Ioan 17, 17.19: “Sfințește-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.”“Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.”
1 Petru 1, 22: “Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul, să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.”
2 Corinteni 7, 1: “Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frică de Dumnezeu.”
Filipeni 2, 12-15: “Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume.”
Ioan 15, 3: “Acum voi sunteți curați, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.”
Efeseni 5, 25-27: “Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.”
Aceasta este sfințirea Bibliei. Nu este doar ceva ce se vede pe dinafară, o lucrare exterioară. Este sfințirea care se primește prin canalul adevărului. Este adevărul primit în inimă și pus în practică în viață.
Domnul Isus, ca om, a fost desăvârșit, și cu toate acestea, a crescut în har. Luca 2, 52: “Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.” Chiar cel mai desăvârșit creștin poate crește continuu în cunoașterea dragostei lui Dumnezeu.
-340-
2 Petru 3, 14.18: “De aceea, prea iubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace … ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei. Amin.”
Sfințirea nu este o lucrare de o clipă, de o oră sau de o zi. Este o continuă creștere în har. Noi nu știm astăzi cât de aprigă va fi lupta mâine. Satana trăiește și este activ și în fiecare zi noi trebuie să strigăm cu stăruință după ajutor la Dumnezeu și după tărie pentru a putea să ne împotrivim lui. Atâta timp cât stăpânește Satana, trebuie să ne supunem eul. Avem de întâmpinat obstacole și nu există loc pentru zăbavă și punct în care să putem veni și să spunem că am ajuns la țintă.
Filipeni 3, 12: “Nu că am și câștigat premiul sau am ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.”
Viața creștinului este un continuu marș înainte. Domnul Isus Își curățește și rafinează poporul; iar atunci când chipul Său este pe deplin reflectat în copiii Săi, aceștia sunt desăvârșiți și sfinți, pregătiți pentru mutarea de pe acest pământ. Creștinul are o mare lucrare de făcut. Noi suntem avertizați să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, să ne desăvârșim sfințirea în temere de Dumnezeu. Vedem în ce constă marea noastră lucrare. Fiecare mlădiță din vie trebuie să-și extragă seva de viață și tăria din viță pentru a putea aduce roadă.
-341-
Capitolul 66 — Puterea lui Satana
Omul căzut în păcat este robul de drept al lui Satana. Misiunea Domnului Hristos a fost aceea de a-l elibera de sub puterea marelui său vrăjmaș. Omul este înclinat în mod natural să urmeze îndemnurile lui Satana și el nu se poate împotrivi cu succes unui vrăjmaș atât de grozav, dacă Domnul Hristos, marele Cuceritor, nu locuiește în el și nu îi călăuzește dorințele și nu îi dă putere. Numai Dumnezeu poate limita puterea lui Satana. El umblă încoace și încolo pe pământ, în sus și în jos. Lui nu îi scapă din vedere nici un moment, temându-se că pierde vreo ocazie de a distruge sufletele. Este important ca poporul lui Dumnezeu să înțeleagă acest lucru, pentru a putea scăpa din cursele lui. Satana își pregătește înșelăciunile, astfel ca, în ultima lui campanie împotriva poporului lui Dumnezeu, ei să nu poată înțelege cine este el. 2 Corinteni 11, 14: “Și nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” În timp ce unele suflete înșelate susțin că el nu există, el le ține în robie și lucrează prin acestea într-o mare măsură. Satana știe mai bine decât poporul lui Dumnezeu puterea pe care ei o pot avea asupra lui atunci când puterea lor este în Hristos. Când ei imploră în umilință ajutorul Celui Atotputernic, cel mai slab credincios al adevărului, dar care se bizuie cu totul pe Hristos, poate respinge cu succes pe Satana și toată oștirea lui. El este prea viclean pentru a veni în mod deschis, lămurit, cu ispitirile sale, căci atunci energiile adormite ale creștinului s-ar trezi și el s-ar bizui pe puterea atotputernicului Eliberator. Însă el se strecoară pe furiș și lucrează deghizat prin copiii neascultării, care pretind că sunt evlavioși.
