Motivul pentru care predicatorii noștri realizează atât de puțin este că ei nu umblă cu Dumnezeu. Pentru majoritatea dintre ei, El înseamnă o zi de călătorie. Cu cât vei veghea mai îndeaproape asupra propriei tale inimi, cu atât mai mult vei fi tu însuți vegheat și ocrotit, pentru ca, prin cuvintele și faptele tale, să nu dezonorezi adevărul, să nu dai ocazie limbii calomniatoare să o ia pe urma ta și a adevărului și astfel să faci ca sufletele să fie pierdute datorită faptului că tu ai neglijat cercetarea de sine, examinarea inimii și evlavia adevărată. Comportamentul sfânt al pastorului lui Hristos trebuie să fie o mustrare pentru creștinii cu o viețuire deșartă, de formă. Razele adevărului și sfințeniei ce strălucesc din cuvintele voastre serioase, cerești, vor convinge pe alții și îi vor conduce la adevăr, iar cei din jurul vostru vor fi siliți să spună că Dumnezeu este cu acest om, cu adevărat. Neatenția și slăbiciunea așa-zișilor pastori ai lui Hristos îi fac să aibă atât de puțină influență. Există mulți creștini cu numele, dar numai puțini oameni ai rugăciunii. Dacă predicatorii noștri ar fi bărbați care se roagă mai mult în cămăruță, care să pună în practică în familiile lor ceea ce predică și care să-și conducă familiile cu demnitate și seriozitate, lumina lor ar străluci cu adevărat pentru cei din jur.
Frate Hull, mi-a fost arătat că, dacă te-ai consacra lui Dumnezeu, dacă ai avea părtășie cu El, dacă ai medita mult și ai veghea asupra slăbiciunilor tale, dacă te-ai căi și pocăi înaintea Domnului în cea mai adâncă umilință din cauza acestora, bizuindu-te pe El pentru tărie, tu te-ai angaja în cea mai bună lucrare în care te-ai implicat vreodată; pentru că astfel ai bea dintr-un izvor de apă vie și ai putea da și altora de băut din aceeași apă care te-a reînsuflețit și te-a întărit și pe tine.
Stimate frate, dacă nu se va face o schimbare în caracterul tău creștin, vei pierde viața veșnică; pentru că vrăjmașul nostru, care este foarte ocupat, îți va prinde picioarele în cursa lui, iar dacă nu ești aproape de Domnul Hristos, vei cădea în plasa lui. Te simți tulburat și neliniștit și studiul este viața ta; însă uneori tu greșești subiectul. Când ar trebui să-ți studiezi propria ta inimă, tu citești cărți. Când ar trebui să te apropii, prin credință, tot mai mult de Hristos, tu studiezi cărți. Am văzut că tot studiul tău este inutil dacă nu te cercetezi cu credincioșie pe tine însuți. Tu nu te cunoști pe tine însuți și mintea ta zăbovește doar puțin asupra lui Dumnezeu. Tu ești încrezător în tine și treci cu vederea faptul că eul trebuie să moară dacă vrei să fii un bun pastor pentru Hristos. În afara amvonului îți lipsește sobrietatea și seriozitatea. Aceste lucruri contracarează lucrarea ta de la amvon.
-435-
Încă, de când mi-a fost prezentat cazul tău în viziune, am văzut că îți lipsește ceva. Mintea ta nu este nobilă. Stai la amvon și mânuiești cele mai sfinte, sacre și înălțătoare adevăruri într-o manieră destoinică; însă, când tratezi unele dintre cele mai solemne subiecte, adesea aduci în atenție ceva comic pentru a produce zâmbete, și acest lucru distruge în mod frecvent puterea care însoțește întreaga ta cuvântare. Tu mânuiești adevăruri solemne cu ușurință, însă nu le trăiești, și acesta este motivul pentru care lipsește aprobarea cerească. Mulți dintre cei pentru ale căror urechi ai fost pe plac vor vorbi despre cuvântarea iscusită, despre capabilul predicator, însă ei nu vor fi mai mult însuflețiți de necesitatea ascultării de adevăr decât înainte de a-l auzi. Ei merg înainte, călcând mai departe Legea lui Dumnezeu. Pastorul este cel care le-a plăcut lor, nu adevărul pe care acesta l-a rostit. Tu rămâi la o distanță atât de mare de Dumnezeu, încât adevărul nu-și poate face lucrarea. Tu trebuie să trăiești religia în cămin, și acest lucru îți va înălța familia și soția. Când ești acasă, tu dai restricțiile la o parte și te porți ca un copil, fără să ai asupra ta povara adevărului și a lucrării. Tu nu poți fi socotit un exemplu.
