Capitolul 84 — Pastorii noștri
În viziunea care mi-a fost dată la Rochester, New York, la data de 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că avem în față o lucrare foarte solemnă. Noi nu ne dăm seama de importanța și măreția acesteia. Observând indiferența evidentă pretutindeni, am fost alarmată atât pentru pastori, cât și pentru membri. Se pare că lucrarea adevărului prezent este afectată de o paralizie. Se pare că lucrarea lui Dumnezeu stă pe loc. Pastorii și poporul nu sunt pregătiți pentru timpul în care trăiesc și aproape toți cei care susțin a crede adevărul prezent sunt nepregătiți pentru a înțelege lucrarea de pregătire necesară acestui timp. În starea lor prezentă, cu ambiții lumești, lipsă de consacrare față de Dumnezeu și preocuparea pentru sine, ei sunt cu totul nepregătiți pentru a primi ploaia târzie și de a face tot ce le stă în putință pentru a se împotriva mâniei lui Satana care, prin invențiile lui, îi poate face să se lepede de credință, încântându-i cu cine știe ce amăgire. Ei gândesc că stau foarte bine când, de fapt, stau foarte rău.
Pastorii și poporul trebuie să înainteze mai mult în lucrarea de reformă. Ei trebuie să înceapă fără întârziere să-și îndrepte obiceiurile în ce privește felul cum mănâncă, beau, se îmbracă și lucrează. Am văzut că destul de mulți pastori nu s-au trezit în ceea ce privește acest subiect important. Ei nu sunt cu toții acolo unde ar trebui să fie. Urmarea este că unii nu pot arăta decât puține roade ale lucrării lor. Pastorii trebuie să fie exemple pentru turma lui Dumnezeu. Însă ei nu sunt scutiți de ispitirile lui Satana. Tocmai ei sunt aceia pe care el caută să-i prindă în cursă. Dacă reușește să amăgească un pastor să se simtă în siguranță în cele firești și, în acest fel, să-i distragă mintea de la lucrare sau să-l înșele în privința stării lui proprii în fața lui Dumnezeu, Satana a realizat foarte mult.
-467-
Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu progresează așa cum ar trebui și așa cum ar putea. Pastorii trebuie să înceapă să lucreze cu energie, devotament și stăruință hotărâtă — ceea ce are nevoie această lucrare. Ei au de luptat cu un adversar vigilent, ale cărui iscusință și stăruință sunt neobosite. Efortul slab al pastorilor și poporului nu suportă nici o comparație cu cel al adversarului lor, diavolul. Într-o parte, sunt pastorii care luptă pentru bine și au de partea lor ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților îngeri. Ei trebuie să fie puternici, viteji și cu totul devotați pentru cauza în care s-au înrolat, fără să aibă vreun interes lăturalnic. Ei nu trebuie să fie încurcați de lucrurile acestei vieți, pentru a putea fi pe plac Aceluia care i-a ales să fie ostașii Lui.
De cealaltă parte, se află Satana și îngerii lui, cu toți agenții lui de pe pământ, care fac orice efort cu putință și folosesc orice fel de amăgire pentru a strecura erori, a instiga la rău și pentru a-și camufla hidoșenia și urâțenia printr-o mască plăcută. Satana îmbracă egoismul, fățărnicia și orice alt fel de înșelăciune cu un veșmânt de aparentă neprihănire și adevăr și triumfă când are succes chiar cu pastorii și membrii care susțin că îi cunosc vicleniile. Cu cât stau mai departe de Hristos, marele Conducător, cu atât ei vor fi mai puțin asemenea Lui în caracter și cu atât se vor asemăna mai mult, în ceea ce privește viața și caracterul slujitorilor, cu marele lor adversar și cu atât mai sigur va fi acesta de ei în cele din urmă. În timp ce susțin că sunt slujitori ai lui Hristos, ei sunt slujitori ai păcatului. Unii pastori își concentrează prea mult mintea la salariul pe care îl primesc. Ei lucrează pentru salariu și pierd din vedere sfințenia și însemnătatea lucrării.
Unii devin leneși și neglijenți în lucrul lor; ei fac pași, dar sunt slabi, și eforturile lor nu au succes. Inimile lor nu sunt la lucru. Teoria adevărului este clară. Mulți dintre ei nu au cercetat adevărul prin studiu profund și rugăciune stăruitoare și nu cunosc nimic din ceea ce înseamnă prețul și valoarea acestuia, în împrejurări în care trebuie să-și susțină poziția în fața opoziției vrăjmașilor acestuia. Ei nu cred că este necesar să aibă un spirit de totală consacrare pentru lucrare. Interesele lor sunt împărțite între ei înșiși și lucrare.
-468-
Am văzut că, înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să poată face vreun progres, pastorii trebuie să fie convertiți. Când se vor converti, ei vor fi mai puțin preocupați de salarii și vor acorda mai mult interes lucrării celei sfinte, importante și solemne pe care au acceptat-o din mâna lui Dumnezeu și pe care El le pretinde să o aducă la îndeplinire cu credincioșie și bine, ca unii care Îi vor da Lui o socoteală strictă. Îngerii raportori înregistrează faptele lor în fiecare zi, cu credincioșie. Toate faptele lor, și chiar intențiile și scopurile inimii stau descoperite cu credincioșie. Nimic nu este ascuns de ochiul atotvăzător al Aceluia cu care avem de-a face. Aceia care și-au pus toate energiile în slujba cauzei lui Dumnezeu, care au îndrăznit să pornească și au investit ceva, vor simți că lucrarea lui Dumnezeu este o parte din ei înșiși și nu vor lucra doar pentru salariu. Ei nu vor fi slujitori doar de formă, care caută să-și facă pe plac lor înșiși, ci se vor consacra împreună cu toate interesele lor în această lucrare solemnă.
