajați în această luptă cu Satana și cu oștirea lui au în fața lor o lucrare susținută. Ei nu trebuie să fie așa de ușor de modelat ca ceara, pe care căldura o poate turna în orice formă. Ei trebuie să îndure lipsurile, ca niște ostași credincioși, să stea la postul lor și să fie devotați în orice vreme.

-102-

Duhul lui Dumnezeu se luptă cu toată familia aceasta. El îi va salva, dacă sunt dispuși să fie salvați, așa cum a stabilit El. Acum este ceasul încercării. Acum este ziua mântuirii. Acum este timpul lui Dumnezeu. În numele lui Hristos, îi implorăm să se împace cu Dumnezeu, o mai pot face, și, în umilință, cu frică și cutremur, să-și ducă până la capăt mântuirea. Mi s-a arătat că lucrarea lui Satana era de a menține biserica într-o stare de nepăsare, pentru ca tinerii să poată fi prinși în rândurile armatei lui. Am văzut că tinerii erau sensibili față de influența adevărului. Dacă părinții s-ar fi consacrat lui Dumnezeu și ar fi lucrat cu interes pentru convertirea copiilor lor, Dumnezeu li s-ar fi descoperit și ar fi preamărit Numele Lui printre ei.

Apoi, mi-a fost arătat cazul fratelui U. Satana a strâns în jurul fratelui U. bandele sale și l-a îndepărtat de Dumnezeu și de frații lui. Fratele V. l-a influențat cu necredința lui, întunecând, într-o anumită măsură, puterea de discernământ a fratelui U. Privirea mi-a fost îndreptată înapoi și mi s-a arătat că, în cazul acestui frate, n-a fost urmată calea cea mai înțeleaptă. Nu au existat destule motive, ca să fie lăsat în afara bisericii. El ar fi trebuit încurajat și chiar îndemnat să se unească cu frații lui, în calitate de membru al bisericii. El se afla într-o stare mai potrivită de a intra în biserică decât unii dintre cei care erau uniți cu ea.

-103-

El n-a înțeles clar lucrurile și vrăjmașul a folosit această înțelegere greșită spre paguba lui. Dumnezeu, care privește la inimă, era mai mulțumit de viața și comportarea fratelui U. decât de viața unora care erau uniți cu biserica. Voia Domnului este ca acest frate să se apropie de frații lui, ca să poată fi tărie pentru ei și ei tărie pentru el.

Soția fratelui U. pare mișcată de adevăr. În multe privințe, comportamentul ei nu este atât de îndoielnic, ca cel al unora care mărturisesc a crede tot adevărul. Totuși, ea nu trebuie să privească la abaterile și greșelile celor care mărturisesc despre lucruri mai bune, ci să întrebe cu toată seriozitatea: Ce este adevărul? Ea poate să exercite o influență spre bine împreună cu tovarășul ei. Sufletele acestea, sfințite prin adevăr, pot fi, prin puterea lui Dumnezeu, stâlpi în biserică și să aibă asupra altora o influență salvatoare. Aceste suflete scumpe sunt răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o exercită. Ele pot, fie să adune cu Hristos, fie să risipească. Dumnezeu cere ca importanța influenței lor în cauza Lui să fie de partea adevărului. Isus i-a răscumpărat prin sângele Său. Ei nu-și aparțin, pentru că au fost cumpărați cu un preț. De aceea, lucrarea care le stă în față este de a-L slăvi pe Dumnezeu în trupul și duhul lor, care sunt ale Sale. Noi facem o lucrare pentru veșnicie. Este de cea mai mare importanță ca fiecare ceas să fie folosit în slujba lui Dumnezeu, și astfel să se asigure o comoară în cer.

Mi s-a arătat cazul tău, frate V., în legătură cu comunitatea din _____, cu doi ani în urmă. Vedenia se referea la trecut, prezent și viitor. Atunci când călătorim, și eu stau în fața oamenilor din diferite locuri, Duhul Domnului îmi prezintă în mod clar cazurile care mi-au fost arătate, reîmprospătând problema prezentată anterior. Mi s-a arătat că ai primit Sabatul, în timp ce te opuneai unor adevăruri importante, legate de Sabat. Tu nu erai întărit cu întregul adevăr, apoi, am văzut că mintea ta a fost îndreptată pe făgașul necredinței, al îndoielii și neîncrederii, și căutai să obții acele lucruri care erau destinate să întărească necredința și întunericul. În loc să cauți dovada necesară întăririi credinței, ai mers în sens invers, iar Satana ți-a îndreptat mintea pe calea urmăririi propriilor lui scopuri. ție îți place să te lupți, și, când intri pe terenul de luptă, nu mai știi când să depui armele. Îți place să discuți în contradictoriu și ți-ai îngăduit să faci aceasta până când ai fost condus de la lumină, de la adevăr și de la Dumnezeu, acolo unde ai fost înfășurat de întuneric, iar necredința a pus stăpânire pe mintea ta. Ai fost orbit de Satana.

