Mărturii pentru Comunitate Vol. 1 pp 139-148 Ziua 014

Continuare.

Am văzut că soțiile de pastori trebuie să-și ajute soții în lucrul lor și să fie exigente și atente în privința influenței pe care o exercită, pentru că sunt privite și se așteaptă mai mult de la ele decât de la ceilalți. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie un exemplu. Viețile lor, vorbirea lor trebuie să fie un exemplu, fiind o mireasmă de viață spre viață, nu spre moarte. Am văzut că ele trebuie să ia o poziție umilă, blândă, totuși demnă, nezăbovind în conversațiile lor asupra unor lucruri care nu îndreaptă mintea lor către ceruri. Marea întrebare ar trebui să fie: “Cum aș putea să-mi mântuiesc propriul meu suflet și totodată să fiu și mijlocul de a-i salva pe alții?” Am văzut că în această lucrare Dumnezeu nu acceptă să se lucreze doar cu jumătate de inimă. El dorește ca toată inima, tot interesul să fie implicate. Influența lor vorbește hotărât și negreșit, ori în favoarea adevărului, ori împotriva acestuia. Ele ori adună cu Isus, ori risipesc în altă parte. O soție nesfințită este cel mai mare blestem pe care-l poate avea un pastor. Acești slujitori ai lui Dumnezeu, care au fost și sunt încă în această situație nefericită prin faptul că au în cămin o astfel de influență ucigătoare, ar trebui să înalțe de două ori mai multe rugăciuni și să vegheze, să ia o poziție fermă, hotărâtă, și să nu lase ca această negură să-i doboare. Ei trebuie să se lipească mai mult de Dumnezeu, să fie hotărâți și neclintiți, să-și conducă bine familia și să trăiască astfel, încât să poată avea aprobarea lui Dumnezeu și să se bucure de paza îngerilor. Însă, dacă ei cedează dorințelor soțiilor lor neconsacrate, neplăcerea lui Dumnezeu va fi atrasă asupra acelei case. Chivotul lui Dumnezeu nu-și poate avea locul în casă, deoarece ei își îngăduie și se complac în păcatele lor.

-140-

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. Este un lucru îngrozitor să te joci cu El. În vechime, Acan a poftit o placă de aur și o mantie babiloniană și le-a ascuns, și astfel tot Israelul a suferit, fugind din fața vrăjmașilor. Iar când Iosua a întrebat care este cauza, Domnul a spus: “Scoală-te, sfințește poporul. Sfințiți-vă pentru ziua de mâine. Căci așa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi, până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru’.” (Iosua 7, 13.) Acan a păcătuit și Dumnezeu l-a nimicit pe el și toată casa lui, cu tot ce avea, și astfel a îndepărtat blestemul aflat asupra lui Israel.

Am văzut că Israelul lui Dumnezeu trebuie să se ridice și să-și reînnoiască puterea în El, reînnoind și ținând legământul lor cu Dumnezeu. Lăcomia, egoismul, iubirea de bani și iubirea de lume, toate acestea se găsesc în rândurile păzitorilor Sabatului. Aceste păcate distrug spiritul de sacrificiu din poporul lui Dumnezeu. Cei care au această lăcomie în inimă nu sunt conștienți de ea. Aceasta pune stăpânire pe ei pe nesimțite, și dacă nu este scoasă din rădăcină, nimicirea lor este sigură, așa cum a fost cea a lui Acan. Mulți au luat jertfa de pe altarul lui Dumnezeu. Ei iubesc lumea, câștigul ei și măreția ei, iar dacă nu se petrece o schimbare totală în ei, vor pieri o dată cu lumea. Dumnezeu le-a împrumutat mijloace; acestea nu le aparțin, ci Dumnezeu i-a făcut pe ei ispravnici peste acestea. Și din această cauză, ei le socotesc ale lor și își fac din ele comori. Însă, oh, cât de repede, când mâna lui Dumnezeu, care i-a făcut să prospere, este îndepărtată de la ei, totul le este luat, într-un moment! Trebuie să se facă sacrificiu pentru Dumnezeu, eul să fie tăgăduit de dragul adevărului. Oh, cât de slab și de fragil este omul! Cât de prăpădit este brațul lui! Am văzut că în curând trufia omului va fi doborâtă la pământ și mândria lui umilită. Regi și nobili, bogați și săraci, toți laolaltă se vor pleca și plăgile ucigătoare ale lui Dumnezeu vor cădea peste ei.

