Continuare.
-429-
Am văzut că noi ne aflăm acum în timpul de cernere. Satana lucrează cu toată puterea lui pentru a smulge sufletele din mâna lui Hristos și a le determina să-L calce în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Îngerul a repetat încet și apăsat aceste cuvinte: “Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfințit și va batjocori pe Duhul harului?” (Evrei 10, 29.) Caracterul se formează. Îngerii lui Dumnezeu cântăresc valoarea morală. Dumnezeu Își încearcă poporul. Aceste cuvinte mi-au fost prezentate de către înger: “Luați seama dar, fraților, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: ‘Astăzi’, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început.” (Evrei 3, 12-14.) Dumnezeu este întristat atunci când cineva din poporul Său, care a cunoscut puterea harului Său, vorbește de îndoielile pe care le are și în acest fel devine un canal pentru Satana, care transmite prin el sugestiile sale altor minți. Sămânța necredinței și a păcatului nu este ușor de dezrădăcinat. Satana o alimentează în fiecare ceas, și aceasta înflorește și devine puternică. Sămânța cea bună, când este semănată, are nevoie să fie hrănită, udată și îngrijită cu atenție; pentru că orice influență otrăvitoare din jur îi stânjenește creșterea și îi produce moartea.
-430-
Eforturile lui Satana sunt acum mai puternice decât oricând înainte, pentru că el știe că timpul pe care îl are pentru a înșela este scurt. Frate Hull, am văzut că tu ți-ai făcut un mare rău, dându-ți în vileag slăbiciunea și vorbind despre îndoielile tale acelora care sunt agenții lui Satana. Ai fost amăgit prin cuvinte plăcute și cuvântări atrăgătoare și te-ai expus singur atacurilor lui Satana în modul cel mai nechibzuit. Cum ai putut să-ți faci un asemenea rău și să aduci ocară asupra cauzei lui Dumnezeu? Te-ai repezit cu nesăbuință pe terenul de luptă al lui Satana și nu este de mirare că mintea ta este atât de stupidă și nesimțitoare. Deja Satana, prin agenții săi, a otrăvit atmosfera pe care o respiri; deja îngerii cei răi au transmis agenților săi de pe pământ ceea ce ai făcut. Și este vorba despre o persoană pe care Dumnezeu a chemat-o să stea între cei vii și cei morți, unul dintre străjerii de pe zidurile Sionului care trebuie să spună poporului ce ceas din noapte este. Tu ai o mare răspundere. Dacă tu mergi în jos, nu mergi singur; pentru că Satana te va folosi drept agent al său pentru a duce suflete spre pieire.
Am văzut că îngerii lui Dumnezeu priveau cu îngrijorare asupra ta. Ei au plecat de lângă tine, te-au părăsit triști, în timp ce Satana și îngerii lui rânjeau cu satisfacție, tresăltând pentru tine. Dacă te-ai fi luptat singur cu îndoielile și nu l-ai fi încurajat pe diavol să te ispitească, vorbind despre necredința ta și plăcându-ți să zăbovești asupra acestui subiect, tu nu i-ai fi atras pe îngerii nelegiuiți într-un asemenea număr în preajma ta. Însă tu ai ales să vorbești despre necredința și întunericul din tine și să zăbovești asupra acestui lucru; și cu cât vorbești mai mult despre aceasta și insiști asupra acestui subiect, cu atât te cufunzi mai mult în întuneric. Tu îndepărtezi de la tine orice rază de lumină cerească; și între tine și aceia care doar ei te-ar putea ajuta, se face o mare prăpastie. Dacă vei continua în felul în care ai început, necazul și nenorocirea sunt în fața ta. Mâna lui Dumnezeu va fi asupra ta într-un fel în care nu îți convine. Mânia lui nu va dormita. Însă acum El te invită. Acum, chiar acum, te cheamă să te întorci la El fără întârziere și te va ierta cu îndurare și îți va vindeca toate rănile tale. Dumnezeu conduce un popor care este deosebit, pe care îl va curăți pentru a corespunde în vederea mutării în Împărăția Sa. Orice lucru firesc trebuie despărțit de comorile deosebite ale lui Dumnezeu, până când acest popor va fi de șapte ori curățit ca și aurul.
