Apel către pastori
Noi trăim în timpul cel mai solemn. Toți avem o lucrare de făcut care necesită hărnicie. Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru pastor, care trebuie să îngrijească și să hrănească turma lui Dumnezeu. Cel a cărui lucrare specială este să conducă poporul pe calea adevărului trebuie să fie în stare să prezinte Cuvântul, capabil să-și adapteze învățăturile la lipsurile poporului. El trebuie să fie atât de strâns legat cu cerul, încât să devină un canal viu de lumină, un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.
Un pastor ar trebui să înțeleagă corect Cuvântul, precum și caracterul uman. Credința noastră este nepopulară. Oamenii nu sunt dispuși să accepte că sunt atât de adânciți în eroare; este de făcut o mare lucrare, și în prezent sunt doar puțini dispuși s-o facă. De obicei, un om face lucrarea la care ar trebui să ia parte doi; lucrarea evanghelistului ar trebui să fie combinată cu aceea a pastorului, ridicând astfel povara dublă care apasă asupra lucrătorului din câmp.
Slujitorul lui Hristos trebuie să fie un cercetător al Bibliei, pentru ca mintea lui să poată fi aprovizionată cu dovezi biblice, deoarece un pastor este puternic numai când este întărit de adevărul Scripturii. Argumentul este bun la locul lui, dar se poate ajunge la mult mai mult prin explicații simple ale Cuvântului lui Dumnezeu. Învățăturile lui Hristos erau explicate atât de lămurit, încât și cel mai de jos și mai naiv putea ușor să le înțeleagă. În cuvântările Sale, Isus n-a folosit cuvinte lungi și dificile, ci limba clară, adaptată pentru mintea oamenilor de rând. El nu S-a aventurat să meargă mai departe cu subiectul pe care-l prezenta decât erau ei în stare să-L urmărească.
Sunt mulți bărbați educați care cunosc Scripturile, dar care, folosind metode defectuoase, nu le prezintă cu eficiență. Unii pastori se angajează în lucrarea de salvare de suflete și nu reușesc să-și asigure cele mai bune rezultate pentru că nu îndeplinesc desăvârșit lucrarea pe care au început-o cu atât de mult entuziasm. Alții nu sunt acceptabili pentru că nu renunță la ideile lor preconcepute, cărora le dau mare importanță, și din cauza aceasta nu reușesc să-și adapteze învățăturile la nevoile reale ale oamenilor. Mulți nu-și dau seama că trebuie să se adapteze la împrejurări și să vină în întâmpinarea oamenilor acolo unde se află. Ei nu se identifică cu cei pe care doresc să-i ajute, ridicându-i astfel la adevăratul nivel al creștinismului biblic.
-261-
Ca să fie un adevărat pastor cu succes, el trebuie să se consacre întru totul lucrării de câștigare de suflete. Este foarte important să fie în strânsă legătură cu Hristos, căutând continuu sfat de la El și depinzând de ajutorul Lui. Unii nu reușesc să aibă succes pentru că se încred numai în puterea argumentului și nu strigă serios la Dumnezeu după înțelepciunea Lui, spre a-i îndruma, și după harul Lui, spre a sfinți eforturile lor. Cuvântări lungi și rugăciuni obositoare sunt categoric păgubitoare interesului religios care putea să producă rezultate mari.
Adevăratul ambasador al lui Hristos este în perfectă unire cu El, pe care-L reprezintă, și obiectivul care-l preocupă este salvarea de suflete. Bogăția pământească își pierde însemnătatea când este comparată cu valoarea unui singur suflet pentru care a murit Domnul și Învățătorul nostru. El, care cântărește dealurile cu cântarul și munții cu cumpăna, socotește sufletul unui om de o valoare nemărginită.