-104-

Ca și Toma necredinciosul, tu ai considerat o virtute să te îndoiești până când ai putea avea o dovadă clară, care să-ți îndepărteze din minte orice pricină de îndoială. L-a lăudat Isus pe necredinciosul Toma când i-a prezentat dovada despre care el a declarat că dorea s-o aibă înainte de a crede? Isus i-a spus: “Nu fii necredincios, ci credincios.” Toma i-a răspuns: “Domnul meu și Dumnezeul meu!” Acum el este constrâns să creadă; nu este loc pentru îndoială. Atunci Isus i-a spus: “Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20, 27-29.) Tu mi-ai fost prezentat ca unindu-te cu conducătorul răzvrătit și oștirea lui, ca să tulburi, să încurci, să descurajezi, să deprimi și să-i nimicești pe cei care luptă pentru dreptate, care se află sub steagul pătat de sânge al Prințului Emanuel. Mi-a fost arătat că influența ta i-a abătut pe oameni de la păzirea Sabatului poruncii a patra. ți-ai folosit talentele și dibăcia, ca să născocești arme și să le pui în mâinile vrăjmașilor lui Dumnezeu, ca să-i combată pe cei care încearcă să asculte de Dumnezeu, prin păzirea poruncilor Sale. În timp ce îngerii au fost însărcinați să întărească lucrurile care rămân, ca să se împotrivească influențelor tale și să o contracareze, ei priveau cu cea mai adâncă mâhnire la lucrarea ta de descurajare și distrugere. Tu ai făcut ca îngeri curați, fără păcat și sfinți să plângă.

-105-

Cei care trăiesc în mijlocul pericolelor zilelor din urmă, zile care sunt caracterizate prin întoarcerea mulțimilor de la adevărul lui Dumnezeu la povești, vor avea o lucrare grea de făcut: să se întoarcă de la născociri omenești, care sunt pregătite pentru ei peste tot, și să aibă dorința să se înfrupte din adevărul nepopular. Cei care se întorc de la aceste povești la adevăr sunt disprețuiți, urâți și persecutați de către cei care prezintă oamenilor tot felul de născociri pentru a fi primite spre acceptarea lor. Satana este în război cu rămășița, care se străduiește să păzească poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus. Îngerii răi sunt însărcinați să folosească oameni de pe pământ, ca agenți ai lor. Aceștia pot să-și exercite cu foarte mare succes influența spre a face ca atacurile lui Satana să fie eficiente împotriva rămășiței, pe care Dumnezeu o numește “o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat, ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” Satana este hotărât să împiedice această lucrare și va folosi pe oricine se va angaja în slujba lui, spre a-l împiedica pe poporul ales al lui Dumnezeu să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat pe oameni din întuneric la lumina Sa minunată. Lucrarea marelui rebel și a oștirii lui acoperă de tot această lumină și face ca poporul ales să nu aibă încredere în ea. În timp ce Isus îi curăță pentru Sine pe copiii Săi, mântuindu-i de toată nelegiuirea lor, Satana își va folosi forțele, ca să oprească lucrarea și să împiedice desăvârșirea sfinților. El nu-și exercită puterea asupra celor ce sunt complet acoperiți de înșelăciune și împrejmuiți cu zidurile poveștilor și rătăcirii, și care nu fac nici un efort să primească și să asculte de adevăr. El știe că este sigur pe ei. Dar cei care caută adevărul, ca să poată asculta de el din iubire, sunt cei care-i trezesc răutatea și îi stârnesc mânia. Niciodată Satana nu îi poate slăbi atâta timp cât ei stau aproape de Isus; de aceea el (Satana) este mulțumit când îi poate conduce pe calea neascultării.

-106-

Când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, există dispoziția de a rămâne în urma lui Isus cu o călătorie de o zi; căutăm să ne separăm de grupa Lui pentru că acest lucru este neplăcut, deoarece fiecare rază de lumină a prezenței Sale divine arată spre păcatul de care suntem vinovați. Satana se bucură foarte mult de păcatele pe care le-au săvârșit oamenii, la îndemnul lui, și face foarte mare caz de toate aceste eșecuri și păcate. El le enumeră în fața îngerilor lui Dumnezeu și își bate joc de ei cu aceste slăbiciuni și eșecuri. El este din toate punctele de vedere un învinuitor al fraților și se bucură foarte mult de fiecare păcat și greșeală, pe care poporul lui Dumnezeu este ispitit să le facă. Tu, frate V., ești angajat, în mare măsură, chiar în această lucrare. Ai luat ceea ce ți s-a părut ție drept greșeli, slăbiciuni și rătăciri în rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului și le-ai dus în atenția vrăjmașilor credinței noastre, care duceau război împotriva acelei grupe căreia îi slujesc îngeri din cer și pentru a căror cauză Isus, Avocatul lor, pledează înaintea Tatălui Său. El strigă: “Cruță-i, Tată, cruță-i, ei sunt cumpărați cu sângele Meu”, și ridică înaintea Tatălui Său mâinile Sale rănite. Tu ești vinovat înaintea lui Dumnezeu de un mare păcat. Ai profitat de acele lucruri care mâhnesc, care provoacă suferință celor din poporul lui Dumnezeu, când îi văd pe unii dintre ei neconsacrați și, adesea, biruiți de Satana. În loc să ajuți aceste suflete greșite să se îndrepte, tu ai scos triumfător în evidență greșelile lor în fața celor care îi urau, pentru că au mărturisit că păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ai pus o povară în plus pe umerii celor care s-au angajat în lucrarea de salvare a celor greșiți, de căutare a oilor pierdute ale casei lui Israel.