-431-
Am văzut că frații A. și B. s-au așezat într-o stare teribilă, slujind scopurilor lui Satana, îngăduind minților lor să hoinărească, de parcă el le-ar fi condus pe canalul necredinței. Cel mai mare păcat al lor a fost acela că au vorbit despre aceste îndoieli amarnice, această necredință cruntă, și i-au condus și pe alții în aceeași direcție întunecoasă.
Poporul lui Dumnezeu va fi cernut, așa cum se cerne grâul în sită, până ce toată pleava este separată de boabele curate de grâu. Noi trebuie să-L luăm pe Domnul Hristos ca exemplu și să imităm umilul model. Tu nu te împaci cu disciplina de care ai nevoie și nici nu dai dovadă de acea tăgăduire de sine pe care Domnul Hristos o cere de la aceia care sunt adevărați moștenitori ai mântuirii. Aceia care se angajează în lucrarea de salvare a sufletelor sunt împreună lucrători cu Hristos. Lucrarea Sa a fost o lucrare de bunăvoință continuă, dezinteresată și de sacrificiu de Sine. Cei pentru care s-a făcut un sacrificiu atât de mare ca să devină părtași ai harului divin trebuie și ei, la rândul lor, să se sacrifice și să dea dovadă de tăgăduire de sine, pentru a contribui la marea lucrare de a aduce și pe alții la cunoștința adevărului. Propriile interese trebuie lăsate deoparte; dorințele egoiste și propriul confort nu trebuie să stea acum în calea lucrării lui Dumnezeu de salvare a sufletelor. Pastorii lui Dumnezeu lucrează în locul lui Hristos; ei sunt ambasadorii Săi. Ei nu trebuie să caute tihnă, confort, plăcere, dorințe sau avantaje proprii. Ei trebuie să sufere pentru Hristos, să fie răstigniți împreună cu El și să se bucure că, în toate sensurile cuvântului, pot cunoaște părtășia suferințelor lui Hristos.
-432-
Am văzut că pastorii care lucrează prin cuvânt și învățătură au o mare lucrare în fața lor; o mare răspundere zace asupra lor. În lucrarea pe care o fac, ei nu se apropie în suficientă măsură de inimi. Lucrarea lor este prea generală și adesea prea împrăștiată, în loc să se concentreze chiar spre aceia pentru care lucrează. Când predică de la amvon, ei doar își încep lucrarea. După aceea, trebuie să trăiască ceea ce au predicat, veghind încontinuu asupra lor înșiși, pentru a nu atrage nici o batjocură asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viața lui Hristos. 1 Corinteni 3, 9: “Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” 2 Corinteni 6, 1: “Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceți așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.” Lucrarea pastorului nu se termină când pleacă de la amvon. El nu trebuie să lase deoparte povara și să-și ocupe mintea cu cititul sau scrisul decât atunci când acest lucru este neapărat necesar. El trebuie să facă în așa fel, încât lucrarea sa publică să fie urmată de eforturi speciale, lucrând personal pentru suflete ori de câte ori se ivește ocazia, discutând la gura sobei, implorând sufletele în Numele lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Lucrarea noastră de aici se va încheia în curând și “fiecare își va lua răsplata după osteneala lui.” (1 Corinteni 3, 8.)
Mi-a fost arătată răsplata sfinților, moștenirea nemuririi. Apoi am văzut cât de mult a suferit poporul lui Dumnezeu pentru adevăr și faptul că ei socotesc cerul, chiar în aceste condiții, suficient de ieftin. Ei socotesc că suferințele de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu slava care trebuie să fie descoperită în ei. Poporul lui Dumnezeu din timpul din urmă va fi încercat. Însă, în curând, va veni ultima lor încercare și apoi vor primi darul vieții veșnice.