Satana își va folosi toată puterea pentru a hărțui, a ispiti și a călăuzi pe o cale greșită pe poporul lui Dumnezeu. Cel care a îndrăznit să vină la Domnul nostru, să-L ispitească și să-l înțepe cu ironiile lui, care a avut puterea să-L ia pe brațele lui și să-L ducă pe streașina templului și apoi pe un munte foarte înalt, își va exercita puterea într-o mare măsură împotriva generației prezente, care este inferioară în înțelepciune Domnului și care este aproape cu totul neștiutoare în privința vicleniei și puterii lui Satana. El va afecta într-un mod neașteptat corpurile acelora care sunt în mod natural înclinați să-i îndeplinească poruncile. Satana tresaltă atunci când este considerat că există doar în închipuire. Când este tratat cu ușurință, când este reprezentat prin vreo ilustrație copilărească sau prin vreun animal, acest lucru îi convine foarte mult. Se crede despre el că este atât de primitiv, încât mințile oamenilor sunt aproape cu totul nepregătite pentru planurile lui concepute cu dibăcie, care-i reușesc aproape întotdeauna. Dacă puterea și viclenia lui ar fi înțelese, mulți ar fi pregătiți să i se împotrivească.
-342-
Toți ar trebui să înțeleagă că Satana a fost odată un înger înălțat. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie aruncat din cer, însă nu i-a distrus puterile, făcând din el o fiară. Încă de la căderea sa, el și-a îndreptat puterea cea mare împotriva guvernării din cer. Și-a perfecționat viclenia și a învățat cum să vină la copiii oamenilor cu ispitirile sale în modul cel mai sigur.
Satana a inventat basme cu care înșeală. El a început să lupte în ceruri împotriva temeliei guvernării lui Dumnezeu și de la căderea lui și-a continuat răzvrătirea împotriva Legii lui Dumnezeu și i-a determinat pe cei ce pretind că sunt creștini să calce în picioare porunca a patra, care Îl scoate în evidență pe Dumnezeul Cel viu. El a dat la o parte Sabatul Decalogului și l-a înlocuit cu una dintre zilele de lucru ale săptămânii.
Marea minciună de la început, pe care el i-a spus-o Evei în Eden: “Hotărât, că nu veți muri”, a fost prima predică rostită vreodată cu privire la nemurirea sufletului. Acea predică a fost încununată de succes și au urmat rezultate teribile. El a făcut ca mințile oamenilor să primească această doctrină ca fiind adevărul, iar pastorii o predică, o cântă și se roagă pentru ea.
Inexistența diavolului ca persoană și judecata de după venirea lui Hristos au devenit repede basme populare. Scriptura declară în mod clar că destinul fiecărei persoane este fixat pentru totdeauna la venirea Domnului. Apocalipsa 22, 11.12: “Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe; cine este fără prihană, să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe. Iată, Eu vin curând; și răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui.”
-343-
Satana a tras foloase de pe urma acestor basme, ascunzându-se înapoia lor. El vine la bieții muritori amăgiți, prin spiritismul modern ia în stăpânire mințile firești, iar dacă este primit, separă familii, produce gelozie și ură și dezlănțuie cele mai josnice înclinații. Lumea cunoaște încă foarte puțin în legătură cu influența distrugătoare a spiritismului. Cortina a fost dată la o parte și mi-a fost prezentată în mare parte înspăimântătoarea lui lucrare. Mi-au fost arătați câțiva care avuseseră o experiență cu spiritismul și, de când au renunțat la el, se înfioară când se gândesc cât de aproape au fost de nimicirea totală. Ei și-au pierdut controlul asupra lor înșiși, iar Satana i-a făcut să fie ceea ce ei detestau. Însă, chiar și atunci, ei nu aveau decât o vagă idee cu privire la ce este spiritismul. Slujitori inspirați de Satana pot masca cu elocvență acest monstru hidos, făcându-l să apară atrăgător pentru mulți. Însă toate acestea provin atât de direct de la maiestatea lui satanică, încât pretinde dreptul de stăpânire asupra celor care au de-a face cu el, deoarece ei s-au aventurat pe terenul interzis și au pierdut protecția Creatorului lor.
