Continuare.
-29-
Unii invocă drept scuză sănătatea lor șubredă — lor le-ar plăcea să lucreze, dacă ar avea putere. Unii ca aceștia s-au închis timp atât de îndelungat în ei înșiși și s-au gândit atât de mult la propriile lor simțăminte sărăcăcioase, au vorbit atât de mult de suferințele, încercările și supărările lor, încât acesta este adevărul lor prezent. Ei nu se pot gândi la nimeni decât la propria lor persoană, cu toate că mulți alții pot avea nevoie de simpatie și ajutor. Pentru voi, care aveți o sănătate precară, există un leac. Dacă îmbraci pe cel gol, și aduci în casa ta pe nenorociții fără adăpost, și îți împarți pâinea cu cel flămând, “atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede”. A face binele este un excelent leac pentru boală. Cei care se angajează în lucrare sunt invitați să-L cheme pe Dumnezeu, și El a făgăduit că le va răspunde. Sufletul lor va fi satisfăcut în timp de secetă și vor fi ca o grădină udată, căreia nu-i lipsește apa.
Treziți-vă frați și surori. Să nu vă fie teamă de faptele bune. “Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6, 9.) Să nu așteptați să vi se spună care vă este datoria. Deschideți-vă ochii și vedeți cine se află în jurul vostru; faceți cunoștință cu cei neajutorați, îndurerați și nevoiași. Nu vă ascundeți de ei și nu căutați să împiedicați satisfacerea nevoilor lor. Cine prezintă dovezile amintite de Iacov despre posedarea religiei curate, neîntinate de egoism și corupție? Cine sunt doritori să facă tot ce le stă în putere, ca să ajute în înfăptuirea marelui plan al mântuirii?
-30-
Am cunoscut o văduvă, care avea doi copii mici de întreținut, prin folosirea acului ei de cusut. Ea arăta palidă și copleșită de griji. Pe parcursul întregii ierni grele, ea s-a zbătut să se întrețină pe sine și pe copiii ei. Ea a primit un mic ajutor, dar cine ar fi simțit vreo lipsă, dacă ar fi manifestat un și mai mare interes în acest caz? Iată-i pe cei doi băieți aici, în vârstă cam de nouă și unsprezece ani, care au nevoie de cămin. Cine sunt dispuși să le dea un cămin de dragul lui Hristos? Mama ar trebui să fie eliberată de această grijă și legare de acul ei. Băieții aceștia sunt într-un sat, singurul lor tutore fiind mama, care lucrează din greu. Ei au nevoie să fie învățați cum să lucreze pe măsura vârstei lor. Ei au nevoie să fie instruiți cu răbdare, bunătate și iubire. Unii pot să spună: “O, da, eu am să-i iau să-i învăț cum să lucreze.” Dar ei nu trebuie să piardă din vedere alte lucruri de care acești copii au nevoie, pe lângă a fi învățați cum să lucreze. Trebuie să fie instruiți cum să-și dezvolte un bun caracter creștin. Ei sunt lipsiți de iubire și afecțiune, au nevoie să corespundă spre a deveni folositori aici și, în cele din urmă, să fie pregătiți pentru cer. Dezbrăcați-vă de egoism și vedeți dacă nu există mulți pe care îi puteți ajuta și binecuvânta cu căminurile voastre, simpatia și iubirea voastră și arătându-le pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Nu vreți să faceți nimic ca să salvați suflete? Isus, scumpul Mântuitor, pregătește un cămin pentru voi; și de ce să nu pregătiți, la rândul vostru, un cămin pentru cei care au nevoie de el și, făcând așa, să imitați pilda Învățătorului vostru? Dacă nu sunteți dispuși să faceți acest lucru, când veți simți că aveți nevoie de o locuință în ceruri, nici una nu vă va fi dată. Pentru că Hristos declară: “Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați, Mie nu Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 45.) Voi, care ați fost egoiști, care toată viața ați căutat comoditate și avantaj, ceasurile voastre de punere la probă sunt în curând încheiate. Ce faceți spre a vă salva viața de egoism și inutilitate? Treziți-vă! treziți-vă!
