Continuare.
De ce nu sunt frații noștri mai generoși în darurile lor pentru fondul de cărți și broșuri? De ce nu iau pastorii mai în serios această lucrare? Oamenii noștri ar trebui să vadă că aceste lucrări sunt exact ceea ce este nevoie pentru aceia care au nevoie de ajutor. Aici există șansa de a investi bani potrivit cu un binecuvântat plan de generozitate. Uneori putem citi oamenii aproape tot așa de clar cum citim cărțile. Sunt între noi unii care pun între 100 și 1000 de dolari, sau mai mult, pentru Institutul de Sănătate, dar care au dăruit doar între 5 și 20 de dolari în marea acțiune de publicare a cărților, broșurilor și revistelor care prezintă adevăruri cu privire la viața veșnică. Una este considerată o investiție bănească. Cealaltă, după cum ne putem da seama din micimea darurilor, este considerată o pierdere.
Nu trebuie să fim liniștiți cu privire la acest subiect. Poporul nostru se va devota lucrării. Banii vor veni. Iar noi le vom spune celor care sunt săraci și vor cărți: Trimiteți comenzile, împreună cu o declarație despre starea voastră materială. Vă vom trimite într-un pachet patru volume: Daruri spirituale, Cum să trăim, Apel către tineri, Apel către mame, Lecturi pentru Sabat și cele două hărți mari, împreună cu Cheia explicativă. Dacă aveți o parte dintre acestea, spuneți ce aveți, iar noi vă vom trimite alte cărți în locul acestora sau vă vom trimite doar ceea ce nu aveți. Trimiteți 50 cenți pentru a achita poșta, iar noi vă vom trimite un pachet în valoare de 5 dolari, iar fondul va avea de suportat o plată de 4 dolari.
În această chestiune atât de importantă a cărților, toți trebuie să acționeze, dăruind cu multă generozitate, de felul celei implicate în vânzarea Bibliilor americane și a broșurilor. În multe privințe, aceste societăți uriașe sunt demne de imitat. Generozitatea se vede în testamente și donații și este adusă la îndeplinire prin vânzări și donații de Biblii și broșuri. Adventiștii de ziua a șaptea trebuie să fie în frunte în această chestiune legată de cărți, ca și în alte lucruri. Fie ca Dumnezeu să ne ajute. Broșurile noastre trebuie oferite în districte la prețul lor, lăsând o mică marjă pentru plata pachetului poștal și a celorlalte lucruri legate de aceasta. Iar pastorii și poporul să se implice, ca niciodată mai înainte, în punerea în circulație a cărților, broșurilor și revistelor. Vindeți acolo unde oamenii pot și doresc să cumpere, iar acolo unde nu pot, dăruiți-le cărți.
-690-
Capitolul 117 — Lozinca creștinului
Stimate frate B.,
Mi-a fost arătat că tu acționezi mai degrabă în funcție de sentimente, și nu după principii ferme. Îți lipsește o profundă și deplină experiență în lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să fii cu totul convertit la adevăr. Când inima unui om este cu totul convertită, tot ce are el este consacrat Domnului. Tu nu ai experimentat încă această consacrare. În vorbe, tu iubești adevărul, însă nu dovedești această dragoste în faptele tale și prin roadele tale. Acțiunile și faptele tale sunt dovezile sincerității dragostei tale sau a indiferenței tale față de Dumnezeu, cauza Lui și semenii tăi.
Cum Și-a manifestat Domnul Hristos dragostea față de bieții oameni muritori, sacrificându-Și slava, bogățiile și chiar mult prețioasa Lui viață! Domnul Hristos a consimțit să ducă o viață de umilință și multă suferință. El S-a supus batjocurilor pline de cruzime ale unei mulțimi înfuriate, criminale, și celei mai teribile morți, pe cruce. Domnul Hristos a spus: “Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu.” (Ioan 15, 12-14.) Noi dovedim că suntem prieteni ai lui Hristos când ascultăm implicit de voia Sa. Nu poate fi nici o dovadă dacă spunem, dar nu facem; însă în a face, în a asculta, există dovada. Cine ascultă de porunca de a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit Hristos? Frate B., tu trebuie să ai o experiență mai fermă, mai profundă și mai neegoistă decât ai avut vreodată, dacă asculți de porunca lui Hristos.
