Mărturii pentru Comunitate – Ziua 72

Dumnezeu nu este dependent de nici un om pentru înaintarea cauzei Sale. El ridică și califică oameni care să ducă solia lumii. El poate face tăria lui desăvârșită în slăbiciunea oamenilor. Puterea este a lui Dumnezeu. Cuvântările bine pregătite, elocvența, talentele deosebite nu pot converti nici măcar un suflet. Eforturile depuse la amvon pot stârni mințile, argumentele clare pot fi convingătoare, însă Dumnezeu este Cel care asigură succesul. Oamenii evlavioși, credincioși, sfinți, care pun în practică în viața lor de toate zilele ceea ce predică, sunt cei care vor exercita o influență mântuitoare. O cuvântare rostită cu putere de la amvon poate afecta mintea; însă puțină imprudență din partea pastorului în afara amvonului, o lipsă de seriozitate în vorbire și o neglijare a adevăratei evlavii vor contracara influența lui și vor risipi toate impresiile bune. Convertiții vor fi ai lui; în multe cazuri, ei nu vor căuta să se ridice mai presus decât predicatorul lor. Ei nu vor face o lucrare din inimă. Nu sunt convertiți pentru Dumnezeu. Lucrarea este superficială, iar influența lor va fi o jignire la adresa acelora care Îl caută cu adevărat pe Domnul.

Succesul pastorului depinde mult de purtarea lui din afara amvonului. Când își termină predica și părăsește amvonul, el nu și-a terminat lucrarea; de-abia a început-o. Atunci el trebuie să pună în practică ceea ce a predicat. El nu trebuie să acționeze cu nepăsare, ci să vegheze asupra lui însuși, pentru ca vrăjmașul să nu tragă foloase de pe urma vreunui cuvânt sau a unei fapte, iar cauza lui Dumnezeu să fie batjocorită. Pastorii trebuie să-și măsoare cuvintele, mai ales în prezența tinerilor. Ei nu trebuie să fie ușuratici în vorbire și să glumească, ci ar trebui să-și aducă aminte că stau în locul lui Hristos și că trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viața lui Hristos. “Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) “Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceți așa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.”

-381-

Mi-a fost arătat că influența pastorilor tineri, căsătoriți sau necăsătoriți, este distrusă de atașamentul pe care-l dovedesc tinerele femei față de ei. Unii ca aceștia nu își dau seama că ochii altora sunt asupra lor, iar calea urmată de ei poate avea tendința de a dăuna foarte mult influenței lor, din cauza celor cărora le acordă atât de multă atenție. Dacă acestea ar avea în vedere cu strictețe regulile de comportament în societate, ar fi mult mai bine și pentru ele, și pentru pastorul lor. Acest lucru îl pune într-o poziție neplăcută și îi determină pe alții să îl privească într-o lumină greșită. Cu toate acestea, am văzut că pastorii sunt răspunzători pentru această situație. Ei ar trebui să arate dezgust față de aceste lucruri, iar dacă merg pe calea arătată de Dumnezeu, nu ar mai fi tulburați de astfel de lucruri. Ei se vor feri de orice pare rău, iar când femeile tinere sunt prea sociabile, este de datoria lor să le dea de înțeles că acest lucru nu este plăcut. Trebuie să respingă astfel de impertinență chiar dacă sunt socotiți nepoliticoși. Aceste lucruri trebuie mustrate, pentru a nu arunca ocară asupra cauzei lui Dumnezeu. Tinerele femei care au fost convertite la adevăr și pentru Dumnezeu vor da ascultare mustrării și se vor îndrepta.

Pastorii ar trebui să-și susțină lucrările publice prin eforturi deosebite, lucrând în mod personal pentru suflete ori de câte ori se ivește o ocazie, discutând în tihnă la gura sobei și implorând sufletele să caute acele lucruri care le aduc pacea. Lucrarea noastră de pe acest pământ se va încheia în curând și fiecare om își va primi răsplata după faptele sale. Mi-a fost arătată răsplata sfinților, moștenirea veșnică, și am văzut că aceia care au suferit cel mai mult pentru adevăr nu vor socoti că au trecut prin greutăți, ci vor susține că cerul este destul de ieftin.

