Continuare.
Dumnezeu este dezonorat prin felul încet, pasiv, în care mulți dintre cei care susțin că sunt ai Săi își desfășoară lucrul, activitatea în această lume. Ei par a fi pierdut complet din vedere faptul că bunurile pe care le folosesc aparțin lui Dumnezeu și că va trebui să-I dea socoteală de isprăvnicia lor. În treburile multora este o foarte mare încurcătură. Satana are ochii ațintiți asupra tuturor acestor lucruri și el tresaltă când se ivește o ocazie favorabilă, pentru ca prin manevrele lui să deturneze multe mijloace din rândurile păzitorilor Sabatului. Și aceste mijloace intră în rândurile sale. Unii dintre cei care sunt în vârstă nu vor să ia nici o măsură în privința bunurilor și, într-un moment neașteptat, se îmbolnăvesc și mor. Copiii lor, pe care nu-i interesează adevărul, intră în posesia averii lor. Satana a aranjat totul așa cum i-a convenit lui. “Și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16, 12)
Mi-a fost arătat că Satana și îngerii lui au avut mult mai mult de-a face cu administrarea bunurilor acelora care susțin a fi poporul lui Dumnezeu decât a avut Domnul de-a face cu aceasta. Ispravnicii din timpul de pe urmă sunt neînțelepți. Ei îngăduie ca Satana să-i stăpânească în privința lucrului lor vremelnic și să obțină de la ei ceea ce aparține sau ar trebui să aparțină lucrării lui Dumnezeu. Ispravnici necredincioși, Dumnezeu știe ce faceți voi; El vă va cere socoteală. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu pot, printr-o administrare credincioasă, judicioasă, să-și desfășoare treburile în această lume corect, cinstit și drept. Și este în mod special privilegiul și datoria celor în vârstă, a celor slabi și a celor care nu au copii de a-și plasa mijloacele acolo unde pot fi folosite pentru lucrarea lui Dumnezeu și astfel ei sunt gata oricând să treacă la odihnă. Însă am văzut că Satana și îngerii săi tresaltă, având succes în această privință. Și aceia care ar trebui să fie moștenitori înțelepți ai mântuirii lasă aproape de bunăvoie ca banii să le alunece printre degete în rândurile vrăjmașului lor. În acest fel, ei consolidează împărăția lui Satana și se pare că nu le pasă de acest lucru!
-200-
Capitolul 36 — Siguranța pentru necredincioși
Am văzut că Dumnezeu a fost dezonorat de către poporul Său pentru că acesta a devenit o garanție, chezaș pentru necredincioși. Am fost îndreptată spre aceste texte: Proverbe 22, 26: “Nu fi printre cei ce pun chezășii, printre cei ce dau zălog pentru datorii.” Proverbe 11, 15: “Cui se pune chezaș pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit.” Ispravnici necredincioși! Ei pun chezaș ceea ce aparține altuia, Tatălui lor ceresc, iar Satana este pregătit să-i ajute pe copiii săi să le smulgă aceasta din mâinile lor. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să se asocieze cu necredincioșii. Poporul lui Dumnezeu se încrede prea mult în cuvintele străinilor și le cere sfatul și părerea, când nu ar trebui să facă acest lucru. Vrăjmașul face din ei agenții săi și lucrează prin ei, pentru a produce confuzie și a lua de la poporul lui Dumnezeu.
Unii nu au tact să-și administreze înțelept treburile vremelnice. Ei nu sunt calificați așa cum ar trebui, iar Satana profită de pe urma lor. Când se întâmplă astfel, unii ca aceștia nu ar trebui să rămână ignoranți cu privire la ceea ce au de făcut. Ei ar trebui să fie suficient de umili pentru a se sfătui cu frații lor, în a căror judecată se pot încrede, înainte de a pune în aplicare anumite planuri. Am fost îndreptată spre acest text: “Purtați-vă sarcinile unii altora.” (Galateni 6, 2.) Unii nu sunt suficient de umili pentru a-i lăsa pe cei care au experiență să chibzuiască pentru ei; își urmează propriile lor planuri și se trezesc în dificultate. Atunci văd că ar fi trebuit să apeleze la sfatul și judecata fraților lor; însă atunci sarcina este mult mai grea decât la început. Frații nu ar trebui să facă apel la lege, dacă acest lucru poate fi evitat, pentru că acest lucru îi dă vrăjmașului un mare avantaj, punându-i în încurcătură și neștiind ce să facă. Este mai bine ca, chiar cu ceva pierderi, să se ajungă la învoială.