Frate Hull, tu ai fost batjocorit pentru cauza adevărului. Ai simțit puterea adevărului și a unei vieți fără sfârșit. Ai avut dovada mărturiei Duhului lui Dumnezeu că I-ai aparținut și ai fost acceptat de El. Am văzut că, dacă te vei încinge din nou cu armura și vei sta la post, împotrivindu-te diavolului și luptând cu bărbăție în luptele Domnului, vei fi biruitor și în curând îți vei lăsa armura deoparte și vei purta cununa biruinței. Oh, nu este oare îndestulătoare această moștenire? Nu a costat aceasta un preț atât de scump, agonia și sângele Fiului lui Dumnezeu? Fac apel la tine, în Numele Domnului, să te trezești. Îndepărtează de la tine amăgirea îngrozitoare pe care Satana a aruncat-o asupra ta. Apucă viața veșnică. Împotrivește-te diavolului. Îngerii cei răi sunt în jurul tău, șoptindu-ți la ureche, dându-ți târcoale cu vise amăgitoare, fiind mulțumiți că tu le dai ascultare. Oh, de dragul lui Hristos și de dragul propriului tău suflet, smulge-te de sub această influență teribilă înainte ca Duhul lui Dumnezeu să nu Se retragă cu totul de la tine.
-433-
În Sabatul din 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și răspândirea adevărului. Predicatorii și membrii au prea puțină credință, prea puțină devoțiune și evlavie adevărată. Poporul îl imită pe predicator și astfel el are o foarte mare influență asupra lor. Frate Hull, Dumnezeu dorește ca tu să te apropii mai mult de El, astfel să poți apuca tăria Lui și, printr-o credință vie, să poți proclama mântuirea Sa, devenind un bărbat puternic. Dacă ai fi un bărbat consacrat, evlavios, atât la amvon, cât și în afara acestuia, o puternică influență ar însoți atunci predicarea ta. Tu nu îți cercetezi cu atenție propria ta inimă. Ai studiat multe lucrări pentru a avea cuvântări meticuloase, complete, plăcute; însă ai neglijat cel mai mare și cel mai necesar studiu: cercetarea de sine. O cunoaștere deplină a propriei tale persoane, cu meditație și rugăciune, ai lăsat-o printre lucrurile secundare. Succesul tău ca pastor depinde de felul în care îți păstrezi propria ta inimă. Vei primi mai multă tărie dacă vei petrece o oră în fiecare zi în meditație și întristare a inimii pentru greșelile pe care le faci și pentru păcate, implorând iertarea plină de îndurare a lui Dumnezeu și asigurarea iertării păcatelor, decât dacă ai petrece mai multe ore și zile studiind cei mai capabili autori și te-ai familiariza cu obiecțiile care sunt aduse credinței noastre și cu cele mai puternice dovezi în favoarea ei.
-434-
Motivul pentru care predicatorii noștri realizează atât de puțin este că ei nu umblă cu Dumnezeu. Pentru majoritatea dintre ei, El înseamnă o zi de călătorie. Cu cât vei veghea mai îndeaproape asupra propriei tale inimi, cu atât mai mult vei fi tu însuți vegheat și ocrotit, pentru ca, prin cuvintele și faptele tale, să nu dezonorezi adevărul, să nu dai ocazie limbii calomniatoare să o ia pe urma ta și a adevărului și astfel să faci ca sufletele să fie pierdute datorită faptului că tu ai neglijat cercetarea de sine, examinarea inimii și evlavia adevărată. Comportamentul sfânt al pastorului lui Hristos trebuie să fie o mustrare pentru creștinii cu o viețuire deșartă, de formă. Razele adevărului și sfințeniei ce strălucesc din cuvintele voastre serioase, cerești, vor convinge pe alții și îi vor conduce la adevăr, iar cei din jurul vostru vor fi siliți să spună că Dumnezeu este cu acest om, cu adevărat. Neatenția și slăbiciunea așa-zișilor pastori ai lui Hristos îi fac să aibă atât de puțină influență. Există mulți creștini cu numele, dar numai puțini oameni ai rugăciunii. Dacă predicatorii noștri ar fi bărbați care se roagă mai mult în cămăruță, care să pună în practică în familiile lor ceea ce predică și care să-și conducă familiile cu demnitate și seriozitate, lumina lor ar străluci cu adevărat pentru cei din jur.
