Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, inima omului este tot mai mult afectată de planurile lui Satana. El îi amăgește pe oameni să pună lucrarea și minunile lui Dumnezeu pe seama întâmplării bazate pe principii generale. Satana a avut întotdeauna ambiția de a contraface lucrarea lui Hristos, de a-și exercita puterea și a avea anumite pretenții. În general, el nu face acest lucru în mod deschis și cu îndrăzneală. Este viclean și știe că cea mai eficientă cale prin care își poate aduce la îndeplinire lucrarea este aceea de a se înfățișa în fața bietelor ființe omenești sub forma unui înger de lumină. Satana a venit la Hristos în pustie sub înfățișarea unui tânăr frumos — mai degrabă având înfățișarea unui rege decât a unui înger căzut — cu Scriptura în gura sa. El a rostit aceste cuvinte: “Stă scris”. Mântuitorul nostru, afectat de suferință, l-a întâmpinat cu Scriptura, spunând: “Stă scris”. Satana a profitat de pe urma stării de slăbiciune și suferință în care Se afla Hristos, care luase asupra Lui natura omenească.
Citiți Matei 4, 8-11: “Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: ‘Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.’ ‘Pleacă, Satano’, i-a răspuns Isus. ‘Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești’. Atunci diavolul l-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-I slujească.”
Aici Satana a desfășurat în fața Domnului Hristos lumea în cea mai atractivă lumină și I-a dat de înțeles că nu e nevoie să mai îndure atâta suferință pentru a dobândi împărățiile lumii; Satana avea să renunțe la toate pretențiile sale dacă Domnul Hristos ar fi admis să i se închine lui. Prima nemulțumire a lui Satana a început în ceruri, deoarece nu a putut fi primul și cel mai înalt în funcție — egal cu Dumnezeu și înălțat mai presus de Hristos. El s-a răzvrătit și a pierdut poziția pe care o avea; iar el și aceia care au simpatizat cu el au fost aruncați din cer. În pustie, el spera să profite de pe urma stării slăbite și în suferință a Domnului Hristos și să dobândească din partea Lui acel omagiu pe care nu l-a putut obține în ceruri. Însă Domnul Isus, chiar în starea lui extenuată și de leșin, nu a cedat în fața ispitirilor lui Satana nici măcar pentru o clipă, ci Și-a arătat superioritatea și Și-a exercitat autoritatea, poruncindu-i lui Satana: “Înapoia mea” — sau depărtează-te de Mine. Planul lui Satana a fost zădărnicit. Atunci el a studiat cum și-ar putea realiza planul de a fi onorat de neamul omenesc, onoare care i-a fost refuzată în ceruri și pe pământ de către Domnul Isus. Dacă ar fi avut succes în a-L ispiti pe Domnul Hristos, atunci planul de mântuire ar fi fost zădărnicit, iar el ar fi reușit să aducă neamul omenesc într-o stare disperată, fără perspective. Însă ceea ce nu a reușit Satana prin ispitirea Domnului Hristos a reușit venind la om.
-294-
Dacă Satana ar reuși să inducă în eroare și să amăgească mintea omului, în așa fel încât să-i determine pe muritori să creadă că au în ei înșiși puterea de a face lucrări mari și bune, ei ar înceta să se bizuie pe Dumnezeu. Ei nu recunosc o putere superioară. Ei nu Îi dau lui Dumnezeu slava care I se cuvine Maiestății Sale. Obiectivul lui Satana este astfel îndeplinit și el îi ațâță pe acești oameni decăzuți să se înalțe cu aroganță, așa cum el însuși S-a înălțat în ceruri și a fost dat afară. El știe că, dacă omul se înalță pe el însuși, ruina acestuia este tot așa de sigură cum este și a lui.
