Continuare.
-69-
Dintre toate familiile pe care le cunosc, nici una nu are nevoie de binefacerile reformei sanitare mai mult ca voi. Gemeți sub dureri și istoviri pe care nu le puteți explica și căutați să vă supuneți cu bunăvoință atât cât puteți, crezând că soarta voastră este suferința și că așa a rânduit-o Providența. Dacă ați putea avea ochii deschiși și ați vedea pașii făcuți de-a lungul vieții voastre, spre a umbla exact în actuala voastră stare de sănătate săracă, ați fi uimiți de orbirea voastră, de a nu vedea mai dinainte adevărata situația. Ați dat naștere la apetit nefiresc și nu v-ați bucurat nici pe jumătate de hrana de care v-ați fi bucurat dacă n-ați fi folosit greșit apetitul vostru. Voi ați pervertit natura și ați suferit consecințele și durerea care a urmat.
Organismul suportă abuzul fără să se opună atât cât poate, apoi se trezește și face eforturi puternice să scape de poverile și tratamentul rău de care a suferit. Vine apoi durerea de cap, răcelile, febrele, nervozitatea, paralizia și alte rele, prea numeroase spre a le aminti. Un fel greșit de mâncare și băutură nimicește sănătatea și cu ea și farmecul vieții. Ah, de câte ori ați cumpărat așa-numita mâncare bună pe socoteala unui organism iritat, a pierderii apetitului somnului! Neputința de a te bucura de hrană, noapte fără somn, ceasuri de suferință — toate pentru o mâncare prin care a fost satisfăcut gustul! Mii au cedat apetitului lor stricat, mâncând o mâncare bună, așa cum o numeau ei, și drept rezultat, și-au cauzat febră sau alte boli acute și moarte sigură. Aceasta este o bucurie cumpărată cu un preț enorm. Cu toate acestea, mulți au făcut acest lucru și acești sinucigași sunt elogiați de prietenii lor și de pastor, și trimiși, la decesul lor, direct în cer. Ce idee! Mâncăcioși lacomi în cer! Nu, nu; unii ca aceștia niciodată nu vor intra pe porțile de mărgărit ale cetății de aur a lui Dumnezeu. Niciodată, aceștia nu vor fi înălțați la dreapta lui Isus, scumpul Mântuitor, Omul care a suferit pe Golgota, a cărui viață a fost o viață de continuă lepădare de sine și sacrificiu. Pentru toți aceștia există un loc anumit, printre cei nevrednici, care nu pot avea parte de o viață mai bună, moștenirea cea nepieritoare.
-70-
Dumnezeu le cere tuturor să-și aducă trupurile la El, ca o jertfă vie, nu una moartă sau o jertfă muribundă, o jertfă pe care propria lor cale de a acționa a slăbit-o, umblând cu necurății și boală. Dumnezeu cere o jertfă vie. El spune că trupul este templul Duhului Sfânt, locașul Duhului Său, și pretinde că toți cei care poartă chipul Lui să îngrijească de corpurile lor pentru scopul slujirii Lui și al slavei Sale. “Voi nu sunteți ai voștri”, zice apostolul cel inspirat, “căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Pentru a face acest lucru, uniți cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea. Este o datorie a ști cum să ne păstrăm trupul în cea mai bună stare de sănătate, și o datorie sacră, să trăim întru totul după lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o atât de binevoitor. Dacă închidem ochii față de lumină, de teamă să nu ne vedem greșelile, pe care nu suntem dispuși să le părăsim, păcatele noastre nu se împuținează, ci se înmulțesc. Dacă lumina este lăsată la o parte într-un caz, ea va fi disprețuită în alt caz. Este tot atât de mare păcat a călca legile ființei noastre, ca și călcarea uneia dintre Cele Zece Porunci, pentru că nu putem călca nici una dintre ele, fără a călca Legea lui Dumnezeu. Nu-L putem iubi pe Domnul din toată inima, cugetul, sufletul și puterea noastră, în timp ce iubim apetitul nostru, gusturile noastre cu mult mai mult decât Îl iubim pe Domnul. Noi micșorăm zilnic puterea noastră de a-L slăvi pe Dumnezeu, când El cere toată puterea noastră și tot cugetul nostru. Prin obiceiurile noastre rele, noi ne ținem tot mai puțin de viață și totuși mărturisim că suntem urmași ai lui Hristos și că ne pregătim pentru a ajunge în final la nemurire.