Frate Hull, mi-a fost arătat că, dacă te-ai consacra lui Dumnezeu, dacă ai avea părtășie cu El, dacă ai medita mult și ai veghea asupra slăbiciunilor tale, dacă te-ai căi și pocăi înaintea Domnului în cea mai adâncă umilință din cauza acestora, bizuindu-te pe El pentru tărie, tu te-ai angaja în cea mai bună lucrare în care te-ai implicat vreodată; pentru că astfel ai bea dintr-un izvor de apă vie și ai putea da și altora de băut din aceeași apă care te-a reînsuflețit și te-a întărit și pe tine.
Stimate frate, dacă nu se va face o schimbare în caracterul tău creștin, vei pierde viața veșnică; pentru că vrăjmașul nostru, care este foarte ocupat, îți va prinde picioarele în cursa lui, iar dacă nu ești aproape de Domnul Hristos, vei cădea în plasa lui. Te simți tulburat și neliniștit și studiul este viața ta; însă uneori tu greșești subiectul. Când ar trebui să-ți studiezi propria ta inimă, tu citești cărți. Când ar trebui să te apropii, prin credință, tot mai mult de Hristos, tu studiezi cărți. Am văzut că tot studiul tău este inutil dacă nu te cercetezi cu credincioșie pe tine însuți. Tu nu te cunoști pe tine însuți și mintea ta zăbovește doar puțin asupra lui Dumnezeu. Tu ești încrezător în tine și treci cu vederea faptul că eul trebuie să moară dacă vrei să fii un bun pastor pentru Hristos. În afara amvonului îți lipsește sobrietatea și seriozitatea. Aceste lucruri contracarează lucrarea ta de la amvon.
-435-
Încă, de când mi-a fost prezentat cazul tău în viziune, am văzut că îți lipsește ceva. Mintea ta nu este nobilă. Stai la amvon și mânuiești cele mai sfinte, sacre și înălțătoare adevăruri într-o manieră destoinică; însă, când tratezi unele dintre cele mai solemne subiecte, adesea aduci în atenție ceva comic pentru a produce zâmbete, și acest lucru distruge în mod frecvent puterea care însoțește întreaga ta cuvântare. Tu mânuiești adevăruri solemne cu ușurință, însă nu le trăiești, și acesta este motivul pentru care lipsește aprobarea cerească. Mulți dintre cei pentru ale căror urechi ai fost pe plac vor vorbi despre cuvântarea iscusită, despre capabilul predicator, însă ei nu vor fi mai mult însuflețiți de necesitatea ascultării de adevăr decât înainte de a-l auzi. Ei merg înainte, călcând mai departe Legea lui Dumnezeu. Pastorul este cel care le-a plăcut lor, nu adevărul pe care acesta l-a rostit. Tu rămâi la o distanță atât de mare de Dumnezeu, încât adevărul nu-și poate face lucrarea. Tu trebuie să trăiești religia în cămin, și acest lucru îți va înălța familia și soția. Când ești acasă, tu dai restricțiile la o parte și te porți ca un copil, fără să ai asupra ta povara adevărului și a lucrării. Tu nu poți fi socotit un exemplu.