-691-
Îți lipsește bunăvoința. Tu te străduiești să te eschivezi de la griji, necazuri sau cheltuieli pentru cauza lui Dumnezeu. Tu nu ai investit decât puțin în lucrare. Acțiunile pe care omul le prețuiește cel mai mult se vor vedea în investițiile lui. Dacă prețuiește mai mult lucrurile veșnice decât cele vremelnice, el va arăta acest lucru prin faptele lui; el va investi cel mai mult, va risca cel mai mult în ceea ce prețuiește cel mai mult și care, în final, îi aduce cel mai mare profit.
Bărbați care pretind că susțin adevărul se angajează în afaceri lumești și investesc mult, riscă mult. Dacă pierd aproape tot ce au, se întristează mult pentru că simt neplăcerea pierderilor; cu toate acestea, ei nu simt că acțiunile lor neînțelepte au lipsit de bani cauza lui Dumnezeu și că, în calitate de ispravnici, ei trebuie să dea socoteală de irosirea banilor Domnului. Dacă li s-ar cere să riște ceva pentru cauza lui Dumnezeu, să investească doar un sfert din ceea ce au pierdut în investirea în lucruri vremelnice, simțământul lor ar fi că cerul costă prea mult.
Lucrurile veșnice nu sunt prețuite. Tu nu ești un om bogat, dar, cu toate acestea, inima ta poate să se agațe tot așa de mult de puținul pe care îl ai cum se agață milionarul de comorile lui. Mici, foarte mici vor fi profiturile realizate prin investițiile tale în acțiuni vremelnice; în timp ce, pe de altă parte, dacă investești în cauza lui Dumnezeu, și consideri această cauză ca fiind o parte din ființa ta, și o iubești așa cum te iubești pe tine însuți, și ești dispus să sacrifici pentru înaintarea ei, arătându-ți încrederea și credința în triumful ei final, vei culege un seceriș bogat, dacă nu în această viață, atunci în viața care este mai bună decât aceasta. Vei secera o răsplată veșnică, mai valoroasă decât orice alte câștiguri vremelnice, pământești, tot așa după cum ceea ce este nemuritor este mai valoros decât ceea ce este trecător.
-692-
Frate B., tu pari neliniștit să descoperi ce s-a spus cu privire la funcția ta în biserică și ce este în mintea noastră cu privire la aceasta. Exact acest lucru l-am scris eu. M-am temut pentru tine datorită celor ce mi-au fost arătate cu privire la trăsăturile tale. Tu acționezi din impuls. Tu te rogi dacă simți că trebuie să te rogi și vorbești dacă simți că trebuie să vorbești. Dacă ești dispus, te duci la adunare; dacă nu, stai acasă. Ți-a lipsit în mare măsură spiritul de sacrificiu. Ți-ai consultat propriile dorințe și plăceri și ai făcut pe plac eului, în loc să simți că ar trebui să-I fii pe plac lui Dumnezeu. Datoria, datoria! La postul tău de fiecare dată. Te-ai înrolat tu ca un soldat al crucii lui Hristos? Dacă da, atunci simțămintele tale nu te scutesc de datorie. Trebuie să fii dispus să înduri greutățile ca un bun soldat. Pornește, fără să te oprești, suportă ocara, căci astfel a făcut Căpitanul mântuirii noastre. Calitățile necesare pentru un episcop, sau prezbiter, sau diacon sunt: să fie “fără prihană, ca ispravnic al lui Dumnezeu; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici.” (Tit 1, 7-9.)
Pavel enumeră darurile prețioase care sunt de dorit și îndeamnă pe frați: “Cine dă, să dea cu mână largă. Cine cârmuiește, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău și lipiți-vă tare de bine. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului. Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune. Ajutați-i pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” (Romani 12, 8-13.) “Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.” (1 Timotei 6, 17-19.) Aici este o investiție înțeleaptă și cu totul sigură; aici sunt menționate faptele bune care ne sunt recomandate să le punem în practică, să le pui în practică. Aici este vorba de adevăratele valori. În acestea nu există pericolul de a pierde. Se poate asigura o comoară în ceruri, o acumulare continuă, care îl va califica pe dătător pentru viața veșnică. Și când viața lui de aici se va încheia și se va încheia și timpul de har, el va putea beneficia de viața veșnică.
