Continuare.
Mi-a fost arătat că acest plan al lui Satana nu ar fi avut efect așa de ușor în Wisconsin dacă mințile și inimile celor din poporul lui Dumnezeu ar fi fost unite și ar fi avut lucrarea pe suflet. Spiritul de gelozie și suspiciune încă există în mințile unora. Sămânța semănată de partida Messenger a prins rădăcină pe deplin. Și, în timp ce pretindeau că au primit solia celui de-al treilea înger, ei nu au renunțat la sentimentele și prejudecățile lor dinainte. Credința lor era prefăcută și erau pregătiți să fie înșelați de Satana. Cei care s-au adăpat din spiritul partidei Messenger trebuie să facă o lucrare de curățire, astfel ca orice influență a acestuia să fie dezrădăcinată și să poată primi spiritul soliei celui de-al treilea înger, căci, dacă nu, acesta se va lipi de ea ca lepra și astfel, foarte ușor, ei înșiși vor ieși din rândul fraților lor care au adevărul prezent. Vor crede că pot ajunge singuri, ca grupă independentă, în ceruri, căzând astfel ușor în cursa lui Satana. Acesta nu vrea deloc să dea drumul prăzii sale din Wisconsin. El mai are și alte înșelăciuni pregătite pentru cei care nu sunt uniți cu corpul credincioșilor.
Am văzut că persoane care fuseseră atât de învăluite în întuneric și înșelăciune, cărora Satana le-a luat în stăpânire nu numai mintea, dar și trupul, aveau să ocupe un loc din cele mai umile în biserica lui Dumnezeu. El nu va încredința grija turmei sale unor păstori neînțelepți, care fac greșeli și care o hrănesc cu otravă în loc de hrană sănătoasă. Dumnezeu va avea bărbați care vor purta de grijă turmei, care îi pot hrăni pe oameni cu hrană curată, bine aleasă. O, ce pată, ce ocară au adus aceste mișcări fanatice asupra cauzei lui Dumnezeu! Noi nu trebuie să ne bizuim pe aceia care s-au prins atât de repede de acest spirit de fanatism întunecat, neîmpotrivindu-se dovezilor clare că aceasta a fost de la Satana; judecata lor nu trebuie considerată ca având vreo valoare. Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi la fratele și sora G. Ei au disprețuit mustrarea și au ales propria lor cale. Fratele G. a fost gelos și încăpățânat, iar în viitor, el va fi mult umilit pentru că s-a dovedit nevrednic de încrederea poporului lui Dumnezeu. Inima lui nu este de partea lui Dumnezeu și nici nu a fost, pentru mult timp.
-230-
Am văzut că obiectivul lui Satana a fost de a conduce oamenii din Wisconsin într-un fanatism strigător la cer. El a pus stăpânire pe mințile lor și i-a condus să acționeze potrivit cu înșelăciunea care pusese stăpânire pe ei. Când ținta lui a fost atinsă și au parcurs drumul pe care el îl pusese deoparte pentru ei, a vrut ca ei să recunoască acea greșeală, iar apoi să încerce să-i împingă într-o altă extremă, aceea de a nega darurile și lucrările Duhului lui Dumnezeu. Satana a profitat de pe urma lipsei de unitate a fratelui și sorei G. cu corpul bisericii. Ei au dorit să urmeze o cale independentă și să conducă, în loc să se lase conduși. Fratele G. are o fire geloasă, care, împreună cu spiritul lui de independență, l-au ținut deoparte; căci cu acest spirit el nu putea trage împreună la jug cu frații lui de slujbă. Sora G. este foarte geloasă și este foarte hotărâtă. Îi lipsește experiența, iar credința ei nu a fost sănătoasă și nu a fost unită cu corpul bisericii. Inima ei s-a ridicat împotriva darurilor bisericii. Articolele ei, trimise spre publicare către Review, au fost lipsite de blândețe și umilință.