Singura ta scăpare este să te cercetezi pe tine însuți, lipsurile și slăbiciunile tale. Nu înceta să veghezi asupra ta însuți. Veghează mai îndeaproape asupra ta când ești în familie. Veghează asupra ta când pleci de acasă. Tu îți neglijezi datoriile din cămăruță, îți scoți armura și dai pe față un spirit de nesăbuință, care alungă îngerii din preajma ta și a familiei tale. Nu neglija să-ți cercetezi propria inimă acasă. Nu îți revărsa toate sentimentele numai asupra familiei. Păstrează-ți cele mai bune simțăminte ale inimii pentru a le devota lui Isus, care te-a răscumpărat cu sângele Său. Când ești acasă, echipează-te tot timpul pentru slujirea Învățătorului atunci când vei pleca de acasă. Dacă faci acest lucru, vei avea asupra ta armura în orice moment. Dorința cea mai înaltă a sufletului tău va fi să dai slavă lui Dumnezeu, să faci voia Lui pe pământ și te vei încrede astfel cu bucurie în El. Nu vei mai fi atât de tulburat, ci vei avea un subiect continuu pentru meditație, consacrare și sfințire. Am fost îndreptată către 1 Corinteni 9, 27: “Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Ai o lucrare de făcut, aceea de a te înțelege pe tine însuți. Nu te lăsa lingușit de remarcile pe care le fac unii frați neînțelepți și fără minte cu privire la eforturile tale. Dacă îți laudă predicile, acest lucru să nu te încânte. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu însoțește lucrul tău, atunci roadele se vor vedea. Atunci predicarea ta nu doar va fi pe plac, ci va și strânge suflete.
-436-
Frate Hull, trebuie să te aperi în toate privințele. Am văzut că orice lucru care face ca inima să fie împărțită, sau îndepărtează din inimă dragostea supremă pentru Dumnezeu, sau împiedică încrederea totală și fără margini în El îți supune caracterul și ia forma unui idol. Am fost îndreptată către cea dintâi și cea mai mare poruncă: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” (Matei 22, 37.) Nu este îngăduit ca sentimentele tale să se îndrepte într-altă parte decât spre Dumnezeu. Nimic nu trebuie să se interpună în calea iubirii noastre supreme sau a plăcerii pe care trebuie să o avem pentru El. Voința, dorințele, planurile și plăcerile tale trebuie să fie supuse. Tu ai ceva de învățat — să-L înalți pe Domnul Dumnezeu în inima ta, în vorbirea ta, în toate faptele tale; atunci Domnul Isus te poate învăța, te poate ajuta, iar când îți vei arunca năvodul în partea dreaptă a corăbiei, îl vei scoate la țărm plin cu pești. Însă, fără ajutorul lui Hristos la aruncarea năvodului, s-ar putea să trudești săptămâni, luni și ani fără să vezi prea multe roade.
-437-
Am văzut că tu te simți ispitit să simți că frații tăi te măsoară, că vor să pună prea multe restricții asupra ta. Însă ei nu vor decât ca tu să trăiești conform cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, iar îngerii veghează asupra ta cu cea mai mare grijă. Tu trebuie să-ți conformezi viața după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să poți fi binecuvântat și întărit în El, căci altfel vei cădea pe cale în timp ce predici altora și tu însuți vei fi lepădat. Însă tu poți fi biruitor și poți obține viața veșnică. Tu te smulgi din cursa lui Satana, însă el pregătește alte curse pentru tine. Dumnezeu te va ajuta și te va întări dacă Îl vei căuta cu stăruință. Însă cercetează-te cu atenție. Pune în cumpănă fiecare motiv al inimii; ținta ta să nu fie aceea de a ține cuvântări strălucitoare în care să-l înalți pe Moses Hull, ci să cauți să-L înalți pe Hristos. Simplifică adevărul în fața ascultătorilor tăi în așa fel, încât chiar oamenii cei mai simpli să-l înțeleagă. Fă ca predicile tale să fie simple, pătrunzătoare și solemne. Adu-i pe oameni în fața unei decizii. Fă-i să simtă forța vitală a adevărului. Dacă cineva îți spune vreun cuvânt pentru a te linguși, mustră-l tăios. Spune unor asemenea persoane că Satana te-a tulburat un timp cu așa ceva și că ei nu trebuie să-i mai dea ajutor în lucrarea lui.