-71-
Fratele meu și sora mea, aveți de făcut o lucrare pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Treziți-vă din letargie și Hristos vă va da viață. Schimbați felul vostru de trai, mâncarea, băutura și munca voastră. Atâta timp cât urmați pe calea pe care ați mers ani de zile, nu puteți discerne lămurit lucrurile sacre și veșnice. Sensibilitatea voastră este tocită și intelectul vostru întunecat. Voi n-ați crescut în har și în cunoștința adevărului, conform privilegiului vostru. N-ați crescut în spiritualitate, ci ați devenit din ce în ce mai întunecați. V-ați grăbit prea mult să dobândiți avere și sunteți în pericol de a vă întinde prea mult, căutând interesul vostru și neținând seamă de interesele altora, așa cum v-ar plăcea ca alții să țină seama de-ale voastre. Ați încurajat egoismul din voi, care trebuia să fie biruit. Cercetați-vă îndeaproape inimile și, în viața voastră, imitați Modelul care nu greșește, și totul va fi spre binele vostru. Păstrați o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu. În tot de faceți, slăviți Numele Lui. Dezbrăcați-vă de egoismul vostru și de iubirea egoistă.
“Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.) Obiceiurile și practica oamenilor nu trebuie să fie criteriul vostru. Oricât de critice ar putea fi împrejurările, niciodată nu lăsați să vă biruiască. Satana este gata să vă ispitească să faceți acest lucru, și nu vă va da pace în privința aceasta. Pentru un negustor, este posibil să fie creștin și să-și păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu. Dar pentru a face acest lucru este necesară o veghere continuă și rugăciune fierbinte, serioasă, înaintea lui Dumnezeu, ca să vă păzească de tendința cea rea a acestui veac degenerat, de a avantaja eul în dezavantajul altora. Vă aflați într-un loc greu pentru înaintare în viața creștină. Aveți un principiu, dar nu vă agățați cu toată greutatea voastră de Dumnezeu. Voi vă încredeți prea mult în puterea voastră cea slabă. Aveți mare nevoie de ajutor divin, de o putere pe care n-o puteți găsi în voi. Există Unul la care puteți merge pentru sfat și a cărui înțelepciune este fără margini. El v-a invitat să veniți la El, și va împlini nevoile voastre. Dacă, prin credință, aruncați asupra Lui, care notează căderea unei vrăbii, toate grijile voastre, încrederea voastră nu va fi în zadar. Dacă vă veți sprijini pe făgăduințele Lui cele sigure și vă veți păstra integritatea, îngerii lui Dumnezeu vor fi de jur împrejurul vostru. Păstrați, prin credință, fapte bune înaintea lui Dumnezeu; atunci, pașii voștri vor fi rânduiți de Domnul, și binecuvântătoarea Sa mână nu se va îndepărta de la voi.
-72-
Dacă ați fi lăsați să vă trasați voi calea, ați face o slabă lucrare în această privință și repede ați naufragia în credință. Aduceți toate grijile și poverile voastre la Purtătorul de poveri. Dar nu lăsați nici o pată să întineze caracterul vostru creștin, de dragul de a primi pecetea aprobării divine asupra raportului vieții voastre, care este văzut de toată oastea îngerească și de către Mântuitorul vostru, care S-a sacrificat pe Sine. Nu lăsați niciodată, caracterul să vă fie pătat de zgârcenie, avariție, egoism sau falsitate. O astfel de cale ar putea să vă aducă profit, după punctul de vedere al acestei lumi; dar văzută în lumina cerului, se va dovedi o pierdere imensă și irecuperabilă. “Domnul nu se uită la ce se uită omul.” În încrederea continuă în Domnul se află siguranță, acolo nu va fi o continuă teamă de răul viitor. Această îngrijorare, luată cu împrumut și neliniște, vor înceta. Noi avem un Tată ceresc, care se îngrijește de copiii Lui și se va îngriji și va face ca harul Său să fie îndestulător în orice timp de nevoie. Când luăm în propriile noastre mâini administrarea lucrurilor care ne îngrijorează, și depindem de înțelepciunea noastră pentru succes, putem prea bine să fim neliniștiți și să anticipăm pericol și pierdere, pentru că acestea se vor abate asupra noastră.