Totul părea pregătit pentru lucrarea lui Satana. El i-a determinat pe mulți să lase la o parte rațiunea și judecata și să se lase călăuziți de impresii. Domnul cere poporului Său să-și folosească rațiunea și să nu o dea la o parte pentru impresii. Lucrarea Sa va fi înțeleasă de către toți copiii Săi. Învățătura Lui va fi de o așa natură, încât va fi înțeleasă de mințile inteligente. Aceasta înalță mintea. Purtarea lui Dumnezeu nu se manifestă cu orice ocazie. Nevoia omului constituie ocazia lui Dumnezeu.
Mi-au fost arătate grupuri confuze care aveau un spirit greșit, care făceau toți rugăciuni cu glas tare laolaltă, unii strigând un lucru, alții altceva; și era imposibil să descifrezi ce spune unul și ce spune celălalt. “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii.” (1 Corinteni 14, 33.) Satana a pătruns și a pus stăpânire pe anumite lucruri așa cum i-a plăcut. Rațiunea și sănătatea au fost sacrificate pe altarul înșelăciunii sale.
-231-
Dumnezeu nu cere poporului Său să-i imite pe profeții lui Baal, să producă suferință corpului lor, să strige tare, să țipe și să se manifeste oricum, neluând în seamă ordinea, până când puterea lor se prăbușește complet extenuată. Religia nu constă în a face zarvă; totuși, atunci când sufletul este umplut de Duhul Domnului, o laudă dulce, simțită, din inimă, se înalță către El, glorificându-L. Unii au pretins că au multă credință în Dumnezeu și că au daruri speciale și răspunsuri speciale la rugăciunile lor, deși dovada lipsea. Ei au înțeles greșit modul cum lucrează credința. Rugăciunea credinței nu este niciodată în van; însă, a pretinde că se primește răspuns în aceeași zi în care este înălțată și pentru lucrul specific cerut reprezintă încumetare.
Când slujitorii lui Dumnezeu au vizitat _____ și _____, această înșelăciune a ieșit la iveală. S-au adus dovezi că această lucrare este falsă, că este o prefăcătorie. Însă spiritul fanaticilor era îndărătnic și aceștia nu ar fi cedat în fața luminii date acolo. O, ce bine ar fi fost dacă cei care erau greșiți s-ar fi lăsat îndreptați de slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis acolo! Atunci și acolo, Dumnezeu a dorit ca ei să recunoască faptul că au fost conduși de un spirit greșit. Ar fi fost o virtute mărturisirea greșelilor lor. Atunci ei ar fi fost salvați de a mai fi urmat mai departe planurile lui Satana și n-ar mai fi înaintat în această înșelăciune înspăimântătoare. Însă ei nu s-au lăsat convinși. Fratele G. a avut suficientă lumină pentru a lua poziție împotriva acelei lucrări fanatice; însă el nu a vrut să ia în seamă greutatea dovezilor și să ia o hotărâre. Spiritul său încăpățânat a refuzat să cedeze luminii aduse lui de către slujitorii lui Dumnezeu; pentru că el i-a privit cu suspiciune și cu un ochi gelos.
-232-
Am văzut un lucru: cu cât este mai mare lumina pe care oamenii o resping, cu atât mai mare va fi puterea înșelăciunii și a întunericului care va veni asupra lor. Respingerea adevărului îi lasă pe oameni robi, supuși amăgirii lui Satana. După conferințele de la _____ și _____, cei care au căzut pradă acestei înșelăciuni au fost lăsați într-un întuneric și mai mare, pentru a pătrunde mai adânc în această puternică inducere în eroare și a aduce asupra cauzei lui Dumnezeu o pată care nu avea să fie ștearsă curând. Asupra fratelui G. zace o responsabilitate înfricoșătoare. În timp ce a pretins că este pastor, el a îngăduit lupului să pătrundă în turmă și a privit cum turma este sfâșiată și devorată. Dumnezeu este dezonorat prin fapta lui. El nu a vegheat asupra sufletelor ca unul care avea să dea socoteală.