Când te afli printre surori, fii rezervat. Nu contează dacă ele gândesc despre tine că ești nepoliticos. Dacă surorile, căsătorite sau necăsătorite, sunt prea familiare, respinge-le. Fii hotărât, neclintit, pentru ca ele să înțeleagă pentru totdeauna că tu nu încurajezi asemenea slăbiciuni. Când te afli în fața tinerilor, fii întotdeauna serios, solemn. Am văzut că dacă tu și fratele Loughborough faceți din Dumnezeu tăria voastră, prin voi va fi îndeplinită o lucrare pentru umilul Său popor, căci doi pot alcătui o oștire. Apropiați-vă mai mult unul de altul, rugați-vă împreună și fiecare separat, simțiți-vă liber unul față de celălalt. Fratele Hull trebuie să se încreadă în judecata fratelui Loughborough și să asculte de sfatul și povața lui.
-438-
Capitolul 80 — Pastori neconsacrați
Pastorii care predică întreita solie îngerească trebuie să lucreze, având simțământul că Dumnezeu a pus asupra lor povara lucrării. Pastorii noștri nu vor duce lipsă dacă vor fi economi. Dacă duc lipsă, atunci, în orice poziție ar fi așezați, ei tot ar duce lipsă. Dați-le ocaziile cele mai favorabile și vor cheltui tot ce vor primi. Așa a fost în cazul fratelui Hull. Unii ca aceștia au nevoie de un fond aproape inepuizabil, din care să tot ia pentru a fi mulțumiți.
Aceia care nu știu să se administreze înțelept în lucrurile vremelnice, în general, nu știu nici în lucrurile spirituale. Ei nu pot zidi biserica. Poate că au daruri naturale sau sunt vorbitori iscusiți, însă le lipsește valoarea morală. S-ar putea să atragă mulțimi mari de oameni și să stârnească impresii considerabile; însă, dacă vei căuta roadele, vei găsi foarte puține sau poate chiar deloc. Asemenea bărbați sunt adesea pe deasupra lucrării și își pierd dragostea pentru simplitatea Evangheliei. Ei nu sunt satisfăcuți de adevărurile pe care le predică. Așa a fost cazul fratelui Hull. El a dus lipsă de acel har care întemeiază sufletul în adevăr și înnobilează caracterul unui bărbat. Este un lucru bun ca inima să fie întemeiată în har. Aceasta constituie temelia credinței noastre.
În locurile pe unde a ținut cuvântări fratele Hull, oamenii au fost mulțumiți cu spiritul lui lejer și cu stilul lui deosebit de a predica, însă doar foarte puțini au îmbrățișat adevărul în urma strădaniilor lui; și chiar dintre aceștia, o bună parte au renunțat curând la credință. Mulți au fost dezamăgiți că roadele eforturilor lui sunt atât de puține. Mi-a fost arătat motivul. Lipseau umilința, simplitatea, curăția și sfințenia vieții. El a crezut că lucrul său iscusit este inegalabil și că lucrarea aproape n-ar exista dacă nu ar fi contribuția lui; însă, dacă ar fi cunoscut greutățile pe care le au lucrătorii autentici, care au încercat să-l ajute și care au suferit din cauza lui, nu ar mai avea o părere atât de înaltă despre strădaniile sale. Modul lui de a lucra a fost o continuă povară pentru lucrare, aceasta prosperând mai degrabă fără contribuția sa. Dorința fraților de a-l salva de la cădere i-a determinat să facă prea mult pentru el în privința mijloacelor de susținere. Ei au fost mulțumiți cu talentul lui de predicator, iar unii au fost atât de nechibzuiți, încât l-au lăudat peste măsură, arătându-și preferința hotărâtă pentru el, mai presus de alți frați predicatori care ar fi contribuit mai mult la înaintarea adevărului pretutindeni. Acest lucru i-a făcut rău. El nu a fost suficient de umil și nu a avut suficient din harul lui Dumnezeu pentru a se putea împotrivi lingușirii fraților săi. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe acești frați să-și dea seama de greșeala lor și niciodată să nu-i mai facă rău vreunui frate pastor tânăr, lingușindu-l.
Va continua.