Continuare.
Mi s-a arătat că fratele tău a fost convins, pentru un timp, de adevăr, dar influențele l-au reținut. Soția l-a împiedicat să asculte de convingerile lui. Dar în suferința ei, L-a căutat pe Domnul, și El S-a lăsat găsit de ea. Apoi, a simțit o mare dorință ca soțul ei să îmbrățișeze adevărul, s-a pocăit pentru că i se împotrivise, pentru că mândria și iubirea ei de lume l-au ținut atâta timp neînstare să accepte adevărul. Ca și un copil obosit în căutare de odihnă, dar neînstare s-o obțină, în cele din urmă, ea a ascultat de amabila invitație: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11, 28.) Sufletul ei obosit și împovărat L-a căutat pe Domnul și, cu pocăință, umilință și rugăciune serioasă, a aruncat povara ei asupra Marelui Purtător de povară, și în El a găsit odihnă; ea a primit dovada că umilința și pocăința ei sinceră au fost acceptate de Dumnezeu și că, de dragul lui Hristos, El i-a iertat păcatele.
Mi s-a arătat, frate D., că mai ai doar puțin timp să lucrezi. Fă-ți lucrarea deplină, răscumpără vremea. În tranzacțiile tale de afaceri, nu lăsa nici o pată să mânjească caracterul tău creștin. Păstrează-ți hainele nepătate de lume. Veghează și roagă-te să nu fii dus în ispită. Ispitele pot fi peste tot în jurul tău, dar nu ești obligat să cazi în ele. Poți obține putere de la Hristos, ca să stai neîntinat în mijlocul întinăciunilor acestui veac stricat. “Prin care El ne-a dat făgăduințele Lui, nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” Păstrează-ți privirea ațintită neclintit spre Hristos, asupra chipului divin. Imită viața Lui nepătată și vei fi părtaș al slavei Sale, și împreună cu El vei moșteni Împărăția pregătită pentru tine, de la întemeierea lumii.
-50-
Vorbirea de rău
Fratele F. a avut pe inimă cauza lui Dumnezeu, dar el s-a implicat prea mult și a luat asupra sa multe poveri pe care nu trebuia să le poarte. În felul acesta, sănătatea lui a suferit. Uneori, a văzut problemele într-o lumină puternică și era prea serios și doritor ca toți ceilalți să le vadă așa cum le-a văzut el; iar pentru că ei întârziau să facă acest lucru, s-a simțit aproape zdrobit. El privește în profunzime și este în pericol de a insista prea tare asupra părerilor lui despre lucruri.
Sora F. dorește să fie o creștină, dar n-a cultivat discreția și adevărata politețe. Ea are un temperament foarte impulsiv, înflăcărat și încrezut. Își arată partea aspră a caracterului și n-a lăsat impresia că-i este spre folos. A acționat din impuls, procedând exact cum a simțit, și uneori simțămintele ei au fost foarte înflăcărate și puternice. Ea are preferințe și antipatii puternice, și a îngăduit acestei nefericite trăsături din caracterul ei să se dezvolte, în mare măsură în paguba progresului ei spiritual și spre răul bisericii. Ea a vorbit prea mult și neînțelepțește, întocmai cum a simțit. Aceasta a avut mare influență asupra soțului ei și uneori l-a făcut să acționeze impulsiv, când, dacă ar fi așteptat și dacă ar fi privit calm problemele, și le-ar fi cântărit cum se cuvine, ar fi fost mai bine pentru el și pentru biserică. Nimic nu se câștigă, dacă se acționează greșit, din impuls sau din emoții puternice.