Am fost îndreptată spre trecut și am văzut că Dumnezeu nu i-a binecuvântat eforturile pentru o anumită perioadă de timp. Mâna Domnului nu a fost asupra lui pentru a zidi biserica și pentru a converti suflete la adevăr. Inima lui nu este în rânduială cu Dumnezeu. El nu a posedat spiritul soliei celui de-al treilea înger. El singur s-a izolat față de biserică și nu s-a bucurat de simpatia poporului lui Dumnezeu înainte ca să apară această amăgire, și acesta este unul dintre motivele pentru care el a fost lăsat într-un asemenea întuneric. Dumnezeu nu lasă slujitorii credincioși, consacrați, într-un întuneric de felul acestui spirit fanatic, fără a-Și avertiza poporul. Când slujitorii lui Dumnezeu au adus lumina și și-au ridicat glasurile împotriva acestor înșelăciuni, el nu a cunoscut vocea adevăratului Păstor care a vorbit prin ei; gelozia și încăpățânarea lui l-au făcut să privească glasul acesta ca fiind al unui străin. Păstorii turmei, mai presus de toți ceilalți, ar trebui să înțeleagă glasul Marelui Păstor. Dumnezeu dorește ca poporul Său să fie un popor sfânt și puternic. Când spiritul sfințirii și al iubirii desăvârșite domnește în inimă, lucrând cu cei care susțin Numele lui Hristos, acesta va fi ca un foc curățitor, care va consuma zgura și va împrăștia întunericul. Orice provine din spiritul lui Satana ia o atitudine de apărare și curând merge spre propria nimicire. Însă adevărul va triumfa.
-233-
Capitolul 47 — Tăinuirea mustrărilor
Mi-a fost arătată calea urmată de H. și I. Deși au fost mustrați, ei nu și-au îndreptat greșelile. Poporul lui Dumnezeu, în special cei din statul New York, au fost afectați de cursul greșit urmat de ei. Influența lor a fost dăunătoare cauzei lui Dumnezeu. În ultimii zece ani, ei mi-au fost prezentați adeseori în viziuni, greșelile lor mi-au fost arătate și eu le-am scris cu privire la aceste lucruri. Însă ei au avut grijă să tăinuiască de frații lor faptul că fuseseră mustrați, temându-se că astfel nu vor mai avea influență. Cei care fuseseră afectați de calea lor greșită ar fi beneficiat de pe urma mustrărilor pe care le-au primit. Eu ar fi trebuit să așez aceste solii în mâna fraților cu judecată din biserică, pentru ca, dacă avea să fie necesar, toți să poată înțelege sfatul pe care Domnul a găsit de cuviință să-l dea poporului Său. Însă, când am relatat soliile care mi-au fost date pentru acești frați altor persoane decât lor, ei m-au criticat în maniera cea mai necruțătoare. Acest lucru mi-a produs multă suferință, încât am fost condusă să tăinuiesc ceea ce îmi descoperise Domnul cu privire la greșelile făcute de anumite persoane.
Mândria inimii a fost aceea care îi condusese pe acești frați să se teamă atât de mult că alții vor ști că au fost corectați. Dacă și-ar fi mărturisit în umilință greșelile în fața bisericii, ei ar fi dat pe față încrederea pe care pretindeau că o au în viziuni, iar biserica ar fi fost întărită prin îndreptarea și mărturisirea greșelilor lor. Acești învățători au stat în calea turmei. Ei au dat un exemplu greșit, iar biserica a privit la ei și, când au fost mustrați, a întrebat: “De ce nu au fost mustrați acești pastori atunci când noi le urmăm învățăturile?” În acest fel s-a deschis o ușă pentru Satana spre a ispiti cu privire la veridicitatea viziunilor.