Unii sunt în pericol, în lucrarea publică din cadrul comunităților, de a face greșeli pentru că nu lucrează minuțios. Pentru binele lor și pentru interesul cauzei, ei ar trebui să se cerceteze îndeaproape, să-și încerce motivele și să se asigure că nu sunt egoiști. Ei trebuie să vegheze ca nu cumva, în timp ce predică adevăruri directe altora, să nu greșească netrăind după aceeași regulă și îngăduindu-i lui Satana să înlocuiască cercetarea adâncă a inimii cu altceva. Ei trebuie să fie cinstiți cu ei înșiși și cu lucrarea lui Dumnezeu, ca să nu ajungă să lucreze pentru salariu și să piardă din vedere caracterul înalt și important al lucrării. Ei nu trebuie să lase eul să domnească în locul lui Isus și să fie atenți să nu le spună păcătoșilor din Sion: “Stați bine”, când, de fapt, Dumnezeu a pronunțat un blestem asupra lor.
-469-
Pastorii ar trebui să se trezească la acel fel de viață, zel și devotament de care au fost aproape străini o bună bucată de vreme, pentru că nu au umblat cu Dumnezeu. În multe locuri, cauza lui Dumnezeu nu face progrese. Este nevoie de lucrare cu sufletele. Oamenii sunt copleșiți de îmbuibarea cu mâncare și băutură și de grijile acestei vieți. Ei se fac tot mai mult părtași unui spirit de întreprinderi lumești, vremelnice. Sunt ambițioși după câștig. Spiritualitatea și devoțiunea sunt rare. Spiritul care predomină este acela de a lucra, de a acumula și de a adăuga la ceea ce au deja. “Care va fi sfârșitul acestor lucruri?” a constituit povara întrebării mele.
Întâlnirile din cadrul Conferințelor nu au realizat bunuri de durată. Cei care participă la adunări aduc cu ei un spirit de afaceri. Pastorii și membrii își aduc frecvent marfa la aceste adunări mari și astfel adevărurile rostite de la amvon nu fac impresie asupra inimii. Sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu, nu-și poate face lucrarea sa vitală; cade blând asupra ascultătorilor. Cuvântul cel înalt al lui Dumnezeu este amestecat prea mult cu lucrurile obișnuite ale vieții.
Pastorii trebuie să fie convertiți înainte de a putea întări pe frații lor. Ei nu trebuie să se predice pe ei înșiși, ci pe Hristos și neprihănirea Sa. Este nevoie de reformă în popor, însă aceasta trebuie să-și înceapă lucrarea curățitoare mai întâi în rândul pastorilor. Ei sunt străjeri pe zidurile Sionului pentru a da tonul de avertizare pentru cei nepăsători și indiferenți și, de asemenea, pentru a zugrăvi soarta fariseului din Sion. Mie mi s-a părut că unii pastori au uitat că Satana este încă viu și tot așa de perseverent, stăruitor și iscusit cum a fost întotdeauna; de aceea el caută încă să ispitească sufletele de pe cărarea neprihănirii.
O parte importantă a lucrării pastorului este aceea de a prezenta cu credincioșie poporului reforma sanitară, așa cum este ea legată de întreita solie îngerească, fiind o parte integrantă a acesteia. Trebuie să o adopte ei înșiși negreșit și să o vestească tuturor acelora care susțin a crede adevărul.
-470-
Pastorii nu trebuie să aibă alte interese decât cele legate de marea lucrare de a conduce sufletele la adevăr. Pentru aceasta, este nevoie de toate puterile lor. Ei nu trebuie să se angajeze în afaceri, negoț sau orice altă lucrare în afara acestei mari lucrări. Solemna însărcinare dată lui Timotei stă cu tot atâta greutate și asupra lor, implicând cele mai solemne obligații și cele mai înfricoșătoare responsabilități: “Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa: propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.” “Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba.” (2 Timotei 4, 1.2.5.)
Obiceiurile greșite de viață pe care le avem ne-au slăbit puterile mintale și fizice, însă toată puterea pe care o putem dobândi printr-o viețuire corespunzătoare și printr-o grijă atentă față de viață și sănătate ar trebui să ne consacre fără rezervă în lucrarea pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o. Noi nu ne putem permite să folosim cele câteva puteri pipernicite, mutilate, pe care le avem pentru a sluji la mese sau să amestecăm negustoria cu lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Acum este nevoie de orice putere mintală și corporală. Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de acest lucru și nu ne putem implica în nici o altă activitate, în afară de această măreață lucrare, fără a ne lipsi mintea și trupul de timp și putere, slăbindu-ne în același timp vigoarea și forța pentru cauza lui Dumnezeu. Pastorii care fac acest lucru nu vor avea acel timp necesar pentru meditație și rugăciune și acea tărie și limpezime a minții pe care trebuie să o aibă pentru a înțelege cazurile acelora care au nevoie de ajutor și de a fi pregătiți să lucreze “la timp și ne la timp”. Un cuvânt rostit la vreme potrivită poate salva un suflet sărman, doborât de îndoială, greșeli și care se clatină. Pavel îl îndemna pe Timotei: “Pune-ți pe inimă aceste lucruri, îndeletnicește-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.” (1 Timotei 4, 15.)