Nouă ni se cere consacrare deplină și totală față de Dumnezeu. În timp ce Răscumpărătorul păcătoșilor muritori a lucrat și a suferit pentru noi, El S-a lepădat de Sine și întreaga Lui viață a fost o continuă scenă de muncă grea și de privațiune. Dacă ar fi ales să facă altfel, și-ar fi putut petrece zilele pe acest pământ, în tihnă și belșug, și și-ar fi însușit pentru Sine toate plăcerile și bucuriile acestei vieți. Dar El n-a făcut acest lucru; n-a avut în vedere comoditatea Sa. N-a trăit spre mulțumirea Lui de Sine, ci să facă bine și să-i salveze pe alții din suferință, să-i ajute pe cei care aveau nevoia cea mai mare de ajutor. El a îndurat până la sfârșit. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut asupra Lui, și El a purtat nelegiuirea noastră a tuturor. Cupa cea amară ne era destinată. Ea era amestecată cu păcatele noastre. Dar scumpul nostru Mântuitor a luat paharul de la buzele noastre și l-a băut El și, în locul lui, El ne prezintă paharul îndurării, al binecuvântării și al salvării. O, ce sacrificiu enorm a fost acesta pentru neamul omenesc căzut! Ce iubire minunată, fără asemănare! După toată această manifestare de suferință, spre a ne arăta iubirea Lui, noi să ne sustragem de la micile încercări la care suntem, supuși? Îl putem iubi pe Hristos și să refuzăm să ridicăm crucea? Ne place să fim cu El în slavă și nu-L urmăm nici măcar de la sala de judecată până la Golgota? Dacă Hristos este în noi nădejdea slavei, vom umbla chiar așa cum a umblat El; vom imita viața Lui de sacrificiu spre a-i binecuvânta pe alții; vom bea paharul și vom fi botezați cu botezul; vom spune bun venit unei vieți de consacrare, încercare și de lepădare de sine, de dragul lui Hristos. Cerul va fi destul de ieftin, și am putea face orice sacrificiu spre a-l obține.
73-
Iubire pentru cei greșiți
Mi s-a arătat că, în timp ce sora I. și fratele și sora K. au văzut greșeli la alții, ei n-au făcut eforturi să le corecteze acele greșeli și să-i ajute pe cei pe care ar fi trebuit să-i ajute. Ei i-au lăsat prea mult timp singuri, i-au ținut la distanță și au socotit că n-avea nici un rost să facă ceva pentru ei. Aceasta este greșit. Făcând astfel, ei au comis o greșeală. Hristos a spus: “Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (Luca 5, 32.) Domnul vrea ca noi să-i ajutăm pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. Văzând erorile și greșelile la alții, v-ați închis prea mult în voi înșivă, și ați fost prea egoiști în a vă bucura de adevăr. Dumnezeu nu aprobă acest lucru, ca fiind corespunzător cu adevărul, și nefăcând nici un sacrificiu pentru a-i ajuta și întări pe cei ce au nevoie de întărire. Noi nu suntem toți alcătuiți la fel, și mulți dintre noi n-au fost educați corect. Educația lor a fost deficitară. Unii au un temperament iute, care le-a fost transmis, și educația lor din copilărie nu i-a învățat stăpânirea de sine. Cu acest temperament aprins, invidia și gelozia sunt adesea unite. Alții au altfel de defecte. Unii sunt necinstiți în afaceri și înșeală în negustorie. Viața lor este departe de a fi corectă. Toată educația lor a fost greșită. Lor nu le-a fost arătat păcatul de a se lăsa stăpâniți de aceste trăsături rele; de aceea păcatul nu le apare extrem de păcătos. Alții, a căror educație n-a fost așa de greșită, care au avut o educație mai bună, și-au format un caracter mai puțin responsabil. Viața creștină a tuturor este foarte mult influențată spre bine sau spre rău de educația lor de mai înainte.
-74-
Isus, Apărătorul nostru, cunoaște toate împrejurările care ne înconjoară și ne tratează conform cu lumina pe care o avem și cu împrejurările în care suntem puși. Unii au o organizare mult mai bună decât alții. În timp ce alții sunt continuu hărțuiți, îndurerați și necăjiți din cauza nefericitelor lor trăsături de caracter, având de luptat împotriva vrăjmașilor lăuntrici și a stricăciunii naturii lor, alții, neavând nici pe jumătate să se lupte împotriva lor. Ei trec aproape liberi pe lângă dificultățile pe care le au de înfruntat frații și surorile lor, care nu sunt atât de favorabil organizați. În foarte multe cazuri, ei nu muncesc nici pe jumătate atât de greu spre a birui și a trăi viața unui creștin, cum fac unii dintre acei nefericiți pe care i-am amintit. Aceștia de pe urmă, apar dezavantajați aproape de fiecare dată, spre deosebire de primii, pentru că, pentru ei este firesc să procedeze așa. Ei pot să nu se trudească nici pe jumătate atât de greu, ca să-și stăpânească trupul, totuși, în același timp, ei compară viața lor cu viața celorlalți, care sunt mai nefericit alcătuiți și mai rău educați, și se măgulesc cu contrastul. Ei discută despre lipsurile, erorile și greșelile celor nenorociți, dar nu simt că au o sarcină în această problemă, alta decât să insiste asupra greșelilor acelora și să-i evite pe cei vinovați dintre ei.
-75-
Poziția proeminentă pe care o aveți în biserică, ca familie, face foarte necesar ca voi să fiți purtători de poveri. Nu trebuie să luați poverile celor care sunt în stare să-și poarte poverile și să ajute și pe alții; ci trebuie să-i ajutați pe cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, pe cei care au o situație mai puțin favorabilă, care sunt greșiți și cu defecte și care, poate, că v-au rănit și v-au pus cel mai mult la încercare răbdarea. Isus are milă tocmai de unii ca aceștia, pentru că Satana are mai multă putere asupra lor și, în mod continuu, profită de punctele lor slabe și își îndreaptă săgețile spre a-i răni unde sunt cel mai puțin protejați. Isus Își exercită puterea și îndurarea tocmai pentru astfel de cazuri vrednice de milă. Când El a întrebat: “Cine a iubit mai mult.” (Luca 7, 43), Simon a răspuns: “Acela căruia i s-a iertat mai mult.” Așa va fi. Isus nu l-a evitat pe cel slab, nenorocit și neajutorat, ci El l-a ajutat după cum era nevoie de ajutor. El n-a limitat vizitele Lui la o clasă mai inteligentă și mai puțin vinovată, neglijându-i pe cei nenorociți. Nu L-a interesat dacă era plăcut pentru El să fie în compania celor mai săraci și a celor mai nevoiași. Aceștia erau cei a căror societate a căutat-o El, oile pierdute ale casei lui Israel.
Aceasta este lucrarea pe care ați neglijat-o. Ați evitat responsabilități neplăcute, și nu v-ați dus la cei greșiți să-i vizitați, să arătați interes și iubire față de ei și să vă familiarizați cu ei. N-ați avut spiritul iertării, asemenea lui Hristos. Ați trasat o astfel de cale, încât toți trebuie să vină la voi înainte să vă puteți arunca asupra lor mantia iubirii. Vouă nu vi se cere să acoperiți păcatul, ci să exercitați acea iubire milostivitoare pentru cei greșiți, pe care Hristos a exercitat-o față de voi.
-76-
Sunteți puși în cele mai favorabile împrejurări pentru a vă dezvolta bune caractere creștine. Nu sunteți în situația de a fi înțepați sau ca sufletele voastre să fie amărâte și mâhnite din cauza comportamentului neascultător și răzvrătit al copiilor. În familia voastră, nu există nici o voce dizidentă. Aveți tot ceea ce vă poate dori inima. Totuși, cu toată ambianța voastră favorabilă, aveți cusururi și greșeli și multe de biruit pentru a fi liberi de spiritul de mândrie, egoism, iritare, gelozie și bănuieli rele.
Fratele K. nu are păcatul vorbirii de rău, de care trebuie să se pocăiască, precum îl au foarte mulți, dar îi lipsește bunăvoința de a-i ajuta pe cei care au cel mai mult nevoie de ajutor. El este egoist. Îi place căminul lui, îi place tihna, odihna, să fie liber de griji, de încurcături și judecăți, de aceea se place pe sine prea mult. El nu poartă poverile pe care le-a pus cerul asupra lui. Evită responsabilitățile neplăcute și se închide în sine prea mult, pentru iubirea lui de liniște. El a fost foarte larg cu banii, dar când este necesar să se lepede de sine, să facă un bine necesar, când i se cere să facă un sacrificiu real, are doar puțină experiență, pe care trebuie s-o câștige.