-201-
Capitolul 37 — Despre jurământ
Am văzut că unii din poporul lui Dumnezeu au greșit în ce privește jurământul și Satana a profitat de pe urma acestui lucru, exploatându-i și luând de la ei banii care aparțin Domnului. Am văzut că aceste cuvinte ale Domnului: “Să nu jurați nicidecum.” (Matei 5, 34) nu se referă la jurământul juridic. “Felul vostru de vorbire să fie: da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” (Matei 5, 37.) Acest text se referă la discuțiile lor obișnuite. Unii exagerează în limbajul lor. Unii jură pe viața lor. Unii iau cerul și pământul ca martori că lucrurile sunt așa cum afirmă ei. Unii cred că Dumnezeu le va nimici viața, dacă ceea ce spun nu este adevărat. Cu privire la acest fel de jurământ comun în viața de toate zilele îi avertiza Domnul Isus pe ucenicii Săi.
Noi avem drept conducători oameni și legi care să conducă poporul. Dacă nu ar fi existat aceste legi, starea lumii ar fi fost mult mai rea decât este acum. Unele dintre aceste legi sunt bune, altele sunt rele. Cele rele au tot crescut ca număr și vom ajunge în situații grele. Dar Dumnezeu Își va susține poporul pentru a fi hotărât și a trăi conform principiilor din Cuvântul Său. Când legile oamenilor ajung în conflict cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu, oricare ar fi consecințele. Noi nu trebuie să ascultăm de legea țării noastre atunci când ne cere să predăm sclavul în mâinile stăpânului său și trebuie să ne asumăm consecințele violării acestei legi. Sclavul nu este proprietatea nici unui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are dreptul să preia lucrarea care Îi aparține lui Dumnezeu și să pretindă că acest sclav este al lui.
-202-
Am văzut că Domnul are încă de-a face cu legile țării. Atâta timp cât Domnul Isus este în Sanctuar, Duhul lui Dumnezeu, care ține lucrarea în frâu, este simțit de conducători și de popor. Însă Satana controlează într-o mare măsură masele de oameni; și dacă nu ar exista legile țării, noi am trece prin multe suferințe. Mi-a fost arătat că, atunci când este realmente necesar și li se cere să dea mărturie în mod legal, nu constituie o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu faptul că cei care sunt copii ai Săi Îl iau pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun este adevărul și numai adevărul.
Omul este atât de corupt, încât legile sunt făcute pentru a arunca răspunderea asupra capului său. Unii oameni nu se tem să-și mintă semenii; însă ei au fost învățați și Duhul lui Dumnezeu a impresionat cugetele lor că este un lucru înfricoșător să-L minți pe Dumnezeu. Anania și Safira sunt dați ca exemplu. Problema trece de la om la Dumnezeu, așa că, dacă cineva aduce o mărturie mincinoasă, nu face acest lucru față de om, ci față de Dumnezeul Cel mare, care citește inima și cunoaște exact adevărul cu privire la orice caz. Legile noastre consideră că jurământul fals este o mare nelegiuire. Dumnezeu a pronunțat adesea judecata asupra celui ce jură strâmb și, chiar în momentul în care jurământul era pe buzele sale, îngerul nimicitor l-a pus la pământ. Aceasta pentru a produce teroare în rândul făcătorilor de rele.
