Continuare.
Am văzut că, în momentul în care solia va crește mult în putere, atunci providența lui Dumnezeu va deschide și va pregăti calea în est, pentru a se realiza mai mult decât acum. Atunci Dumnezeu îi va trimite cu putere pe servii Săi în locuri unde acum se poate face foarte puțin sau deloc, iar unii care acum sunt indiferenți vor fi treziți și vor lua poziție de partea adevărului. (Restul din acest articol este dintr-o viziune dată la Round Grove, Illinois, la 9 decembrie 1856. )
Am văzut că Dumnezeu i-a avertizat pe cei care s-au mutat din est în vest. El le-a arătat care le este datoria, că scopul lor nu este să se îmbogățească, ci să facă bine semenilor, să-și trăiască credința și să le spună celor din jur că această lume nu este casa lor.
Avertizarea a fost suficientă, dacă i s-a acordat atenție; însă mulți nu au luat în seamă ce le arătase Dumnezeu. Ei s-au repezit înainte, până ce s-au îmbătat de spiritul lumii. “Privește înapoi”, a spus îngerul, “și cântărește tot ce a arătat Dumnezeu cu privire la cei ce se mută din est în vest.” Ați făcut voi astfel? Am văzut că ați procedat cu totul împotriva învățăturilor lui Dumnezeu, că ați cumpărat din plin și, în loc ca faptele voastre să spună celor din jur că sunteți în căutarea unei patrii mai bune, ei pot vedea și afirma din plin că țara și comoara voastră sunt aici. Faptele au negat credința.
Și aceasta nu este totul. Dragostea care ar trebui să existe între frați lasă de dorit. “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” — această poziție a fost evidentă; în inimile fraților există un spirit egoist, lacom. În loc să aibă în vedere foloasele fraților și să le pese de ei, s-a dat pe față un spirit egoist, preocupat de afaceri, spirit pe care Dumnezeu îl disprețuiește. Cei cu pretenții atât de mari, care spun că fac parte din poporul deosebit al lui Dumnezeu, mărturisind că sunt plini de râvnă pentru fapte bune, ar trebui să fie nobili și generoși și să aibă întotdeauna o comportare care să fie în folosul fraților lor, și nu în folosul lor propriu. Ei ar trebui să le ofere fraților lor cele mai bune șanse. Generozitatea dă naștere la generozitate, egoismul dă naștere la egoism.
-150-
Am văzut că spiritul care a predominat vara trecută a fost acela de a strânge cât mai mult posibil în această lume. Poruncile lui Dumnezeu nu au fost ținute. Cu mintea noi slujim Legii lui Dumnezeu, însă mințile multora au slujit lumii. Și, în timp ce mințile lor au fost cu totul ocupate cu lucruri de pe pământ și pentru a-și sluji lor înșiși, ei nu pot sluji Legii lui Dumnezeu. Sabatul nu a fost ținut. Mulți și-au continuat lucrul din cele șase zile în cea de a șaptea. Adesea s-a luat o oră, sau chiar mai mult, fie de la începutul, fie de la încheierea Sabatului.
Unii păzitori ai Sabatului care propovăduiseră lumii că ei așteaptă venirea lui Isus, și că ei cred că noi deținem ultima solie a harului, dau frâu liber simțămintelor lor naturale și fac schimburi, negoț și sunt cunoscuți printre necredincioși pentru istețimea lor în negustorie, pentru necinstea lor și pentru că întotdeauna, într-o tocmeală, ei obțin partea cea mai bună. Unii ca aceștia ar fi bine să piardă puțin și să exercite o influență mai bună în lume și între frați și să arate că această lume nu este dumnezeul lor.
Am văzut că frații trebuie să se intereseze unii de alții. În special aceia care se bucură de binecuvântarea sănătății ar trebui să privească cu grijă și atenție la aceia care nu sunt sănătoși. Ar trebui să le fie de folos. Ei ar trebui să-și aducă aminte de lecția pe care le-a dat-o Isus în pilda samariteanului milos.
Domnul Isus a spus: “Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu.” Cât de mult? Nu se poate spune cât de mult ne-a iubit El. A părăsit slava pe care o avea la Tatăl înainte de întemeierea lumii. “El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” El a suportat cu răbdare batjocura și disprețul. Priviți agonia Lui în grădină, când S-a rugat să fie îndepărtat paharul de la El! Priviți la suferințele Lui de pe Calvar! Toate acestea, pentru omul cel vinovat, pierdut. Și Isus spune: “Iubiți-vă unii pe alții cum v-am iubit Eu.” Cât de mult? Suficient ca să vă dați viața pentru fratele vostru. Însă s-a ajuns oare până acolo, încât eul să fie satisfăcut și Cuvântul lui Dumnezeu neglijat? Lumea este dumnezeul lor. Ei slujesc lumii, o iubesc, iar dragostea lui Dumnezeu s-a depărtat de la ei. Dacă iubiți lumea, dragostea Tatălui nu este în voi.