-693-
Frate B., tu nu ești primitor de oaspeți, tu eviți poverile. Simți că este o povară să-i hrănești pe sfinți și să le oferi cele necesare și că tot ce faci în această direcție este pierdut. Te rog, citește pasajele biblice de mai sus și fie ca Dumnezeu să-ți dea înțelegere și discernământ — aceasta este rugăciunea mea serioasă. În familia ta, trebuie să cultivi mai mult generozitatea, dărnicia, și să fii mai puțin egoist. Găsește-ți plăcerea în a invita pe cei din poporul lui Dumnezeu în casa ta și, în funcție de cum o cere ocazia, împarte cu ei, cu bucurie, cu voioșie, bunurile asupra cărora Dumnezeu v-a făcut ispravnici. Nu face aceste mici favoruri cu părere de rău, de silă. Când faci aceste lucruri ucenicilor lui Hristos, Lui I le faci; la fel, dacă ești lipsit de ospitalitate față de sfinții lui Dumnezeu, față de Isus dovedești lipsă de ospitalitate.
Reforma sanitară este importantă pentru voi amândoi. Sora B. s-a opus acestei bune lucrări, când, de fapt, ea nu știe la ce se opune. Ea s-a împotrivit sfatului lui Dumnezeu împotriva propriului ei suflet. Apetitul nestăpânit a dus la slăbiciune și boală, slăbind puterile morale și lipsind-o de capacitatea de a prețui adevărul sacru, valoarea ispășirii care este esențială pentru mântuire. Sora B. iubește această lume. Ea nu s-a despărțit de lume, în plăcerile ei, și nu s-a predat fără rezerve lui Dumnezeu, așa cum cere El. El nu acceptă un sacrificiu pe jumătate. Totul, totul, totul este al lui Dumnezeu și nouă ni se cere să slujim în mod desăvârșit. Pavel spune: “Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 1.2.) Ce privilegiu avem să încercăm, experimentând, care este intenția și voia lui Dumnezeu cu privire la noi! Fie Numele Lui lăudat pentru acest dar prețios! Mi-a fost arătat că sora B. trebuie să se desprindă de această lume, ca să poată avea parte cu adevărat, în mod sigur, de o lume mai bună.
-694-
Frate B., tu trebuie să acționezi cu grijă, să-ți supui eul; fii răbdător, blând și smerit. Un spirit blând și liniștit este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Trebuie să îndrăgești ceea ce Dumnezeu socotește că este valoros. Amândoi aveți de făcut o lucrare înainte de a sta față în față cu judecata lui Dumnezeu. Lucrați, căci ziua trece și vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Stați în lumina adevărată voi înșivă, astfel ca apoi să puteți face ca lumina voastră să strălucească, iar oamenii, văzând faptele voastre bune, să fie conduși să dea slavă Tatălui vostru ceresc.
Greenville, Michigan,
23 ianuarie 1868.
Capitolul 118 — Împreuna simțire în cămin
Stimate frate și soră C.,
Cazurile voastre mi-au fost aduse înainte în viziune. După ceea ce am văzut, viețile voastre sunt o teribilă greșeală. Frate C., tu nu ai un temperament vesel. Și, nefiind tu însuți fericit, nu îi faci nici pe alții fericiți. Tu nu ai cultivat afecțiunea, duioșia și dragostea. Soția ta a suferit tot timpul, de când este căsătorită cu tine, datorită lipsei de iubire. Viața ta de căsătorie a fost ca un pustiu — au fost doar câteva oaze de verdeață la care poți privi înapoi cu mulțumire. Nu trebuia să fie astfel.
-695-
Iubirea nu mai poate exista fără a se descoperi prin fapte exterioare, tot așa după cum focul nu poate fi păstrat arzând fără combustibil. Tu, frate C., ai simțit că îți cobori demnitatea dacă dovedești duioșie prin fapte pline de bunătate și dacă urmărești ocazii de a-ți arăta dragostea față de soția ta, prin cuvinte duioase și o privire blândă. Sentimentele tale sunt schimbătoare și foarte mult afectate de împrejurări. Tu nu ai simțit că este greșit și neplăcut înaintea lui Dumnezeu să îngădui minții tale să fie acaparată de cele lumești și apoi să aduci preocupările lumești în familia ta, invitând astfel pe vrăjmașul în casa ta. Este foarte ușor să-i deschizi ușa, dar vei vedea că este foarte greu să o închizi; va fi foarte greu să izgonești vrăjmașul, o dată ce l-ai adus înăuntru. Lasă-ți grijile și preocupările la serviciu. Vino în familie cu o înfățișare voioasă, cu simpatie, duioșie și dragoste. Este mai bine astfel decât să cheltui bani pe medicamente și doctori pentru soția ta. Va fi sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Viețile voastre au fost foarte nenorocite. Amândoi ați contribuit la aceasta. Dumnezeu nu are plăcere să vă vadă așa nenorociți; aceasta se datorează lipsei voastre de stăpânire de sine.