Am văzut că, dacă este cineva pe pământ care poate aduce mărturie în mod continuu sub jurământ, atunci acesta este creștinul. El trăiește în lumina feței lui Dumnezeu. El devine puternic în puterea Lui. Iar când legea trebuie să hotărască în chestiuni importante, nimeni nu poate apela la Dumnezeu atât de legitim cum poate un creștin să o facă. Îngerul m-a îndemnat să observ că Dumnezeu jură pe Sine Însuși (Vezi Geneza 22, 16; Evrei 6, 13.17.) El a jurat către Avraam (Geneza 26, 3), către Isaac (Psalm 105, 9; Ieremia 11, 5) și către David (Psalm 132, 11; Faptele Apostolilor 2, 30.) Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel un jurământ făcut între om și om. (Exod 22, 10.11.) Domnul Isus S-a supus jurământului în ceasul încercării Sale. Marele preot I-a spus: “Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 26, 63.) Isus i-a spus: “Da, sunt.” (Matei 26, 64.) Dacă, în învățăturile adresate ucenicilor, Domnul Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, legal, atunci El l-ar fi mustrat pe marele preot și ar fi pus în aplicare acolo învățăturile Sale, spre binele urmașilor Săi prezenți. Satana a fost satisfăcut de faptul că unii văd jurământul într-o lumină greșită; căci acesta i-a oferit ocazia să-i stăpânească și să ia de la ei banii care Îi aparțin Domnului. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să fie mai înțelepți, să-și facă planuri și să se pregătească să facă față vicleniilor lui Satana; căci el face eforturi mai mari ca oricând.
-203-
Am văzut că unii au prejudecăți împotriva conducătorilor noștri sau a legilor, însă, dacă nu ar fi existat legea, această lume s-ar fi aflat într-o stare îngrozitoare. Dumnezeu îi ține în frâu pe conducătorii noștri; căci inimile tuturor sunt în mâinile Sale. Sunt fixate limite peste care ei nu pot trece. Mulți conducători sunt stăpâniți de Satana; însă am văzut că Dumnezeu are agenții Săi chiar printre conducători. Și unii dintre aceștia vor fi cândva convertiți la adevăr. Ei îndeplinesc acum partea pe care Dumnezeu dorește ca ei să o îndeplinească. Când Satana lucrează prin agenții săi, se fac propuneri care, dacă ar fi aduse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu și ar produce mult rău. Îngerii buni intervin pe lângă acești agenți ai lui Dumnezeu, care se opun acestor propuneri prin argumente puternice, cărora agenții lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câțiva dintre agenții lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel lucrarea merge înainte, iar până când întreita solie își face lucrarea, la marea strigare a celui de-al treilea înger, acești agenți vor avea ocazia să primească adevărul, și unii dintre ei vor fi convertiți și vor trece prin suferințe în timpul strâmtorării împreună cu cei sfinți. Când Domnul Isus părăsește locul prea sfânt, Duhul Sfânt, care ținuse totul în frâu, este retras de la conducători și de la popor. Ei sunt lăsați sub stăpânirea îngerilor răi. Atunci vor fi date legi la sfatul și îndrumarea lui Satana și, dacă timpul acesta nu ar fi foarte scurt, nimeni nu ar fi cruțat.
-204-
Capitolul 38 — Greșeli în dietă
Stimate frate și soră A.,
Dumnezeu a găsit de cuviință, în bunătatea Sa, să-mi dea o viziune în acest loc; și, printre diferite lucruri care mi-au fost arătate, au fost câteva referitoare la voi. Am văzut că nu era totul în ordine cu privire la voi. Vrăjmașul a căutat să vă distrugă și s-a străduit să-i influențeze și pe alții prin voi. Am văzut că amândoi vă luați o poziție înălțată pe care Dumnezeu nu v-a desemnat-o niciodată și că voi doi vă considerați cu mult mai avansați decât poporul lui Dumnezeu. V-am văzut privind la Battle Creek cu gelozie și suspiciune. V-ați amestecat mâinile și le-ați modelat faptele și acțiunile după ceea ce voi considerați că ar fi bine. Vă amestecați în lucruri mărunte pe care nu le înțelegeți, cu care nu aveți câtuși de puțin de-a face și care nu vă privesc nicidecum. Dumnezeu le-a încredințat slujitorilor Săi lucrarea din Battle Creek. El a așezat povara lucrării asupra lor. Îngeri ai lui Dumnezeu au misiunea de a supraveghea lucrarea; iar dacă aceasta nu merge bine, cei care sunt în capul lucrării vor fi îndreptați, iar lucrurile vor merge înainte după rânduiala stabilită de Dumnezeu, fără amestecul unuia sau altuia.
