Continuare.
-659-
Chiar înainte de a merge la adunare, mi-am reamintit câteva scene interesante care trecuseră prin fața mea în viziune și le-am vorbit fraților Andrews, Rodman, Howard, Mead și alți câțiva care erau prezenți. Mi se părea că îngerii făcuseră o crăpătură în nor și lăsau să ne vină raze de lumină din cer. Subiectul prezentat atât de izbitor era cazul lui Moise. Eu am exclamat: ‘O, de aș putea avea iscusința unui artist, ca să pot zugrăvi scena cu Moise pe munte!’ Puterea lui era mare. ‘Neclintit’ este limbajul folosit de Scriptură. Vederea nu i-a slăbit datorită vârstei, deși pe acel munte avea să moară. Îngerii l-au înmormântat, însă Fiul lui Dumnezeu a venit curând, l-a înviat din morți și l-a luat la cer. Însă, înainte de aceasta, Dumnezeu l-a dus să vadă Țara Făgăduită, cea binecuvântată de El. Era ca și un al doilea Eden. Totul a trecut prin fața sa ca o panoramă. I-a fost arătată prima venire a lui Hristos, respingerea Lui de către națiunea iudaică și moartea Lui pe cruce. Apoi, Moise a văzut a doua venire și învierea celor drepți. Am vorbit de asemenea despre întâlnirea dintre cei doi Adami — primul Adam și Hristos, al doilea Adam — atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ. Detalii în legătură cu aceste puncte interesante intenționez să scriu în Mărturia nr.14. Frații au dorit ca eu să repet aceleași lucruri la întâlnirea de seară.
Întâlnirea noastră din acea zi a fost foarte solemnă. Aveam asupra mea o asemenea povară duminică seara, încât am plâns cu voce tare aproape jumătate de oră. Luni s-au făcut apeluri solemne și Domnul i-a trimis acasă. Marți seara m-am dus la adunare ceva mai ușurată. Am vorbit liber timp de o oră despre ceea ce am văzut în viziune, despre care am menționat. Întâlnirea noastră a fost foarte deschisă. Fratele Howard a plâns ca un copil, la fel și fratele Rodman. Fratele Andrews a vorbit stăruitor, mișcător, până la lacrimi. Fratele Ball s-a ridicat și a spus că se pare că sunt două duhuri în el în acea seară. Unul îi spunea: Poți tu să te îndoiești de faptul că această mărturie a sorei White este din ceruri? Iar celălalt spirit îi aducea în minte obiecțiile pe care el le adusese în fața dușmanilor credinței noastre. ‘O, de aș putea să fiu mulțumit în privința acelor obiecții’, spunea el. ‘Dacă acestea ar putea fi îndepărtate, eu simt că am făcut un mare rău sorei White. Recent, am trimis un articol la Speranța lui Israel. Ce n-aș da să am acel articol!’ Îi părea rău și a plâns mult. Duhul Domnului era în adunare. Îngerii lui Dumnezeu se simțeau că se apropie foarte mult, îndepărtându-i pe îngerii cei răi. Pastorul și oamenii plângeau precum copiii. Simțeam că prindem putere și că oștile întunericului dau înapoi. Întâlnirea noastră s-a încheiat bine.
-660-
Am mai fixat o întâlnire pentru a doua zi, începând de la 10 dimineața. Am vorbit despre umilirea și proslăvirea lui Hristos. Fratele Ball stătea aproape de mine și a plâns aproape tot timpul cât am vorbit. Am vorbit cam o oră, apoi am început lucrarea pentru cei tineri. Părinții au venit la adunare aducându-și cu ei copiii, pentru a primi și ei binecuvântarea. Fratele Ball s-a ridicat și a făcut o umilă mărturisire că nu a trăit așa cum trebuie în familia sa. El le-a mărturisit copiilor și soției că este păcătos, că nu le-a fost de ajutor, ci mai degrabă o piedică. Lacrimile curgeau mereu; corpul său puternic tremura și vorbea printre suspine.