Tu îți lași sentimentele să fie șovăitoare. Socotești că este înjositor pentru demnitatea ta, frate C., să dovedești iubire, să vorbești cu bunătate și afecțiune. Tu crezi că toate aceste cuvinte duioase înseamnă slăbiciune și moliciune și nu sunt necesare. Iar în locul lor, vin cuvinte iritate, cuvinte de discordie, ceartă și critică. Socotești tu că acestea arată bărbăție și noblețe? Le socotești ca niște virtuți puternice ale sexului tău? Oricum le-ai considera tu, Dumnezeu le privește cu neplăcere și le notează în cartea Sa. Îngerii fug din locuința în care se rostesc cuvinte de discordie, unde mulțumirea este aproape străină inimii și unde critica sare de pe buze ca niște mingi negre, murdărind hainele și mânjind caracterul creștin.
-696-
Când v-ați căsătorit, soția ta te iubea. Ea a fost extrem de sensibilă și totuși, dacă tu te-ai fi străduit, iar ea ar fi fost mai curajoasă, sănătatea ei n-ar fi trebuit să fie așa cum este acum. Însă răceala ta te face să fii ca un ghețar, care îngheață făgașul iubirii și afecțiunii. Critica și spiritul tău de continuă căutare de greșeli au fost ca o grindină pustiitoare peste o plantă sensibilă. Aceasta a înghețat și aproape a distrus viața plantei. Iubirea ta pentru lume distruge trăsăturile bune ale caracterului tău. Soția ta este diferită de tine și este mai generoasă. Însă, când ea a dat dovadă de generozitate în lucruri mici, tu ai simțit că ești dezavantajat datorită sentimentelor pe care le manifești tu și ai criticat-o. Ai un spirit ranchiunos și închis. Tu o faci pe soția ta să simtă că este o sarcină, o povară, și că ea nu are dreptul să-și exercite generozitatea pe cheltuiala ta. Toate aceste lucruri sunt atât de descurajatoare, încât ea se simte fără nădejde și neajutorată și nu are putere să lupte, fiind doborâtă de suflul furtunii care vine împotriva ei. Suferința ei este de natură nervoasă. Dacă viața ei, prin căsătoria cu tine, ar fi fost plăcută, ea ar fi acum sănătoasă. Însă, de când sunteți căsătoriți, diavolul a fost oaspete în casa voastră și s-a bucurat de starea voastră jalnică.
Nădejdi neîmplinite v-au făcut pe amândoi cu totul nenorociți. Nu vei avea răsplată pentru suferința voastră, pentru că v-ați produs-o singuri. Cuvintele voastre au fost ca o otravă de moarte asupra nervilor și creierului, asupra oaselor și mușchilor. Voi culegeți ce ați semănat. Nu prețuiți sentimentele celuilalt, nu îi vedeți suferința. Dumnezeu nu are plăcere de spiritul aspru, nesimțitor, iubitor de lume pe care îl ai. Frate C., iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Tu ai iubit banii, ai iubit lumea. Ai socotit boala soției tale ca o povară grea, teribilă, fără să îți dai seama că, în mare măsură, tu ești vinovat de boala ei. Îți lipsește un spirit de mulțumire. Tot zăbovești asupra necazurilor tale; nu te gândești decât că vei fi în nevoie și sărăcie; te simți necăjit, descurajat, chinuit; creierul parcă ți-a luat foc, iar duhul îți este la pământ. Nu ai dragoste față de Dumnezeu și mulțumire în inimă pentru toate binecuvântările pe care ți le-a acordat bunul Tată ceresc. În viață vezi doar necazuri. O nebunie lumească te-a aruncat între nori grei și un întuneric dens. Satana triumfă asupra ta, pentru că ai parte de nenorocire, când pacea și bucuria erau la îndemâna ta.