Am văzut că Dumnezeu dorește ca voi să vă îndreptați atenția către voi înșivă. Cercetați-vă motivele. Vă înșelați cu privire la voi înșivă. Aveți o aparență de umilință, și acest lucru are influență asupra altora și îi face să creadă că sunteți mult avansați în viața creștină; însă, dacă se atinge cineva de ideile dragi vouă, eul se înalță pe dată și dați pe față un spirit plin de ambiție, încăpățânat. Acest lucru este o dovadă sigură că nu aveți adevărata umilință.
-205-
Am văzut că aveți idei greșite, prin care provocați suferințe corpului vostru, lipsindu-vă de mâncare hrănitoare. Acest lucru îi determină pe unii din biserică să considere că Dumnezeu este în mod sigur cu voi, căci altfel n-ați face atâtea sacrificii, n-ar exista o asemenea tăgăduire de sine la voi. Dar am văzut că nici unul din aceste lucruri nu vă face să fiți mai sfinți. Păgânii fac toate aceste lucruri, însă nu primesc nici o răsplată. În ochii lui Dumnezeu, un duh zdrobit și smerit este de mare preț. Am văzut că vederile voastre cu privire la aceste lucruri sunt greșite și că priviți mereu asupra bisericii și îi urmăriți pe toți, dând atenție lucrurilor mici, neînsemnate, când de fapt atenția voastră ar trebui să fie îndreptată spre cele ce interesează propriul vostru suflet. Dumnezeu nu a așezat sarcina turmei Sale asupra voastră. Voi socotiți că biserica este vinovată, pentru că nu vede lucrurile așa cum le vedeți voi și pentru că nu urmează același curs rigid pe care voi considerați că trebuie să-l urmeze. Am văzut că vă înșelați cu privire la datoria voastră și datoria altora. Unii au ajuns la extreme în dietă. Ei au apucat pe o cale rigidă și au trăit într-un mod atât de sărăcăcios, încât sănătatea lor a avut de suferit, boala a pătruns adânc în organismul lor, iar templul lui Dumnezeu a fost slăbit.
Am fost îndreptată înapoi, spre experiența noastră din Rochester, New York. Am văzut că, pe când trăiam acolo, n-am mâncat alimente hrănitoare așa cum ar fi trebuit, iar boala ne-a condus aproape de mormânt. Am văzut că, așa cum Dumnezeu dă prea iubiților Săi somnul, la fel dorește să le pună la dispoziție hrana potrivită pentru a le da putere. Motivul pe care îl avusesem noi era unul curat de a economisi bani, astfel ca revista noastră să poată fi susținută. Noi eram săraci. Am văzut atunci că greșeala era la biserică. Cei care aveau mijloace erau lacomi și egoiști. Dacă aceștia și-ar fi făcut partea, povara ne-ar fi fost ușurată; însă, deoarece unii nu și-au făcut partea lor, noi am fost împovărați, iar alții au dus-o ușor. Am văzut că Dumnezeu nu cere nimănui să practice o economie atât de strictă, încât să slăbească sau să vatăme templul lui Dumnezeu. În Cuvântul Său există îndatoriri și cerințe pentru a umili biserica și a-i determina să-și smerească sufletul, dar nu este nevoie să porți poveri sau să născocești datorii care să chinuiască trupul pentru a-l face să se umilească. Toate acestea sunt în afara Cuvântului lui Dumnezeu.
