Capitolul 73 — Lucrarea în Est
Mi-a fost arătat că a sosit timpul pentru o lucrare mai eficientă în est. În sfârșit se simte și acolo necesitatea ordinii și a organizației. Pastorii nu vor mai fi acum siliți să lucreze în condiții atât de descurajatoare ca înainte. Îngerul cu solia harului zboară deasupra estului. El a spus: “Întăriți lucrurile care rămân. Proclamați solia acelora care nu au auzit-o.” Sunt unii în est care vor fi în primejdia extremelor atunci când Domnul Își va reînsufleți lucrarea în mijlocul lor. Ei ar trebui să-și aducă aminte că Domnul Și-a mutat lucrarea de la ei în vest, pentru a-i umili și pentru a le supune acel spirit independent, răzvrătit, și a-i călăuzi să aprecieze cum se cuvine eforturile slujitorilor Săi credincioși.
-390-
Mărturia 10
Capitolul 74 — Primejdii pentru tineri
La data de 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva primejdii pentru cei tineri. Satana stăpânește mințile celor tineri și îi abate de la calea cea dreaptă. Ei nu îi cunosc planurile și, în aceste vremuri primejdioase, părinții trebuie să se trezească și să lucreze cu stăruință și în mod neobosit pentru a respinge prima tentativă din partea dușmanului. Ei trebuie să-și instruiască copiii la plecare și la venire, când se ridică și când se așează, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, azi un pic, mâine un pic.
Lucrul mamei începe în pruncie. Ea trebuie să supună voința și temperamentul copilului ei și să-l învețe să asculte. Pe măsură ce copilul crește, nu lăsați mâna să se odihnească. Fiecare mamă trebuie să-și ia timp să gândească împreună cu copiii ei, să le corecteze greșelile și să-i învețe cu răbdare calea cea dreaptă. Părinții creștini trebuie să știe că ei își educă și își formează copiii spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Întreaga experiență religioasă a copiilor este influențată de instrucțiunile date și de caracterul format în copilărie. Dacă voința nu este atunci supusă și nu este făcută să cedeze voinței părinților, a învăța această lecție în anii de mai târziu va fi o sarcină foarte dificilă. Ce luptă grea, ce conflict să supui acea voință care nu a fost niciodată supusă cerințelor lui Dumnezeu! Părinții care neglijează această lucrare importantă comit o mare greșeală și un păcat împotriva bieților lor copii și împotriva lui Dumnezeu.
-391-
Copiii care sunt sub o disciplină strictă vor avea din când în când sentimente de nemulțumire. Când sunt ținuți în frâu, vor deveni nerăbdători și vor dori să meargă pe calea pe care o aleg ei, să plece și să vină așa cum vor ei. În special între zece și optsprezece ani, ei vor simți adesea că nu e nici un rău să meargă la petreceri și alte întâlniri cu tinerii; totuși părinții lor, care au experiență, pot să vadă pericolul. Ei sunt familiarizați cu temperamentele specifice ale copiilor lor și știu care este influența acestor lucruri asupra minților lor și, din dorința de a-i vedea mântuiți, trebuie să-i țină departe de aceste distracții care le stârnesc anumite patimi. Când acești copii decid în dreptul lor să lase plăcerile acestei lumi și să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară s-a ridicat de pe inimile acestor părinți grijulii și credincioși. Însă chiar și atunci străduințele părinților nu trebuie să înceteze. Copiii nu trebuie lăsați să urmeze propria lor cale și să aleagă întotdeauna pentru ei înșiși. Ei de-abia au început să lupte cu seriozitate împotriva păcatului, mândriei, patimii, invidiei, geloziei, urii și a tuturor relelor inimii firești. Iar părinții trebuie să vegheze și să le dea sfaturi copiilor lor, să decidă pentru ei și să le arate că, dacă nu cedează cu voioșie și nu își ascultă de bună-voie părinții, ei nu vor putea fi supuși lui Dumnezeu și le va fi imposibil să fie creștini.
Părinții trebuie să-și încurajeze copiii să aibă încredere în ei și să-și despovăreze asupra lor toate durerile inimii lor, necazurile și încercările lor de zi cu zi. În acest fel, părinții pot învăța să simtă împreună cu copiii lor și se pot ruga împreună cu ei și pentru ei ca Dumnezeu să-i ocrotească și să-i călăuzească. Ei trebuie să-i îndrepte spre Prietenul și Sfătuitorul lor care niciodată nu dă greș, care simte cu ei în neputințele lor și care a fost ispitit în toate lucrurile, ca și noi, dar fără păcat.
