Capitolul 76 — Lucrarea în Est
Fanatismul care a bântuit în ultimii ani și-a lăsat efectele sale pustiitoare în est. Am văzut că Dumnezeu Și-a pus la probă poporul cu privire la timp în 1844 și că de la acea dată nici un alt moment nu a purtat amprenta Sa specială. De la 1844, El nu Și-a mai pus la probă poporul cu privire la nici o altă dată. Noi ne-am aflat, și încă ne mai aflăm, în perioada când trebuie să așteptăm cu răbdare. O emoție considerabilă a fost stârnită în jurul anului 1854, când mulți au considerat că această mișcare este în planul lui Dumnezeu, pentru că s-a extins, și mulți au fost convertiți. Însă asemenea concluzii nu sunt necesare. Mult din ceea ce s-a predicat cu privire la anul 1854 a fost logic și drept. Unii care erau sinceri au luat și adevărul, și minciuna laolaltă și au sacrificat mult din ceea ce aveau pentru a face ceea ce nu este bine; iar după ce au fost dezamăgiți, ei au renunțat și la adevăr, și la minciună, iar acum se află într-o stare foarte dificilă, greu de ajuns la ei. Unii dintre cei care au trecut prin dezamăgire au văzut dovezile adevărului prezent, au îmbrățișat întreita solie îngerească și se luptă să o trăiască în viețile lor. Însă, acolo unde există unul care a tras foloase de pe urma anului 1854, există zece care au suferit de pe urma stabilirii acestei date; și mulți dintre aceștia sunt în situația în care nu pot fi convinși pentru adevăr, chiar dacă acesta le-ar fi prezentat foarte clar.
Proclamarea datei 1854 a fost însoțită de un spirit care nu a fost al lui Dumnezeu. Acesta a fost un spirit gălăgios, aspru, neatent, ațâțător. Zgomotul și vâlva erau considerate de mulți esențiale pentru religia adevărată și exista tendința de a aduce totul jos, la un nivel foarte scăzut. Mulți au socotit aceasta drept umilință; însă, dacă te împotriveai vederilor lor, într-o clipă ei deveneau agitați, dovedeau un spirit arogant, tiran, și îi acuzau pe aceia care nu erau de acord cu ei că sunt mândri și că se împotrivesc adevărului și puterii lui Dumnezeu.
-410-
Îngerii cei sfinți au fost întristați și dezgustați de maniera lipsită de respect în care mulți folosiseră Numele lui Dumnezeu, marele Iehova. Îngerii pronunță acest nume sfânt cu cel mai mare respect și își acoperă întotdeauna fețele când vorbesc despre Numele lui Dumnezeu; iar Numele Domnului Hristos este atât de sacru pentru ei, încât îl rostesc cu cea mai mare reverență. Însă cât de opuse au fost spiritul și influența care au însoțit mișcarea de la 1854! Unii dintre cei care sunt încă sub aceeași influență vorbesc despre Dumnezeu ca și cum ar vorbi despre un cal sau orice alt lucru comun. În rugăciunile lor, ei folosesc cuvintele Dumnezeule Atotputernic într-un mod foarte comun și lipsit de respect. Aceia care fac acest lucru nu au acel simțământ al caracterului înălțător al lui Dumnezeu, al lui Hristos sau al lucrurilor cerești.
Mi-a fost arătat că, în vechime, când Dumnezeu Își trimitea îngerii să slujească ori să transmită anumite lucruri unor oameni, și aceste persoane își dădeau seama că văzuseră sau vorbiseră cu un înger, erau cuprinse de spaimă și le era teamă că aveau să moară. Ei aveau păreri atât de înalte cu privire la maiestatea și puterea lui Dumnezeu, încât gândeau că aceasta îi va distruge dacă ar fi ajuns în strânsă legătură cu cineva care venea direct din prezența sfințeniei Sale. Am fost călăuzită spre Judecători 13, 21.22: “Atunci Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului și a zis nevestei sale: ‘Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu’.” Judecători 6, 22.23;: “Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: ‘Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului față-n față!’ Și Domnul i-a zis: ‘Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri’.” Iosua 5, 13-15: “Pe când se afla Iosua lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: ‘Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri?’ El a răspuns: ‘Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului, și acum am venit’. Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-a închinat și I-a zis: ‘Ce spune Domnul meu robului Său?’ Și Căpetenia oștirii Domnului a zis lui Iosua: ‘Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.’ Și Iosua a făcut așa.” Dacă îngerii erau în acest fel de temut și onorați pentru că veneau din prezența lui Dumnezeu, cu cât mai mult respect ar trebui să fie privit Dumnezeu Însuși.
-411-
Mulți dintre cei care au fost convertiți prin influența mișcării de la 1854 au nevoie să fie convertiți din nou. Iar acum este necesar de zece ori mai mult efort pentru îndreptarea vederilor greșite, tulburătoare, pe care le primiseră de la învățătorii lor și pentru a-i determina să primească adevărul neamestecat cu minciună, decât ar fi fost necesar la început pentru a li se face cunoscută întreita solie îngerească. Aceștia trebuie mai întâi dezvățați înainte de a fi învățați ceea ce este bine, altfel buruienile otrăvitoare ale minciunii vor crește și vor prinde rădăcină printre prețioasele semințe ale adevărului. Minciuna trebuie mai întâi dezrădăcinată și atunci pământul este pregătit pentru ca sămânța cea bună să poată răsări și să aducă roade spre slava lui Dumnezeu.