-151-
Cuvântul lui Dumnezeu a fost neglijat. Asupra acestor pericole este atrasă atenția poporului lui Dumnezeu prin avertizările care se dau. Însă ei au atâtea griji și preocupări, încât de-abia au timp să se roage. A fost mai degrabă o formă goală, fără putere. Domnul Isus S-a rugat și, o, cât de serioase erau rugăciunile Lui! Și El era Fiul iubit al lui Dumnezeu!
Dacă Domnul Isus a dat dovadă de atâta stăruință, energie și S-a luptat pe viață și pe moarte în rugăciune, cu cât mai multă nevoie au cei care au fost chemați de El pentru a fi moștenitori ai mântuirii să fie dependenți de Dumnezeu pentru toată puterea lor, să se agațe de El în luptă și să spună: “Nu te las să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Însă am văzut că inimile oamenilor au fost supraîmpovărate de grijile acestei vieți și că L-am neglijat pe Dumnezeu și Cuvântul Său.
Am văzut că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăție. “Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în ceruri, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6, 19-21.)
-152-
Am văzut că, atunci când este prezentat adevărul, acest lucru trebuie făcut în puterea Duhului. Aduceți pe oameni în punctul în care să ia o decizie. Arătați-le importanța adevărului — aceasta poate însemna viață sau moarte. Cu zel înfocat, scoateți sufletele din foc. Însă, vai, ce influență distrugătoare au avut oamenii care pretind că-L așteaptă pe Domnul lor și în același timp posedă pământuri întinse și ademenitoare! Fermele au predicat mai cu putere, da, mai cu putere decât cuvintele lor, că această lume este țara lor. Ziua hotărârilor este amânată. Pacea și liniștea domnesc. O, ce influență ucigătoare, distrugătoare! Dumnezeu urăște această alipire de lume. “Despărțiți-vă de ei, despărțiți-vă de ei” — au fost cuvintele îngerului.
Mi-a fost arătat că toți ar trebui să aibă ca unică țintă slava lui Dumnezeu. Cei care au bogății s-au scuzat prea mult pe seama soțiilor și a copiilor. Însă eu am văzut că nu ne putem juca cu Dumnezeu. Când vorbește, El trebuie să fie ascultat. Dacă soția sau copiii stau în cale și trag înapoi, ei ar trebui să spună așa cum i-a spus Isus lui Petru: “Înapoia mea, Satano”. De ce mă ispitiți voi să rețin de la Dumnezeu ceea ce-i aparține Lui de drept și să-mi ruinez sufletul? Să aveți ca singură țintă slava lui Dumnezeu.
Am văzut că mulți ar trebui să învețe ce înseamnă să fii creștin: că nu este vorba doar de un nume, ci înseamnă să ai gândul care era în Hristos și să te supui voinței lui Dumnezeu în toate lucrurile. În special cei tineri, care nu știu ce înseamnă lipsurile și greutățile și care au o voință puternică, ce nu se apleacă în fața voinței lui Dumnezeu, au o mare lucrare de făcut. Ei merg pe o cale foarte netedă, țin cont doar de voința lor și nu se pot stăpâni. Ei nu au voia lui Dumnezeu în fața lor. Ei nu cercetează cum ar putea să-I aducă mai multă slavă lui Dumnezeu, sau să contribuie la înaintarea cauzei Sale, sau să facă bine altora. Însă eul este la mijloc și sunt preocupați să-l satisfacă. O astfel de religie nu valorează nici cât un fir de pai. Cei care o au vor fi puși în cumpănă și găsiți necorespunzători.
Creștinului adevărat îi place să aștepte și să urmărească învățăturile lui Dumnezeu și călăuzirea Duhului Său. Însă, pentru mulți, religia este doar o formă. Lipsește evlavia dătătoare de viață. Mulți îndrăznesc să spună: Voi face asta sau aceea sau nu voi face asta; ei gândesc puțin sau se tem că Îl supără pe Dumnezeu. Am văzut că cei descriși în acest fel nu pot intra în ceruri așa cum sunt. Ei se pot amăgi pe ei înșiși că sunt mântuiți, însă Dumnezeu nu Își găsește plăcere în ei. Rugăciunile lor sunt o ofensă la adresa Lui.
