Mărturii pentru Comunitate – Ziua 95

Cuvintele și faptele scot la iveală în mod limpede ceea ce este în inimă. Dacă mândria, vanitatea și iubirea de sine și de îmbrăcăminte umplu inima, cuvintele rostite vor fi despre modă, îmbrăcăminte și înfățișare, și nu despre Domnul Hristos și Împărăția cerurilor. Dacă în inimă domnesc sentimente de invidie, acestea vor fi prezente în vorbe și fapte. Cei care se măsoară după alții, care fac ce fac alții și nu realizează lucruri mari, aducând ca scuză defectele și greșelile altora, nu vor fi decât pleavă și vor rămâne niște pitici din punct de vedere spiritual, atâta timp cât îi vor face pe plac lui Satana, îngăduindu-și astfel de simțăminte neconsacrate. Unii nu sunt preocupați decât de ce să mănânce, ce să bea și cu ce să se îmbrace. Aceste gânduri ies la iveală din prisosul inimii, atâta timp cât lucrurile vremelnice constituie marea țintă a vieții, cea mai mare realizare. Aceste persoane uită cuvintele lui Hristos: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33.)

Tinerii au inima plină de iubire de sine. Acest lucru se dă pe față în dorința lor de a fi zugrăviți de artist; ei nu se mulțumesc să fie reprezentați o singură dată, ci stau iar și iar pentru tabloul lor, sperând de fiecare dată că ultimul va depăși toate eforturile anterioare și tabloul va apărea mai frumos decât originalul. Banii care ar fi trebuit să fie ai Domnului sunt irosiți în acest fel, și ce se câștigă? O biată umbră pe hârtie. Orele care ar fi trebuit să fie devotate rugăciunii sunt ocupate cu propria lor persoană; ceasurile prețioase ale harului sunt astfel irosite.

-501-

Satana este mulțumit când atenția tinerilor este atrasă de orice lucru care le distrage mintea de la Dumnezeu, astfel ca înșelătorul să se poată strecura pe furiș, iar ei, nepregătiți pentru atacurile lui, să fie prinși în cursă. Ei nu sunt conștienți că marele Artist al cerului ia cunoștință de orice faptă și de orice cuvânt și că purtarea lor și chiar gândurile și intențiile inimii stau în fața Lui, prezentate în amănunt. Orice defect din caracterul lor moral stă descoperit sub privirile insistente ale îngerilor și ei vor avea întregul tablou, integral prezentat în fața lor în toată diformitatea sa, atunci când judecata va fi pronunțată. Toate acele cuvinte deșarte, neserioase, sunt scrise în carte. De asemenea, toate vorbele neadevărate, toate faptele menite să înșele, ale căror motive au fost ascunse de ochiul omenesc, dar sunt văzute de ochiul atotvăzător al lui Iehova, toate acestea sunt scrise cu litere vii. Orice faptă egoistă este prezentată.

În general, tinerii se comportă ca și când ceasurile prețioase ale timpului de har, în timp ce harul se prelungește, ar fi o mare sărbătoare, iar ei ar fi în această lume doar pentru distracție, pentru a fi mereu satisfăcuți de un cerc neîntrerupt de senzații. Satana a făcut eforturi speciale pentru a-i determina să-și găsească fericirea în distracțiile lumești și a se îndreptăți străduindu-se să arate că aceste distracții sunt nevătămătoare, nevinovate și chiar importante pentru sănătate. Unor medici le-a dat impresia că spiritualitatea și consacrarea față de Dumnezeu sunt în defavoarea sănătății. Acest lucru este pe placul vrăjmașului sufletelor. Există persoane cu o imaginație bolnavă, care nu reprezintă corect religia lui Hristos; aceștia nu dețin religia curată a Bibliei. Unii se tot chinuie pe ei înșiși pe parcursul vieții datorită păcatelor lor; tot ceea ce pot vedea nu este decât un Dumnezeu al dreptății ofensat. Ei nu-L văd pe Domnul Hristos și puterea Lui mântuitoare prin meritele sângelui Său. Unii ca aceștia nu au credință. Din această clasă fac parte în general cei care nu au o minte echilibrată. Prin boala transmisă lor de către părinți și printr-o educație greșită în copilărie, ei au preluat obiceiuri greșite, care sunt vătămătoare organismului și creierului, făcând ca organele implicate în moralitate să se îmbolnăvească și făcând imposibil ca ei să poată gândi și acționa rațional în toate privințele. Ei nu au minți bine echilibrate. Evlavia și neprihănirea nu sunt vătămătoare pentru sănătate, ci sunt sănătate pentru trup și tărie pentru suflet. Petru spune: “Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune … să se depărteze de rău și să caute binele, să caute pacea și s-o urmărească; căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.” “Căci dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi. N-aveți nici o teamă de ei și nu vă tulburați.” (1 Petru 3, 10-12.14.)