Singurul remediu pentru Est va fi disciplina și organizația. Un spirit fanatic a luat în stăpânire o anumită categorie dintre păzitorii Sabatului de acolo; ei au sorbit însă prea puțin din fântâna adevărului și nu sunt obișnuiți cu spiritul întreitei solii îngerești. Pentru această clasă nu se poate face nimic până ce vederile lor fanatice nu sunt îndreptate. Unii dintre cei ce au fost prinși în mișcarea de la 1854 au adus cu ei vederi greșite, cum ar fi existența învierii celor nelegiuiți și veacul ce va să vină și ei caută să unească aceste păreri ale lor și experiența lor din trecut cu solia celui de-al treilea înger. Ei nu pot face acest lucru; nu poate exista înțelegere între Hristos și Belial. Inexistența învierii celor nelegiuiți și părerile lor despre veacul ce va să vină constituie minciuni grosolane pe care Satana le-a strecurat printre ereziile timpului din urmă, ca să-și atingă scopul de a ruina sufletele. Aceste minciuni nu pot fi în armonie cu solia de origine divină.
-412-
Unele dintre aceste persoane au anumite manifestări pe care ei le numesc daruri și spun că Domnul le-a așezat în biserică. Ei bolborosesc fără înțeles și numesc aceasta o limbă necunoscută — necunoscută nu numai omului ci, și Domnului și întregului cer. Aceste daruri sunt născocite de bărbați și femei, ajutați de marele înșelător. Fanatismul, exaltarea, vorbirea falsă în limbi și manifestările zgomotoase au fost considerate daruri așezate de Dumnezeu în biserică. Unii au fost înșelați prin acestea. Roadele tuturor acestora nu au fost bune. “După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 20.) Fanatismul și vâlva au fost considerate dovezi speciale ale credinței. Unii nu sunt mulțumiți de o întâlnire dacă nu s-au simțit puternici și fericiți acolo. Ei depun eforturi pentru aceasta și își dezlănțuie sentimentele în exaltare. Însă influența unor asemenea întruniri nu este binefăcătoare. Când simțământul de fericire și-a luat zborul, ei se scufundă mai jos decât fuseseră înainte de întâlnire, pentru că fericirea lor nu provenea din sursa cea bună. Cele mai folositoare adunări pentru înaintare spirituală sunt cele care se caracterizează prin solemnitate și adâncă cercetare a inimii, în care fiecare caută să se cunoască pe sine însuși și, cu seriozitate și în profundă umilință, caută să învețe de la Domnul Hristos.
Fratele Lunt din Portland, Maine, a suferit mult. El simțea că spiritul care domnea adesea în adunările lor nu era în armonie cu solia celui de-al treilea înger. El avusese o experiență în legătură cu fanatismul care pustiise Estul, și aceasta l-a făcut să privească cu suspiciune orice părea fanatism. Trecutul îl socotea ca o avertizare și credea că e bine să se ferească sau să vorbească deschis cu aceia care ar fi fost într-o anumită măsură fanatici, pentru că el simțea că atât ei, cât și cauza lui Dumnezeu erau în pericol. El privea aceste lucruri într-o lumină corectă.
-413-
Există mulți oameni cu firi neastâmpărate, care nu vor să se supună disciplinei, rânduielii, ordinii. Ei gândesc că libertatea lor ar fi îngrădită dacă și-ar lăsa deoparte judecata și s-ar supune judecății celor cu experiență. Lucrarea lui Dumnezeu nu va progresa până când nu va exista dispoziția de a se supune rânduielii și nu se va înlătura spiritul de indiferență și dezordine al fanatismului din adunările lor. Impresiile și sentimentele nu constituie o dovadă sigură că o persoană este condusă de Dumnezeu. Și Satana, în mod nebănuit, dă sentimente și impresii. Acestea nu constituie călăuze sigure. Toți ar trebui să cunoască pe deplin dovezile credinței noastre și preocuparea lor de căpătâi trebuie să fie aceea de a face ca mărturisirea lor de credință să fie mai fructuoasă și să aducă roade spre slava lui Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să apuce pe o astfel de cale prin care să devină dezgustători pentru cei necredincioși. Noi trebuie să fim curați, modești, să purtăm discuții înălțătoare și să ducem o viață fără vină. Spiritul flecar, glumeț, nechibzuit trebuie mustrat. Nu este o dovadă că harul lui Dumnezeu este asupra inimii unor persoane dacă acestea vorbesc și se roagă cu măiestrie în adunare, dar la terminarea acesteia, când ies afară, dau drumul unei vorbiri aspre, grosolane și neîngrijite. Unii ca aceștia sunt reprezentanți mizerabili ai credinței noastre. Ei constituie o ocară la adresa cauzei lui Dumnezeu.
Există în _____ un amestec ciudat de păreri printre cei care susțin că sunt păzitori ai Sabatului. Unii nu sunt în armonie cu trupul bisericii și, cât timp vor ocupa poziția în care se află acum, ei vor fi supuși ispitirilor lui Satana și vor fi afectați de fanatism și de spiritul minciunii. Unii au vederi fanteziste, care le orbesc vederea în privința unor puncte importante, vitale, ale adevărului, ajungând să-și considere deducțiile lor închipuite drept adevăr esențial. Apariția unora ca aceștia și spiritul care îi însoțește face ca Sabatul să devină foarte respingător și de nedorit pentru necredinciosul sensibil. Ar fi cu mult mai bine pentru progresul și succesul întreitei solii îngerești dacă astfel de persoane ar părăsi adevărul.