-51-
Sora F., acționează din impuls, găsește greșeli și are prea multe de spus împotriva fraților și surorilor ei. Aceasta va produce confuzie în oricare biserică. Dacă ea și-ar putea stăpâni temperamentul, ar câștiga o mare biruință. Dacă ar căuta după o podoabă cerească, chiar podoaba unui duh blând și liniștit, pe care Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, îl numește de mare preț, ea ar fi atunci de mare ajutor pentru biserică. Dacă ar îndrăgi spiritul lui Hristos și ar deveni o făcătoare de pace, propriul ei suflet ar prospera și ea ar fi o binecuvântare pentru biserică, oriunde s-ar afla. Dacă nu este convertită și dacă n-are loc o schimbare totală în ea, dacă nu se educă să fie mai calm la vorbire și mai înceată la mânie, și dacă nu cultivă adevărata politețe creștină, influența ei se va dovedi vătămătoare și fericirea celor apropiați ei va suferi. Ea manifestă o independență care este spre paguba ei și-i înstrăinează prietenii. Această independență i-a pricinuit mult necaz și a rănit pe cele mai bune prietene ale ei. Dacă cei care aveau resurse au fost zgârciți în afacerile lor cu soțul ei, și nu l-au ajutat mai mult decât cei din lume, în tranzacții de afaceri, ea a simțit asta și a vorbit, dând naștere la simțăminte de nemulțumire, care mai înainte nu existau deloc. Aceasta este, în cel mai bun caz, o lume egoistă. Mulți dintre cei care mărturisesc adevărul nu sunt sfințiți prin el, și nu pot avea inimă să facă nici chiar o neînsemnată modificare de prețuri la produse, când au de-a face cu un frate sărac, și nu cei din lume. Ei nu-i iubesc pe semenii lor ca pe ei înșiși. Lui Dumnezeu i-ar plăcea să existe mai puțin egoism și mai multă bunăvoință dezinteresată.
Deoarece sora F. a văzut în afacere o manifestare a duhului egoist, ea a făcut un păcat și mai mare, presupunând și vorbind cu privire la această problemă. A greșit așteptându-se la prea mult. Limba este într-adevăr un mădular nesupus, o lume de nelegiuiri, aprinde focul iadului, neîmblânzită și de neîmblânzit. Sora F. avusese un duh de revanșă, care se manifesta prin comportamentul ei când era ofensată. Acesta era întru totul greșit. Ea a cultivat simțăminte amare, care sunt străine spiritului lui Hristos. Mânie, resentiment și tot felul de dispoziții răutăcioase sunt nutrite prin vorbire împotriva celor de care suntem nemulțumiți, și prin povestirea greșelilor, cusururilor și a păcatelor semenilor. Dorințele păcătoase sunt satisfăcute.
-52-
Soră F., dacă ești mâhnită pentru că semenii sau prietenele tale greșesc spre propria lor pagubă, dacă ele sunt surprinse în greșeală, urmează regula Bibliei. “Du-te și mustră-l între tine și el singur.” (Matei 18, 15.) Când te duci la cel pe care îl consideri că este greșit, caută să vorbești într-un spirit blând și smerit; pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Cei greșiți nu pot fi îndreptățiți altfel decât prin duhul blândeții, amabilității și al delicatei iubiri. Fii atentă la comportarea ta. Evită orice în privire sau gesturi — cuvânt sau ton, nuanță de mândrie sau de independență. Păzește-te de vreun cuvânt sau privire care te-ar înălța sau ar pune bunătatea și dreptatea ta în contrast cu defectele lor. Ai grijă să rămâi la mare distanță față de dispreț, aroganță sau sfidare. Evită cu grijă orice aparență de mânie; și, deși folosești o vorbire clară, să nu conțină mustrări, nici acuzații injurioase, nici semne de patimă, ci să dea dovadă de o iubire sinceră. Mai presus de toate, să nu fie nici o umbră de ură sau rea voință, nici o expresie de amărăciune sau de acreală. Nimic altceva nu poate curge dintr-o inimă a iubirii decât delicatețe și amabilitate. Totuși, toate aceste roade prețioase nu trebuie să te oprească să vorbești în maniera cea mai serioasă și solemnă, ca și când îngerii și-ar îndrepta privirea asupra ta, și tu ai acționa în legătură cu judecata care vine. ține minte că succesul mustrării depinde în mare măsură de spiritul în care este făcută. Nu neglija rugăciunea serioasă, ca să poți avea un duh smerit, și ca îngerii lui Dumnezeu să meargă înaintea ta, ca să lucreze cu inimile la care încerci să ajungi și să le înmoaie în așa fel, prin impresii cerești, încât eforturile tale să poată fi de folos. Dacă s-a realizat ceva bun, nu-ți atribui nici un merit. Dumnezeu să fie înălțat. Dumnezeu singur a făcut totul.
-53-
Tu te-ai îndreptățit vorbind altora de rău pe fratele tău, pe sora ta sau pe semenul tău înainte de a întreprinde pașii pe care Dumnezeu i-a poruncit irevocabil. Tu spui: “De ce, eu n-am vorbit nimănui până ce n-am fost atât de împovărată, încât nu m-am mai putut abține.” Ce te-a împovărat? Nu era aceasta o neglijare vădită a datoriei tale despre un așa zice Domnul? Tu erai sub vina păcatului, pentru că n-ai mers să-i spui jignitorului greșeala sa. Dacă n-ai făcut acest lucru, dacă n-ai ascultat de Dumnezeu, cum ai putea fi atunci altfel decât împovărată? Inima ta era împietrită în timp ce călcai în picioare porunca lui Dumnezeu și urai pe fratele sau semenul tău. și ce cale ai găsit spre a te despovăra? Dumnezeu te condamnă pentru păcatul omisiunii, de a nu-i spune fratelui tău greșelile, iar tu te îndreptățești și te mângâi cu păcatul comiterii, spunând greșelile fratelui tău unei alte persoane! Aceasta este calea corectă spre a obține tihnă — de a comite păcat?
Toate eforturile tale de a-i salva pe cei greșiți sunt inutile. Ei pot să-ți răsplătească rău pentru bine. Pot deveni mai degrabă mânioși decât convinși. Ce se întâmplă dacă nu ascultă de nici un gând bun și merg înainte pe calea rea pe care au apucat? Aceasta se va întâmpla adesea. Uneori, cele mai blânde și iubitoare mustrări nu vor avea un efect bun. În acest caz, binecuvântarea pe care ai dorit s-o primească altul, prin umblarea pe calea cea dreaptă, încetarea de a face răul și învățarea de a face binele, se va întoarce asupra sufletului tău. Dacă cei greșiți stăruie în păcat, tratează-i amabil și lasă-i pe seama Tatălui ceresc. Tu ți-ai descărcat sufletul; păcatul lor nu mai apasă asupra ta; tu nu mai ești părtaș la păcatul lor. Dar, dacă ei pier, sângele lor este asupra capului lor.
-54-
Iubită prietenă, în tine trebuie să aibă loc o schimbare completă, altfel vei fi cântărită în balanță și găsită ușoară. Biserica din _____, adresându-se mai ales femeilor, are o lecție de învățat. “Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.” (Iacov 1, 26.) Mulți vor fi cântăriți în balanță și găsiți ușori în această chestiune atât de importantă. Unde sunt creștinii care umblă conform acesteia? Cine vrea să ia partea lui Dumnezeu împotriva vorbitorilor de rău? Cine vrea să placă lui Dumnezeu, și își pune o strajă, o strajă continuă înaintea gurii și ține închisă ușa buzelor? Nu vorbi de rău pe nici un om. Nu asculta la vorbirea de rău a nici unui om. Dacă n-ar fi ascultători, n-ar fi nici vorbitori de rău. Dacă cineva vorbește de rău în prezența ta, oprește-l. Refuză să-l asculți chiar dacă manierele lui sunt liniștite și vorbirea lui blândă. El poate mima afecțiune și, totuși, să exprime insinuări ascunse și să rănească în taină caracterul.
Refuză hotărât să asculți, chiar dacă cel care vorbește în șoaptă se plânge că este împovărat, dacă nu vorbește. Împovărat, într-adevăr, cu o taină care-i desparte chiar pe prieteni. Duceți-vă, voi, cei împovărați, și liberați-vă de povara voastră pe calea rânduită de Dumnezeu. În primul rând, du-te și spune-i fratelui tău, între patru ochi, greșeala lui. Dacă aceasta dă greș, mai ia cu tine unul sau doi prieteni și spune-i în prezența lor. Dacă măsurile acestea nu reușesc, spune-l bisericii. Nici un necredincios nu trebuie să afle nici cel mai neînsemnat amănunt al problemei. Ultimul pas care trebuie să fie făcut este să-l spui bisericii. Nu-l face cunoscut vrăjmașilor credinței noastre. Ei n-au nici un drept să cunoască problemele bisericii, ca nu cumva să fie expuse slăbiciunea și greșelile urmașilor lui Hristos.
Aceia care se pregătesc pentru venirea lui Hristos trebuie să fie cumpătați și să vegheze în rugăciune, pentru că vrăjmașul nostru, Diavolul, împotriva căruia noi trebuie să rezistăm prin credință, umblă ca un leu care răcnește și caută pe cine poate să înghită. “Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrâneze limba de la rău, și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.”
Egoism și iubire de lume
Iubite frate și soră G,
De câtva timp am tot avut de gând să vă scriu. În timp ce lumina pe care mi-a dat-o Domnul a apărut clar în fața mea, unele lucruri au apăsat puternic asupra sufletului meu, în timp ce stăteam în fața poporului, la _____, eu sperasem că voi veți rămâne la cealaltă adunare și că lucrarea începută acolo ar fi putut fi continuată. Dar cu regret văd că, atunci când frații noștri iau parte la o conferință, în general, ei nu simt nevoia ca mai întâi să se pregătească pentru adunare. În loc să se consacre lui Dumnezeu înainte să vină, ei așteaptă până ce ajung la adunare, ca lucrarea pentru ei să fie făcută acolo. Aduc împreună cu ei căminul, și lucrurile pe care le-au lăsat în urmă sunt socotite ca fiind de o mai mare valoare și importanță decât o pregătire a inimii pentru venirea Lui. De aceea, aproape toți pleacă nu mai buni de cum au venit. Astfel de adunări sunt însoțite de cheltuieli mari, și, dacă cei care vin nu se aleg cu vreun folos, pentru ei este o pierdere și fac ca munca să fie excesiv de grea pentru cei care simt povara lucrării asupra lor. Poporul nostru a părăsit prea repede acea conferință. Noi am fi putut vedea o și mai specială lucrare din partea lui Dumnezeu, dacă toți ar fi rămas și s-ar fi angajat în lucrare.
-56-
Soră G., am o solie pentru tine. Ești departe de Împărăție. Iubești această lume, și această iubire te-a făcut să fii rece, egoistă, pretențioasă și zgârcită. Marele obiectiv al interesului tău este puternicul dolar. Cât de puțin știi cum privește Dumnezeu asupra unuia în situația ta. Tu te afli într-o înșelăciune teribilă. Te-ai conformat lumii, în loc să fii schimbată prin reînnoirea minții tale. Egoismul și iubirea de sine sunt exemplificate în mare măsură în viața ta. N-ai biruit acest nefericit defect din caracterul tău. Dacă acesta nu este îndreptat, vei pierde cerul, și fericirea ta de aici va fi tulburată în mare măsură. Aceasta este situația. Norul cel negru, care te-a urmat și care îți umbrește viața, va crește tot mai mare și tot mai negru, până ce întreg cerul tău va fi acoperit cu nori. Te poți întoarce spre dreapta, dar acolo nu va fi nici o lumină, iar spre stânga nu poți descoperi nici o rază.
Îți creezi necaz unde nu există nici un necaz, pentru că nu ești corectă. Nu ești consacrată. Duhul tău plângăreț și zgârcit te face nefericită și-L nemulțumește pe Dumnezeu. În timpul vieții tale, ai avut grijă de tine, căutând să te faci fericită. Aceasta este o lucrare slabă, o treabă care nu aduce folos. Cu cât vei investi în ea mai mult, cu atât mai grea va fi pierderea. Cu cât depui mai puțin capital în această activitate de a te sluji pe tine, cu atât mai mare va fi economia din partea ta. Tu ești străină de iubirea dezinteresată, neegoistă și, întrucât nu vezi nici un păcat special în lipsa acestei prețioase trăsături de caracter, nu te vei strădui s-o cultivi.
L-ai iubit pe soțul tău și te-ai căsătorit cu el. Știai că atunci când te-ai căsătorit cu el te-ai obligat solemn să devii mamă pentru copiii lui. Dar în această privință, eu văd la tine o lipsă. Ești dureros de deficitară. Nu iubești copiii soțului tău, și, dacă nu are loc o schimbare completă, o reformă totală, în tine și în felul tău de conducere, aceste mărgăritare prețioase sunt ruinate. Iubirea, manifestarea afecțiunii nu fac parte din educația ta. Să-ți spun adevărul și, făcând astfel, să devin vrăjmașa ta? Tu ești întru totul prea egoistă spre a iubi copiii altuia. Mi s-a arătat că rodul unirii tale n-are să prospere și să fie binecuvântat cu putere, viată și sănătate, și spiritul lui Dumnezeu are să te lase în pace, afară de cazul că te cercetezi în mod desăvârșit și îndrepți întru totul acele lucruri în care ești atât de deficitară. Așa cum egoismul tău ofilește și ruinează inimile tinere din jurul tău, tot așa blestemul lui Dumnezeu va ofili și ruina făgăduințele tale egoiste, de iubire și unire. și dacă continui pe calea ta egoistă, Dumnezeu Se va apropia mai mult de tine și va îndepărta idolii, unul după altul, dinaintea ta, până când îți vei umili mândria, egoismul și inima nesupusă în fața Lui.