-153-
Domnul Hristos îi cheamă acum: “Fiți plini de râvnă și pocăiți-vă”. El îi îndeamnă cu bunătate și credincioșie să cumpere aur, haine albe și alifie pentru ochi. Ei pot alege ori să fie plini de râvnă și să aibă parte din belșug de mântuire, ori să fie vărsați din gura Domnului, ca fiind dezgustători, și să fie îndepărtați de la El. Dumnezeu nu ne poate duce la nesfârșit. El este plin de milă și îndurare, însă se ajunge la momentul când Duhul Său este întristat pentru ultima oară. Glasul dulce al îndurării nu va mai fi auzit. Ultimele sunete prețioase se vor stinge încet și cei descriși vor fi lăsați în voia propriilor lor căi, pentru a face faptele pe care le doresc.
Am văzut că cei care susțin că așteaptă venirea Domnului nu trebuie să fie închiși, zgârciți. Unii dintre cei care au fost chemați să rostească adevărul și să vegheze asupra sufletelor pentru care vor da socoteală au irosit mult timp prețios pentru a economisi atât de puțin, când, de fapt, timpul lor valora mult mai mult decât ceea ce au câștigat. Acest lucru nu Îi place lui Dumnezeu. Este drept că trebuie practicată economia, însă mulți au exagerat, ajungând până la mârșăvii, neavând altă țintă decât să adauge la bogățiile lor, pe care curând le vor mânca trupul precum focul, în afară de cazul că vor face ca ispravnicul credincios, care și-a pus bunurile la dispoziția Domnului.
-154-
Mărturia 4
Capitolul 27 — Tinerii păzitori ai Sabatului
La 22 august 1857, pe când mă aflam în casa de rugăciune din Monterey, Michigan, mi-a fost arătat că mulți nu au auzit încă glasul lui Isus, iar solia mântuitoare nu a pus încă stăpânire pe suflet și nu a condus la reformarea vieții. Mulți dintre cei tineri nu au spiritul lui Isus. Dragostea lui Dumnezeu nu este în inimile lor și de aceea predomină trăsăturile firești, și nu Duhul lui Dumnezeu și preocuparea pentru mântuire.
Cei care posedă cu adevărat religia lui Isus nu se vor rușina și nici nu se vor teme să poarte crucea în fața acelora care au mai multă experiență decât ei. Vor dori, dacă tânjesc într-adevăr să fie neprihăniți, să fie cât se poate de mult ajutați de creștinii mai în vârstă. Aceștia îi vor ajuta cu bucurie; inimile care sunt încălzite de iubirea lui Dumnezeu nu se vor împiedica de lucruri de nimic în viața de credință. În afară se va vedea ceea ce lucrează Duhul lui Dumnezeu în interior. Ei vor cânta despre aceasta și se vor ruga pentru aceasta. Lipsa religiei, lipsa unei viețuiri sfinte îi fac pe cei tineri să dea înapoi. Viața lor îi condamnă. Ei știu că nu trăiesc așa cum ar trebui să trăiască creștinii și de aceea nu au încredere în Dumnezeu sau în biserică.
Motivul pentru care cei tineri se simt mai liberi când cei mai în vârstă nu sunt de față este acesta: ei sunt împreună cu cei la fel ca ei. Fiecare consideră că este la fel de bun ca și celălalt. Toți dau greș în privința țintei, măsurându-se cu ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, neglijând singurul și adevăratul standard. Isus este adevăratul Model. Viața Sa de sacrificiu de Sine constituie exemplul nostru.
-155-
Am văzut cât de puțin a fost studiat Modelul și cât de puțin a fost înălțat înaintea lor. Cât de puțin suferă cei tineri, cât de puțin își tăgăduiesc eul, de dragul religiei lor. Puțin se gândesc ei la sacrificiu. În această privință, ei dau greș cu totul în a imita Modelul. Am văzut că vorbirea lor este aceasta: Eul trebuie satisfăcut, mândria trebuie îngăduită. Ei Îl uită pe Omul durerilor, Cel obișnuit cu suferința. Suferințele lui Isus din Ghetsemani, sudoarea Lui ca niște mari picături de sânge în grădină, cununa de spini care i-a străpuns fruntea, toate acestea nu îi sensibilizează. Ei au ajuns amorțiți. Simțurile lor s-au tocit și ei au pierdut orice simțământ al marelui sacrificiu făcut pentru ei. Ei pot sta și asculta povestea crucii, să audă cum au fost înfipte piroanele acelea crude în mâinile și picioarele Fiului lui Dumnezeu, fără să fie mișcați în străfundurile sufletului.
Îngerul a spus: Dacă unii ca aceștia ar fi conduși prin cetatea lui Dumnezeu și li s-ar spune că toată această bucurie și slavă este pentru ei, pentru a se bucura de ea în veșnicie, nu ar fi conștienți ce scumpă este moștenirea care a fost cumpărată pentru ei. Nu ar realiza niciodată adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. Ei n-au băut cupa și nici n-au fost botezați cu adevărat. Cerul ar fi întinat dacă unii ca aceștia ar locui acolo. Numai aceia care au avut parte de suferințele Fiului lui Dumnezeu, care au trecut prin marele timp de strâmtorare și și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului, numai aceia se vor putea bucura de slava de nedescris a frumuseții neîntrecute a cerului.
Lipsa acestei pregătiri necesare îi va lăsa pe dinafară pe tineri, pentru că ei nu lucrează cu suficientă stăruință și zel pentru a dobândi acea odihnă care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Ei nu își vor mărturisi în mod sincer păcatele pentru ca acestea să fie iertate și șterse. În scurt timp, aceste păcate vor fi scoase la iveală în toată grozăvia lor. Ochiul lui Dumnezeu nu dormitează. El știe orice păcat ascuns de ochiul muritor. Cei vinovați știu exact ce păcate ar trebui să mărturisească pentru ca sufletele lor să poată fi curate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi, de a se pocăi în adâncă umilință și de a-și curăți viața prin ascultare de adevăr și prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greșelile să fie îndreptate și păcatele mărturisite, căci, dacă nu, ele vor apărea în fața păcătosului în ziua mâniei lui Dumnezeu.
-156-
Adesea, părinții își pun prea mult încrederea în copiii lor; căci, adeseori, când părinții sunt încrezători, ei ascund nelegiuirea. Părinți, vegheați asupra copiilor voștri cu prudență. Îndemnați-i, mustrați-i, sfătuiți-i, la sculare și la culcare, la venire și la plecare, cuvânt cu cuvânt, regulă după regulă, azi un pic, mâine un pic. Faceți-i să vă asculte când sunt mici. Mulți părinți neglijează în mod trist acest lucru. Ei nu iau poziția fermă și hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în privința copiilor. Ei le îngăduie să fie ca lumea, să iubească etalarea în îmbrăcăminte, să se asocieze cu cei care urăsc adevărul și a căror influență este otrăvitoare. Făcând astfel, ei încurajează în copiii lor o purtare lumească.
Am văzut că trebuie ca părinții creștini să aibă principiul de neclintit de a fi uniți în privința creșterii copiilor lor. Mulți părinți greșesc în acest punct — nefiind uniți. Greșeala este uneori la tată, dar cel mai adesea la mamă. Mama iubitoare își răsfață copiii și e îngăduitoare cu ei. Munca tatălui îl ține mai mult în afara căminului și deci departe de prezența copiilor. Influența mamei vorbește. Exemplul ei face mult în ce privește formarea caracterului copiilor.
Unele mame iubitoare le îngăduie copiilor lor unele rele care nu ar trebui îngăduite nici măcar pentru o clipă. Greșelile copiilor sunt uneori tăinuite față de tată. Mama le oferă articole de îmbrăcăminte sau le îngăduie alte lucruri, fără ca tatăl să știe ceva, pentru că el ar respinge astfel de lucruri.
-157-
În acest fel, copiii sunt învățați efectiv să înșele. Iar dacă tatăl descoperă, se cer scuze, dar adevărul se spune doar pe jumătate. Mama nu este deschisă. Ea nu își dă seama că și tatăl este la fel de mult preocupat de copii ca și ea, și că el nu trebuie să fie în necunoștință de greșelile sau trăsăturile rele de caracter care ar trebui îndreptate la ei, cât sunt încă mici. Lucrurile au fost acoperite. Copiii știu că părinții nu sunt uniți, și acest lucru își are efectul său. Încă de mici, copiii încep să înșele, să ascundă și să relateze lucrurile într-o lumină diferită de ceea ce este în realitate, atât mamei cât și tatălui. Exagerarea ajunge un obicei, iar minciunile încep să fie spuse fără mustrări de conștiință.
