Continuare.
-509-
Efesenilor, el le scrie: “Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. Nu vă îmbătați de vin. Aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efeseni 5, 15-20.)
Dumnezeu este slăvit prin cântări de laudă dintr-o inimă curată, plină de dragoste și devotament față de El. Când se adună la un loc credincioșii adevărați, discuțiile lor nu vor fi despre nedesăvârșirile altora și ei nu vor avea plăcere să murmure sau să se plângă; iubirea, dragostea, legătura desăvârșirii este cea care îi va lega. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele se revarsă în mod natural prin cuvinte pline de afecțiune, împreună simțire și prețuire pentru frații lor. Pacea lui Dumnezeu domnește în inimile lor; vorbele lor nu sunt deșarte, vorbe goale, ușuratice, ci o mângâiere și o îmbărbătare pentru cei ce le ascultă. Dacă creștinii vor asculta de sfaturile date lor de Domnul Hristos și de apostolii inspirați, ei se vor împodobi cu religia Bibliei și se vor scăpa singuri de multe încercări și de multă tulburare, pe care ei le pun pe seama necazurilor ce vin ca urmare a faptului că ei cred adevărul care nu este popular. Aceasta este o greșeală tristă. Foarte multe necazuri au fost create de ei înșiși pentru că s-au depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei cedează în fața lumii, se așează în câmpul de luptă al dușmanului și ispitesc pe diavolul ca să-i ispitească pe ei. Aceia care se conformează strict îndemnurilor și sfaturilor din Cuvântul lui Dumnezeu, căutând, cu rugăciune, să cunoască și să facă voia Lui cea sfântă, nici nu bagă în seamă necazurile mărunte pe care le au zi de zi. Mulțumirea pe care o simt ei și pacea lui Dumnezeu care domnește în ei îi determină ca inima lor să înalțe melodii către Domnul, iar prin cuvintele pe care le rostesc, ei vorbesc despre iubirea și recunoștința pe care o datorează Mântuitorului lor, care i-a iubit atât de mult, încât a murit pentru ca ei să poată avea viață. Nici unul din cei în a căror inimă domnește Mântuitorul nu Îl va dezonora în fața altora prin acorduri ale unor instrumente muzicale care îndepărtează mintea de la Dumnezeu și de la cele cerești spre lucruri ușuratice și nesăbuite.
-510-
Celor tineri li se cere ca, prin tot ceea ce fac, prin cuvânt sau faptă, să facă totul în Numele Domnului Isus, aducând mulțumiri lui Dumnezeu Tatăl prin El. Am văzut că doar puțini dintre creștini înțeleg ce înseamnă să fii creștin, ce înseamnă să fii asemenea lui Hristos. Va trebui ca ei să învețe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu înainte de a-și putea conforma viețile după model. Nu există nici măcar un tânăr din douăzeci care să fi experimentat în propria sa viață acea despărțire de lume pe care Domnul o cere de la toți cei care doresc să devină membri ai familiei Sale, copii ai Regelui ceresc. “De aceea, ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2 Corinteni 6, 17-18.)
Ce făgăduință este făcută aici cu condiția ascultării! Ca să te hotărăști să asculți de adevărurile mărețe ale Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să te desparți de prieteni și rude? Ai curaj, Dumnezeu S-a îngrijit de tine, brațele Lui sunt deschise spre a te primi. Ieși din mijlocul lor și desparte-te de ei, nu te atinge de ce este necurat și El te va primi. El îți promite că îți va fi Tată. Oh, ce legătură este aceasta! Mai înaltă și mai sfântă decât orice legătură pământească. Dacă trebuie să faceți un sacrificiu, dacă trebuie să lăsați tată, mamă, surori, frați, soție și copii de dragul lui Hristos, nu veți rămâne fără prieteni. Dumnezeu vă adoptă în familia Sa; voi deveniți membri ai familiei regale, fii și fiice ai Împăratului care domnește în cerurile cerurilor. Vă puteți dori o poziție mai înaltă decât cea promisă aici? Nu este destul acest lucru? Îngerul a spus: “Ce ar putea face Dumnezeu mai mult pentru fiii oamenilor decât ceea ce a făcut deja? Dacă o astfel de iubire, dacă astfel de făgăduințe mărețe nu sunt apreciate, ce ar putea inventa El, mai măreț, mai bogat și mai nobil? Tot ce poate face Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor a fost făcut deja; și cu toate acestea, inimile fiilor oamenilor s-au împietrit. Mulțimea de binecuvântări cu care Dumnezeu i-a înconjurat sunt socotite de ei ca lucruri obișnuite și uită de Binefăcătorul lor plin de har.”