-31-
Privind la interesele voastre veșnice, deșteptați-vă și începeți să semănați semințe bune. Ceea ce semănați aceea veți și secera. Secerișul vine — timpul marelui seceriș — și veți secera ceea ce ați semănat. Recolta nu va fi slabă; secerișul este sigur. Acum este timpul semănatului. Acum faceți eforturi spre a fi bogați în fapte bune, spre a fi darnici, “gata a simți împreună cu alții”, spre a vă strânge pentru vremea viitoare o bună temelie, ca să puteți apuca “viața veșnică”. (1 Timotei 6, 18.19.) Vă implor, frații mei din orice loc, faceți să dispară răceala voastră glaciară. Încurajați în voi o iubire a ospitalității, iubirea de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Voi puteți spune că ați luat în casă și ați dat mijloacele voastre celor care n-au fost vrednici de iubirea voastră și de aceea v-ați descurajat în încercarea de a-i ajuta pe cei în nevoie. Îl prezint înaintea voastră pe Isus. El a venit să salveze omul căzut, să aducă mântuire națiunii Lui; dar ei n-au vrut să-L primească. Ei au tratat îndurarea Lui cu insultă și dispreț, și, în cele din urmă, L-au condamnat la moarte pe El, care venise cu scopul de a le da viață. A părăsit Domnul nostru neamul căzut din cauza aceasta? Deși eforturile voastre pentru bine n-au avut succes de nouăzeci și nouă de ori, și ați primit numai insulte, reproș și ură, totuși, dacă cea de a suta oară se dovedește a fi un succes, și un singur suflet este salvat, ah, ce biruință este obținută! Un suflet smuls din prinsoarea lui Satana, un suflet beneficiar, un suflet încurajat. Aceasta vă va răsplăti de o mie de ori pentru toate eforturile voastre. Vouă Isus vă va spune: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.” (Matei 25, 40.) N-ar trebui să facem cu bucurie tot ceea ce putem spre a imita viața Domnului nostru divin? Mulți se îngrozesc la ideea de a face vreun sacrificiu pentru binele altora. Lor le place să creadă că nu li se cere să se lipsească pe ei înșiși, în beneficiul altora. Unora ca aceștia să le spunem: Isus este Exemplul nostru.
-32-
Când a fost făcută cererea pentru cei doi fii ai lui Zebedei, de a ședea unul la dreapta Lui și celălalt la stânga Lui în Împărăția Sa, Isus a răspuns: “Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? ‘Putem’ I-au zis ei. și El le-a răspuns: ‘Este adevărat că veți bea paharul Meu, și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a ședea la dreapta și la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.’” (Matei 20, 22.23.) Cât de mulți pot răspunde: Noi putem bea paharul; noi putem fi botezați cu botezul; și să facă răspunsul să fie vizibil? Cât de mulți imită Exemplul cel mare? Toți cei care au mărturisit a fi urmași ai lui Hristos s-au legat să umble întocmai cum a umblat El. Cu toate acestea, calea multora dintre cei care au făcut mari mărturisiri ale adevărului arată că ei fac doar puțină referire la Model în a-și conforma viața cu viața Lui. Ei își potrivesc calea lor spre a satisface propriul lor standard nedesăvârșit. Ei nu imită lepădarea de sine a lui Hristos sau viața Lui de sacrificiu pentru binele altora.
Săracii, cei fără cămin și văduvele sunt printre noi. Am auzit un fermier bogat descriind situația unei văduve sărace din mijlocul lor. El a deplâns strâmtorarea ei, apoi a spus: “Nu știu cum are de gând să se descurce în această iarnă rece. Nu prea mai are timp de pregătire.” Astfel de oameni au uitat Modelul, și, prin faptele lor, spun: “Nu, Doamne, noi nu putem bea paharul lepădării de sine, al umilinței și suferinței pe care L-ai băut Tu, nici să fim botezați cu suferința cu care ai fost botezat Tu. Noi nu putem trăi să facem altora bine. Treaba noastră este să ne purtăm nouă înșine de grijă.” Cine să știe cum o să se descurce văduva, dacă nu cei care au grânarele bine umplute? Mijloacele pentru ca ea să se descurce sunt la îndemână. și îndrăznesc cei pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Lui, cărora El le-a încredințat mijloace, să le rețină de la nevoiașii ucenici ai lui Hristos? Dacă da, ei le rețin de la Isus. Așteptați voi ca Domnul să plouă grâne din cer spre a-i aproviziona pe cei nevoiași? Nu le-a pus El mai degrabă în mâinile voastre spre a-i ajuta și a-i binecuvânta pe ei prin voi? Nu v-a făcut El uneltele Sale în această lucrare bună spre a vă încerca pe voi, și spre a vă acorda privilegiul de a vă aduna o comoară în cer?