Unele biete suflete au fost fascinate de cuvintele elocvente ale învățătorilor spiritismului și au cedat influenței lui, descoperindu-i după aceea caracterul mortal; ar fi vrut apoi să renunțe la el, să fugă de el, dar nu au reușit. Satana îi ține cu puterea lui și nu vrea să-i lase să scape. El știe că sunt cu siguranță ai lui în timp ce îi are în stăpânire; însă, dacă ei se eliberează o dată de sub puterea lui, el nu-i va mai determina niciodată să creadă în spiritism și să se așeze atât de direct sub controlul lui. Singura cale pentru aceste biete suflete prin care îl pot birui pe Satana este de a discerne între adevărul curat al Bibliei și basme. În momentul în care recunosc cerințele adevărului, se așează în poziția în care pot fi ajutați. Ar trebui să-i implore pe cei care au avut o experiență religioasă și care au credință în făgăduințele lui Dumnezeu să mijlocească pe lângă puternicul Eliberator în favoarea lor. Va fi o luptă strânsă. Satana îi va înzestra cu puteri noi pe îngerii săi cei răi care au avut în stăpânire aceste persoane; însă, dacă sfinții lui Dumnezeu se roagă și postesc, rugăciunile lor vor triumfa. Domnul Isus îi va trimite pe îngerii Săi cei sfinți cu însărcinarea de a se împotrivi lui Satana și el va fi alungat înapoi, iar puterea lui va fi sfărâmată de cei aflați în necaz. Marcu 9, 29: Acest soi de draci, le-a zis El, “nu poate ieși decât prin rugăciune și post.”
-344-
Pastorii populari nu se pot împotrivi spiritismului. Ei nu au nimic prin care să-și apere turmele de influența lui veninoasă. În mare parte, urmările spiritismului vor fi puse asupra pastorilor acestui veac, pentru că ei au călcat adevărul în picioare, preferând basme în locul acestuia. Ei repetă mereu de la amvon predica pe care i-a ținut-o Satana Evei despre nemurirea sufletului: “Hotărât că nu veți muri”; iar oamenii o primesc ca fiind adevărul curat. Aceasta este temelia spiritismului. Cuvântul lui Dumnezeu nu învață nicăieri că sufletul omului este nemuritor. Nemurirea este un atribut ce aparține doar lui Dumnezeu. 1 Timotei 6, 16: “Singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, și nu-L poate vedea și care are cinstea și puterea veșnică. Amin.”
Cuvântul lui Dumnezeu, înțeles și aplicat corect, este un scut împotriva spiritismului. Învățătura despre iadul care arde veșnic, predicată de la amvoane în fața poporului, constituie o nedreptate față de caracterul plin de iubire al lui Dumnezeu. Aceasta Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cel mai mare tiran al Universului. Răspândirea acestei doctrine a îndreptat mii de oameni spre universalism, necredincioșie și ateism. Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Este o înlănțuire dreaptă a adevărului și se va dovedi o ancoră pentru cei ce doresc să îl primească, chiar dacă va trebui să sacrifice poveștile pe care le-au îndrăgit înainte. Acesta îi va scăpa de teribilele dezamăgiri ale acestor vremuri primejdioase. Satana a dirijat mințile pastorilor din diferite biserici să se lipească cu îndârjire de învățăturile lor greșite, pe care le susțin pentru popularitate, așa cum i-a condus pe evrei în orbirea lor să se lipească de jertfele lor și să-L răstignească pe Domnul Hristos. Respingerea luminii și adevărului îi face pe oameni robi, pradă înșelăciunilor lui Satana. Cu cât este mai mare lumina pe care ei o resping, cu atât mai mare va fi puterea înșelăciunii și a întunericului care va veni asupra lor.
-345-
Mi-a fost arătat că adevăratul popor al lui Dumnezeu este sarea pământului și lumina lumii. Dumnezeu cere din partea lor o continuă înaintare în cunoașterea adevărului și pe calea sfințirii. Atunci ei vor putea pricepe când se strecoară Satana și, prin puterea Domnului Isus, i se vor putea împotrivi. Satana își va chema în ajutor legiuni din îngerii săi pentru a se opune înaintării fie și a unui singur suflet și, dacă este posibil, îl va smulge din mâna Domnului Hristos.