-511-
Am văzut că Satana este un dușman vigilent, iar scopul său este de a-i conduce pe tineri pe o cale cu totul contrară celei pe care o aprobă Dumnezeu. El știe că nu există nici o altă clasă care să poată face atât de mult bine ca tinerii și tinerele consacrați lui Dumnezeu. Tinerii, dacă fac ceea ce este bine, pot avea o influență puternică. Predicatorii sau laicii înaintați în vârstă nu pot avea nici pe jumătate influența pe care o au tinerii consacrați lui Dumnezeu asupra celorlalți tineri. Ei ar trebui să simtă că au asupra lor responsabilitatea de a-și salva semenii, chiar dacă aceasta se face cu sacrificiul plăcerilor și dorințelor lor firești. Timpul și chiar mijloacele, dacă este nevoie, trebuie să fie consacrate lui Dumnezeu. Toți cei care pretind că sunt credincioși trebuie să simtă pericolul celor ce sunt fără Hristos. Curând, timpul lor de probă se va încheia. Aceia care ar fi putut exercita o influență în vederea mântuirii semenilor lor, dacă ar fi ascultat de sfatul lui Dumnezeu, dar nu și-au făcut această datorie fiind egoiști, indolenți sau pentru că s-au rușinat de crucea lui Hristos, nu numai că își vor pierde sufletele, dar vor avea asupra veșmintelor lor sângele bieților păcătoși. Va trebui să dea socoteală pentru binele pe care ar fi putut să-l facă dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu, însă nu au făcut acest lucru datorită necredincioșiei lor. Aceia care au gustat cu adevărat bucuriile iubirii mântuitoare nu vor avea odihnă, nu vor putea avea odihnă până când celor din preajma lor nu li se va aduce la cunoștință planul mântuirii. Tinerii ar trebui să se întrebe: “Doamne, ce vrei să fac? Cum aș putea onora și proslăvi Numele Tău pe pământ?” Pretutindeni în jurul nostru pier suflete. Astfel stând lucrurile, ce fac tinerii pentru a câștiga suflete pentru Hristos? Cei care merg la școală ar putea fi martori pentru Mântuitorul; însă cine rostește Numele lui Hristos? Cine pledează cu toată seriozitatea pe lângă colegi, pentru a-și lăsa căile păcătoase și a alege calea sfântă?
-512-
Am văzut că aceasta este calea pe care ar trebui să meargă cei tineri; însă ei nu fac acest lucru; este mai plăcut pentru simțurile lor să se unească cu cel păcătos în sport și plăceri. Cei tineri au o sferă largă de utilitate, însă ei nu o văd. Oh, fie ca ei să-și pună la lucru puterile minții, căutând căi de a se apropia de păcătoșii care pier, făcându-le cunoscută calea neprihănirii și, prin rugăciuni și cereri, să câștige măcar un suflet pentru Hristos! Ce întreprindere nobilă! Un suflet care să-L laude pe Dumnezeu de-a lungul veșniciei! Un suflet care să se bucure de fericire și viața veșnică! O nestemată în coroana lor, care să strălucească precum o stea în veci de veci! Însă este posibil ca mai mult de un suflet să fie întors din rătăcire la adevăr, de la păcat la neprihănire. Domnul spune prin profet: “Cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci.” (Daniel 12, 3.) Cei care se înrolează împreună cu Hristos și îngerii în lucrarea de mântuire a sufletelor care pier vor fi mult răsplătiți în Împărăția cerurilor.
Am văzut că multe suflete ar putea fi salvate dacă tinerii ar sta acolo unde ar trebui, devotați față de Dumnezeu și adevăr; însă, de regulă, ei necesită multă preocupare, căci, dacă nu, devin precum lumea. Ei sunt o sursă continuă de neliniște și dureri de inimă. Pe seama lor curg multe lacrimi și pentru ei părinții înalță rugăciuni fierbinți. Cu toate acestea, ei merg înainte, nepăsători de durerea pe care o produc. Ei sădesc spini în pieptul acelora care sunt gata să moară pentru a-i salva și a deveni ceea ce Dumnezeu dorește ca ei să devină prin meritele sângelui lui Hristos.
Tinerii își pun la lucru toată iscusința pentru a face cutare sau cutare operă de artă, însă nu simt că Dumnezeu le cere să-și folosească talentele pentru un scop mai bun, acela de a-și îndeplini datoria și de a căuta să salveze suflete pentru care a murit Hristos. Un suflet astfel salvat are o valoare mai mare decât multe lumi. Aurul și comorile pământești nu suportă comparație cu mântuirea cel puțin a unui suflet.