Frații au fost înșelați și au greșit. Ei au crezut că noi suntem uniți cu acești învățători și că am urmat învățăturile lor care au fost toate greșite; le-am scris acestor pastori cu durere în suflet, când am văzut că lucrarea lui Dumnezeu a fost prejudiciată prin nechibzuința lor. Cu câtă nerăbdare am urmărit efectul acestor solii! Însă ei le-au lăsat deoparte, iar fraților nu li s-a permis să știe nimic despre ei, de aceea nu au putut beneficia de instrucțiunile pe care Domnul a găsit de cuviință să le dea.
-234-
Străduința mea a fost urmată de descurajare, când am văzut că ceea ce rânduise Dumnezeu nu s-a îndeplinit. Adesea mă întrebam cu tristețe: Care este rezultatul muncii mele? Acești frați își exprimau astfel poziția: Noi credem în viziuni, însă sora White, când le scrie, le pune în propriile sale cuvinte, iar noi vom crede acea parte din ele pe care o considerăm ca fiind de la Dumnezeu și nu dăm atenție celeilalte părți. Ei au urmat această cale și nu și-au îndreptat viețile. Au pretins a crede în viziuni, însă au acționat contrar acestora. Exemplul și influența lor au ridicat îndoieli în mințile altora. Ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă amândoi s-ar fi opus darurilor Duhului Sfânt. Atunci oamenii nu ar fi fost amăgiți și nu s-ar fi împiedicat de acești învățători orbi. Noi am sperat și ne-am rugat ca ei să se poată îndrepta și să exercite o influență bună asupra turmei; însă speranța s-a năruit, iar noi nu putem, nu îndrăznim să mai avem pace. Noi am greșit față de biserica lui Dumnezeu prin faptul că nu am vorbit mai înainte.
Capitolul 48 — Lucrarea în Ohio
De la vizita noastră în Ohio, în primăvara anului 1858, H. a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-și exercita toată influența împotriva noastră; iar acolo unde socotea că poate influența anumite persoane, a pus în circulație rapoarte care să stârnească sentimente greșite. Când am vizitat Ohio în primăvara anului 1858, îmi fusese dată o solie cu privire la el și familia lui. Această mărturie îi fusese dată lui. Însă foarte puține persoane au știut că am o solie pentru el. El s-a răzvrătit împotriva noastră și, ca și alții care fuseseră mustrați, a susținut că anumite persoane mi-au influențat mintea împotriva familiei lui, când de fapt viziunea scotea la iveală aceleași greșeli pe care le văzusem la ei timp de zece ani. A spus că el crede în viziuni, dar că eu am fost influențată de alții atunci când le-am scris.
-235-
Ce concluzie! Domnul are o lucrare specială de îndeplinit prin unul din darurile recunoscute, însă îngăduie ca solia să fie afectată înainte de a ajunge la persoanele pe care El dorește să le îndrepte. Ce folos au atunci viziunile, dacă oamenii le privesc în această lumină? Le tălmăcesc cum vor ei și își iau libertatea de a respinge acea parte care nu este în acord cu sentimentele lor. H. știe că fiecare cuvânt al viziunii date pentru el în Ohio era corect. Iar când n-a mai putut să ascundă solia de biserică (deoarece a fost chemat să facă acest lucru și să o citească la conferința de la _____, toamna trecută), el a recunoscut că este în întregime adevărată. Însă el a dus un război orb împotriva a ceea ce știa că este corect.
El nu își condusese bine propria lui casă, iar în ultimii zece ani, a fost mustrat pentru acest lucru. Dumnezeu a fost întristat pentru că el nu și-a ținut în frâu copiii. Acești copii erau corupți; au ajuns de ocară și au exercitat o influență distrugătoare acolo unde trăiau. De fiecare dată când îmi erau prezentați, eram dusă cu gândul înapoi la Eli, la nelegiuirea fiilor săi necredincioși și la judecata care a urmat din partea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că familia H. îi dezgustase pe necredincioși și adusese ocară asupra adevărului prezent. Solia care mi-a fost dată în primăvara lui 1858 în Ohio, în special _____, nu a fost primită de mulți. Aceasta tăia prea adânc, iar inimile care nu erau umplute cu spiritul adevărului s-au ridicat împotriva ei.