Am văzut îngeri răi luptându-se pentru suflete, iar îngerii lui Dumnezeu împotrivindu-li-se. Lupta este teribilă. Îngerii cei răi otrăveau atmosfera cu influența lor și dădeau buzna asupra acestor suflete pentru a le zăpăci simțurile. Îngerii cei sfinți urmăreau cu neliniște și așteptau să dea înapoi oștirea lui Satana. Însă îngerii cei buni nu au menirea de a stăpâni mințile oamenilor împotriva voinței lor. Dacă ei cedează în fața vrăjmașului și nu fac nici un efort pentru a i se împotrivi, atunci îngerii lui Dumnezeu nu pot face mai mult decât să țină în frâu oștirea lui Satana, pentru ca aceasta să nu distrugă până ce nu va fi dată în continuare lumină acelora care sunt în primejdie, determinându-i să se trezească și să privească spre cer pentru ajutor. Domnul Isus nu-i va însărcina pe îngerii cei sfinți să-i elibereze pe aceia care nu fac nici un efort pentru a se ajuta ei înșiși.
Dacă Satana vede că este în pericol de a pierde un suflet, el se va strădui să facă tot ce poate pentru a-l păstra. Iar când omul se trezește și vede în ce pericol se află și, cu chin și ardoare, privește spre Domnul Isus pentru ajutor, Satana se teme că va pierde un captiv și cere întăriri din partea îngerilor săi, ca să-l împresoare pe acel biet suflet și să formeze un zid de întuneric împrejurul lui, astfel ca lumina cerului să nu poată ajunge la el. Însă, dacă cel aflat în pericol perseverează și în starea lui de neajutorare se aruncă în meritele sângelui Domnului Hristos, Mântuitorul nostru ascultă cea mai arzătoare rugăciune a credinței și trimite în ajutor îngeri care excelează în putere pentru a-l elibera. Satana nu poate suporta să vadă că se face apel la rivalul lui cel puternic, pentru că se teme și tremură în fața puterii și maiestății Sale. Întreaga oștire a lui Satana tremură la auzirea glasului rugăciunii arzătoare. El continuă să cheme legiuni de îngeri răi pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Iar când îngeri atotputernici, îmbrăcați în armura cerului, vin în ajutorul sufletului istovit și urmărit, Satana și oștirea lui se dau înapoi, bine știind că bătălia lor este pierdută. Supușii de bună-voie ai lui Satana sunt credincioși, activi și uniți în același obiectiv. Și, deși ei se urăsc și se războiesc unul cu altul, cu toate acestea ei caută să folosească orice ocazie pentru a-și aduce la îndeplinire interesul lor comun. Însă marele Comandant din cer și de pe pământ a îngrădit puterea lui Satana.
-346-
Experiența mea a fost unică și, timp de ani de zile, am suferit multe chinuri sufletești. Starea poporului lui Dumnezeu și legătura mea cu lucrarea lui Dumnezeu mi-au produs atâta tristețe și descurajare, că nu pot fi exprimate. Timp de ani de zile am socotit mormântul ca un loc dulce de odihnă. În ultima mea viziune, l-am întrebat pe îngerul meu însoțitor de ce am fost lăsată să sufăr atâta neliniște sufletească și de ce am fost atât de adesea aruncată pe câmpul de luptă al lui Satana. M-am rugat stăruitor ca, dacă trebuie să fiu atât de strâns legată de cauza adevărului, să fiu eliberată de aceste chinuri cumplite. Îngerii lui Dumnezeu au putere și tărie și am implorat să fiu apărată.
Atunci mi-a fost prezentată viața mea din trecut și mi-a fost arătat că Satana a căutat pe diferite căi să distrugă utilitatea noastră; că de multe ori și-a făcut planuri să ne îndepărteze din lucrarea lui Dumnezeu; el venise pe diferite căi și prin diferiți agenți pentru a-și îndeplini scopurile, însă, prin mijlocirea îngerilor sfinți, fusese înfrânt. Am văzut că, în călătoriile noastre, își așezase din loc în loc îngerii cei răi pentru a produce accidente prin care să ne distrugă viețile; însă îngerii cei buni erau trimiși în acel loc, pentru a ne scăpa. Mai multe accidente ne puseseră, pe mine și, pe soțul meu, în primejdie mare și felul în care am fost ocrotiți a fost minunat. Am văzut că noi fuseserăm ținta specială a atacurilor lui Satana, datorită interesului și legăturii noastre cu lucrarea lui Dumnezeu. Când am văzut grija cea mare pe care o are Dumnezeu în fiecare moment pentru cei care Îl iubesc și se tem de El, am fost inspirată cu credință și încredere în Dumnezeu și m-am simțit mustrată pentru lipsa mea de credință.