-513-
Tineri și tinere, am văzut că Dumnezeu are o lucrare pentru voi; luați-vă crucea și urmați-L pe Domnul Hristos, dacă nu, nu sunteți vrednici de El. În timp ce rămâneți într-o indiferență nepăsătoare, cum puteți ști care este voia lui Dumnezeu cu privire la voi și cum vă așteptați să fiți mântuiți, dacă nu faceți voia Domnului ca niște slujitori credincioși? Cei care au viața veșnică vor fi făcut totul bine. Regele slavei va ridica înspre ei mâna dreaptă și le va spune: “Bine, robi buni și credincioși” Cum puteți spune câte suflete ați fi putut salva din ruină dacă, în loc de a vă fi făcut plăcerile, ați fi căutat să vedeți ce lucrare ați fi putut face în via Stăpânului? Pentru câte suflete au fost spre mântuire aceste întâlniri pentru discuții și muzică? Dacă nu puteți arăta spre cel puțin un suflet care a fost salvat, atunci întoarceți-vă, schimbați-vă calea. Începeți să vă rugați pentru suflete; apropiați-vă de Hristos, de coasta Sa sângerândă. Fie ca un spirit blând și smerit să vă împodobească viețile, iar cererile voastre arzătoare, fierbinți, unite, să se înalțe către El pentru înțelepciune, ca să puteți avea succes în salvarea nu numai a sufletului vostru, dar și al altora. Rugați-vă mai mult decât cântați. Nu doriți să aveți mai multă nevoie de rugăciune decât de cântec? Tineri și tinere, Dumnezeu vă cere să lucrați, să lucrați pentru El. Faceți o schimbare totală în viața voastră. Voi puteți face o lucrare pe care cei care lucrează cu cuvântul și cu învățătura nu o pot face. Voi puteți ajunge la o clasă la care pastorul nu poate ajunge.
-514-
Capitolul 87 — Recreația pentru creștini
Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului sunt un popor care lucrează prea mult, fără să-și îngăduie o schimbare a lucrului sau perioade de odihnă. Recreația este necesară pentru cei care sunt angajați în muncă fizică și este mai necesară pentru cei a căror muncă este în principal cu mintea. Nu este necesar pentru mântuirea noastră și nici pentru slava lui Dumnezeu ca mintea să trudească în mod continuu și peste măsură, chiar și asupra subiectelor religioase. Există distracții, cum ar fi dansul, jocurile de cărți, șahul, damele etc., pe care noi nu le putem aproba, deoarece cerul le condamnă. Aceste distracții deschid ușa pentru multe rele. Acestea nu au o influență spre bine, ci una incitantă, generând în unele minți pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc și risipă. Toate jocurile de acest fel trebuie condamnate de creștini și înlocuite cu ceva cu totul nedăunător.
Am văzut că nu trebuie să ne petrecem zilele libere în felul lumii, dar totuși acestea nu trebuie să treacă neluate în seamă, căci i-ar nemulțumi pe copiii noștri. În aceste zile, când există pericolul ca ei, copiii noștri, să fie expuși unor influențe rele și să fie întinați de plăcerile și încântarea lumii, părinții trebuie să se gândească la ceva care să ia locul distracțiilor periculoase. Faceți-i pe copiii voștri să înțeleagă că aveți în vedere binele și fericirea lor.
Mai multe familii care locuiesc într-un oraș sau sat să se adune laolaltă și să lase ocupațiile care i-au împovărat fizic și mintal; să facă o excursie la țară, pe malul unui lac sau într-un crâng frumos, unde peisajul natural este plăcut. Să-și ia cu ei hrană simplă, curată, cele mai bune fructe și cereale și să întindă masa la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Drumul, mișcarea și peisajul vor mări pofta de mâncare și ei se pot bucura de un ospăț pe care chiar regii l-ar putea invidia.
-515-
În asemenea ocazii, părinții și copiii trebuie să se simtă liberi de griji, muncă și tulburare. Părinții trebuie să devină copii cu copiii lor, făcând ca totul să le fie cât se poate de plăcut. Întreaga zi să fie consacrată recreării. Mișcarea în aer liber va fi binefăcătoare pentru sănătatea celor a căror ocupație a fost în interior și sedentară. Toți cei care pot trebuie să simtă acest lucru ca o obligație. Nu se va pierde nimic, ci se va câștiga mult. Ei se pot întoarce la ocupațiile lor însuflețiți de o nouă viață și cu un nou curaj, se vor angaja în lucrul lor cu zel, și în acest fel ei sunt mai bine pregătiți pentru a rezista bolii.