În lucrarea de slujire sunt lupte de dus și biruințe de câștigat. “Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ”, a spus Hristos, “n-am venit să aduc pacea, ci sabia”. Lucrătorii de la început ai bisericii creștine au avut parte de greutăți și necazuri amare, și urmașii apostolilor au aflat că trebuia să întâmpine încercări asemănătoare; lipsuri, calomnie și toate felurile de împotrivire i-au întâmpinat în lucrarea lor. Ei trebuia să fie bărbați cu un dezvoltat curaj moral și forță spirituală.
-262-
Un mare întuneric moral stăpânește și numai puterea adevărului poate alunga umbrele dintr-o minte sinceră. Noi ne luptăm cu erori uriașe și cu cele mai puternice prejudecăți; fără ajutorul special al lui Dumnezeu, eforturile noastre nu vor reuși nici să convertească suflete, nici să ridice propria noastră natură morală. Iscusința omenească și cele mai bune capacități și însușiri naturale sunt neputincioase spre a stimula sufletul să vadă enormitatea păcatului și să-l alunge din inimă.
Pastorii trebuie să fie atenți să nu aștepte prea mult de la persoane care mai bâjbâie încă în întunericul erorii. Ei trebuie să-și facă bine lucrarea, încrezându-se în Dumnezeu pentru a împărtăși sufletelor interesate influența tainică, înviorătoare a Duhului Său cel Sfânt, știind că fără acesta lucrarea lor nu va avea succes. Ei trebuie să fie răbdători și înțelepți în lucrarea lor cu sufletele, amintindu-și cât de multiple sunt împrejurările care au dezvoltat astfel de trăsături diferite în indivizi. De asemenea, trebuie să se păzească cu strictețe, ca nu cumva eul să obțină supremația, iar Isus să fie neglijat.
Unii pastori n-au succes pentru că nu acordă lucrării interesul lor neîmpărțit, deoarece foarte mult depinde de o muncă stăruitoare și bine organizată. Mulți nu sunt lucrători; ei nu-și continuă lucrarea în afară de amvon. Se sustrag de la datoria de a merge din casă în casă și de a lucra cu înțelepciune în cercul căminului. Ei au nevoie să cultive acea rară amabilitate creștină, care-i va face să fie binevoitori și atenți față de sufletele de sub îngrijirea lor, lucrând pentru ele cu ardoare sinceră și credință, învățându-i calea vieții.
Pastorii pot face mult pentru modelarea caracterelor acelora cu care se asociază. Dacă sunt aspri, critici și exigenți, ei pot fi siguri că se vor întâlni cu aceste elemente nefericite în oamenii asupra cărora influența lor este cea mai puternică; și deși rezultatul poate că nu este cel dorit, totuși el este efectul propriului lor exemplu.
Nu se poate aștepta ca poporul să se bucure de pace și armonie dacă învățătorii lor religioși, pe ale căror urme merg, n-au dezvoltat în mare măsură aceste principii și nu le manifestă în viața lor. Slujbașul lui Hristos are de purtat responsabilități mari, dacă vrea să devină un exemplu pentru poporul lui și un corect exponent al doctrinei Învățătorului său. Oamenii au fost inspirați de curăția și demnitatea morală a Mântuitorului nostru, în timp ce iubirea Sa neegoistă și bunătatea mărinimoasă le-au cucerit inima. El a fost întruparea perfecțiunii. Dacă reprezentanții Săi vor să vadă roade care însoțesc lucrarea lor asemenea celor care au încununat lucrarea lui Hristos, ei trebuie să se străduiască serios să imite virtuțile Lui și să cultive acele trăsături de caracter care să-i facă asemenea Lui.
-263-
Este nevoie de multă chibzuință și multă înțelepciune de la Dumnezeu spre a lucra cu succes pentru mântuirea celor păcătoși. Dacă sufletul lucrătorului este plin de harul lui Dumnezeu, învățătura lui nu îi va irita pe ascultătorii săi, ci le va înduioșa inimile și le va deschide pentru primirea adevărului.