Fratele James Farnsworth a fost influențat de fratele Ball și nu s-a unit întru totul cu adventiștii păzitori ai Sabatului. El a mărturisit acest lucru cu lacrimi. Apoi am făcut apeluri stăruitoare către copii, până când treisprezece s-au ridicat și și-au exprimat dorința de a fi creștini. Printre aceștia erau și copiii fratelui Ball. Unul sau doi au părăsit adunarea, fiind nevoiți să se întoarcă acasă. Un tânăr, cam de vreo 20 de ani, a mers 60 km ca să ne poată vedea și să poată auzi adevărul. Nu susținuse niciodată religia, însă a luat poziție de partea Domnului înainte de a pleca. Aceasta a fost una din cele mai bune întâlniri. La sfârșit, fratele Ball a venit la tatăl tău și i-a mărturisit cu lacrimi că a greșit față de el și l-a implorat să-l ierte. Apoi a venit la mine și a mărturisit că mi-a făcut mult rău. ‘Mă poți ierta și poți să te rogi lui Dumnezeu ca să mă ierte?’ L-am asigurat că l-am iertat, tot așa cum noi nădăjduim să fim iertați. Am împărțit cu el multe lacrimi, simțind că binecuvântarea cerului este asupra noastră. Seara nu am mai avut adunare.
-661-
Joi dimineața ne-am sculat la ora patru. Plouase toată noaptea și încă mai ploua, dar, cu toate acestea, noi ne-am aventurat să plecăm la Bellows Falls, la o distanță de douăzeci și cinci de mile. Primele patru mile le-am parcurs pe o vreme extrem de vijelioasă, fiind nevoie să o luăm pe o potecă ce trecea prin câmpie, ca să ocolim dealurile abrupte. Am călătorit pe arătură și pământ stâncos și aproape că eram aruncați din sanie. Cam pe la răsăritul soarelui furtuna s-a liniștit și am călătorit foarte bine cu sania, până am ajuns la drumul principal. Vremea era foarte blândă; nu am mai avut niciodată o zi atât de frumoasă pentru călătorie. La Bellows Falls, ne-am dat seama că am ajuns cu o oră mai târziu ca să prindem trenul rapid și cu o oră mai devreme pentru trenul personal. Nu am putut ajunge la St. Albans decât la ora 9 seara. Ne-am așezat într-un vagon frumos, am servit masa și ne-am bucurat de mâncarea simplă pe care am avut-o. Apoi ne-am pregătit să dormim, dacă era posibil.
Pe când dormeam, cineva m-a bătut destul de tare pe umăr. M-am uitat și am văzut o doamnă cu o înfățișare plăcută, aplecată spre mine. Ea mi-a spus: ‘Nu mă cunoști? Eu sunt sora Chase. Vagoanele sunt la White River. Opriți-vă doar câteva clipe. Eu locuiesc chiar aici și am venit în fiecare zi săptămâna aceasta și m-am uitat prin vagoane ca să vă întâlnesc.’ Atunci mi-am adus aminte că servisem masa la ea acasă, în Newport. Era atât de bucuroasă că ne-a văzut! Doar ea și mama ei țin Sabatul. Soțul ei este conducător la tren. Ea vorbea repede. Spunea că prețuiește foarte mult publicația noastră Review și că nu este nici o adunare prin apropiere la care să meargă. Ea voia cărți pe care să le împartă vecinilor ei, însă nu avea destui bani pentru ele. Am avut o discuție folositoare, deși scurtă, pentru că trenul a pornit și a trebuit să ne despărțim.
-662-
La Sf. Albans ne-am întâlnit cu frații Gould și A. C. Bourdeau. Fratele B. avea o trăsură acoperită, confortabilă, și doi cai, însă a condus foarte încet, astfel că nu am ajuns la Enosburg decât după ora 1 dimineața. Eram obosiți și înghețați. După ora 2 ne-am așezat să ne odihnim și am dormit până după ora 7.