Aceste rele au început pentru că mama a ascuns lucruri față de tata, care este la fel de mult preocupat de dezvoltarea caracterului copiilor ca și ea. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se prezinte deschis. Însă procedeul opus, de a ascunde greșelile de tata, încurajează în aceștia tendința de a înșela și o lipsă de sinceritate și cinste.
Singura speranță pentru acești copii, fie că sunt de partea religiei sau nu, este să se convertească cu adevărat. Caracterul lor trebuie schimbat în întregime. Mamă nechibzuită, știi tu acum, când îți înveți astfel copiii, că întreaga lor experiență religioasă este afectată de ceea ce învață când sunt mici? Ține-i în frâu de mici; învață-i să te asculte și, dacă vor face astfel, vor fi mai dispuși să învețe să asculte de cuvintele lui Dumnezeu. Încurajează în ei comportamentul sincer, cinstit. Nu le da niciodată ocazia de a se îndoi de sinceritatea sau de cinstea ta.
Am văzut că tinerii pretind, dar nu se bucură de puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Le lipsește religia, mântuirea. Și, oh, ce cuvinte prostești, nechibzuite, rostesc ei! Despre toate acestea se ține un raport credincios, iar ființele muritoare vor fi judecate după faptele făcute în trup. Prieteni tineri, faptele și cuvintele voastre necugetate sunt scrise în carte. Conversațiile voastre nu au avut ca subiect lucrurile veșnice, ci ați vorbit despre una, despre alta — lucruri obișnuite, discuții lumești în care creștinii nu ar trebui să se angajeze. Totul se scrie în carte.
-158-
Am văzut că, dacă nu se va produce o schimbare totală în cei tineri, o convertire deplină, ei își pot pierde speranța cerului. Din ce mi-a fost arătat, cu adevărat convertiți sunt cel mult jumătate dintre tinerii care susțin că sunt de partea religiei și a adevărului. Dacă ar fi fost convertiți, ei ar trebui să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Mulți se bizuie pe o presupusă nădejde, fără a avea o temelie sigură. Izvorul nu este curat, de aceea apele care ies din acel izvor nu sunt curate. Curățiți izvorul și apele vor fi curate. Dacă inima este curată, atunci și cuvintele voastre, felul de a vă îmbrăca, faptele voastre vor fi în regulă. Lipsește adevărata evlavie. Nu-mi voi dezonora Mântuitorul, admițând că o persoană, care se ține de nimicuri și nu se roagă, este creștină. Nu! Un creștin își biruie trăsăturile firești, pasiunile. Există un remediu pentru sufletul bolnav de păcat. Acest remediu este în Isus. Ce Mântuitor prețios! Harul Lui este îndestulător chiar și pentru cel mai slab; iar cel tare, de asemenea, trebuie să aibă parte de harul Său, căci, dacă nu, va pieri.
Am văzut cum poate fi obținut acest har. Du-te în cămăruță și acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu stăruință: “Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule; pune în mine un duh nou și statornic.” Fii sincer, deschis. Rugăciunea arzătoare e de mare folos. Ca și Iacov, luptați-vă în rugăciune. Luptați-vă! Domnul Isus a suferit în grădină, încât sudoarea îi cădea ca niște picături mari de sânge; și voi trebuie să faceți un efort. Nu plecați din cămăruță până ce nu vă simțiți puternici în Dumnezeu; apoi vegheați și, exact atât de mult timp cât vegheați și vă rugați, atât timp vă veți putea ține în stăpânire trăsăturile firești, iar harul lui Dumnezeu poate fi prezent în voi.
Dumnezeu îmi interzice să încetez să vă avertizez. Prieteni tineri, căutați pe Domnul din toată inima voastră. Veniți înaintea Lui cu stăruință și, atunci când veți simți în mod sincer că fără ajutorul lui Dumnezeu veți pieri, când veți tânji după El așa cum dorește cerbul izvoarele de apă, atunci Domnul vă va întări degrabă. Atunci pacea voastră va întrece orice înțelegere. Dacă așteptați mântuirea, trebuie să vă rugați. Luați-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiți și nu fiți nepăsători în rugăciunile voastre. Implorați-L pe Dumnezeu să lucreze în voi o adevărată reformă, astfel ca roadele Duhului Său să poată sălășlui în voi și să puteți străluci ca niște lumini în lume. Nu fiți o piedică sau un blestem pentru cauza lui Dumnezeu; puteți fi de folos, o binecuvântare. Vă spune Satana că nu vă puteți bucura de mântuire, pe deplin și liber? Nu îl credeți.
Va continua.