Se teme că va fi mustrat, dacă îndrăznește să-i ajute pe cei greșiți. “Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci Hristos nu și-a plăcut Lui Însuși; ci, după cum este scris: ‘Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine’.” Toți cei care sunt părtași la această mare mântuire au ceva de făcut spre a-i ajuta pe cei care se află la periferia Sionului. Ei nu trebuie să-i izoleze și să-i îndepărteze, fără să facă un efort spre a-i ajuta să biruiască și să se pregătească pentru judecată. Desigur că nu! În timp ce aceștia flecăresc în jurul staulului, ar trebuie să fie încurajați și întăriți prin tot ajutorul care vă stă în putere să li-l dați. Voi, ca familie, aveți reguli prea stricte, și faceți planuri care nu se potrivesc în fiecare caz. Vă lipsește iubirea, amabilitatea, gingășia și compătimirea față de cei care nu pot avansa așa de repede cum ar trebui. Spiritul acesta a dominat în așa măsură, încât voi vă ofiliți spiritul, în loc să progresați în Domnul. Interesul, eforturile și grija voastră sunt pentru familia și rudele voastre. Dar n-ați susținut ideea de a ajunge la alții din jurul vostru, biruindu-vă repulsia spre a exercita influență în afara unui cerc special. Vă idolatrizați și vă închideți în voi înșivă. Ca Domnul să mă mântuiască pe mine și pe ai mei — este povara cea mare. Acest spirit va trebui să moară înainte ca voi să puteți crește în Domnul și să înaintați spiritual, înainte ca biserica să poată crește și suflete ca acestea să fie adăugate la ea, spre a fi mântuite.
-77-
Voi, cu toții, v-ați delimitat mult spre a lucra pentru alții și trebuie să vă schimbați baza de operații. Rudele voastre nu sunt mai scumpe înaintea lui Dumnezeu decât oricare alte suflete sărace, care au nevoie de mântuire. Noi trebuie să punem eul și egoismul sub picioarele noastre și să exemplificăm în viața noastră spiritul de jertfire de sine și de bunăvoință, manifestate de Isus când a fost pe pământ. Toți trebuie să se intereseze de rudele lor, dar nu ne este îngăduit să fim atașați de ele, ca și când ar fi singurii pe care Isus a venit să-i salveze.
-78-
Religia de fiecare zi
Frate și soră L,
Mi s-a arătat că voi aveți o lucrare de făcut spre a vă pune casa în ordine. Frate L., tu n-ai reprezentat adevărul așa cum trebuie; ai iubit adevărul, dar acesta n-a avut influența sfințitoare pe care trebuia s-o aibă asupra vieții tale, dacă vrei să fii potrivit pentru societatea îngerilor cerești din Împărăția slavei. Tu ești o bârnă aspră și e nevoie să rămâi mult timp în atelierul lui Dumnezeu, pentru a fi cioplit, până ce vor fi îndepărtate marginile aspre, iar suprafața neregulată va deveni netedă, și tu, declarat potrivit pentru clădire.
Trebuie să fii atent să nu prezinți subiectele adevărului prezent peste tot. Poți face mai mult, trăind adevărul, decât să vorbești altora despre el. Poți face foarte mult prin exemplu. Trebuie să fii foarte preocupat în tranzacțiile tale de afaceri, să îndeplinești în ele principiile credinței tale. Fii credincios în afaceri, conștiincios în muncă, mereu având în minte faptul că nu este numai ochiul patronului, care privește lucrarea ta, ci privirea lui Dumnezeu se află deasupra tuturor tranzacțiilor vieții tale. Îngerii lui Dumnezeu văd lucrarea ta, și ea trebuie să fie o parte a religiei tale, iar fiecare parte din lucrare să fie marcată cu adevăr și credincioșie. “Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.” Dumnezeu dorește să te facă drept, sfânt și consacrat.
Tu nu vorbești cu înțelepciune și potrivit soției și copiilor tăi. Trebuie să cultivi bunăvoința și amabilitatea. Copiii tăi nu au în fața lor cel mai bun exemplu de influență. Nu trebuie ca ei să te stăpânească, ci tu pe ei, nu cu asprime, nici autoritar, ci cu hotărâre și stabilitate de scop.
Soră L., ai de dus o luptă mare spre a birui. Tu ai lăsat ca eul să dețină biruința. Cel mai mare vrăjmaș pe care-l ai este voința ta îndărătnică. Ai un temperament nestăpânit și nu-ți controlezi limba. Lipsa de stăpânire de sine este un mare rău pentru tine însăți și pentru familia ta. Fericirea, liniștea și pacea au rămas în locuința voastră numai o scurtă perioadă de timp. Dacă voința ta este înfruntată, și apoi vorbești și acționezi ca și cum ai fi posedată de un demon, îngerii se întorc de la scena discordiei, unde au loc schimburi de cuvinte mânioase. De multe ori, i-ai gonit pe prețioșii îngeri cerești din familia ta, prin lăsarea ta în voia patimii.
Va continua.