-33-
Copiii fără tată și fără mamă sunt puși în brațele bisericii, și Hristos spune urmașilor Lui: Luați-i pe acești copii și creșteți-i pentru Mine, și vă veți primi răsplata. Am văzut mult egoism arătat în această privință. Dacă nu există vreo dovadă specială că ei înșiși vor beneficia, adoptând în familia lor pe cei care au nevoie de cămin, unii întorc spatele și spun: Nu. Ei se fac că nu știu sau că nu le pasă dacă aceștia sunt salvați sau pierduți. Ei găsesc că aceasta nu este treaba lor. Asemenea lui Cain, ei spun: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4, 9.) Ei nu sunt dispuși să fie deranjați sau să facă vreun sacrificiu pentru orfani și, nepăsători, împing pe unii ca aceștia în brațele lumii, care are uneori mai multă bunăvoință să-i primească decât au aceștia care mărturisesc a fi creștini. În ziua lui Dumnezeu, se vor face cercetări asupra celor cărora Cerul le-a dat ocazia de salvare. Dar ei au dorit să fie scuzați, și n-aveau să se angajeze în lucrarea cea bună, dacă nu pot face din ea o chestiune de profit pentru ei. Mi s-a arătat că cei care refuză aceste ocazii de a face bine vor auzi din partea lui Isus: “Deoarece n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” (Matei 25, 45.) Te rog, citește Isaia 58.
“Oare acesta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig, și să se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie; dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug. Împarte-ți pâinea cu cel flămând, și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, și nu-i întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți. Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenințările cu degetul și vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 5-11.)
-34-
Aceasta este acum lucrarea specială din fața noastră. Toată rugăciunea și postul nu vor fi de nici un folos, dacă nu ne apucăm cu hotărâre de această lucrare. Asupra noastră se află obligații sacre. Datoria noastră este arătată lămurit. Domnul ne-a vorbit prin profetul Său. Gândurile Domnului și căile Lui nu sunt ceea ce muritorii orbi și egoiști cred că sunt sau doresc ca ele să fie. Domnul privește la inimă. Dacă acolo se află egoism, El știe acest lucru. Noi putem încerca să ascundem caracterele noastre de frații și surorile noastre, dar Dumnezeu le cunoaște. Nimic nu poate fi ascuns de El.
Postul pe care-l poate accepta Dumnezeu este descris. Înseamnă să-ți împărți pâinea cu cel flămând și să duci în casa ta pe nenorociții fără adăpost. Nu aștepta ca ei să vină la tine. Lucrarea de a te căuta până te vor găsi și să ceară fierbinte un cămin pentru ei nu zace asupra lor. Trebuie să-i cauți și să-i aduci în casa ta. Trebuie să-ți verși sufletul după ei. Trebuie să întinzi o mână în sus și prin credință să te ții de brațul puternic care aduce mântuire, în timp ce cu cealaltă mână a iubirii să ajungi la cei apăsați spre a-i elibera. Este imposibil să te ții cu o mână de brațul lui Dumnezeu, în timp ce cealaltă mână să fie folosită spre a te îngriji de propriile tale plăceri.
-35-
Dacă te angajezi în această lucrare de îndurare și iubire, se va dovedi ea prea grea pentru tine? Vei da greș și vei fi zdrobit sub povară, și familia ta va fi lipsită de ajutorul și influența ta? O, nu; Dumnezeu a îndepărtat cu precauție toate îndoielile cu privire la această chestiune, printr-o făgăduință pentru tine, cu condiția ascultării. Această făgăduință cuprinde tot ceea ce cel mai exigent, cel mai șovăitor ar putea să-și dorească: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede.” (Isaia 58, 8.) Crede numai că El este credincios față de ce a făgăduit. Dumnezeu poate reînnoi puterea fizică. și, mai mult, El spune că o va face. și făgăduința nu se sfârșește aici. “Neprihănirea ta îți va merge înainte, și slava Domnului te va însoți.” Dumnezeu va clădi în jurul tău o fortificație. Făgăduința nu se oprește nici aici. “Atunci tu vei chema, și Domnul va răspunde, vei striga, și El va zice: ‘Iată-Mă!’” (Isaia 58, 8.9.) Dacă pui capăt asupririi, dacă îndepărtezi vorbele de ocară, dacă vei sătura sufletul flămând, “atunci lumina ta va răsări peste întunecime, și întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare. Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58, 10.11.)