Sabat dimineață. Este o adunare destul de mare aici, deși drumurile sunt rele, neputându-se folosi nici sania, nici trenul. Fusesem la adunare și am avut ceva timp pentru consfătuire. Tatăl tău vorbește dimineața, iar eu după-amiază. Domnul să ne ajute, aceasta este rugăciunea noastră. Vezi ce scrisoare lungă ți-am scris? Citește-o celor care sunt interesați, mai ales tatălui și mamei White. Tu vezi, Edson, că avem destul de lucru. Sper că tu nu neglijezi să te rogi pentru noi. Tatăl tău lucrează din greu, mult prea greu pentru sănătatea lui. Uneori își dă seama de binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, și acest lucru îl reînsuflețește și îi dă dispoziție pentru lucru. Nu ne-am permis să ne odihnim de când am venit în Est; am lucrat cu toată puterea noastră. Fie ca eforturile noastre să fie binecuvântate, spre binele scumpului popor al lui Dumnezeu.
Edson, sper că tu împodobești mărturisirea ta de credință cu o viață ordonată și cuvinte evlavioase. O, fii stăruitor! Fii zelos și perseverent în lucrare. Veghează în vederea rugăciunii. Cultivă umilința și smerenia. Acestea vor fi aprobate de Dumnezeu. Găsește-ți refugiul în Isus; sacrifică iubirea de sine, mândria și tu, fiul meu, fă-ți provizii printr-o bogată experiență creștină, ca să poți fi de folos în orice poziție ți-ar cere Dumnezeu să o ocupi. Caută să lucrezi din toată inima. Lucrul făcut de mântuială nu trece testul judecății. Caută să te depărtezi cu totul de cele lumești. Nu lăsa ca mâinile să-ți fie mânjite, inima întinată, caracterul pătat de întinăciunile acesteia. Păstrează-te deoparte. Dumnezeu face chemarea: ‘Ieșiți din mijlocul lor, și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.’ (2 Corinteni 6, 17.18.) ‘Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Domnul.’ (2 Corinteni 7, 1.)
-663-
Lucrarea este asupra noastră în vederea sfințirii desăvârșite. Când Dumnezeu vede că facem tot ce putem, atunci El ne ajută. Și îngerii ne ajută și vom fi puternici prin Hristos, care ne întărește. Nu neglija rugăciunea personală. Roagă-te pentru tine însuți. Crește în har. Înaintează. Nu sta pe loc, nu te întoarce. Numai înainte, către biruință. Curaj în Domnul, scumpul meu băiat. Bătălia cu vrăjmașul va mai dura doar puțin și apoi vine izbăvirea, și armura va fi depusă la picioarele scumpului nostru Mântuitor. Treci de orice obstacol. Dacă viitorul pare cumva înnorat, nădăjduiește, crede. Norii vor dispărea, iar lumina va străluci din nou. Laudă pe Dumnezeu, spune inima mea, laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pentru tine, pentru tatăl tău și pentru mine. Începe cu bine anul cel nou.
Mama ta,
E. G. White”
Adunarea de la West Enosburgh, Vermont, a fost foarte interesantă. Se părea că este bine să ne întâlnim cu vechii și încercații noștri prieteni din acest stat și să stăm de vorbă cu ei. O lucrare mare și bună s-a făcut în scurt timp. Acești prieteni erau în general săraci și trudeau pentru cele necesare vieții, în locuri în care pentru un dolar se muncește mai mult decât pentru doi în vest, și cu toate acestea, ei au fost generoși față de noi. Multe amănunte cu privire la această întâlnire au fost date în Review și doar lipsa de spațiu pare că stăvilește repetarea lor. În nici un alt stat frații nu au fost atât de credincioși față de cauza noastră ca în Vermont.