Lucrătorii din câmp nu trebuie să se descurajeze, ci oricare ar fi mediul lor înconjurător, ei trebuie să exercite speranță și credință. Lucrarea pastorului de abia a început când a prezentat adevărul de la amvon. El trebuie să facă apoi cunoștință cu ascultătorii săi. Mulți nu reușesc să vină într-o mai strânsă legătură de simpatie cu cei care au cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Cu Biblia în mână, ei trebuie să caute într-o manieră amabilă și să afle obiecțiunile care există în mintea celor care încep să întrebe: “Ce este adevărul?”
Ei trebuie să fie călăuziți cu atenție, delicat, și educați precum copiii la școală. Mulți trebuie să uite teoriile care le-au fost inoculate în minte. Pe măsură ce sunt convinși că erau greșiți în ce privește subiectele biblice, trăiesc un sentiment de încurcătură și îndoială. Ei au nevoie de cea mai afectuoasă simpatie și cel mai judicios ajutor; trebuie să fie instruiți cu grijă, să se facă rugăciuni pentru ei și împreună cu ei, să fie supravegheați și păziți cu cea mai duioasă purtare de grijă. Cei care au căzut în ispită și s-au îndepărtat de Dumnezeu au nevoie de ajutor. Grupa aceasta este reprezentată în învățătura lui Hristos prin oaia pierdută. Păstorul a lăsat pe cele nouăzeci și nouă în pustie și a căutat oaia pierdută până a găsit-o; apoi s-a întors cu bucurie, aducând-o pe umeri. De asemenea, și prin pilda femeii care a pierdut banul de argint, dar l-a căutat până l-a găsit și i-a chemat pe vecini să se bucure împreună cu ea pentru că ce era pierdut a fost găsit. Aici este lămurit adusă la lumină legătura îngerilor cu lucrarea creștinului. Este mai mare bucurie printre îngerii din cer pentru un singur păcătos pocăit decât pentru nouăzeci și nouă de neprihăniți care n-au nevoie de pocăință. Tatăl și Hristos se bucură. Tot cerul este interesat în mântuirea omului. Cel care este unealta de salvare a unui suflet este liber să se bucure; căci îngerii lui Dumnezeu au fost martori ai eforturilor lui cu deosebit interes și se bucură împreună cu el de succes.
-264-
Deci, cât de conștiincios ar trebui să fie lucrătorul și cât de adâncă simpatia omului pentru semenul său! A fi conlucrător cu Isus Hristos în salvarea de suflete este un mare privilegiu. El a căutat să ridice cu răbdare și neegoist pe om din starea lui căzută și să-l salveze de urmările păcatului. De aceea, ucenicii Lui, care sunt învățători ai Cuvântului Lui, trebuie să imite îndeaproape pe Exemplul lor suprem.
Pentru a continua această lucrare mare și grea, este necesar ca slujitorii lui Hristos să fie sănătoși fizic. Pentru atingerea acestui scop, ei trebuie să fie ordonați în obiceiuri și să adopte un mod de viață sănătos. Mulți se plâng și suferă continuu de diferite indispoziții. Aceasta se întâmplă aproape întotdeauna din cauză că nu lucrează cu înțelepciune și nici nu păzesc legile sănătății. Adesea rămân prea mult în casă, stând în camere încălzite, pline cu aer care nu este curat. Acolo ei se apucă de studiu intens sau de scris, făcând puțin exercițiu fizic și având puțină variație a ocupației. Drept urmare, sângele devine leneș și puterile minții sunt slăbite.
Întregul organism are nevoie de influența înviorătoare a exercițiului în aer liber. Câteva ceasuri de muncă manuală în fiecare zi vor reînnoi vigoarea trupească și vor odihni și relaxa mintea. În felul acesta, sănătatea generală va fi îmbunătățită și o mai mare cantitate de lucrare pastorală va putea fi adusă la îndeplinire. Mulți pastori citesc și scriu neîncetat, ceea ce îi face nepotriviți pentru lucrarea pastorală. Ei consumă timp valoros cu studiul abstract, timp care ar trebui să fie folosit la ajutorarea celor nevoiași la momentul potrivit.