-141-

Mărturia 3

Capitolul 25 — Fii plin de râvnă și pocăiește-te

Stimați frați și surori,

Domnul mi-a arătat în viziune câteva lucruri cu privire la biserică, aflată în starea ei prezentă de căldicel, lucruri pe care vi le voi relata. Biserica a fost prezentată în fața mea în viziune. Îngerul a spus bisericii: “Isus îți vorbește: ‘Fii plin de râvnă și pocăiește-te’.” Am văzut că această lucrare trebuie luată în serios. Sunt lucruri pentru care este nevoie de pocăință. Înclinația spre lume, egoismul și lăcomia au distrus spiritualitatea din viața poporului lui Dumnezeu.

Pericolul pentru poporul lui Dumnezeu în ultimii câțiva ani a fost iubirea de lume. Din aceasta au izvorât păcatele egoismului și lăcomiei. Cu cât obțin mai mult din ceea ce aparține acestei lumi, cu atât se leagă mai mult sufletește de ea; și încă doresc mai mult. Îngerul a spus: “Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Luca 18, 25.) Cu toate acestea, mulți dintre cei ce pretind că au de spus ultimul cuvânt de avertizare către lume se luptă cu toate puterile lor să se așeze într-o poziție din care este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât să intre ei în împărăție.

Aceste comori pământești sunt binecuvântări când sunt bine folosite. Cei care le au ar trebui să-și dea seama că le sunt împrumutate de Dumnezeu și că ei ar trebui să-și folosească cu bucurie mijloacele pe care le au pentru înaintarea cauzei Sale. Ei nu își vor pierde răsplata aici. Ei vor fi priviți cu generozitate de îngerii lui Dumnezeu, care le vor pregăti o comoară și în ceruri.

-142-

Am văzut că Satana îi urmărește pe cei care au o fire egoistă, lacomă, dintre cei care pretind că au adevărul, și îi ispitește prin prosperitate, oferindu-le bogățiile pământului. El știe că, dacă nu își înving temperamentul natural, ei se vor împletici și vor cădea pentru că îl iubesc pe mamona și se închină idolului lui. Ținta lui Satana este adeseori atinsă. Dragostea puternică pentru lume învinge și înăbușă dragostea pentru adevăr. Împărățiile lumii le sunt oferite și cu nerăbdare ei se aruncă asupra comorilor lor și socotesc că prosperă de minune. Satana triumfă pentru că planul lui are succes. Ei au renunțat la iubirea de Dumnezeu pentru iubirea de lume.

Am văzut că cei care prosperă în acest fel pot zădărnici planul lui Satana, dacă vor birui lăcomia lor egoistă prin consacrarea tuturor bunurilor lor pe altarul lui Dumnezeu. Și când vor vedea unde este nevoie de mijloace pentru înaintarea cauzei adevărului și vor ajuta pe văduve, pe orfani și pe cei necăjiți, ei vor da cu bucurie și își vor strânge în acest fel o comoară în ceruri.

Dați atenție sfatului Martorului Credincios. Cumpărați aur încercat în foc ca să vă îmbogățiți, haine albe cu care să vă îmbrăcați și alifie pentru ochi ca să puteți vedea. Faceți ceva. Aceste comori prețioase nu vor cădea peste noi fără nici un efort din partea noastră. Trebuie să le cumpărăm — “fiți plini de râvnă și pocăiți-vă” — ieșiți din starea de căldicel. Trebuie să ne trezim pentru a ne putea vedea relele, să ne cercetăm pentru a ne descoperi păcatele și să ne pocăim cu toată râvna de aceste nelegiuiri.

Am văzut că frații care dețin averi trebuie să facă ceva pentru a se smulge din prinsoarea acestor comori pământești și a birui iubirea lor pentru lume. Mulți dintre ei iubesc această lume, își iubesc comoara, însă nu vor să recunoască acest lucru. Ei trebuie să fie plini de râvnă și să se pocăiască de lăcomia și egoismul lor, pentru ca dragostea adevărului să poată cuprinde totul în viața lor. Am văzut că mulți din aceia care posedă bogății vor eșua în ce privește cumpărarea aurului, a hainelor albe și a alifiei pentru ochi. Zelul lor nu are intensitatea și seriozitatea proporțională cu valoarea scopului pe care îl urmăresc.

-143-

Am văzut cum luptau acești oameni pentru bogățiile pământești; cât zel, câtă seriozitate, câtă energie pentru a obține o comoară pământească ce în curând nu va mai fi! Ce calcule reci fac ei! Plănuiesc și trudesc devreme și târziu, își sacrifică tihna și confortul pentru o comoară pământească. Un zel similar din partea lor în vederea dobândirii aurului, a hainelor albe și a alifiei pentru ochi îi va face să ajungă în posesia acelei mult dorite comori de viață, viață veșnică, în Împărăția lui Dumnezeu. Am văzut că, dacă sunt persoane care au nevoie de alifie pentru ochi, atunci aceștia sunt cei care au bogății pământești. Mulți dintre ei sunt orbi în ce privește starea lor, orbi în ce privește atașarea lor de această lume. Oh, de ar putea vedea!

“Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20.) Am văzut că mulți au îngrămădit atât de mult moloz la ușa inimii lor, încât nu o pot deschide. Unii au de îndepărtat disensiuni între ei și frații lor. Alții au temperamente rele. Alții au rostogolit lumea în fața ușii inimii lor, și aceasta blochează ușa. Tot acest moloz trebuie îndepărtat și atunci ei pot deschide ușa și-I pot spune bun-venit Mântuitorului.

O, cât de prețioasă era această făgăduință care mi-a fost arătată în viziune! “Voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” O, iubire, iubire minunată a lui Dumnezeu! Deși suntem în această stare de căldicel și plini de păcate, El ne spune: “Întoarceți-vă la Mine și Eu mă voi întoarce la voi și vă voi vindeca de toată apostazia voastră.” Acest lucru a fost repetat de înger de mai multe ori. “Întoarceți-vă la Mine și Eu Mă voi întoarce la voi și vă voi vindeca de toată apostazia voastră.”

-144-

Am văzut că unii se vor întoarce cu bucurie. Alții nu vor lăsa ca această solie către Laodicea să aibă influență asupra lor. Ei vor aluneca, vor ajunge mai rău ca înainte și vor fi vărsați din gura Domnului. Doar aceia care se vor pocăi cu râvnă se vor bucura de favoarea lui Dumnezeu.

“Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Noi putem birui. Da, pe deplin, cu totul. Isus a murit pentru ca noi să putem birui firea cea rea, orice păcat, orice ispită și să putem sta în cele din urmă alături de El.

Este privilegiul nostru acela de a avea credința și mântuirea. Am văzut că puterea Sa ne va fi acordată cu tot atâta îmbelșugare ca și până acum. Biserica lui Dumnezeu este cea care și-a pierdut credința de a cere, cu toată energia pusă în luptă, strigând ca și Iacov: “Nu te las să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Credința durabilă, răbdătoare, este pe cale de a muri. Aceasta trebuie să prindă din nou viață în inimile poporului lui Dumnezeu. Trebuie să se ceară binecuvântarea lui Dumnezeu. Credința, credința vie, ne poartă întotdeauna spre Dumnezeu, spre slavă; iar necredința ne duce în jos, către întuneric și moarte.

Am văzut că mințile unora din biserică nu sunt îndreptate în direcția cea bună. Datorită temperamentelor lor deosebite, ei își formează anumite păreri după care își măsoară frații. Și dacă cineva nu este întru totul de acord cu ei, de îndată este necaz în tabără. Unii strecoară țânțarul și înghit cămila.

Aceste păreri preconcepute au fost cocoloșite și îngăduite prea mult. S-au căutat bârna și paiul. Și când nu au existat dificultăți reale în biserică, atunci au fost fabricate necazuri. Mințile celor din biserică și ale slujitorilor lui Dumnezeu sunt îndepărtate de Domnul, de adevăr și de cer, pentru a zăbovi asupra întunericului. Satana tresaltă văzând asemenea lucruri; se delectează cu ele. Însă nu acestea sunt încercările prin care va fi curățită biserica și care la sfârșit vor spori puterea poporului lui Dumnezeu.

-145-

Am văzut că unii se veștejesc din punct de vedere spiritual. Ei au trăit veghind ca frații lor să facă ceea ce este bine — prinzând orice greșeală pentru a-i necăji. Și, în timp ce fac astfel, mintea lor nu este îndreptată nici către Dumnezeu, nici către cer, nici spre adevăr; ci exact într-acolo unde dorește Satana — spre o altă persoană decât ei înșiși. Sufletele lor sunt neglijate; rareori își văd sau își simt propriile lor greșeli pentru că sunt prea ocupați să urmărească greșelile altora, fără a privi prea mult asupra propriilor lor suflete sau a-și cerceta propriile lor inimi. Îmbrăcămintea unei persoane, o bonetă, un șorț, le captivează toată atenția. Ei trebuie să vorbească despre aceasta cu cutare sau cu cutare și au suficient de lucru timp de câteva săptămâni. Am văzut că toată religia pe care o au unele suflete sărmane constă în a urmări îmbrăcămintea și faptele altora și a găsi greșeli la aceștia. Dacă nu fac o reformă în viața lor, nu va fi loc pentru ei în ceruri, căci ei vor găsi greșeli chiar și la Domnul.