-664-
Pe drumul dinspre Enosburgh, am poposit pe timpul nopții la familia fratelui William White. Fratele C.A. White, fiul lui, ne-a prezentat patentul său pentru o mașină de spălat și stors rufe și dorea să-i dăm sfaturi cu privire la aceasta. Eu scrisesem ca frații noștri să nu se angajeze în probleme de licențe, autorizări, și el voia să știe doar ce părere am despre proiectul lui. I-am spus deschis ce nu am vrut să se înțeleagă prin ceea ce am scris și, de asemenea, ceea ce am vrut să se înțeleagă. Eu nu am spus că este greșit să avem de-a face cu licențele, pentru că acest lucru este aproape imposibil, deoarece foarte multe lucruri din cele cu care avem de-a face zilnic sunt autorizate. Nu am vrut nici să transmit ideea că este greșit a breveta, fabrica sau vinde vreun articol demn de a fi brevetat. Am vrut să se înțeleagă că nu este bine ca oamenii noștri să fie înșelați, amăgiți sau escrocați de acei oameni care merg prin țară și vând dreptul de teritoriu pentru cutare mașină sau articol. Multe dintre acestea sunt fără valoare, deoarece nu aduc nici o îmbunătățire. Iar cei implicați în vânzarea acestora sunt, cu unele excepții, o clasă de înșelători.
Și, iarăși, unii dintre ai noștri s-au implicat în vânzarea unor articole brevetate pentru care aveau motive să creadă că nu erau ceea ce se spunea că sunt. Este uimitor că atât de mulți dintre frații noștri, unii după ce au fost pe deplin avertizați, vor avea încă de suferit înșelăciuni datorită declarațiilor false ale acestor vânzători de articole brevetate. Unele brevete sunt într-adevăr valoroase și câțiva au câștigat bine cu ele. Însă părerea mea este că, acolo unde s-a câștigat 1 dolar, s-au pierdut 100 de dolari. Oricum, nu ne putem bizui pe aceste brevete. Iar faptul că cei care se ocupă cu ele sunt, cu câteva excepții, în mod evident niște înșelători și mincinoși, face foarte greu ca un om cinstit, care are un articol bun, să poată obține creditul și dreptul de brevet pe care îl merită.
-665-
Fratele White a arătat mașina lui de spălat și stors rufe grupei, inclusiv fraților Bourdeau, Andrews, soțului meu și mie și noi nu am putut decât să o privim ca fiind un articol bun. Atunci, el ne-a făcut cadou una, pe care fratele Corliss din Maine, care era angajatul nostru, a pus-o în funcțiune în câteva minute. Sora Burgess, din ținutul Gratiot, fata pe care am angajat-o noi, este foarte mulțumită de ea. Face munca foarte bine și repede. O femeie care este bolnavă și are un fiu sau soț care să lucreze cu această mașină poate spăla foarte mult în câteva ore, iar ea nu are de făcut altceva decât să o supravegheze. Fratele White a trimis scrisori circulare prin care oricine ni se putea adresa, fiind scutit de cheltuielile poștale, pentru a-și putea procura o mașină de acest fel.
Următoarea noastră adunare a fost la Adams Center, New York. Era o adunare mare. Erau multe persoane în acel loc și în împrejurimi, ale căror cazuri îmi fuseseră arătate, și pentru care simțeam cel mai profund interes. Erau oameni de o deosebită valoare morală. Unii aveau o viață în care își duceau cu greu crucea adevărului prezent, sau cel puțin așa gândeau ei. Alții care ajunseseră la vârsta de mijloc a vieții ținuseră Sabatul încă din copilărie, însă nu duseseră crucea lui Hristos. Aceștia se aflau într-o stare în care se părea că este greu să-i miști din loc. Ei trebuia să fie scuturați, să nu se mai bizuie pe faptele lor bune și să fie făcuți să-și simtă starea lor pierdută fără Hristos. Nu am putut renunța la aceste suflete și am lucrat cu puterea noastră ca să le ajutăm. În cele din urmă au fost mișcați și de atunci am fost bucuroasă să am vești în legătură cu ei, vești bune cu privire la toți. Nădăjduim că dragostea pentru această lume nu va izgoni iubirea lui Dumnezeu din inimile lor. Dumnezeu convertește oameni puternici și bogați și îi aduce în rândurile noastre. Dacă ei vor să prospere în viața lor creștină, să crească în har, iar în final să culeagă o răsplată bogată, va trebui ca ei să folosească din belșugul pe care îl au pentru înaintarea cauzei adevărului.