Citiți Isaia 58, voi, care pretindeți a fi copii ai luminii. În mod special, să-l citească iarăși și iarăși cei care au simțit repulsie față de neplăcerea de a-i ajuta pe cei lipsiți. Voi, ale căror inimi și case sunt prea strâmte spre a oferi un cămin pentru cei fără adăpost, citiți-l; voi, care puteți vedea pe orfani și văduve apăsate de mâna de fier a sărăciei și înfrânți de inima de piatră a celor absorbiți de interesele acestei lumi, citiți-l. Dacă vă este teamă că în familia voastră va fi introdusă o influență care vă va da mai mult de lucru, citiți-l. Temerile voastre pot fi neîntemeiate și poate să urmeze o binecuvântare, pe care s-o cunoașteți și s-o înțelegeți în fiecare zi. Dar dacă e altfel, dacă se cere o muncă în plus, puteți să vă apropiați de Unul care a făgăduit: “Atunci lumina ta va răsări ca zorile, și vindecarea ta va încolți repede.” Motivul pentru care cei din poporul lui Dumnezeu nu sunt mai spirituali și n-au o credință mai mare, mi s-a arătat că este din cauză că sunt mărginiți din cauza egoismului. Profetul se adresează păzitorilor Sabatului, nu păcătoșilor, nu necredincioșilor, ci celor care au mari pretenții de evlavie. Nu mulțimea adunărilor voastre este ceea ce acceptă Dumnezeu. Nu rugăciunile numeroase, ci pe cei ce fac dreptate, care fac lucrul bun la timp potrivit. Trebuie să fii mai puțin ocupat de tine însuți și mai făcător de bine. Sufletele noastre trebuie să fie deschise. Atunci Dumnezeu le va face să fie ca o grădină udată, căreia nu-i lipsește apa.
-36-
Citește Isaia 1: “Când vă întinați mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și oricât de mult v-ați ruga, n-ascult; căci mâinile vă sunt pline de sânge. Spălați-vă deci, și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade la țării; dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 1, 15-20.)
Aurul amintit de Hristos, Martorul Credincios, pe care trebuie să-l avem cu toții, mi s-a arătat că este credința și iubirea împreună, iar iubirea are prioritate față de credință. Satana este în permanență la lucru, ca să îndepărteze aceste prețioase daruri din inimile poporului lui Dumnezeu. Toți sunt angajați să joace jocul vieții. Satana își dă bine seama că, dacă poate să îndepărteze iubirea și credința și să umple locul lor cu egoism și necredință, toate prețioasele trăsături de caracter care rămân, în curând vor fi îndepărtate cu dibăcie prin mâna lui înșelătoare, și jocul va fi pierdut.
-37-
Iubiții mei frați, veți îngădui ca Satana să-și atingă scopul? Vă veți resemna, pierzând jocul prin care doriți să câștigați viața veșnică? Dumnezeu mi-a arătat că veți fi tot atât de sigur biruiți de Satana, în loc să fiți biruitori, cât este de sigur tronul lui Dumnezeu, afară numai de cazul în care veți fi complet schimbați. Trebuie să fie recâștigate iubirea și credința. Vreți să vă angajați din nou în această luptă și să recâștigați prețioasele daruri de care ați fost aproape deposedați? Va trebui să faceți eforturi mai serioase, mai stăruitoare și neobosite, decât cele pe care le-ați făcut cândva. Aceasta nu constă numai în a te ruga sau a posti, ci este vorba de a fi ascultător, a te dezbrăca de egoism și a ține postul pe care l-a ales Dumnezeu, cel pe care îl va accepta El. Poate că mulți se simt întristați, pentru că am vorbit lămurit, dar eu voi continua să fac acest lucru, dacă Dumnezeu pune această sarcină asupra mea.
Dumnezeu cere ca cei care ocupă poziții de răspundere să fie consacrați față de lucrare; pentru că, dacă se comportă greșit, poporul se simte liber să urmeze pe urmele lor. Dacă oamenii se comportă greșit și conducătorii nu ridică glasul împotriva greșelilor, atunci ei le încurajează, și păcatul apasă asupra lor, la fel ca și asupra răufăcătorilor. Cei care ocupă poziții de răspundere trebuie să fie oameni ai evlaviei, care simt continuu povara lucrării care apasă asupra lor.
Vinderea dreptului de întâi născut
Iubite frate D,
De câtva timp, intenționam să-ți scriu, dar lucrările noastre au fost atât de constante și de obositoare, încât n-am avut nici timp și nici puterea să o fac. În ultima mea vedenie, mi-a fost arătat cazul tău. Erai într-o situație critică. Cunoșteai adevărul, înțelegeai care era datoria ta, și te-ai bucurat de lumina adevărului; dar pentru că el îți încurca scopurile tale lumești, erai gata să sacrifici adevărul și datoria pentru propriul tău avantaj. Priveai la propriul tău avantaj bănesc de acum, pierzând din vedere bogăția de slavă veșnică. Erai gata să faci un sacrificiu enorm pentru perspectiva lingușitoare a unui câștig prezent. Te găseai chiar pe punctul de a vinde dreptul tău de întâi născut pe un blid de linte. Dacă te-ai fi întors de la adevăr pentru un câștig pământesc, acesta n-ar fi fost un păcat din neștiință, din partea ta, ci un păcat cu voia.
-38-
Esau a poftit o mâncare favorită și și-a sacrificat dreptul de întâi născut spre a-și satisface pofta. După ce pofta lui senzuală a fost satisfăcută, el și-a văzut nebunia, dar n-a găsit loc pentru pocăință, deși a căutat-o grijuliu și cu lacrimi. Există foarte mulți care sunt asemenea lui Esau. El reprezintă o categorie de oameni care au o binecuvântare specială, valoroasă, la îndemâna lor — moștenirea nepieritoare, viață care durează tot atât de mult ca și viața lui Dumnezeu, Creatorul Universului, fericire nemăsurată și o greutate veșnică de slavă — dar care s-au lăsat timp atât de îndelungat în voia apetitului, pasiunilor și înclinațiilor, încât puterea lor de a discerne și a aprecia valoarea lucrurilor a slăbit.
Esau a avut o dorință specială, puternică, pentru un fel deosebit de mâncare și el a satisfăcut eul timp atât de îndelungat, încât n-a simțit nevoia să se abată de la ispititoarea și râvnita mâncare. El se gândea la ea, fără să facă nici un efort special spre a-și înfrâna apetitul, până ce puterea apetitului a înfrânt orice alt gând și l-a stăpânit, iar el și-a închipuit că va suferi o mare neplăcere, și chiar moartea, dacă nu va putea să obțină acea mâncare deosebită. Cu cât se gândea mai mult la ea, cu atât dorința lui se întărea tot mai mult, până ce dreptul de întâi născut, care era sacru, și-a pierdut valoarea și sfințenia lui. El s-a gândit: dacă îl vând acum, pot să-l cumpăr ușor înapoi. L-a schimbat pe o mâncare favorită, amăgindu-se cu speranța că putea să dispună de el după voie și să-l răscumpere după plac. Dar când a căutat să-l răscumpere, chiar cu un mare sacrificiu din partea lui, n-a fost în stare să facă acest lucru. Apoi, el și-a regretat amarnic nesăbuința, prostia, și nebunia. A analizat problema pe toate părțile, a căutat pocăința cu grijă și cu lacrimi, dar totul a fost în zadar. Disprețuise binecuvântarea, și Domnul a retras-o de la el pentru totdeauna. Tu ai gândit că, dacă vei sacrifica adevărul acum și vei continua să mergi pe calea neascultării și a păcătuirii pe față, nu vei călca toate restricțiile, încât să ajungi nepăsător, iar dacă ai să fii dezamăgit în speranțele și așteptările tale de câștig lumesc, vei putea din nou să te preocupi de adevăr și să devii un candidat pentru viața veșnică. Dar în această privință te-ai înșelat. Dacă ai fi sacrificat adevărul pentru un câștig lumesc, aceasta ar fi fost pe cheltuiala vieții veșnice.
Va continua.