-347-
Capitolul 67 — Cele două cununi
În viziunea care mi-a fost dată pe 25 octombrie 1861, mi-a fost arătat acest pământ, întunecat și mohorât. Îngerul mi-a spus: “Privește cu atenție!” Atunci mi-au fost arătați oamenii de pe pământ. Unii erau înconjurați de îngerii lui Dumnezeu, alții se găseau în întuneric total, înconjurați de îngerii cei răi. Am văzut un braț întins dinspre cer spre pământ, ce ținea un sceptru de aur. În capătul sceptrului se afla o coroană presărată cu diamante. Fiecare diamant răspândea o lumină strălucitoare, clară și frumoasă.
Pe această coroană erau înscrise aceste cuvinte: “Toți cei ce mă dobândesc sunt fericiți și vor avea viața veșnică.” Mai jos de această coroană se afla un alt sceptru, și pe acesta aflându-se o coroană, în centrul căreia se aflau de asemenea nestemate, aur și argint, ce reflectau ceva lumină. Inscripția de pe coroană era: “Comoară pământească. Bogățiile sunt putere. Toți cei ce mă câștigă au onoare și renume.” Am văzut o mulțime dând năvală să obțină această coroană. Erau gălăgioși. Unii, în goana lor, parcă erau ieșiți din minți. Se împingeau unul pe altul, dându-i înapoi pe cei mai slabi decât ei și călcându-i în picioare pe cei care, în graba lor, căzuseră. Mulți au apucat cu nerăbdare bogățiile din coroană, ținându-le bine. Capetele unora dintre aceștia erau albe ca argintul, iar fețele lor erau brăzdate de griji și neliniște. Nu le păsa de propriile lor rude, os din oasele lor și carne din carnea lor; ci, atunci când fețe rugătoare se îndreptau spre ei, își țineau comorile și mai strâns, de teamă ca nu cumva, într-un moment de neatenție, să piardă vreun pic din acestea sau să fie influențați să le împartă cu cineva. Ochii lor nesătui se repezeau adesea la coroanele lor pământești și tot socoteau și resocoteau comorile din acestea. În acea mulțime au apărut chipuri de oameni în nevoie sau nenorociți, care priveau tânjind la comorile de acolo, dar erau dați la o parte, deoarece cel mai puternic îl învingea pe cel mai slab. Totuși, nu puteau renunța și împreună cu o mulțime de nenorociți, bolnavi, bătrâni au căutat să ajungă la coroana pământească. Unii au murit încercând să ajungă la ea. Alții au căzut chiar când erau pe punctul de a o apuca. Unii au căzut când au ajuns la ea. Trupuri moarte acopereau pământul, însă mulțimea se grăbea mereu, călcând în picioare peste semenii lor, căzuți sau morți. Fiecare din cei ce ajungea la acea coroană deținea o parte din ea și era aplaudat cu putere de un grup interesat aflat în jurul ei.
-348-
Un mare număr de îngeri răi erau foarte ocupați. Satana se afla în mijlocul lor și toți priveau cu cea mai mare satisfacție la grupa care lupta pentru coroană. Se părea că el a pus un farmec anume asupra acelora care o căutau atât de nerăbdători. Mulți dintre cei care căutau această coroană pretindeau că sunt creștini. Unii dintre ei păreau că au puțină lumină. Ei priveau cu jind la coroana cerească și erau adesea fermecați de frumusețea ei, însă nu îi înțelegeau cu adevărat valoarea și slava. În timp ce o mână era întinsă domol spre coroana cerească, cealaltă era întinsă cu nerăbdare spre cea pământească, hotărâtă să o aibă pe aceasta; iar în goana lor nerăbdătoare după cea pământească, au pierdut-o din vedere pe cea cerească. Aceștia au fost lăsați în întuneric și, cu toate acestea, bâjbâiau neliniștiți ca să-și asigure coroana pământească. Unii s-au dezgustat de grupul care o căuta atât de nerăbdător; se părea că simt într-o oarecare măsură pericolul în care se află și s-au întors de la aceasta, căutând-o acum cu înfrigurare pe cea cerească. Fețele acestora s-au schimbat de îndată, devenind din întunecate luminoase, din mohorâte vesele și pline de bucurie sfântă.
Va continua.