Satana a eșuat în planurile lui de ispitire a Domnului Hristos în pustie. Planul de mântuire a fost adus la îndeplinire. Prețul cel scump a fost plătit pentru răscumpărarea omului. Iar acum Satana caută să sfâșie temelia speranței creștinismului și să îndrepte mințile oamenilor într-o asemenea direcție, ca ei să nu poată avea folos și să nu poată fi mântuiți prin marea jertfă care a fost adusă pentru ei. El îi conduce pe oamenii căzuți prin “toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2, 10) să creadă că el poate rezolva totul fără ispășire și că nu au nevoie să fie dependenți de un Mântuitor crucificat și înviat, că meritele proprii ale omului îi vor face demni de favoarea lui Dumnezeu. Iar apoi el distruge încrederea omului în Biblie, știind bine că, dacă are succes în acest punct și reușește să distrugă credința în detectorul care îl demască, atunci este în siguranță. El fixează în minți iluzia că nu există diavol în persoană și că aceia care cred acest lucru nu fac nici un efort pentru a se împotrivi și a se război cu ceea ce ei nu cred că există. În acest fel, bieții muritori adoptă în final zicala: “Ce-o fi, o fi.” Ei nu recunosc nici o regulă care să le evalueze calea.
-295-
Satana îi determină pe mulți să creadă că rugăciunea adresată lui Dumnezeu este inutilă și nu este altceva decât o formă. El știe cât de folositoare sunt meditația și rugăciunea pentru a-i ține treji pe urmașii lui Hristos, spre a se împotrivi vicleniei și amăgirii lui. Prin amăgirile sale, el vrea să distragă mintea de la aceste lucruri importante, cu scopul ca sufletul să nu se bizuie pe Cel Atotputernic pentru ajutor și să obțină tărie de la El, ca să reziste atacurilor sale. Am fost îndreptată către rugăciunile arzătoare, eficiente, ale poporului lui Dumnezeu din vechime. “Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi; și s-a rugat cu stăruință.” (Iacov 5, 17.) Daniel se ruga Dumnezeului său de trei ori pe zi. Satana este înfuriat la auzul rugăciunii arzătoare pentru că știe că va pierde. Daniel a fost preferat mai presus de toți prinții și căpeteniile deoarece în el era un spirit înalt. Îngerii căzuți se temeau că influența lui avea să le slăbească controlul asupra conducătorilor împărăției, pentru că Daniel era în poziția cea mai înaltă. Oastea acuzatoare a îngerilor cei răi i-a ațâțat pe conducători și prinți la invidie și gelozie și ei l-au urmărit pe Daniel îndeaproape, pentru a descoperi vreo ocazie pe care să o poată folosi împotriva lui și pe care să o poată prezenta împăratului; însă planul lor a eșuat. Atunci, acești agenți ai lui Satana au căutat să facă din credincioșia lui față de Dumnezeu cauza distrugerii sale. Îngerii cei nelegiuiți au pus la cale un plan pentru ei, iar acești agenți s-au grăbit să-l pună în aplicare.
Împăratul nu a avut cunoștință de ticăloșia subtilă pusă la cale împotriva lui Daniel. Fiind bine înștiințat despre decretul împăratului, îl vedem pe Daniel cum se pleacă încă înaintea Dumnezeului Său. “Cu ferestrele deschise.” (Daniel 6, 10.) El socotea rugăciunea față de Dumnezeu atât de importantă, încât și-ar fi dat mai degrabă viața decât să renunțe la rugăciune. Acuzat fiind că se roagă lui Dumnezeu, el este aruncat în groapa leilor. Îngerii cei răi cred că și-au atins scopul. Însă Daniel continuă să se roage chiar în groapa cu lei. Se va îngădui oare ca el să fie devorat? L-a uitat oare Dumnezeu acolo? O, nu! Isus, puternicul comandant al oștilor cerești, a trimis pe îngerul Său care a închis gurile acelor lei înfometați, pentru ca ei să nu-i facă nici un rău omului lui Dumnezeu care se roagă; și în acea groapă teribilă era pace. Împăratul însuși a fost martor al ocrotirii sale și l-a scos afară cu onoruri. Satana și îngerii lui cei răi au fost înfuriați. Agenții pe care i-a folosit au fost sortiți să piară în felul în care ei complotaseră să-l distrugă pe Daniel.