-57-
Am văzut că în ziua lui Dumnezeu vei avea de dat o socoteală înspăimântătoare din cauza răspunderii tale neîndeplinite. Tu faci foarte amară viața acelor scumpi copii, mai ales a fiicei. Unde îți este afecțiunea, iubitoarea purtare de grijă și îndelunga răbdare? În inima ta, nesfințită, locuiește mai mult ura decât iubirea. De pe buzele tale iese mai mult critică decât laudă și încurajare. Manierele tale, felul tău jignitor, firea ta insensibilă sunt pentru acea fiică sensibilă întocmai ca o ploaie cu grindină pentru o plantă plăpândă; ea se îndoaie la fiecare rafală, până ce viața ei este distrusă, și zace strivită și ruptă.
Conduita ta usucă complet izvorul de iubire, de speranță și bucurie în copiii tăi. Pe fața fetei s-a așezat o expresie de tristețe, dar, în loc să-ți trezească simpatie și îngrijorare, îți trezește nerăbdare și adevărată neplăcere. Poți să schimbi, dacă vrei, această expresie cu vioiciune și veselie. “Dumnezeu nu vede? El n-are cunoștință?” Au fost cuvintele îngerului. El va cerceta aceste lucruri. Ai luat de bună voie asupra ta această responsabilitate, dar Satana a profitat de dispoziția ta neprietenoasă și neiubitoare, de iubirea ta de sine, de egoismul tău, și acum ea apare în toată sluțenia ei necorectată, nesupusă, încingându-te cu legături ca de fier. Copiii citesc înfățișarea mamei; ei înțeleg dacă pe ea este exprimată iubire sau neplăcere. Tu nu-ți dai seama de lucrarea pe care o faci. Acea mică față tristă, adâncul oftat care izvorăște dintr-o inimă apăsată în dorința ei arzătoare după iubire, nu-ți trezește milă? Nu, nu în tine. Aceasta îl îndepărtează pe copil la o și mai mare distanță de tine și-ți mărește neplăcerea.
-58-
Am văzut că tatăl n-a luat atitudinea pe care trebuia să o ia un tată. Dumnezeu nu este mulțumit cu poziția lui. Un altul a furat inima tatălui de la cei ce sunt sânge din sângele lui și os din oasele lui. Frate G., tu ești foarte lipsit de discernământ. În calitate de cap al familiei, ar fi trebuit să iei poziție și să nu îngădui ca lucrurile să meargă așa cum au mers. Ai văzut că lucrurile nu merg bine, și uneori, erai îngrijorat, dar teama de a nu o nemulțumi pe actuala soție și de a provoca neînțelegere în familia ta te-a făcut să rămâi tăcut când ar fi trebuit să vorbești. Nu ești lămurit în privința aceasta. Copiii tăi n-au mamă care să intervină pentru ei, să-i ocrotească de critică, prin cuvintele ei chibzuite.
Copiii tăi și ceilalți copii, care au pierdut pe cea din ai cărei sâni materni a curs iubire, au avut parte de aceeași pierdere care niciodată nu poate fi înlocuită. Dar când cineva se încumetă să stea în locul mamei pentru mica turmă lovită, pe umerii ei apasă o dublă purtare de grijă și povară, spre a fi chiar mai iubitoare, dacă este posibil, să se abțină mai mult de la critică și amenințare, decât ar fi putut să o facă mama lor, și, în felul acesta, să înlocuiască pierderea îndurată de turma cea mică. Tu, frate G., ești ca un om adormit. Strânge-ți copiii lângă inimă, cuprinde-i cu brațele tale ocrotitoare, iubește-i cu delicatețe. Dacă nu faci acest lucru, împotriva ta va fi scris: “Găsit ușor”.
Va continua.