-666-
După ce am plecat din Adams Center, am stat câteva zile la Rochester și de acolo am venit la Battle Creek, unde am rămas în Sabat și în prima zi. Așadar, ne-am întors acasă la noi, unde am petrecut Sabatul și prima zi a săptămânii cu frații care se adunaseră din diferite locuri.
Soțul meu preluase chestiunea cărților la Battle Creek și acea biserică a dat un exemplu nobil. La adunarea de la Fairplains, el prezentase problema de a le oferi tuturor celor care nu aveau posibilități să cumpere lucrări cum ar fi: Daruri spirituale, Apel către mame, Cum să trăim, Apel către tineri, Lecturi pentru Sabat, precum și hărțile împreună cu Cheia explicativă. Planul a fost aprobat în unanimitate. Însă despre această lucrare importantă voi vorbi în altă parte.
Capitolul 114 — Cazul Hannah More
Sabatul următor ne-am întâlnit cu membrii bisericii din Orleans, unde soțul meu a prezentat cazul mult deplâns al sorei noastre Hannah More. Când ne-a vizitat vara trecută, fratele Amadon a afirmat că sora More fusese la Battle Creek și, negăsind de lucru acolo, s-a dus în ținutul Leelenaw, pentru a locui la un vechi prieten care fusese lucrător în câmpurile misionare din Africa Centrală. Soțul meu și cu mine ne-am întristat aflând că această scumpă slujitoare a lui Hristos a găsit necesar să se lipsească de societatea celor de aceeași credință cu ea și ne-am decis să o chemăm să stea cu noi. I-am scris, invitând-o să participe cu noi la adunarea de la Wright și să vină acasă cu noi. Ea nu a venit să se întâlnească cu noi la Wright. Dau aici răspunsul ei la scrisoarea noastră din 29 august 1867, pe care am primit-o la Battle Creek:
“Frate White, buna dumneavoastră scrisoare a ajuns la mine săptămâna aceasta. Cum poșta vine aici doar o dată pe săptămână, și trebuie să plece mâine, mă grăbesc să răspund. Noi ne aflăm aici în locuri retrase, nu prea populate, și un indian duce poșta vinerea pe jos și se întoarce marțea. L-am întrebat pe fratele Thompson în legătură cu drumul și el spune că pentru mine drumul cel mai sigur ar fi să iau vaporul de aici până la Milwaukee și de acolo la Grand Haven.
-667-
Am cheltuit toți banii pe care i-am avut cu drumul încoace și am fost invitată să stau împreună cu familia Thompson. Am ajutat-o pe sora Thompson la treburile gospodărești și la cusut cu 1 dolar și 50 de cenți pe săptămâna de cinci zile, deoarece ei nu vor ca eu să lucrez pentru ei duminica, iar eu nu lucrez în Sabatul Domnului, singurul pe care Biblia îl recunoaște. Ei nu s-ar supăra deloc dacă aș pleca, în ciuda diferențelor noastre de convingeri religioase; el îmi spune că pot să stau la ei, doar să nu-mi fac credința cunoscută între oamenii lui. El m-a invitat chiar să-i țin locul când pleacă în tur pentru a predica și am făcut așa. Sora Thompson are nevoie de o guvernantă pentru copii, pentru că influențele din jur sunt foarte periculoase și ea nu vrea să-și trimită scumpii copii între cei de acolo până nu sunt creștini, așa cum spune ea. Fiul lor cel mare, care are 16 ani, este un tânăr evlavios și devotat. Parțial, ei au adoptat reforma sanitară și sper că în curând o vor primi în întregime. El a făcut comandă pentru publicația noastră Health Reformer (Reformatorul sănătății). Îi arătasem câteva exemplare pe care le adusesem cu mine.