Satana îi ispitește pe copii să fie rezervați față de părinții lor și să-și aleagă drept confidenți prieteni de aceeași vârstă cu ei, lipsiți de experiență; însă unii ca aceștia nu îi pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele. Băieți și fete se adună laolaltă și flecăresc, râd, glumesc și Îl alungă pe Domnul Hristos din inimile lor și pe îngeri din preajma lor prin prostiile lor nesăbuite. Discuții nefolositoare despre ce au făcut unii, vorbe goale despre cutare băiat sau fată ofilesc gândurile și sentimentele nobile, devoționale, și alungă din inimă dorințele bune și sfinte, lăsând-o rece și lipsită de adevărata dragoste pentru Dumnezeu și adevărul Său.
-392-
Copiii ar fi salvați de multe rele dacă ar fi mai apropiați de părinții lor. Părinții ar trebui să încurajeze în copiii lor dispoziția de a fi deschiși și sinceri cu ei, de a veni la ei cu toate greutățile lor, când sunt nesiguri ce cale este bună, prezentând problema respectivă exact așa cum o văd ei în fața părinților și cerându-le sfatul. Cine poate chibzui și întrevedea pericolele mai bine decât părinții credincioși? Cine ar putea înțelege mai bine decât ei temperamentele specifice ale copiilor lor? Mama, care a urmărit fiecare pas înainte al minții încă din pruncie și care este cel mai bine familiarizată cu înclinațiile lor naturale, este persoana cea mai bine pregătită pentru a-și sfătui copiii. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tată, care trăsături trebuie dezvoltate și care trebuie ținute în frâu?
Copiii creștini vor prefera dragostea și aprobarea părinților lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei își vor iubi și onora părinții. Una dintre preocupările principale ale vieții lor va fi aceea de a-și face părinții fericiți. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educați și disciplinați simt doar în mică măsură care le sunt obligațiile față de părinți. Adesea se întâmplă ca, cu cât părinții fac mai mult pentru ei, cu atât ei sunt mai nerecunoscători și mai lipsiți de respect. Copiii care au fost alintați și răsfățați totdeauna așteaptă acest lucru; iar dacă așteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiți și se descurajează. Aceeași dispoziție se va vedea pe tot parcursul vieții lor; ei vor fi neajutorați și se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, așteptând onoruri de la alții. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturității, ei socotesc că sunt maltratați; și astfel ei duc o viață agitată, cu greu purtându-și sarcinile, murmurând adesea și fiind nemulțumiți că nu toate lucrurile le sunt pe plac.
-393-
Părinții greșiți își învață copiii lecții care se vor dovedi nimicitoare pentru ei și astfel sădesc spini pentru propriile lor picioare. Ei gândesc că, dacă satisfac dorințele copiilor lor și îi lasă să-și urmeze propriile înclinații, le pot câștiga atașamentul. Ce greșeală! Copiii care sunt îngăduiți astfel cresc cu dorințele neținute în frâu, fără să cedeze, egoiști, exigenți și aroganți, un blestem pentru ei înșiși și pentru toți cei din jurul lor. Într-o mare măsură, părinții țin în propriile lor mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Ei au asupra lor lucrarea importantă de formare a caracterului acestor copii. Învățămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viața. Părinții seamănă sămânța care va răsări și va aduce roadă spre bine sau spre rău. Ei își pot face copiii fie fericiți, fie nenorociți.
Copiii trebuie învățați încă de când sunt foarte mici să fie folositori, să se ajute pe ei înșiși și să-i ajute și pe alții. Multe fiice ale acestui veac pot, fără vreo mustrare de conștiință, să-și vadă mamele trudind, gătind, spălând sau călcând, în timp ce ele stau în salon și citesc povești, tricotează, croșetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de nesimțitoare ca și o piatră. Însă de unde provine acest rău? Cine sunt cei care trebuie cel mai mult învinuiți pentru această stare de lucruri? Bieții părinți, desigur, ei, care s-au amăgit singuri. Ei trec cu vederea binele viitor al copiilor lor și, în dragostea lor greșit înțeleasă, îi lasă să trândăvească ori să facă lucruri de mică însemnătate, care nu necesită exersarea minții sau a mușchilor, și apoi își scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe. Ce le-a făcut să fie slabe? În multe cazuri, felul cum au procedat părinții. O măsură suficientă de mișcare fizică în gospodărie le-ar face bine atât minții, cât și trupului. Însă copiii sunt lipsiți de aceste lucruri datorită unor idei greșite, până ce ajung refractari față de muncă. Pentru ei aceasta ajunge ceva neplăcut, care nu corespunde cu ideile lor cu privire la rafinament. Se socotește a fi lipsă de eleganță și chiar grosolan să speli vase, să calci sau să speli rufe. Aceasta este educația la modă care se dă copiilor în acest veac nenorocit.