Singura ta scăpare este să te cercetezi pe tine însuți, lipsurile și slăbiciunile tale. Nu înceta să veghezi asupra ta însuți. Veghează mai îndeaproape asupra ta când ești în familie. Veghează asupra ta când pleci de acasă. Tu îți neglijezi datoriile din cămăruță, îți scoți armura și dai pe față un spirit de nesăbuință, care alungă îngerii din preajma ta și a familiei tale. Nu neglija să-ți cercetezi propria inimă acasă. Nu îți revărsa toate sentimentele numai asupra familiei. Păstrează-ți cele mai bune simțăminte ale inimii pentru a le devota lui Isus, care te-a răscumpărat cu sângele Său. Când ești acasă, echipează-te tot timpul pentru slujirea Învățătorului atunci când vei pleca de acasă. Dacă faci acest lucru, vei avea asupra ta armura în orice moment. Dorința cea mai înaltă a sufletului tău va fi să dai slavă lui Dumnezeu, să faci voia Lui pe pământ și te vei încrede astfel cu bucurie în El. Nu vei mai fi atât de tulburat, ci vei avea un subiect continuu pentru meditație, consacrare și sfințire. Am fost îndreptată către 1 Corinteni 9, 27: “Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Ai o lucrare de făcut, aceea de a te înțelege pe tine însuți. Nu te lăsa lingușit de remarcile pe care le fac unii frați neînțelepți și fără minte cu privire la eforturile tale. Dacă îți laudă predicile, acest lucru să nu te încânte. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu însoțește lucrul tău, atunci roadele se vor vedea. Atunci predicarea ta nu doar va fi pe plac, ci va și strânge suflete.
-436-
Frate Hull, trebuie să te aperi în toate privințele. Am văzut că orice lucru care face ca inima să fie împărțită, sau îndepărtează din inimă dragostea supremă pentru Dumnezeu, sau împiedică încrederea totală și fără margini în El îți supune caracterul și ia forma unui idol. Am fost îndreptată către cea dintâi și cea mai mare poruncă: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” (Matei 22, 37.) Nu este îngăduit ca sentimentele tale să se îndrepte într-altă parte decât spre Dumnezeu. Nimic nu trebuie să se interpună în calea iubirii noastre supreme sau a plăcerii pe care trebuie să o avem pentru El. Voința, dorințele, planurile și plăcerile tale trebuie să fie supuse. Tu ai ceva de învățat — să-L înalți pe Domnul Dumnezeu în inima ta, în vorbirea ta, în toate faptele tale; atunci Domnul Isus te poate învăța, te poate ajuta, iar când îți vei arunca năvodul în partea dreaptă a corăbiei, îl vei scoate la țărm plin cu pești. Însă, fără ajutorul lui Hristos la aruncarea năvodului, s-ar putea să trudești săptămâni, luni și ani fără să vezi prea multe roade.
-437-
Am văzut că tu te simți ispitit să simți că frații tăi te măsoară, că vor să pună prea multe restricții asupra ta. Însă ei nu vor decât ca tu să trăiești conform cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, iar îngerii veghează asupra ta cu cea mai mare grijă. Tu trebuie să-ți conformezi viața după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să poți fi binecuvântat și întărit în El, căci altfel vei cădea pe cale în timp ce predici altora și tu însuți vei fi lepădat. Însă tu poți fi biruitor și poți obține viața veșnică. Tu te smulgi din cursa lui Satana, însă el pregătește alte curse pentru tine. Dumnezeu te va ajuta și te va întări dacă Îl vei căuta cu stăruință. Însă cercetează-te cu atenție. Pune în cumpănă fiecare motiv al inimii; ținta ta să nu fie aceea de a ține cuvântări strălucitoare în care să-l înalți pe Moses Hull, ci să cauți să-L înalți pe Hristos. Simplifică adevărul în fața ascultătorilor tăi în așa fel, încât chiar oamenii cei mai simpli să-l înțeleagă. Fă ca predicile tale să fie simple, pătrunzătoare și solemne. Adu-i pe oameni în fața unei decizii. Fă-i să simtă forța vitală a adevărului. Dacă cineva îți spune vreun cuvânt pentru a te linguși, mustră-l tăios. Spune unor asemenea persoane că Satana te-a tulburat un timp cu așa ceva și că ei nu trebuie să-i mai dea ajutor în lucrarea lui.
Când te afli printre surori, fii rezervat. Nu contează dacă ele gândesc despre tine că ești nepoliticos. Dacă surorile, căsătorite sau necăsătorite, sunt prea familiare, respinge-le. Fii hotărât, neclintit, pentru ca ele să înțeleagă pentru totdeauna că tu nu încurajezi asemenea slăbiciuni. Când te afli în fața tinerilor, fii întotdeauna serios, solemn. Am văzut că dacă tu și fratele Loughborough faceți din Dumnezeu tăria voastră, prin voi va fi îndeplinită o lucrare pentru umilul Său popor, căci doi pot alcătui o oștire. Apropiați-vă mai mult unul de altul, rugați-vă împreună și fiecare separat, simțiți-vă liber unul față de celălalt. Fratele Hull trebuie să se încreadă în judecata fratelui Loughborough și să asculte de sfatul și povața lui.