Am văzut că sunt puțini cei care își dau seama cât de obositoare este munca acelora care poartă răspunderea lucrării la birou. Ei sunt ținuți închiși zi după zi și săptămână după săptămână, în timp ce această încordare continuă a puterilor mintale le afectează organismul și le slăbește puterea de viață. Acești frați sunt în pericolul de a fi zdrobiți dintr-o dată. Ei nu sunt nemuritori, iar dacă nu se petrece o schimbare, se vor extenua și vor fi pierduți pentru lucrare.
Frații A., B. și C. sunt daruri prețioase pentru noi. Nu ne putem permite să-i lăsăm să-și ruineze sănătatea printr-o ședere continuă înăuntru și o trudă neîntreruptă. Unde vom putea găsi noi bărbați cu experiența lor ca să le ia locul? Doi dintre acești frați au fost timp de paisprezece ani prinși în lucrarea de la birou, muncind cu seriozitate, cu conștiinciozitate și în mod neegoist pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. De-abia dacă au avut vreo variație în lucrul lor, și aceasta s-a întâmplat dacă au avut friguri sau alte boli. Ei trebuie să beneficieze de o schimbare în mod frecvent și ar trebui să-și consacre adesea o zi întreagă pentru recreație împreună cu familiile lor, care sunt aproape cu totul lipsite de compania lor. Nu este posibil ca toți să-și lase lucrul în același timp; însă ei trebuie să-și rânduiască lucrul în așa fel, încât unul sau doi dintre ei să poată pleca, lăsându-i pe ceilalți în locul lor, iar după aceea și aceștia să se bucure de aceeași înlesnire.
Am văzut că acești frați A., B. și C. ar trebui să socotească o datorie religioasă îngrijirea sănătății și a puterii date lor de Dumnezeu. Domnul nu le cere să devină chiar acum martiri pentru cauza Sa. Ei nu vor obține nici o răsplată pentru că fac acest sacrificiu, deoarece Dumnezeu dorește ca ei să trăiască. Ei pot sluji mult mai bine cauza adevărului prezent trăind decât murind. Dacă vreunul dintre acești frați ar fi învins deodată de boală, nimeni n-ar trebui să socotească aceasta ca o judecată de la Domnul. Aceasta va fi doar urmarea călcării legilor naturale. Ei trebuie să acorde atenție avertizării date ca să nu greșească și să nu sufere greaua pedeapsă.
-516-
Am văzut că acești frați pot contribui mult la cauza lui Dumnezeu, participând, cât de des posibil, la adunări care se țin la distanță de locul lor de muncă. Lucrarea încredințată lor este importantă și ei au nevoie de nervi și un creier sănătos; însă este imposibil ca mințile lor să fie reînsuflețite și întărite așa cum dorește Dumnezeu, atâta vreme cât sunt fără încetare închiși între pereți, la birou. Mi-a fost arătat că va fi de mare folos pentru lucrare dacă acești bărbați, care stau în fruntea lucrării la Battle Creek, i-ar cunoaște pe frații lor de departe, participând la adunările lor. Acest lucru va da fraților de departe încredere în cei ce poartă responsabilitatea lucrării și îi va ușura pe acești frați de împovărarea creierului, familiarizându-i cu progresul lucrării și nevoile cauzei. Acest lucru le va însufleți speranța, le va reînnoi credința și le va spori curajul. Timpul petrecut astfel nu va fi pierdut, ci va fi de cel mai mare folos. Acești frați au calități care îi fac foarte capabili de a se bucura de viața socială. Ei se vor bucura de șederea în casele fraților de departe, pe care îi vor face să beneficieze de prezența lor și vor beneficia și ei de schimburile de gânduri și vederi.
Fac apel în mod deosebit la fratele C. să-și schimbe modul de viață. El nu poate face mișcare așa cum pot face alții de la birou. Ocupația sedentară, în interior, face posibilă o criză bruscă. El nu va putea face mereu ceea ce a făcut până acum. Trebuie să petreacă mai mult timp în aer liber, luându-și timp pentru lucru mai ușor, de un anume fel, sau să facă mișcare fizică pentru recreare. O altfel de închidere între patru pereți pe care și-a impus-o ar zdrobi până și constituția celui mai puternic animal. Este o cruzime, o nelegiuire, un păcat împotriva lui însuși, iar eu îmi ridic glasul și-l avertizez. Frate C., trebuie să-ți petreci mai mult timp în aer liber, călărind sau făcând altfel de mișcare fizică în mod plăcut, căci, dacă nu, vei muri, soția ta va fi văduvă, iar copiii tăi, pe care îi iubești atât de mult, vor fi orfani. Fratele C. are însărcinarea de a-i învăța pe alții cum să prezinte Cuvântul. El poate sluji cauzei lui Dumnezeu și își poate face bine lui însuși dacă se va duce la marile adunări ale păzitorilor Sabatului și își va aduce mărturia pentru edificarea celor care au privilegiul să-l audă. Această schimbare îl va face să iasă mai mult afară din casă în aer liber. Sângele lui curge greoi prin vene datorită lipsei aerului dătător de viață al cerului. El și-a făcut bine partea sa în lucrarea de la birou, însă mai are nevoie de influența electrizantă a aerului curat și a luminii soarelui de afară pentru ca lucrarea lui să fie și mai spirituală și mai însuflețitoare.
-517-
La data de 5 iunie 1863, mi-a fost arătat că soțul meu ar trebui să aibă grijă de puterea și sănătatea sa, pentru că Dumnezeu are încă o mare lucrare pentru noi. Cu ajutorul Lui, am dobândit experiență în această lucrare încă de la începutul ei și de aceea lucrarea noastră este de mare folos cauzei Sale. Am văzut că lucrul continuu și excesiv a extenuat puterile soțului meu, pe care Domnul dorește să și le păstreze; continuând să-și suprasolicite puterile fizice și mintale, așa cum a făcut până acum, el va uza de rezervele pentru viitor și își va epuiza capitalul, căzând înainte de vreme, iar cauza lui Dumnezeu va fi lipsită de lucrul său. Mult timp el a îndeplinit lucrări legate de birou, pe care le-ar putea face și alții, sau s-a angajat în afaceri pe care ar fi trebuit să le evite. Dumnezeu dorește ca amândoi să ne păstrăm puterile ca să le folosim atunci când va fi nevoie, în mod special pentru a face o lucrare pe care alții nu o pot face, lucrare pentru care El ne-a ridicat, ne-a păstrat viețile și ne-a dat o experiență valoroasă; în acest fel, noi putem fi de folos poporului Său.
-518-
Nu am făcut public aceasta, deoarece acest lucru ne-a fost dat special nouă. Dacă noi am fi acordat atenție acestui sfat, soțul meu ar fi scăpat de necazul de pe urma căruia a suferit atât de mult. Lucrarea lui Dumnezeu era urgentă și părea că nu îngăduie nici un moment de odihnă sau îndepărtare. Soțul meu părea silit să muncească încontinuu, istovitor. Îngrijorarea pentru frații posibil de încorporat și, de asemenea, cu privire la revolta din Iowa i-a ținut mintea în continuă încordare, iar puterile fizice au fost cu totul epuizate. În loc de ușurare, poverile apăsau tot mai greu, iar grijile, în loc să se micșoreze, s-au triplat. Însă, cu siguranță că exista o cale de scăpare, căci altfel Dumnezeu nu ne-ar fi dat acel îndemn, pentru ca el să nu cadă sub povară. Am văzut că, dacă Dumnezeu nu l-ar fi susținut în mod special, el ar fi ajuns mult mai devreme la istovirea puterilor sale fizice și mintale.
Când Dumnezeu spune ceva, El știe ce spune; când El avertizează, trebuie să se dea atenție celor spuse. Motivul pentru care acum rostesc public aceste lucruri este pentru că aceeași avertizare care i-a fost dată soțului meu a fost dată și altora care au o muncă de birou. Am văzut că, dacă nu își schimbă modul de lucru, ei vor fi tot așa de predispuși a fi doborâți ca și soțul meu. Eu nu vreau ca și alții să sufere ceea ce a suferit el. Însă lucrul cel mai de temut este faptul că ei vor fi pierduți un timp pentru cauza și lucrarea lui Dumnezeu, într-o vreme când ajutorul și contribuția tuturor este atât de necesară.
Cei de la birou nu pot îndura volumul de griji și trudă pe care le-a dus soțul meu timp de atâția ani. Ei nu au constituția soțului meu, pe care să se bazeze. Ei nu vor putea suporta munca obositoare, neîncetată, pe care a dus-o timp de douăzeci de ani. Eu nu pot suporta gândul ca vreo persoană de la birou să-și sacrifice puterea și sănătatea prin muncă excesivă, astfel ca utilitatea sa să sfârșească prematur și să nu mai fie în stare să lucreze în via Domnului. Nu doar cei care culeg roadele sunt lucrători de bază; toți cei care ajută, săpând mlădițele, udându-le, curățindu-le și înlăturându-le pe cele ofilite, pe cele care atârnă și dirijând cârceii să se încolăcească în jurul mlădițelor de bază, adevăratul suport, sunt lucrători care nu pot să nu fie cruțați.
Va continua.