Mărturii pentru Comunitate – Ziua 81

Capitolul 78 — Extreme în îmbrăcăminte

Noi nu considerăm că este în acord cu credința noastră să ne îmbrăcăm în costumul american, să purtăm cercuri sau să cădem în extrema de a purta rochii lungi, care să măture trotuarele sau străzile. Dacă nu ar fi atât de lungi, ca să curețe murdăria de pe străzi, rochiile ar fi decente și ar putea fi păstrate curate mai ușor. Astfel de rochii ar fi potrivite cu credința pe care o avem noi. Am primit mai multe scrisori de la surori, care întreabă care este părerea mea cu privire la purtarea de fuste cu bretele. La toate aceste întrebări, am răspuns într-o scrisoare pe care am trimis-o unei surori din Wisconsin. Voi reda această scrisoare în continuare, și pentru folosul altora:

“Noi, ca popor, nu credem că datoria noastră este să ieșim din lume și să fim demodați. Dacă avem un fel de îmbrăcăminte curat, simplu, decent și confortabil și cei lumești aleg să se îmbrace ca noi, trebuie oare să ne schimbăm acest mod de a ne îmbrăca pentru a fi diferiți de lume? Nu, noi nu trebuie să fim ciudați sau unici în felul de a ne îmbrăca doar de dragul de a fi diferiți de lume, pentru că ei ne-ar disprețui dacă am face astfel. Creștinii sunt lumina lumii, sarea pământului. Îmbrăcămintea lor trebuie să fie curată și modestă, vorbirea lor castă, cerească, iar purtarea lor — fără vină.

-425-

Cum să ne îmbrăcăm? Dacă cineva poartă jupoane matlasate doar pentru etalare, și nu pentru confort, păcătuiește împotriva lui însuși, prejudiciindu-și sănătatea, și este datoria lui să și-o păstreze. Dacă cineva le poartă doar pentru a arăta ca cercurile, comite un păcat, deoarece caută să imite o modă care este dizgrațioasă. Fustele cu bretele s-au purtat înainte de a fi introduse cercurile. Eu am purtat o fustă simplă cu bretele când aveam 14 ani, nu pentru etalare, ci pentru că era comodă și decentă. Când au fost introduse cercurile, nu am renunțat la fusta cu bretele pentru ele. Să o dau deoparte pentru că a venit moda cu cercuri? Nu; aceasta ar însemna o extremă.

Voi avea întotdeauna în minte faptul că trebuie să fiu un exemplu, și din această cauză nu trebuie să mă avânt după cutare sau cutare modă, ci să urmez o cale dreaptă și independentă de acestea și să nu cad în extreme cu privire la îmbrăcăminte. Să dau la o parte fusta cu bretele, care a fost întotdeauna decentă și confortabilă, și să mă îmbrac cu o fustă subțire, de bumbac, apărând ridicolă în cealaltă extremă, ar fi greșit, pentru că eu nu dau un exemplu bun, ci aș pune un argument în gura celor care poartă cercuri. Pentru a se îndreptăți că le poartă, ar arăta spre mine ca la cineva care nu poartă din acestea și ar spune că ei nu se dezonorează astfel. Căzând în astfel de extreme, noi ne-am distruge influența pe care am avea-o altfel și i-am face pe cei care poartă cercuri să se îndreptățească. Trebuie să ne îmbrăcăm decent, fără să dăm nici cea mai mică atenție modei cu cercuri.

În toate aceste lucruri există o cale de mijloc. O, ce bine ar fi ca noi toți să găsim această cale de mijloc și să o păstrăm! În aceste timpuri solemne, toți ar trebui să ne cercetăm inimile, să ne pocăim de păcatele noastre și să ne umilim înaintea lui Dumnezeu. Lucrarea este între Dumnezeu și propriile noastre suflete. Este o lucrare individuală și fiecare are suficient de făcut, fără a fi nevoie să critice îmbrăcămintea, faptele și motivele fraților și surorilor lor. ‘Căutați pe Domnul, toți cei smeriți din țară, care împliniți poruncile Lui! Căutați dreptatea, căutați smerenia! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului!’ (Țefania 2, 3.) Aceasta este lucrarea noastră. Cuvintele acestea nu sunt adresate celor păcătoși, ci celor smeriți din țară, care au împlinit poruncile Sale sau au păzit poruncile Lui. Există de lucru pentru fiecare, iar dacă toți vom fi ascultători, vom vedea o dulce unitate între păzitorii Sabatului.”

