Capitolul 51 — Lucrarea în Vest
Am văzut că oameni de valoare au îmbrățișat adevărul în vest, oameni care vor fi stâlpi în lucrare. Atunci când își vor putea aranja treburile vremelnice, în așa fel încât să poată folosi o parte din mijloacele lor, ei își vor face datoria în a susține lucrarea. Am văzut de asemenea că erau unii dornici să primească adevărul, adus de frații lor generoși din est și care nu avea să-i coste nimic. Frații din vest ar trebui să se trezească și să susțină ei înșiși cheltuielile din statele lor. Dumnezeu cere acest lucru din mâna lor și ei ar trebui să-l socotească un privilegiu. Domnul îi va pune la încercare, El îi va încerca să vadă dacă se vor despărți de lume și își vor desăvârși credința prin fapte.
Am văzut că Dumnezeu Și-a întins mâna pentru a strânge sufletele din vest. El adună oamenii care pot predica adevărul altora, a căror datorie va fi să ducă solia în câmpuri noi. Am văzut că, dacă oamenii care s-au mutat din est în vest și au îndurat greutățile așezării într-un nou ținut ar primi adevărul, înțelegându-l, ei vor dovedi stăruință și hotărâre în caracter cu privire la acest adevăr, asemănătoare celor manifestate în asigurarea bunurilor vremelnice, și se vor angaja cu tot atâta inimă în lucrarea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă lipsește acest zel, înseamnă că adevărul nu a exercitat încă influența sa mântuitoare, sfințitoare asupra lor.
Am fost îndreptată spre trecut, la o adunare din _____. Fratele P. simțea povara lucrării, însă R. avea un spirit de împotrivire. Mărturia lui nu era în spiritul lucrării lui Dumnezeu și el a produs durere adâncă și poveri acelora care trudeau pentru înaintarea acesteia. Am văzut că fratele P. a procedat neînțelept în cazul său. De acest lucru au profitat fratele R. și dușmanii credinței noastre. Fratele P. ar fi trebuit să aștepte până ce caracterul religios al fratelui R. s-ar fi dezvoltat mai mult, deoarece, curând, el avea ori să se unească cu rămășița poporului lui Dumnezeu, ori să se dea deoparte. Însă fratele R. a dobândit simpatie din cauza vârstei sale. El s-a împărtășit de spiritul partidei “Messenger” și cursul pe care l-a urmat apoi a fost întunecat de acesta. Soția lui are un spirit nervos, înverșunat, și a răspândit cu mult zel rapoarte false. Ea a fost față de soțul ei ceea ce a fost Izabela pentru Ahab și l-a stârnit să lupte împotriva slujitorilor lui Dumnezeu care aduc o mărturie pătrunzătoare.
-251-
Influența lor în est a fost în mod hotărât împotriva spiritului adevărului și împotriva acelora care și-au consacrat viețile pentru a lucra spre înaintarea acestuia. Există unii oameni în est care mărturisesc a crede adevărul, dar care nutresc tainic sentimente de nemulțumire împotriva acelora care poartă povara în lucrarea aceasta. Adevăratele sentimente ale unora ca aceștia nu apar până când nu se ridică o anumită influență opusă lucrării lui Dumnezeu și atunci ei își dau pe față adevăratul caracter. Unii ca aceștia o primesc ușor și repede și nutresc și fac să circule rapoarte care nu au temelia în adevăr, pentru a distruge influența acelora care sunt angajați în această lucrare. Toți care doresc să se retragă din corpul credincioșilor vor avea ocazia. Se va întâmpla ceva ce îi va pune la probă pe toți. Marea cernere este chiar în fața noastră. Cei invidioși și căutători de greșeli, care fac ce este rău, vor fi cernuți. Ei urăsc mustrarea și disprețuiesc îndreptarea. Aceia care iubesc mesajul întreitei solii îngerești nu se pot uni cu spiritul lui R. și al soției sale.
-252-
Capitolul 52 — Răspuns la o întrebare
Adesea, acelora care ajung sub influența dușmanilor mei li se pune această întrebare: “Este sora White mândră? Am auzit că poartă bonetă cu panglici și funde.”