-206-
Timpul de probă este chiar în fața noastră; și atunci, împrejurări aspre vor cere poporului lui Dumnezeu tăgăduire de sine și să mănânce doar atât cât să întrețină viața; însă Dumnezeu ne va pregăti pentru acel timp. În acel ceas înfricoșător, nevoia noastră va fi ocazia lui Dumnezeu de a ne da din puterea Lui și de a-Și susține poporul. Însă acum, Dumnezeu le cere să lucreze cu mâinile lor, ceea ce este bine, și să pună deoparte după cât le-a dăruit El și să-și facă partea lor în susținerea cauzei adevărului. Aceasta este o datorie mai ales a acelora care nu sunt chemați să lucreze în mod special prin propovăduirea cuvântului și a învățăturii, să-și consacre timpul pentru a proclama calea vieții și a mântuirii.
Cei care lucrează cu mâinile lor trebuie să se alimenteze, să-și mențină puterea pentru a împlini această lucrare și, de asemenea, și cei care lucrează în propovăduirea cuvântului și a învățăturii trebuie să-și fortifice puterea; deoarece Satana și îngerii cei răi se războiesc împotriva lor pentru a-i doborî, slăbindu-le puterea. Ei ar trebui să-și odihnească trupul și mintea de munca obositoare, atunci când pot face acest lucru, și ar trebui să mănânce alimente hrănitoare, care să-i fortifice; pentru că va trebui să pună la lucru toată energia pe care o au. Am văzut că nimeni din poporul lui Dumnezeu nu aduce slavă Creatorului provocându-și singur un timp de strâmtorare. Va veni un timp, iar El îi va pregăti pentru acel conflict înfricoșător.
Am văzut că vederile voastre cu privire la carnea de porc (Această mărturie deosebită a fost scrisă la data de 21 octombrie 1858, cu aproape cinci ani înainte de marea viziune din 1863 prin care a fost dată lumina cu privire la reforma sanitară. Când a sosit timpul potrivit, subiectul a fost dat într-un astfel de mod încât să miște poporul nostru. Cât de minunată este înțelepciunea și bunătatea lui Dumnezeu! Ar fi la fel de greșit cum s-a pus problema cărnii de porc în 1858, a zori acum chestiunile legate de lapte, sare și zahăr. (J.W. notă la ediția a 2-a.) ) nu ar fi vătămătoare dacă le-ați aplica și voi înșivă; însă, după judecata și părerea voastră, ați făcut din această chestiune un test, iar faptele voastre v-au arătat limpede poziția în această privință. Dacă Dumnezeu ar cere poporului Său să se abțină de la consumarea cărnii de porc, atunci El i-ar convinge în această privință. El este atât de binevoitor să le arate copiilor Săi sinceri care este datoria lor, tot așa cum este gata să arate care le este datoria acelor persoane asupra cărora El nu a așezat povara lucrării Sale. Dacă este datoria bisericii de a se abține de la carnea de porc, Dumnezeu va descoperi acest lucru la mai mulți decât doi sau trei. El Își va învăța biserica cu privire la datoria pe care o are.
-207-
Dumnezeu conduce un popor, nu câțiva indivizi separat, câțiva aici, câțiva acolo, unul crezând un lucru, iar altul un alt lucru. Îngerii lui Dumnezeu îndeplinesc lucrarea încredințată lor. Al treilea înger conduce și curățește un popor, și acesta ar trebui să meargă înainte, împreună cu El, în unitate. Unii aleargă înaintea îngerilor care conduc poporul Său; însă ei trebuie să se dea înapoi la fiecare pas pe care îl fac și să meargă încet, nu mai repede decât îi conduc îngerii. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu conduc poporul Său nu mai repede decât pot ei primi și acționa conform adevărurilor importante care le sunt transmise. Însă unele spirite neastâmpărate nu fac mai mult de jumătate din lucrarea pe care o au de făcut. Și când îngerul îi conduce, ei se agită pentru ceva nou, se grăbesc fără a avea călăuzirea divină și astfel aduc confuzie și discordie între rânduri. Ei nu vorbesc și nu acționează în armonie cu cerințele corpului. Am văzut că voi amândoi trebuie să ajungeți degrabă în punctul în care să vă doriți să vă lăsați conduși, în loc de a dori să conduceți, căci, de nu, Satana va pătrunde și vă va conduce pe calea sa, pentru a-i urma sfatul. Unii privesc la ideile voastre fixe și le socotesc o dovadă de umilință. Ei sunt înșelați. Voi amândoi ar trebui să vă pocăiți.