-296-
Rugăciunea credinței constituie cea mai mare putere a creștinului, și aceasta îl va învinge cu siguranță pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, avocatul nostru; iar atunci când noi venim cu ardoare înaintea Lui pentru ajutor, oștirea lui Satana intră în panică. Dacă noi neglijăm rugăciunea, o facem spre câștigul lui, căci atunci minunile lui mincinoase sunt mai ușor primite. Lucrul pe care el nu l-a putut realiza ispitindu-L pe Domnul Hristos îl realizează așezând ispitirile sale amăgitoare în fața omului. El vine uneori sub înfățișarea unei persoane tinere, atrăgătoare, sau a unei năluci frumoase. Face vindecări, iar oamenii înșelați de el i se închină ca înaintea unui binefăcător al rasei umane. Frenologia și mesmerismul sunt foarte mult înălțate. Ele își au rostul lor, însă sunt folosite de Satana ca fiind mijloacele sale cele mai puternice spre a înșela și distruge sufletele oamenilor. Planurile și vicleniile sale sunt primite ca venind din ceruri, iar credința în cea care ne arată drumul, Biblia, este nimicită în mințile a mii de oameni. Satana primește aici închinarea care se potrivește cel mai bine maiestății sale satanice. Mulți discută cu el, primesc instrucțiuni de la el, acest demon onorat ca dumnezeu, și acționează potrivit cu învățăturile pe care le primesc de la el. Lumea, despre care se susține că a beneficiat atât de mult de pe urma frenologiei și magnetismului animal, nu a fost niciodată atât de coruptă. Satana folosește chiar aceste lucruri pentru a nimici virtutea și a pune bazele spiritismului.
-297-
Am fost călăuzită spre acest pasaj al Scripturii ca aplicându-se în mod special spiritismului modern. Coloseni 2, 8: “Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.” Mi-a fost arătat că mii de oameni au fost atinși de necurăția filozofiei frenologiei și magnetismului animal și au fost conduși să fie necredincioși. Dacă mintea o ia pe această cale, este aproape sigur că-și va pierde echilibrul și va fi luată în stăpânire de un demon. “Amăgirile deșarte” umplu mințile bieților muritori. Ei cred că au putere în ei înșiși spre a îndeplini lucruri mari, încât nu își dau seama că au nevoie de o putere mai înaltă. Principiile și credința lor sunt “după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.” (Coloseni 2, 8.) Domnul Isus nu i-a învățat această filozofie. Nimic de felul acesta nu poate fi găsit în învățăturile Sale. El nu a îndreptat mințile bieților muritori spre ei înșiși, spre o putere pe care ei o posedă. El a îndreptat întotdeauna mințile lor către Dumnezeu, Creatorul Universului și izvorul tăriei și înțelepciunii lor. În versetul 18 se dă o avertizare specială: “Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești.”
Învățătorii spiritismului vin pe o cale plăcută, plină de vrajă, spre a vă amăgi, și dacă ascultați poveștile lor, veți fi păcăliți de vrăjmașul neprihănirii și vă veți pierde cu siguranță răsplata. Odată ce influența fascinantă a arhiamăgitorului vine asupra voastră, sunteți otrăviți, și influența aceasta cu efect mortal afectează și distruge credința noastră în Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu și începeți să nu vă mai bazați pe meritele sângelui Său. Cei amăgiți prin această filozofie sunt înșelați cu privire la răsplata lor, prin înșelăciunile lui Satana. Ei se bizuie pe propriile lor merite, dovedesc umilință de bună-voie și sunt dornici chiar să facă sacrificii, se înjosesc, iar mințile lor sunt gata să creadă fleacuri, primind cele mai absurde idei de la aceia despre care ei consideră că sunt prietenii lor morți. Satana le-a orbit în așa măsură ochii și le-a pervertit în așa fel judecata, încât să nu poată percepe răul; iar ei urmează instrucțiunile date, pretinzând că sunt de la prietenii lor morți, acum îngeri într-o sferă mai înaltă.