-426-

Capitolul 79 — Ce i s-a făcut cunoscut fratelui Hull

(Comitetul Conferinței Generale își exprimă aici aprobarea pentru publicarea acestei Mărturii. În mod special, recomandăm publicarea scrisorilor adresate fratelui Hull și date lui la timpul respectiv. Îndreptăm în mod special atenția cititorului către declarația de la Pag. 442. Aici se spune că fratele Hull trebuie condus ca și un orb, care depinde de altcineva pentru a vedea. La Conferința generală din Battle Creek, din mai 1863, fratele Hull a recunoscut justețea acestei afirmații, însă de atunci a protestat împotriva ei. Comitetul susține acum că, prin purtarea lui din scurta perioadă a ultimelor patru luni, prin abandonarea tuturor punctelor credinței, care nouă, ca popor, ne este scumpă, constituie cea mai palpabilă demonstrare a corectitudinii declarației de mai sus că el ar trebui să urmeze sfatul fraților lui. )

La 5 noiembrie 1862, mi-a fost arătată starea fratelui Hull, care era alarmantă. Lipsa lui de consacrare și de evlavie l-au lăsat pradă lui Satana. El s-a bizuit pe propria lui tărie, în loc să se bizuie pe brațul Domnului, și acest braț puternic a fost în parte îndepărtat.

Mi-a fost arătat că lucrul cel mai alarmant în cazul fratelui Hull este că el nu realizează pericolul în care se află. El nu vede nici o primejdie, se simte cu totul în siguranță și la adăpost, în timp ce Satana și îngerii lui tresaltă pentru biruința lor. Atâta timp cât fratele Hull menținea lupta, mintea lui era ținută în frâu, fiind o confruntare între spirite. Acum, când el a încetat lupta, și confruntarea a încetat. Mintea lui este liniștită și Satana îl lasă să aibă pace. O, cât de periculoasă este starea în care mi-a fost arătat că se află el! Cazul lui este aproape fără nădejde, pentru că el nu face nici un efort pentru a i se împotrivi lui Satana și a se elibera din capcana lui înfricoșătoare.

-427-

În dreptul fratelui Hull s-a procedat cu credincioșie. El simte că a fost prea mult ținut în frâu, că nu s-a putut purta așa cum este el. Cât timp puterea adevărului, cu toată influența ei, a fost asupra lui, el a fost oarecum în siguranță; însă, dacă se înlătură puterea adevărului de deasupra minții și nu mai există nici o restricție, tendințele firești preiau conducerea și nu mai este loc de oprire. Lupta l-a obosit și câtva timp a vrut să se simtă în largul lui, să facă ce dorește, și s-a simțit rănit când frații lui l-au mustrat. El mi-a fost prezentat ca stând pe marginea unei prăpăstii îngrozitoare, gata să se arunce. Dacă se va arunca, va fi decisiv; soarta lui veșnică va fi hotărâtă. Lucrarea și deciziile lui sunt pentru veșnicie. Lucrarea lui Dumnezeu nu este dependentă de fratele Hull. Dacă el părăsește rândurile acelora care poartă steagul însângerat al Prințului Emanuel și se atașează grupei care poartă steagul cel negru, aceasta va fi spre propria lui pierzare, pentru nimicirea lui veșnică.