-502-

Conștiența lucrului bine făcut constituie cel mai bun medicament pentru trupurile și mințile bolnave. Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu asupra celui ce o primește este sănătate și putere. O persoană a cărei minte are liniște și mulțumire în Domnul se află pe calea spre sănătate. Conștiența faptului că ochii Domnului sunt asupra noastră și că El ne ascultă rugăciunile reprezintă cu adevărat o mulțumire. Faptul că știm că avem un Prieten care nu dă greș niciodată, căruia îi putem încredința toate secretele sufletului, constituie un privilegiu pe care cuvintele nu îl pot exprima niciodată. Cei ale căror facultăți morale le sunt întunecate de boală nu sunt cei care să reprezinte corect viața creștină sau frumusețile vieții sfinte. Prea adesea, ei se găsesc în focul fanatismului sau în apa indiferenței reci sau a ceții placide. Cuvintele Domnului Hristos sunt de valoare mai mare decât părerile tuturor medicilor din Univers: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33.) Acesta este cel dintâi mare obiectiv — Împărăția cerurilor, neprihănirea lui Hristos. Alte obiective de atins trebuie să fie secundare acestora.

Satana va prezenta calea sfințirii ca fiind grea, în timp ce cărarea plăcerilor lumești o arată ca fiind presărată cu flori. Ispititorul va prezenta în fața voastră lumea cu plăcerile ei în culori false, amăgitoare. Vanitatea constituie una dintre cele mai puternice trăsături ale firilor noastre destrăbălate și el știe că poate face apel cu succes la aceasta. El vă va linguși prin agenții săi. Poate vei primi laude care îți vor satisface vanitatea și îți vor alimenta mândria și prețuirea de sine și vei gândi poate că ar fi păcat ca, având astfel de avantaje și puncte de atracție, să ieși din lume, să te desparți de ea și să devii creștin, să-ți uiți tovarășii și să fii ca și mort, când ei te laudă sau te critică. Satana îți spune că, datorită avantajelor pe care le ai, te vei putea bucura într-o mare măsură de plăcerile lumii. Însă ia seama că plăcerile acestui pământ vor avea un sfârșit și că ceea ce semeni va trebui să și culegi. Sunt oare trăsăturile ce țin de propria persoană, iscusința sau talentele, prea valoroase pentru a fi consacrate lui Dumnezeu, Creatorul ființei tale, Acela care veghează asupra ta în fiecare moment? Sunt calitățile tale prea prețioase pentru a fi consacrate lui Dumnezeu?

-503-

Tinerii susțin că au nevoie de ceva care să însuflețească și să distragă mintea. Am văzut că se poate găsi plăcere în hărnicie, mulțumire în a duce o viață cu folos. Unii însă susțin că trebuie să aibă ceva care să le intereseze mintea atunci când își termină treburile, o ocupație mintală sau o distracție spre care mintea se poate îndrepta pentru a găsi ușurare și împrospătare, în mijlocul grijilor și lucrului istovitor. Speranța creștină este chiar ceea ce avem nevoie. Religia se va dovedi un mângâietor pentru cel necredincios, o călăuză sigură spre Izvorul adevăratei fericiri. Tinerii trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu și să se devoteze meditației și rugăciunii și vor descoperi că timpul lor liber nu ar putea fi folosit mai bine. Prieteni tineri, trebuie să vă luați timp ca să vă dovediți vouă înșivă dacă sunteți în dragostea lui Dumnezeu. Fiți stăruitori pentru a fi siguri de chemarea și alegerea voastră. Depinde doar de voi dacă vă veți asigura o viață mai bună.

“Căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.” (Proverbe 3, 17.) Locuința viitoare a celor neprihăniți și răsplata lor veșnică sunt teme înalte și nobile pe care le pot contempla cei tineri. Zăboviți asupra minunatului plan al mântuirii, asupra marelui sacrificiu făcut de Regele slavei pentru a putea fi înnobilați prin meritele sângelui Său și prin ascultare, în cele din urmă, să fiți ridicați la tronul lui Hristos. Acest subiect ar trebui să angajeze cele mai nobile gânduri ale minții. A fi adus într-o stare pe placul lui Dumnezeu — ce privilegiu! A avea comuniune cu El — ce ar putea să ne înalțe mai mult, să ne rafineze și să ne ridice mai presus de plăcerile frivole ale pământului? A ne bucura de reînnoirea prin har a firilor noastre stricate, a ne ține poftele păcătoase și tendințele animalice în supunere, a merge înainte având o independență morală nobilă, dobândind victorii zi de zi, ne va da acea pace a conștiinței pe care numai lucrul bine înfăptuit o poate da.

-504-

Prieteni tineri, am văzut că, având o astfel de ocupație și divertisment al minții, puteți fi fericiți. Însă motivul pentru care voi nu aveți astâmpăr este că nu căutați singura sursă de fericire. Voi încercați tot timpul să găsiți în afara lui Hristos acea fericire care nu se poate găsi decât în El. În El nu pot exista speranțe spulberate. Rugăciunea, o, cât de mult este neglijat acest prețios privilegiu! Citirea Cuvântului lui Dumnezeu pregătește mintea pentru rugăciune. Unul dintre cele mai mari motive pentru care sunteți atât de puțin dispuși să vă apropiați de Dumnezeu în rugăciune este faptul că nu sunteți pregătiți pentru această lucrare sfântă din cauză că citiți povești fascinante care au stârnit imaginația și au trezit patimi nesfinte. Cuvântul lui Dumnezeu devine dezgustător, iar ceasul rugăciunii este uitat. Rugăciunea constituie puterea creștinului. Când e singur, el nu este singur; el simte prezența Aceluia care a spus: “Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele.” (Matei 28, 20.)

Tinerii au nevoie exact de ceea ce nu au, și anume de religie. Nimic nu o poate înlocui. Religia doar cu numele nu înseamnă nimic. Numele sunt înscrise în cărțile bisericii de pe pământ, dar nu în cartea vieții. Am văzut că nu este nici măcar unul din douăzeci de tineri care să știe din experiență ce este religia. Ei își slujesc lor înșiși și, cu toate acestea, pretind că sunt slujitori ai lui Hristos; iar dacă vraja care i-a cuprins nu este îndepărtată, își vor da seama în curând că vor avea soarta păcătosului. În ce privește tăgăduirea de sine sau sacrificiul pentru adevăr, ei au găsit o cale mai ușoară. În ce privește plânsul cu lacrimi și strigăte puternice către Dumnezeu pentru harul Său îndurător și putere de la El pentru a se împotrivi ispitirilor lui Satana, ei au socotit că este inutil să fie atât de serioși și zeloși; ei se pot descurca bine și fără acestea. Domnul Hristos, Regele slavei, se ducea adesea singur în munți și în locuri singuratice pentru a-Și vărsa sufletul în rugăciune înaintea Tatălui Său; însă omul păcătos, care nu are putere, gândește că poate trăi fără atât de multă rugăciune.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment