Datoria stăpânirii de sine
Poftele firii noastre trupești trebuie ținute sub supunere strictă. Poftele acestea ne-au fost date pentru scopuri importante spre bine, iar nu să devină slujitori ai morții, fiind pervertite și devenind pofte păcătoase de neîmpăcat. Pofta pentru tutun, pe care tu, frate G., ai întărit-o prin satisfacerea ei, devine o poftă activă împotriva sufletului tău. Un om necumpătat nu poate fi un om răbdător. Cea mai imperceptibilă satisfacere a gustului va da naștere la o poftă după un stimulent mai puternic. Dacă gândurile, pasiunile și poftele sunt în supunere cuvenită, limba va fi stăpânită. Cheamă în ajutorul tău putere morală și părăsește pentru totdeauna folosirea tutunului. Tu ai încercat să ascunzi de alții faptul că ai folosit tutun, dar nu ai putut ascunde acest lucru de Dumnezeu. “Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire și bucuria voastră în întristare. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” Vă încredințez aceste cuvinte în Numele lui Isus, care mi-a dat această însărcinare. Să nu le refuzați.
-245-
Tu niciodată nu ai fi refuzat Mărturiile așa cum ai făcut, dacă faptele tale rele nu ar fi fost mustrate. Tu ai crezut că ar fi mai ușor să sacrifici Mărturiile și să-ți închizi ochii față de lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu decât să renunți la tutun și să încetezi cu viața de ușurătate și glumă cu necredincioșii. Procesul de curățire cuprinde refuz și restrângere, pe care tu nu ai puterea morală să le înduri; de aceea, tu urmărești să-ți scuzi păcatele prin necredința ta în lumina pe care ți-a trimis-o Dumnezeu. Amintește-ți că trebuie să te întâlnești cu toate aceste lucruri din nou, pentru că ele sunt scrise în carte împreună cu toate avertizările și mustrările pe care Dumnezeu mi le-a încredințat să ți le predau ție.
Fratele J. este de compătimit, pentru că el are din fire un organism defectuos. Speranța lui e mică. Necredința și îndoielile lui îi stăpânesc judecata. Este în firea lui să se dea de partea îndoielii și a punerii de întrebări. Singura cale de a birui acest rău mare este să cultive trăsături de caracter opuse. El trebuie să reprime necredința, nu să o cultive. El nu trebuie să-și exprime îndoielile. Nu are nici un drept să prezinte altora defectele caracterului său, pricinuindu-le întristare și descurajare. Dacă trebuie să fie afectat de acest rău regretabil, el nu trebuie să amărască fericirea altora prin prezentarea necredinței lui, răcind astfel credința fraților săi. El este înclinat să treacă aproape peste orice element din fiecare discuție și îndemn în care ar putea găsi mângâiere și încurajare și să adune, în schimb, ceva ce crede că îi va oferi o scuză pentru punerea de întrebări și critică. Căile sufletului sunt larg deschise și lăsate nepăzite pentru ca Satana să intre și să-i modeleze mintea pentru scopurile sale.
Mi-a fost arătat că întâlnirile voastre pierd interesul pentru că Duhul lui Dumnezeu nu ia parte la ele. Frații și surorile sunt în robie completă din cauza acestor doi bărbați. Ei nu îndrăznesc să-și exercite libertatea și să-și exprime credința în simplitatea sufletelor lor, pentru că acolo este fratele J., cu ochiul lui rece, sever și critic care veghează și este gata să se prindă de orice cuvânt care-i va da ocazia să-și exercite facultățile necredincioase ale minții lui. Datorită acestora, Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează mâhnit de la aceste adunări. Când frații manifestă spiritul balaurului spre a se război cu cei care cred că Dumnezeu le-a împărtășit lumină și mângâiere prin Mărturii, este timpul pentru frați și surori să-și afirme și să-și desăvârșească libertatea de conștiință. Dumnezeu le-a dat lumină și este privilegiul lor să o păstreze și să vorbească despre ea spre a se întări și încuraja unul pe altul. Fratele J. vrea să încurce mințile, căutând ca lumina pe care a dat-o Dumnezeu prin Mărturii să apară ca un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu; dar, prin aceasta, el prezintă problema într-o lumină falsă. Dumnezeu a văzut potrivit să atragă în felul acesta atenția poporului Său la Cuvântul Său, prezentându-le o înțelegere mai clară a acestuia.