Eu sper și mă rog ca el să poată crede și să îmbrățișeze și sfântul Sabat. Sora Thompson deja crede în el. El este de admirat în felul cum își trăiește viața și, bineînțeles, crede că așa este bine. Dacă aș putea să-l fac să citească acele cărți pe care le-am adus, cum ar fi Istoria Sabatului și altele! Însă el socotește și le numește necredincioase și spune că i se pare că acestea le aduc în față rătăciri, când, dacă ar citi cu atenție învățăturile noastre, eu cred că le-ar primi ca fiind adevărurile Bibliei, văzând frumusețea și temeinicia lor. Nu am nici o îndoială că sora Thompson ar fi bucuroasă să devină de îndată adventistă de ziua a șaptea dacă soțul ei nu s-ar opune cu atâta înverșunare. Înainte de a veni, aveam simțământul că am o lucrare de făcut aici; însă adevărul este prezent în familie și, dacă nu îl pot duce mai departe, se pare că lucrarea mea este făcută sau aproape făcută. Eu nu mă rușinez nicidecum de Hristos și ai Lui, în această generație nelegiuită, și doresc mult să împărtășesc mai degrabă soarta păzitorilor Sabatului și a poporului ales al lui Dumnezeu.
-668-
Am nevoie de cel puțin zece dolari ca să ajung la Greenville. Aceștia, împreună cu puținul pe care l-am câștigat s-ar putea să-mi ajungă. Însă acum aștept să îmi scrieți și să faceți ceea ce credeți că este cel mai bine pentru a-mi trimite banii. La primăvară, cred că aș avea suficient ca să plec și cred că mi-ar plăcea să fac așa. Fie ca Domnul să ne călăuzească și să ne binecuvânteze în orice inițiativă, aceasta este dorința arzătoare a inimii mele. Și fie ca eu să ocup acel loc pe care Domnul mi-l pune deoparte în via Lui morală, îndeplinind cu zel orice datorie, oricât de împovărătoare ar părea, după buna Lui plăcere, aceasta este dorința mea sinceră și rugăciunea inimii mele.
Hannah More”
Primind această scrisoare, ne-am hotărât să-i trimitem suma necesară sorei More cât mai repede posibil. Însă, înainte de a găsi timpul necesar pentru a face aceasta, ne-am decis să mergem la Maine, să ne întoarcem în câteva săptămâni, când să putem trimite după ea înainte de a se încheia sezonul călătoriilor cu vaporul. Și când ne-am hotărât să mai rămânem, ca să lucrăm în Maine, New Hampshire, Vermont și New York, i-am scris unui frate din acest ținut să-i adune pe frații din conducere din împrejurimi, să se sfătuiască cu ei, să trimită după sora More și să-i asigure un loc unde să stea până venim noi. Însă lucrul acesta a fost neglijat, sezonul transportului cu vapoarele s-a încheiat și când ne-am întors, am descoperit că nimeni nu s-a interesat ca sora More să fie ajutată să vină să stea la noi. Ne-am întristat, și la adunarea din Orleans, în cel de-al doilea Sabat după ce am venit acasă, soțul meu a prezentat cazul ei în fața fraților. Un scurt raport în legătură cu cele care s-au spus și făcut în legătură cu sora More a fost dat de soțul meu în Review, la 18 februarie 1868, după cum urmează:
Va continua.