Din cauza neascultării și a îndepărtării de Dumnezeul lui Israel, i-a fost îngăduit să fie dus în locuri de strâmtorare și să sufere împotrivire; vrăjmașilor li s-a îngăduit să facă război cu credincioșii, să-i umilească și să-i facă să-L caute pe Dumnezeu, în necazul și nenorocirea lor. “Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim.” (Exod 11, 8.) Aceasta a avut loc imediat după ce copiii lui Israel s-au dedat la cârtiri pline de răzbunare și la plângeri nedrepte și raționale împotriva conducătorilor lor, pe care Dumnezeu îi pregătise și îi alesese să-i conducă prin pustiuri, spre țara Canaanului. Dumnezeu i-a condus pe drumul unde nu era apă, ca să-i încerce, să vadă dacă, după ce au primit atâtea dovezi ale puterii Lui, au învățat să se întoarcă spre El, în suferința lor, și dacă s-au pocăit de cârtirile lor și de răzvrătirea din trecut împotriva Lui. Ei îi învinuiseră pe Moise și pe Aaron că, din motive egoiste, i-a adus din Egipt ca să-i omoare prin înfometare, pe ei și pe copiii lor, pentru ca să se poată îmbogăți cu averea lor. Făcând acest lucru, israeliții au atribuit omului ceea ce au primit, o dovadă evidentă că era numai de la Dumnezeu, a cărui putere este nemărginită. Dumnezeu dorea ca aceste manifestări ale puterii Sale să-I fie atribuite numai Lui și ei să slăvească Numele Lui pe pământ. Domnul i-a dus de repetate ori pe același teren al necazului spre a-i pune la încercare dacă au învățat procedeele Lui și dacă s-au pocăit de neascultarea lor păcătoasă și de cârtirile lor răzvrătite. La Refidim, când sufereau de sete, au manifestat din nou mândria și au dovedit că încă mai aveau o inimă rea, în care sălășluiau necredința, murmurarea și răzvrătirea, ceea ce dovedea că încă nu era prudent să-i stabilească în țara Canaanului. Dacă ei nu aveau să-L slăvească pe Dumnezeu în necazurile și restriștea lor, în călătoriile prin pustie spre Canaanul în perspectivă, în timp ce Dumnezeu le dădea în continuu dovada de netăgăduit a puterii și slavei Lui, și a purtării Sale de grijă față de ei, ei nu aveau să slăvească Numele Lui și să-L glorifice nici când urmau să fie stabiliți în țara Canaanului, înconjurați de binecuvântări și prosperitate. Din cauza setei, ei s-au înfuriat, astfel că Moise s-a temut pentru viața lor.

-107-

Când Israel a fost atacat de amaleciți, Moise i-a dat instrucțiuni lui Iosua, să se lupte cu vrăjmașii lor, în timp ce el avea să stea cu toiagul lui Dumnezeu în mâna ridicată spre cer, în văzul poporului, arătând israeliților răzvrătiți, care murmurau, că tăria și puterea lor erau la Dumnezeu. În acel toiag nu era nici o putere, Dumnezeu lucra prin Moise. Moise avea să primească toată puterea lui de sus. Când își ținea mâinile ridicate era mai tare Israel; când își lăsa mâinile în jos, era mai tare Amalec. Când Moise a obosit, era necesar să se facă pregătiri, ca mâinile lui istovite să fie continuu ridicate spre cer. Aaron și Hur au pregătit un loc pe care l-au așezat pe Moise și, apoi, amândoi s-au angajat să țină mâinile lui obosite în sus până la asfințitul soarelui. Acești bărbați au arătat în felul acesta israeliților datoria lor de a-l sprijini pe Moise în această lucrare grea, în timp ce el avea să primească Cuvântul de la Dumnezeu spre a-l comunica lor. Faptul acesta mai trebuia să le arate că numai Dumnezeu le ținea destinul în mâinile Sale, că El era conducătorul lor, ca autoritate recunoscută. “Domnul a zis lui Moise: ‘Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.’ El a zis: ‘Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam’.” “Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum; la ieșirea voastră din Egipt; cum te-a întâlnit pe drum și, fără nici o teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. Când îți va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă ca moștenire și spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri; să nu uiți lucrul acesta.” (Exod 17, 14.16; Deuteronom 25, 17-19.)

-108-

Când îngerul lui Dumnezeu a prezentat aceste fapte din călătoriile și experiența copiilor lui Israel, am fost adânc impresionată, mai ales în ceea ce privește grija lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Va continua.