-236-
Pastorii care au lucrat în acel stat nu au avut o influență bună. Asupra fratelui și sorei White și a conducătorilor lucrării din Battle Creek, au fost azvârlite aluzii și insinuări care au fost repede recepționate de inimile multora, în special ale celor creduli, căutători de greșeli. Satana știe să-și ticluiască atacurile. El lucrează asupra minții pentru a stârni gelozie și nemulțumire față de cei din capul lucrării. Pasul următor — punerea sub semnul întrebării a darurilor; apoi, desigur, acestea nu au decât puțină valoare, iar instruirea dată prin viziuni nu este luată în seamă.
Pastorii care au lucrat în Ohio au avut partea lor în a produce nemulțumire. H. a catadicsit să coboare într-o sferă josnică, să dea pe față un spirit de nemulțumire, dornic să asculte rapoarte false, să le pună laolaltă și să spună de fapt: “Raportează, … și noi vom raporta.” El a lucrat în ascuns, a dus rapoarte false cu privire la felul în care ne îmbrăcăm, cu privire la influența noastră în Ohio și a încurajat ideea că fratele White specula. El nu fusese niciodată alături de noi. Era foarte pornit împotriva noastră. Și de ce? Pur și simplu pentru că eu i-am relatat ce îmi arătase Domnul cu privire la familia lui și maniera slabă, molatică, în care o creștea, lucru care L-a întristat pe Dumnezeu. A privit cu sentimente de gelozie nepotolite partea pe care am avut-o noi în cauza adevărului prezent.
Frații din Ohio au fost încurajați să privească cu neîncredere și suspiciune la aceia care aveau sarcina lucrării în Battle Creek și erau pregătiți să ia poziție împotriva lor. Fratele J. luase o poziție hotărâtă, fără să țină seama de corpul bisericii. El își închipuise că de la centru aveau să pornească rele împotriva cărora el trebuia să lupte. El se așezase în linia de luptă atunci când nu era nici o luptă de purtat. S-a ținut ferm pentru a rezista împotriva unui lucru care nu avea să se întâmple niciodată. Mulți frați din Ohio au nutrit aceleași sentimente, așezându-se în opoziție față de ceva ce nu a apărut niciodată. Lupta lor a fost neînțeleaptă. Ei erau gata să strige Babilon, când ei erau de fapt un adevărat Babilon.
-237-
Pastorii au stat direct în calea lucrării lui Dumnezeu în Ohio. Ei ar trebui să se dea la o parte din cale, pentru ca Dumnezeu să poată ajunge la poporul Său. Ei se așează între Dumnezeu și poporul Său și dau deoparte planurile Lui. Fratele J. a exercitat o influență în Ohio pe care trebuie să se străduiască să o contracareze. Am văzut că cei din Ohio erau cei care trebuia să ia poziția corespunzătoare față de instrucțiunile drepte. Ei erau datori să susțină cauza adevărului prezent, însă văzând că s-a realizat atât de puțin, s-au descurajat. Mâinile lor sunt slabe și trebuie vegheat asupra lor. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să meargă înainte prin daruri impuse. Dumnezeu nu acceptă astfel de daruri. Această chestiune trebuie lăsată cu totul pe seama poporului. Ei nu trebuie să aducă doar un dar pe an, ci ar trebui să aducă de bunăvoie, săptămânal sau lunar, daruri Domnului. Această lucrare este lăsată poporului, căci aceasta va fi pentru ei un test viu, săptămânal, lunar. Am văzut că acest sistem al zecimii va duce la dezvoltarea caracterului și va da pe față adevărata stare a inimii. Dacă frații din Ohio ar fi prezentat această chestiune în fața lor în adevărata ei însemnătate și ar fi fost lăsați să decidă pentru ei înșiși, ar fi văzut înțelepciune și rânduială în sistemul zecimii.