Îngerul a spus: “A te pune în rânduială cu Dumnezeu este o lucrare personală.” Lucrarea se face între Dumnezeu și propriile noastre suflete. Însă când oamenii au atât de multă grijă de greșelile altora, ei nu au grijă de ei înșiși. Aceste persoane capricioase, căutătoare de greșeli, se vor vindeca de regulă de acest obicei dacă vor merge direct la persoana despre care socotesc că este greșită. Este atât de greu de făcut acest lucru, încât vor renunța mai degrabă la părerile lor decât să meargă. Însă e mult mai ușor de dat frâu liber limbii încoace și încolo, când persoana acuzată nu este prezentă.

Unii socotesc că este greșit să încerci să păstrezi ordine în serviciile de închinare pentru Dumnezeu. Însă eu am văzut că nu este un lucru periculos să păstrezi ordine în biserica lui Dumnezeu. Am văzut că lui Dumnezeu nu-I place dezordinea și că trebuie să existe ordine atunci când se fac rugăciuni și când se cântă. Noi nu ar trebui să venim în casa lui Dumnezeu pentru a ne ruga pentru familiile noastre, afară de cazul când un simțământ profund ne conduce să facem acest lucru, în timp ce Duhul lui Dumnezeu lucrează convingerea asupra lor. În general, locul potrivit pentru a ne ruga pentru familiile noastre este la altarul familial. Când cei care constituie subiectele rugăciunilor noastre sunt plecați, cămăruța este locul cel mai potrivit de a-L ruga pe Dumnezeu pentru ei. Când suntem în casa lui Dumnezeu, trebuie să ne rugăm pentru o binecuvântare potrivită pentru acel moment și trebuie să ne așteptăm ca Dumnezeu să asculte și să răspundă la rugăciuni. Acest fel de întâlniri vor fi interesante și pline de viață.

-146-

Am văzut că toți trebuie să cânte și cu spiritul, și cu mintea. Lui Dumnezeu nu-i place dezacordul și nici când nu se înțeleg cuvintele. Lui îi place întotdeauna ce este corect, nu incorect. Și cu cât poporul lui Dumnezeu cântă mai corect, mai armonios, cu atât I se aduce Lui mai multă slavă, biserica este avantajată, iar necredincioșii sunt afectați în mod favorabil.

Mi-a fost arătată ordinea, ordinea desăvârșită din ceruri, și am fost încântată să ascult muzica înălțătoare de acolo. După ce am ieșit din viziune, felul în care se cântă aici mi s-a părut foarte aspru și discordant. Am văzut grupuri de îngeri care stăteau în careu, fiecare având o harpă de aur. La capătul harpei era un instrument cu care se dădeau sau se schimbau tonurile. Degetele lor nu se năpusteau asupra corzilor cu nepăsare, ci ei atingeau anumite corzi pentru a produce anumite sunete. Era un înger care conducea întotdeauna, care atingea cel dintâi harpa și dădea tonul, apoi toți se uneau în muzica aceea amplă, desăvârșită, a cerului. Aceasta nu poate fi descrisă. Este melodioasă, cerească, divină, în timp ce fiecare chip strălucește de lumina lui Isus, o slavă de nedescris.

Capitolul 26 — Estul și Vestul

Stimați frați,

Domnul mi-a arătat în viziune câteva lucruri în legătură cu estul și vestul și eu simt că este datoria mea să vi le prezint. Am văzut că Dumnezeu a deschis calea pentru răspândirea adevărului prezent în vest. Este nevoie de mult mai multă putere pentru a-i mișca pe oamenii din est decât pe cei din vest, și în prezent, doar puțin se poate realiza în est. În momentul de față, trebuie făcute eforturi speciale și urmările vor fi bune.

-147-

Oamenii din est au ascultat proclamarea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos și au văzut în mare măsură desfășurarea puterii lui Dumnezeu, dar s-au întors înapoi într-o stare de indiferență și siguranță, fiind aproape imposibil de ajuns la ei în prezent. După ce au fost făcute eforturi ieșite din comun în est, folosindu-se cele mai bune unelte, s-a putut realiza foarte puțin.

Am văzut că la inima oamenilor din vest se poate ajunge mult mai ușor decât la cei din est. Ei nu au avut lumina adevărului și nu au respins-o, iar inimile lor sunt mult mai duioase și mai sensibile față de adevăr și Duhul lui Dumnezeu. Inimile multora din vest sunt deja pregătite pentru a primi cu nerăbdare adevărul; și în timp ce slujitorii lui Dumnezeu merg să lucreze pentru salvarea de suflete prețioase, ei au multe cuvinte de încurajare a acestora, în dificila lor lucrare. Oamenii sunt doritori să asculte și mulți îmbrățișează adevărul, iar darul pe care Dumnezeu l-a dat slujitorilor Săi iese la iveală și ei sunt întăriți. Ei văd că eforturile lor sunt încununate de succes.

Am văzut că s-a realizat de zece ori mai mult în vest decât în est, cu același efort, și că este deschisă calea pentru un succes și mai mare. Am văzut că se poate face mult în prezent în Wisconsin și încă și mai mult în Illinois și că trebuie făcute eforturi pentru răspândirea adevărului în Minnesota și Iowa. Acolo va avea efect în multe inimi. Mi-a fost desfășurat un mare, foarte mare câmp de lucru în viziune, câmp în care încă nu s-a pătruns; însă nu există suficient ajutor și sacrificiu de sine pentru a completa măcar pe jumătate locurile unde oamenii sunt cu toții gata să asculte adevărul și mulți dintre ei să-l primească.

Acum trebuie mers în câmpuri noi de lucru, cu totul noi; mulți vor trebui să facă acest lucru luptându-se să-și achite singuri toate cheltuielile. Am văzut că aici este o bună ocazie pentru ispravnicii lui Dumnezeu de a-și face partea lor și de a-i sprijini pe aceia care duc adevărul în aceste locuri. Ar trebui să fie un mare privilegiu pentru acești ispravnici să-I dea lui Dumnezeu ceea ce-I aparține. Făcând astfel, ei se vor descărca de o datorie prevăzută în Scriptură și se vor ușura de o parte din comoara lor pământească, ce este acum o povară pentru cei care au din belșug. Totodată, ei vor adăuga la comoara lor din cer.

-148-

Am văzut că acel cort din est nu trebuie dus mereu, mereu în același loc. Dacă este nevoie, cei care însoțesc cortul trebuie să pornească la luptă pe cheltuiala lor. Ei trebuie să așeze cortul acolo unde adevărul nu a mai fost prezentat, și când acesta este astfel așezat, vor fi și lucrători.

Am văzut că se făcuse o greșeală mergându-se mereu în același loc, an după an, și aproape cu aceleași daruri. Dacă este posibil, trebuie obținute cele mai potrivite daruri. Ar fi mai bine și s-ar realiza mai mult dacă ar fi mai puține adunări în corturi și o oștire mai puternică sau un grup cu diferite daruri pentru lucrare. Atunci ar trebui să se zăbovească mai mult în locul în care a fost trezit interesul. A fost prea mare grabă în demontarea cortului. Unii încep să fie impresionați în mod favorabil și este nevoie de eforturi stăruitoare, până ce mințile lor înțeleg adevărul și ei înșiși trec de partea adevărului. În multe locuri unde a fost așezat cortul, pastorii stau până ce prejudecățile încep să dispară, și atunci mulți ascultă cu mintea liberă de lucruri preconcepute; însă chiar în acel moment cortul este desfăcut și trimis în alt loc. Acest lucru se repetă, se cheltuie timp și mijloace, iar slujitorii lui Dumnezeu nu pot vedea decât puține rezultate în timpul lucrării în cort. Doar câțiva ajung la cunoașterea adevărului, iar slujitorii lui Dumnezeu, văzând doar puține roade care să-i încurajeze, să-i facă optimiști și să scoată la iveală darurile pe care le au, pierd în loc de a câștiga în putere, spiritualitate și tărie.

Am văzut că, în vest, trebuie făcute eforturi deosebite cu corturile, pentru că îngerii lui Dumnezeu pregătesc acolo mințile oamenilor pentru primirea adevărului. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a îndemnat pe unii din est să se mute în vest. Cu darurile lor pot realiza mai mult în vest decât în est. Povara lucrării se află acum în vest și este de cea mai mare importanță ca slujitorii lui Dumnezeu să se mute acolo unde s-a deschis acest câmp în mod providențial.

Va continua.