-697-
Asculți o predică, adevărul te afectează și puterile nobile ale minții tale se trezesc și îți controlează acțiunile. Tu vezi cât de puțin ai sacrificat pentru Dumnezeu, cât de mult ai hrănit eul și adevărul te influențează spre ceea ce este bine; însă, după ce trece această influență sacră, sfințitoare, îmblânzitoare, tu nu o mai ai în inima ta și curând cazi în aceeași stare searbădă, neroditoare. Muncești, muncești, trebuie să muncești; creierul, oasele și mușchii sunt împovărați la extrem, ca să poți obține bani pe care imaginația îți spune că trebuie să-i capeți, căci, de nu, sărăcia și lipsa vor fi soarta ta. Aceasta este o amăgire a lui Satana, una din cursele lui șirete care să te ducă la pierzare. “Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6, 34 u.p.). Însă tu îți faci singur necazuri, dinainte.
Tu nu ai credință, iubire și nici încredere în Dumnezeu. Dacă ai avea, te-ai încrede în El. Te îngrijorezi, pentru că nu ești în brațele lui Hristos, și te temi că nu îți va purta de grijă. Sănătatea este sacrificată. Dumnezeu nu este proslăvit în trupul și spiritul tău, care sunt ale Lui. Nu există influența dulce și plăcută a căminului, care să îmblânzească și să contracareze răul care stăpânește atât de mult firea ta. Puterile nobile ale minții sunt biruite de pornirile josnice; trăsăturile rele din caracterul tău sunt în continuă dezvoltare.
-698-
Ești exigent, egoist și aspru. Nu ar trebui să fii așa. Mântuirea ta depinde de aceasta: să acționezi din principiu, să slujești pe Dumnezeu din principiu, nu după impulsuri, nu în funcție de ceea ce simți. Dumnezeu te va ajuta când vei simți că ai nevoie de ajutor și vei lucra cu hotărâre, încrezându-te în El din toată inima. Adesea ești descurajat fără motiv. Tu îți îngădui simțăminte înrudite cu ura. Plăcerile și neplăcerile tale sunt puternice. Trebuie să le ții în frâu. Stăpânește-ți limba. “Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul.” (Iacov 3, 2.) Ajutorul vine de la Acela care este atotputernic. El va fi tăria și puterea ta, avangarda și ariergarda ta.
Ce pregătire faci tu pentru o viață mai bună? Satana este cel care te îndeamnă să crezi că trebuie să-ți pui la lucru toate puterile ca să o duci mai bine în această lume. Tu te temi și tremuri pentru viitorul acestei vieți, în timp ce neglijezi viața viitoare, veșnică. Unde sunt preocuparea, stăruința și zelul ca să eviți o greșeală în această direcție și o mare pierdere? Să pierzi puțin în această lume ți se pare o nenorocire grozavă, care te-ar costa viața. Însă gândul de a pierde cerul nu-ți produce temeri nici pe jumătate. Datorită preocupării tale de a câștiga această viață, tu te afli în primejdia de a pierde viața veșnică. Tu nu îți poți permite să pierzi cerul, să pierzi viața veșnică, să pierzi greutatea veșnică de slavă. Tu nu îți poți permite să pierzi toate aceste bogății, această fericire nespus de prețioasă și nemăsurată. De ce nu acționezi ca un om întreg la minte și de ce nu ești tot așa de stăruitor, de zelos, de perseverent în eforturile tale pentru viața cea bună, pentru cununa nepieritoare, pentru comoara veșnică, netrecătoare, așa cum ești pentru această viață nenorocită, mizerabilă, și pentru aceste comori pământești, trecătoare?
Inima ta este lipită de comorile tale pământești, de aceea nu este loc în ea pentru cele cerești. Aceste biete lucruri care se văd — cele pământești — umbresc slava celor cerești. Unde îți este comoara, acolo îți va fi și inima. Cuvintele tale vor dovedi, faptele tale vor arăta unde este comoara ta. Dacă este în această lume, spre câștigul redus al celor pământești, preocupările tale se vor manifesta în acea direcție. Dacă lupți pentru moștenirea veșnică cu stăruință, energie și zel proporționale cu valoarea acesteia, atunci vei putea fi un candidat cinstit pentru viața veșnică, un moștenitor al slavei. E nevoie de o convertire proaspătă în fiecare zi. Mori zilnic față de eu, pune-ți frâu la limbă, controlează-ți cuvintele, încetează murmurările și plângerile, nu lăsa să-ți scape de pe buze nici un cuvânt de critică. Dacă asta cere un efort mare, fă-l; vei fi răsplătit dacă îl vei face.
Va continua.