Pastorii ar trebui să nu fie aspri, să nu înduplece pe nimeni și să nu constrângă pe nimeni pentru bani. Dacă cineva nu dă atât cât gândește altul că ar trebui să dea, ei nu trebuie să-l denunțe și să-l arunce afară. Ar trebui să fie la fel de răbdători și iertători ca și îngerii. Ei ar trebui să lucreze în unire cu Isus. Domnul Hristos și îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală. Domnul suportă mult pe poporul Său care tot face greșeli. Adevărul va ajunge din ce în ce mai aproape și va tăia idol după idol, până ce Dumnezeu ajunge să domnească în inimile celor consacrați Lui. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să-I aducă daruri de bunăvoie; iar răspunderea pentru aceasta trebuie lăsată cu totul asupra individului, fie că dă mult, fie că dă puțin. Totul este înregistrat cu credincioșie. Dați poporului lui Dumnezeu timp să-și formeze caracterul.
-238-
Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie pătrunzătoare. Adevărurile vii ale Cuvântului Său trebuie să ajungă la inimă. Iar când cei din Ohio vor avea în fața lor un obiectiv vrednic de cinste, aceia care simt împreună cu lucrarea vor da de bunăvoie din mijloacele lor pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Domnul Își încearcă și-Și pune la probă poporul. Dacă sunt unii care nu simt împreună cu lucrarea, Dumnezeu îi va cerceta; iar dacă ei continuă să fie lacomi, El îi va despărți de poporul Lui. Am văzut că ar trebui să fie un sistem care să îi atragă pe toți. Tinerii și tinerele care au sănătate și tărie au simțit doar puțin povara lucrării. Ei sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru tăria pe care o au și pentru aceasta ar trebui să-I aducă Domnului o jertfă de bunăvoie. Iar dacă ei nu vor face acest lucru, mâna Lui, care îi face să prospere, va fi retrasă de la ei.
Am văzut că mâna care aduce lui Dumnezeu binecuvântare nu a fost cu lucrarea din Ohio pentru a o face să prospere. Există o lipsă; pastorii și poporul ar trebui să facă o cercetare atentă a inimii pentru a descoperi cauza lipsei atât de mari a Duhului lui Dumnezeu. Darurile și jertfele lor aproape au secat. Oare de ce adevărurile lui Dumnezeu nu mai încălzesc inima și nu conduc la tăgăduire de sine și sacrificiu? Pastorii să cerceteze să vadă ce fel de influență au exercitat. Fratele J. a avut un spirit independent pe care Dumnezeu nu îl aprobă. Influența lui nu a dus la unitate în poporul lui Dumnezeu sau la avansarea cauzei.
Am văzut că aceia care au doar câțiva ani de experiență în adevărul prezent nu ar trebui să aibă posturi de conducere în lucrare. Unii ca aceștia trebuie să dea dovadă de înțelegere atunci când iau poziții care ajung în conflict cu judecata și părerea acelora care au fost martori ai ridicării cauzei adevărului prezent, ale căror vieți sunt întrețesute cu progresul acesteia. Dumnezeu nu alege oameni doar cu puțină experiență pentru a-Și conduce lucrarea. El nu îi va alege pe aceia care nu au avut experiențe în suferințele, încercările, opoziția și lipsurile îndurate pentru a duce această lucrare în faza în care este acum. Este ușor acum, comparativ cu ce a fost odată, de a predica întreita solie îngerească. Cei care se angajează acum în această lucrare de a predica adevărul altora au lucrurile gata pregătite, la îndemâna lor. Ei nu îndură aceleași lipsuri ca solii purtători ai adevărului prezent dinaintea lor. Adevărul le-a fost adus. Toate argumentele sunt pregătite. Aceștia ar trebui să fie precauți să nu se înalțe, să nu fie dați deoparte. Ei trebuie să fie foarte atenți la felul cum murmură împotriva acelora care au îndurat atât de mult la începuturile lucrării.
Va continua.