Frate A., tu ești din fire ascuns și lacom. Dai zecime din izmă și chimen, dar neglijezi lucrurile mai importante. Când tânărul bogat a venit la Isus și a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viață veșnică, Isus i-a spus să țină poruncile. El a afirmat că le ținuse. Atunci Isus i-a spus: “Îți lipsește un lucru: Du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în ceruri.” Urmarea a fost că tânărul a plecat întristat pentru că avea multe bogății. Am văzut că aveți idei greșite. Dumnezeu cere ca poporul Său să facă economie, însă unii au mărit așa de mult economia, încât au transformat-o în sărăcie. Aș dori să puteți vedea cazul vostru așa cum este el de fapt. Voi nu posedați adevăratul spirit de sacrificiu care este acceptat de Dumnezeu. Voi priviți la alții, îi urmăriți și, dacă nu urmează aceeași cale rigidă ca voi, nu puteți face nimic pentru ei. Sufletele voastre se veștejesc sub influența distrugătoare a propriilor voastre greșeli. Vă conduce un spirit fanatic, pe care voi îl luați drept Duhul lui Dumnezeu. Voi vă înșelați. Nu puteți aduce o mărturie clară, convingătoare. Mărturia voastră este mieroasă; însă, când cineva vă mustră greșelile, ce repede se ridică eul! Spiritele voastre nu sunt umilite. Voi aveți o lucrare de făcut…. Asemenea fapte, un asemenea spirit este roada greșelilor voastre, urmarea fixării judecății și a ideilor voastre ca regulă pentru alții chiar și în dreptul acelora pe care Dumnezeu i-a chemat în câmp. Voi amândoi ați trecut dincolo de limită.
-208-
Am văzut că voi gândiți despre acesta și acela că sunt chemați să lucreze în câmp, când de fapt voi nu știți nimic cu privire la acest subiect. Nu puteți citi inima. Dacă v-ați fi adăpat adânc din adevărul soliei celui de-al treilea înger, nu v-ați mai simți așa de îndreptățiți să spuneți cine este chemat de Domnul Isus și cine nu este. Faptul că cineva poate să se roage și să vorbească bine nu este o dovadă că Dumnezeu l-a chemat. Fiecare are o anumită influență, și această influență trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu; însă chestiunea dacă acesta sau acela trebuie să-și consacre timpul spre a lucra pentru suflete este de cea mai mare importanță și nimeni în afară de Dumnezeu nu poate decide cine se poate angaja în această lucrare solemnă. Erau mulți oameni buni pe vremea apostolilor, bărbați care se puteau ruga cu putere și puteau vorbi la subiect; și, cu toate acestea, apostolii, care aveau putere asupra duhurilor necurate și erau în stare să-i vindece pe cei bolnavi, nu au îndrăznit doar cu înțelepciunea lor să pună deoparte pe unul dintre aceștia pentru sfânta lucrare de a fi port-vocea lui Dumnezeu. Ei au așteptat dovada de netăgăduit a manifestării Duhului Sfânt. Am văzut că Dumnezeu a pus asupra slujitorilor Săi aleși datoria de a decide cine este potrivit pentru lucrarea sfântă; și, în unire cu biserica și având dovada evidentă a Duhului Sfânt, ei hotărau cine trebuie să meargă și cine nu este potrivit să meargă. Am văzut că, dacă s-ar lăsa pe seama câtorva persoane de ici și de colo să decidă cine corespunde pentru această măreață lucrare, urmarea ar fi confuzia și tulburarea.