Eu sper că nu sunt mândră. Felul în care mă îmbrac acum este același de mai mulți ani de zile. Eu mă opun inelelor și purtării inutile de panglici și funde. Am purtat o bonetă de catifea timp de doi ani, fără să-i schimb șireturile, cu excepția faptului că le-am curățat cu apă și săpun. Am pus întărituri noi acestei bonete și o port din nou în această iarnă. Eu cred că păzitorii Sabatului ar trebui să se îmbrace simplu și să-și impună să fie economi în îmbrăcăminte. Aceia care doresc să vorbească vor vorbi chiar dacă nu le dăm ocazia să o facă. Eu nu mă aștept să fiu pe plac oricărui gust cu privire la îmbrăcăminte, însă cred că este de datoria mea să port haine durabile, să mă îmbrac curat și îngrijit, după gustul meu, dacă acesta nu vine în contradicție cu Cuvântul lui Dumnezeu.
-253-
Mărturia 7
Capitolul 53 — Nordul și Sudul
La 4 ianuarie 1862, mi-au fost arătate anumite lucruri cu privire la națiunea noastră. Atenția mi-a fost îndreptată spre rebeliunea din sud. Sudul s-a pregătit pentru o confruntare înverșunată, în timp ce Nordul era nepăsător față de starea sa. Înainte ca să înceapă administrația Lincoln, Sudul avea un mare avantaj. Administrația precedentă a plănuit și a făcut astfel ca Sudul să jefuiască Nordul de instrumentele lor de război. Procedând astfel, se aveau în vedere două obiective: 1) Ei preconizau în mod hotărât o revoltă și știau că trebuie să se pregătească pentru aceasta. 2) Când aveau să se răscoale, Nordul va fi complet nepregătit. Astfel, ei aveau să câștige timp și, prin caracterul lor violent și brutal, gândeau că astfel pot intimida Nordul pentru ca aceștia să fie obligați să cedeze și să-i lase să aibă totul conform planurilor lor.
Nordul nu a înțeles ura înverșunată asupra lor și au fost nepregătiți pentru comploturile lor dibace. Nordul se lăuda cu puterea sa și ridiculiza ideea că Sudul va părăsi Uniunea. Ei socoteau aceasta ca și când ar fi fost vorba despre un copil încăpățânat, cu voință puternică, încăpățânată, și gândeau că Sudul își va reveni curând și se vor supune din nou, cerându-și scuze. Nordul nu știa ce înseamnă puterea blestematului sistem al sclaviei. Acesta și doar acesta a fost cel care a generat războiul. Sudul devenea din ce în ce mai sever. Ei considerau că este absolut normal să se angajeze în traficul uman, să se ocupe de sclavi și de sufletele oamenilor. Ei sunt iritați și ajung complet disperați dacă nu pot pretinde tot teritoriul pe care îl doresc. Vor dărâma hotarele și vor aduce sclavii în orice loc doresc și vor blestema pământul cu munca de sclavi. Limbajul Sudului a fost autoritar, iar Nordul ar fi trebuit să ia măsuri corespunzătoare pentru a-l aduce la tăcere.
-254-
Revolta a fost mânuită atât de atent, atât de încet, încât unii, care la început au pornit cu oroare la gândul răscoalei, au fost influențați de rebeli să socotească aceasta ca fiind dreaptă și cuvenită, astfel au fost mii care s-au unit cu Confederația de sud dintre cei care, în perioada de început a revoltei, nu au luat împreună cu guvernul nostru măsuri prompte și serioase, așa cum la început nu au fost pregătiți pentru război. De atunci, Nordul a început să se pregătească pentru război, însă revolta creștea continuu și acum nu sunt perspective mai bune ca în urmă cu câteva luni, astfel încât aceasta să fie potolită. Mii de oameni și-au pierdut viața și mulți s-au întors acasă mutilați și invalizi pe viață, cu sănătatea nenorocită, cu perspectivele legate de treburile vremelnice măturate; și totuși, cât de puțin s-a câștigat! Mii au fost îndemnați să se înscrie în război, crezând că rostul acestuia este de a desființa sclavia; însă acum, când s-au hotărât, află că au fost înșelați, că obiectivul acestui război nu este abolirea sclaviei, ci păstrarea ei.
Aceia care s-au aventurat să-și părăsească familiile și să-și sacrifice viața pentru desființarea sclaviei sunt nemulțumiți. Ei nu văd rezultate bune de pe urma războiului, decât păstrarea Uniunii, și pentru aceasta mii de vieți au fost sacrificate și atâtea case au rămas pustii. Atât de mulți s-au pierdut și au murit în spitale; alții au fost luați prizonieri de rebeli, o soartă mai înfricoșătoare decât moartea. Având în vedere toate aceste lucruri, ei se întreabă: Dacă reușim să înăbușim această răscoală, ce s-a câștigat? Descurajați, ei pot răspunde: Nimic. Cauza care a determinat răscoala nu a fost îndepărtată. Sistemul sclaviei, care a ruinat națiunea, este lăsat să existe mai departe și să stârnească o altă răscoală. Sentimentele a mii dintre soldații noștri sunt amare. Ei suferă de cele mai mari lipsuri; ei le-ar îndura bucuros, însă află că sunt înșelați, sunt descurajați. Conducătorii noștri sunt puși în încurcătură; inimile lor sunt înfricoșate. Ei se tem să proclame libertatea sclavilor rebelilor, căci în felul acesta îi vor irita pe cei din Sud care nu s-au atașat rebeliunii și sunt puternici stăpâni de sclavi. Și iarăși, ei s-au temut de influența acelor bărbați care erau împotriva sclaviei și care aveau conducerea, ocupând poziții de răspundere. Ei s-au temut de efectele unui ton hotărât, accentuat, căci acesta ar ațâța dorința puternică a mii de oameni de a îndepărta cauza acestei teribile răscoale, lăsându-i pe cei oprimați să fie liberi și să zdrobească orice fel de jug.
-255-
Mulți dintre cei care sunt în poziții de răspundere nu au conștiință sau noblețe sufletească; ei își pot exercita puterea, chiar spre distrugerea celor de sub comanda lor, și se închid ochii la acest lucru. Acești conducători ar putea abuza de puterea dată lor și ar putea face ca cei ce sunt în subordinea lor să ocupe poziții periculoase, în care ar fi expuși la lupte teribile cu rebelii, fără cea mai slabă speranță de a-i învinge. În acest fel, ei ar putea dispune de oameni curajoși, întreprinzători, așa cum David a dispus de Urie. (Vezi 2 Samuel 11, 14.15.)
În acest fel au fost sacrificați oameni valoroși pentru a se scăpa de puternica lor influență antisclavagistă. Unii dintre acei oameni de care Nordul avea cel mai mult nevoie în aceste vremuri critice nu mai există. Ei au fost sacrificați în mod absurd. Perspectivele din fața națiunii noastre sunt descurajatoare, deoarece cei care sunt în poziții de răspundere au inimi rebele. Ei comandă ofițeri care simpatizează cu rebelii. În timp ce au dorința de a păstra uniunea, ei îi disprețuiesc pe cei care sunt împotriva sclaviei. Unele armate sunt de asemenea alcătuite în mare măsură din acest material; ele sunt atât de mult una împotriva alteia, încât nu poate exista o unitate reală între mai multe regimente.
-256-
Așa cum mi-a fost arătat acest război, mi se părea ca fiind unic în felul său și cel mai nesigur din câte s-au întâmplat vreodată. O mare parte din voluntarii înscriși credeau că rezultatul războiului avea să fie abolirea sclaviei. Alții din cei înscriși aveau intenția să mențină sclavia așa cum era, însă să înăbușe revolta și să păstreze Uniunea. Și apoi, ca să facă această chestiune și mai încurcată și nesigură, unii dintre ofițerii comandanți erau cu totul pentru menținerea sclaviei, simpatizând cu Sudul, și care totuși se opuneau ideii unei conduceri separate. Se părea că e imposibil să conducă războiul cu succes, deoarece mulți din rândurile noastre acționează continuu în favoarea Sudului, iar armatele noastre au fost respinse și măcelărite fără milă datorită conducerii acestor oameni care erau de partea menținerii sclaviei. Câțiva dintre bărbații noștri conducători, membri în Congres, lucrează în continuare în favoarea Sudului. În această stare de lucruri s-au făcut apeluri pentru un post național, pentru rugăciune pentru ca Dumnezeu să aducă acest război la un sfârșit grabnic și favorabil. Am fost îndreptată spre Isaia 58, 5-7: “Oare acesta este postul plăcut mie? Să-și chinuiască omul sufletul o zi? Aceasta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu-i în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău.”