-246-
Comunitatea din _____ devine din ce în ce mai slabă din cauza influenței care a fost exercitată asupra ei — nu o influență care să-i ajute să înainteze, ci care să împiedice roțile. Este privilegiul fratelui J. să se debaraseze de necredința lui și să înainteze împreună cu lumina, dacă vrea. Dacă refuză să facă acest lucru, cauza lui Dumnezeu va înainta și așa, fără ajutorul lui. Dar Dumnezeu intenționează să se facă o schimbare în comunitatea din _____. Ei sau vor înainta, sau vor da înapoi. Dumnezeu poate face mult mai mult cu șase suflete care sunt unite în același cuget și raționament decât cu douăzeci de oameni care fac precum frații J. și G. Ei nu au adus în adunare îngerii luminii, ci pe îngerii întunericului. Adunările au fost nefolositoare și uneori vădit vătămătoare. Dumnezeu îi cheamă pe acești bărbați să treacă de partea Domnului și să fie uniți cu trupul bisericii sau să înceteze să mai facă greutăți celor care vor să fie întru totul pentru Domnul.
Motivul principal pentru care atât de mulți pretinși ucenici ai lui Hristos cad în ispită și fac fapte pentru pocăință este că nu se cunosc bine pe ei înșiși. În această privință, Petru a fost atât de complet cernut de vrăjmaș. În acest punct vor naufragia în credință cu miile. Voi nu puneți la inimă relele și greșelile voastre și nu vă amărâți sufletele din cauza lor. Vă implor să vă curățiți sufletele prin ascultare de adevăr. Luați legătura cu cerul. Și fie ca Domnul să vă salveze de autoînșelare.
-247-
Sfințenia poruncilor lui Dumnezeu
Mult stimate frate K.,
În ianuarie 1875, mi-a fost arătat că erau multe piedici în calea prosperității spirituale a comunității. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că mulți nu sunt în regulă în sufletul și viața lor, iar mărturisirea lor de credință nu se armonizează cu faptele. Sfânta zi de odihnă a lui Iehova nu este păzită cum ar trebui. În fiecare săptămână, Dumnezeu este jefuit prin încălcarea limitelor timpului Său cel sfânt; și orele care ar trebui să fie consacrate rugăciunii și meditației sunt atribuite ocupațiilor lumești.
Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu numai pentru a crede în ele, ci pentru a fi ascultate. Marele Iehova, când a pus temeliile pământului și a îmbrăcat lumea întreagă cu veșmântul frumuseții, umplându-l cu lucruri folositoare pentru om, când a creat toate minunile de pe uscat și mare, a instituit Sabatul și l-a sfințit. Dumnezeu a binecuvântat și a sfințit ziua a șaptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creațiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, și Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca în acea zi, așa cum El Însuși S-a odihnit după lucrarea celor șase zile de creațiune.
Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce le-a fost dată lumina cu privire la a patra poruncă a Decalogului, vor asculta de ea fără să se îndoiască de posibilitatea sau utilitatea unei astfel de ascultări. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui și apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a șaptea, pe care a sfințit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui și să nu se angajeze în nici o ocupație vremelnică. Nici unul dintre cei care nu țin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminați cu privire la cerințele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Frate K., tu recunoști cerințele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declarația ta de credință. Lași influența ta de partea celor necredincioși în așa măsură, încât calci Legea lui Dumnezeu. Când împrejurările vremelnice par să-ți ceară atenție, tu calci porunca a patra fără nici o remușcare. Faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând după cum îți indică ocupația sau înclinația ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca instituție sacră. Tu Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și Îl dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită.
-248-
O păzire parțială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul și are un efect mai rău asupra minții păcătoșilor decât dacă nu ai fi făcut nici o mărturisire că ești un păzitor al Sabatului. Ei observă că viața ta contrazice credința ta și își pierd încrederea în creștinism. Domnul înțelege ce spune, și omul nu poate înlătura poruncile Sale fără să fie pedepsit. Exemplul lui Adam și al Evei din grădină ar trebui să ne avertizeze îndeajuns împotriva oricărei neascultări față de Legea divină. Păcatul primilor noștri părinți care au ascultat de ispitirile amăgitoare ale vrăjmașului a adus vinovăție și durere asupra lumii și a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să părăsească curțile împărătești din cer și să ia un loc umil pe pământ. El a fost supus la insultă, respingere și răstignire chiar de către cei pe care El a venit să-i binecuvânteze. Ce cheltuială nemărginită a însoțit acea neascultare din grădina Edenului! Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a fost sacrificat spre a mântui pe om din pedeapsa păcatului său.
Dumnezeu nu va trece peste nici o călcare a Legii Sale mai ușor acum decât în ziua când El a pronunțat judecata împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii Își ridică glasul ca protest împotriva celor care tratează divinele Sale porunci cu nepăsare și indiferență. El a spus: “Așa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească, va fi chemat mare în Împărăția cerurilor”. Învățătura vieții noastre este întru totul pentru sau împotriva adevărului. Dacă faptele tale par să îndreptățească pe călcătorul de lege în păcatul său, dacă influența ta ușurează călcarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci nu ești vinovat numai de greșelile tale, ci, într-o anumită măsură, ești răspunzător și de greșelile care urmează a fi făcute de alții.