-382-

Capitolul 71 — Folosirea greșită a viziunilor

Mi-a fost arătat că unii, în special în Iowa, fac din viziuni o unitate de măsură pentru toți și apucă pe o cale pe care nici eu și nici soțul meu nu am mers niciodată. Unii nu mă cunosc nici pe mine, nici lucrarea pe care o fac și sunt foarte sceptici cu privire la orice se numește viziune. Este numai natural să fie așa, și o asemenea atitudine poate fi depășită doar prin experiență. Dacă sunt persoane care nu sunt lămurite cu privire la viziuni, nu trebuie cicălite. Procedeul de urmat cu astfel de oameni poate fi găsit în “Mărturia nr.8”, Pag. 328, 329, pe care sper să o citească toți. Față de anumite persoane, pastorii trebuie să dovedească milă; iar pe alții trebuie să-i salveze ca prin foc, întotdeauna făcând deosebirea cuvenită. Pastorii lui Dumnezeu trebuie să aibă înțelepciunea de a da fiecăruia partea lui de hrană și să facă deosebire în funcție de fiecare caz în parte. Calea urmată de unii din Iowa, care nu sunt obișnuiți cu mine, nu a fost înțeleaptă și corespunzătoare. Au fost tratați în același fel, atât cei care erau străini cu privire la viziuni, cât și cei care avuseseră multă lumină și experiență în privința lor. Unora li s-a cerut să le aprobe, când ei nu puteau face în mod conștient acest lucru, și astfel unele suflete sincere au fost conduse să ia poziție împotriva viziunilor și împotriva trupului bisericii, poziție pe care nu ar fi luat-o niciodată dacă în cazul lor s-ar fi procedat cu înțelepciune și har.

Unii dintre frații noștri au avut o experiență îndelungată în privința adevărului și timp de ani de zile m-au cunoscut și erau familiarizați cu influența viziunilor. Ei au pus la probă autenticitatea acestor mărturii și și-au afirmat credința în ele. Ei simțiseră influența puternică a Duhului lui Dumnezeu asupra lor, ca mărturie a autenticității viziunilor. Dacă unii ca aceștia, când sunt mustrați prin viziuni, se ridică împotriva acestora și lucrează în mod nevăzut pentru a ne deteriora influența, cazurile lor trebuie tratate cu răbdare, deoarece influența lor îi pune în primejdie pe cei care nu au experiență.

-383-

Pastorii care predică adevărul prezent, în timp ce își aduc mărturia în mod pătrunzător, mustrând greșelile personale ale oamenilor și căutând să scoată afară idolii din tabăra lui Israel, trebuie să dovedească răbdare. Ei trebuie să predice adevărul în toată solemnitatea și importanța lui; și dacă acesta găsește calea spre inimă, el va realiza pentru cel care îl primește un lucru pe care nimic altceva nu îl poate face. Însă, dacă adevărul rostit în puterea Duhului nu este tăios în privința idolilor, nu va fi de nici un folos în a-l prezenta individului. S-ar putea să ni se pară că unii sunt lipiți de idolii lor, dar, cu toate acestea, am văzut că noi nu trebuie să renunțăm cu ușurință la cei săraci și descurajați. Noi trebuie să nu uităm niciodată că suntem cu toții muritori, supuși greșelilor, și că Domnul Hristos dă dovadă de multă milă față de slăbiciunile noastre și ne iubește, chiar dacă greșim. Dacă Dumnezeu ar proceda cu noi așa cum procedăm noi adesea unul cu altul, am fi nimiciți. În timp ce pastorii predică adevărul clar, tăios, ei trebuie să-l lase să-și facă lucrarea de tăiere și cioplire, nu să facă ei acest lucru. Ei trebuie să pună securea, adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, la rădăcina copacului și se va realiza ceva. Prezentați mărturia tot așa direct cum se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu, cu inima plină de influența caldă, activă, a Duhului Său, cu duioșie și cu acel dor după suflete, și lucrarea în poporul lui Dumnezeu va fi eficientă. Motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu Se manifestă atât de puțin este acela că pastorii nu sunt învățați să lucreze sub călăuzirea Lui. Ei duc lipsă de harul lui Dumnezeu, de răbdare și stăpânire de sine, de un spirit de consacrare și sacrificiu; și acesta este singurul motiv pentru care unii pun la îndoială dovezile din Cuvântul lui Dumnezeu. Problema nu este la Cuvânt, ci la ei înșiși. Lor le lipsește harul lui Dumnezeu, devoțiunea, evlavia personală și sfințenia. În consecință, ei sunt șovăitori, și acest lucru îi aruncă adesea pe câmpul de luptă al lui Satana. Am văzut că, oricât de puternici ar fi oamenii care susțin adevărul, oricât de evlavioși ar putea părea, dacă ei încep să-și arate necredința cu privire la anumite pasaje ale Scripturii, lucru care îi determină să pună la îndoială inspirația Bibliei, ar trebui să ne temem de ei, căci Dumnezeu este departe de unii ca aceștia.

Posted in

Redeșteptare

Leave a Comment