Am văzut că cei care doresc au toată libertatea de a pune la îndoială inspirația Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă. Ei pot alege să se bizuie pe dovezile pe care El cu plăcere li le-a dăruit sau să se îndoiască și să piară. Viața sau moartea, depinde de tine, frate Hull! Am văzut deja un nor de îngeri nelegiuiți împresurându-te, iar tu te simțeai foarte bine în mijlocul lor. Satana îți spunea o poveste frumoasă despre o cale mai ușoară decât să tot fii în luptă cu spirite combatante; însă, dacă alegi acea cale, va trebui să plătești printr-o jertfă grea, jalnică.

-428-

Am văzut că te-ai simțit puternic, crezând că ai argumente care nu pot fi combătute, și că nu te-ai bizuit pe puterea Domnului. Prea adesea te-ai repezit pe terenul lui Satana ca să întâmpini un împotrivitor. Tu nu ai așteptat să vezi dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu necesita o discuție, ci te-ai angajat cu împotrivitorii, pe când, dacă ai fi gândit puțin înainte, ți-ai fi dat seama dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu ar fi beneficiat prin aceasta. În acest fel, s-a irosit un timp prețios.

Satana urmărea și era martor la teribila lovitură dată prin faptul că fratele Hull avusese de-a face cu spiritiștii în Battle Creek. Spiritiștii au înțeles organizația sa și erau siguri că nu va fi în zadar să facă eforturi hotărâte pentru a-l nimici pe acela care prejudiciase cauza atât de mult. Discutând cu spiritiștii, tu nu ai avut de întâmpinat doar pe oameni și argumentele lor, ci și pe Satana și îngerii lui. Și niciodată nu trebuie trimis un singur om pentru a combate un spiritist. Dacă într-adevăr cauza lui Dumnezeu cere ca noi să ne confruntăm cu Satana și cu oștirea lui, reprezentați printr-un mediu spiritist, dacă este necesară o asemenea discuție, atunci trebuie să meargă mai mulți, împreună, pentru ca, prin rugăciune și credință, oștirea întunericului să poată fi învinsă, iar cel care ia cuvântul să fie apărat prin îngeri care excelează în putere.

Frate Hull, mi-ai fost arătat că te afli sub influența dulce a unei fascinații care se va dovedi fatală, dacă vraja acesteia nu se va rupe. Tu ai discutat cu Satana, ai negociat cu el, ai zăbovit pe terenul interzis și ți-ai implicat mintea în lucruri care erau prea mari pentru tine; prin îngăduirea îndoielii și a necredinței, ai atras îngerii cei răi în jurul tău și ai alungat din preajma ta îngerii cei curați și sfinți ai lui Dumnezeu. Dacă te-ai fi împotrivit în mod hotărât sugestiilor lui Satana și ai fi căutat cu toată tăria putere de la Dumnezeu, ai fi zdrobit orice cătușe și ți-ai fi învins vrăjmașul spiritist, te-ai fi apropiat mai mult de Dumnezeu și ai fi făcut ca Numele Său să triumfe. Am văzut că la tine a fost vorba de îndrăzneală când te-ai dus să înfrunți un spiritist, într-un timp când tu însuți erai înfășurat și tulburat de nori de necredință. Tu te-ai dus să te lupți cu Satana și oștirea lui fără să ai armură și ai fost grav rănit și pari insensibil la rana pe care ai primit-o. Mă tem că nici chiar tunetele și fulgerele de pe Sinai nu te pot mișca din loc. Te-ai așezat în fotoliul comod al lui Satana și nu îți dai seama de starea înfricoșătoare în care te afli, nu faci nici un efort ca să scapi. Dacă nu te trezești și nu te smulgi din cursa diavolului, va trebui să pieri. Frații și surorile ar vrea să te salveze, însă am văzut că ei nu pot. Tu ești cel care are ceva de făcut; tu trebuie să faci un efort disperat. Dacă nu, vei fi pierdut. Am văzut că cei care se află sub influența fermecătoare a spiritismului nu își dau seama de acest lucru. Tu ai fost fermecat și vrăjit, deși nu îți dai seama de acest lucru, și de aceea nu faci nici cel mai mic efort pentru a veni la lumină.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment