Religia în familie
Frate G., tu trebuie să fii un om convertit, altfel vei pierde viața veșnică. Nu poți fi un om fericit până nu obții blândețea înțelepciunii. Tu și soția ta ați fost în neînțelegere unul cu altul timp prea îndelungat. Voi trebuie să renunțați la această defăimare, la aceste bănuieli, gelozii și ciorovăieli nenorocite. Spiritul care este dezvoltat în familia voastră este dus în practica voastră religioasă. Fiți atenți cum vorbiți fiecare despre defectele celuilalt în prezența copiilor voștri și fiți atenți cum lăsați ca spiritul vostru să vă stăpânească. La fiul vostru cel mai mare voi vedeți numai ce este rău în el; nu dați nici un credit bunelor lui calități pe care, dacă el ar muri, voi ați fi de îndată convinși că el le avea. Nici unul dintre voi nu aveți o comportare consecventă față de fiul vostru. Stăruiți asupra defectelor lui în prezența altora și arătați că nu aveți încredere în bunele lui trăsături de caracter.
În fiecare dintre voi există dispoziția de a vedea defectele celuilalt și ale altora, dar sunteți orbi față de propriile voastre defecte și multele greșeli. Amândoi sunteți nervoși, ușor excitabili și iritați. Aveți nevoie de blândețea înțelepciunii. Voi țineți tare la propriile voastre slăbiciuni, pasiuni și prejudecăți ca și cum, dacă ați renunța la ele, nu ați mai avea fericire în viața aceasta, pe când acestea sunt spini care înțeapă și zgârie. Isus vă invită să puneți jos jugul pe care-l purtați și care v-a ros gâtul și să luați jugul Lui, care este ușor și sarcina Lui, care nu este grea. Cât de obositoare este povara de iubire de sine, lăcomie, mândrie, patimă, invidie și bănuială rea! Totuși, cât de strâns se țin oamenii de aceste blesteme și cât sunt ei de puțin înclinați să renunțe le ele! Hristos înțelege cât de dureroase sunt aceste poveri autoimpuse și ne invită să le punem jos. El invită sufletele greu împovărate și obosite să vină la El și să ia sarcina Lui, care este ușoară, în schimbul sarcinilor față de care singuri s-au obligat. El spune: “Veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun, și sarcina mea este ușoară”. Toate cerințele Mântuitorului nostru sunt consecvente și armonioase, și dacă sunt nutrite cu bucurie, vor aduce sufletului pace și odihnă.
-241-
O dată ce fratele G. a luat o poziție de partea cea rea, nu este ușor pentru el să mărturisească faptul că a greșit; dar, dacă poate să-și scoată din minte, precum și din memoria celorlalți, umblarea sa greșită și dacă poate să facă unele schimbări spre mai bine, fără o recunoaștere publică a greșelii lui, el va încerca astfel. Dar toate aceste greșeli și păcate nemărturisite sunt înregistrate în cer și nu vor fi șterse până ce fratele nu se va conforma instrucțiunilor date în Cuvântul lui Dumnezeu. “Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați”. Dacă fratele G. a găsit un alt plan în afară de cel dat nouă de Domnul, acesta nu este o cale sigură, și până la urmă se va dovedi a fi spre ruina lui. Această altă cale este dezastruoasă pentru biserică și dezastruoasă pentru prosperitatea și fericirea familiei lui. El trebuie să-și moaie inima și să lase să intre în sufletul lui afecțiune, umilință și iubire. El trebuie să cultive calitățile altruiste. Frate și soră G., voi trebuie să cultivați calitățile spiritului care vă vor face curați, să uitați de eu și să vă interesați mai mult de cei cu care veniți în contact. Există o înclinație spre iubire de sine și de îngrijire de sine care nu mărește fericirea voastră, ci vă aduce necaz și durere. Aveți un conflict cu voi înșivă pe care numai voi îl puteți controla. Amândoi trebuie să vă stăpâniți limba și să rețineți multe lucruri pe care le rostiți. Primul pas greșit este că vă gândiți la rău; apoi vin cuvintele care sunt rele. Dar voi lăsați nefăcută lucrarea de a cultiva considerație și respect unul pentru altul. Fiți amabili și atenți fiecare față de simțămintele celuilalt și căutați să păstrați ca sacră fericirea celuilalt. Puteți face aceasta numai prin puterea și în Numele lui Isus.
-242-
Sora G. a făcut eforturi puternice să câștige biruințe, dar nu a avut multă încurajare din partea soțului ei. În loc să-L caute pe Dumnezeu în rugăciune serioasă pentru putere, spre a birui defectele din caracterul lor, priveau fiecare la umblarea altora, ei înșiși devenind slabi prin găsirea de defecte în purtarea altora. Grădinii inimii nu i s-a dat nici o atenție.
Dacă fratele G. ar fi primit lumina pe care i-a trimis-o Domnul cu luni în urmă și ar fi discutat sincer cu soția lui, dacă amândoi și-ar fi zdrobit inima lor cea tare înaintea Domnului, ce diferență ar fi în starea lor prezentă! Amândoi au disprețuit cuvintele de mustrare și de implorare a Duhului lui Dumnezeu și nu și-au schimbat viața. Dar, închizându-și ochii față de lumina trimisă lor de Dumnezeu, nu au micșorat gravitatea defectelor lor în fața lui Dumnezeu, nici nu au micșorat răspunderea lor. Lor nu le-a plăcut mustrarea pe care le-a trimis-o Domnul în afecțiunea Sa milostivă. Fratele G. are din fire o inimă iubitoare, dar ea este acoperită cu o coajă de iubire de sine, vanitate și bănuială rea. Inima lui nu este împietrită, dar îi lipsește puterea morală. El este un laș de îndată ce i se pune în față lepădarea de sine și jertfirea de sine, pentru că se iubește pe sine însuși. A stăpâni eul, a pune o strajă cuvintelor lui, a recunoaște că a greșit vorbind nepotrivit este o cruce pe care el simte că este prea umilitor s-o ridice; totuși, dacă este să fie vreodată mântuit, această cruce trebuie să fie ridicată.
Frate și soră G., amândoi trebuie să vă păziți cuvintele; pentru că tot atât de sigur cum nu există o strajă asupra gândurilor și acțiunilor voastre, voi vă veți descuraja unul pe altul, făcând sigur faptul că nici unul dintre voi nu poate fi mântuit. Fiecare dintre voi trebuie să se păzească de un spirit pripit, care inspiră cuvinte și acțiuni pripite. Resentimentul care este nutrit pentru că socotiți că ați fost rău tratați este spiritul lui Satana și duce la un mare rău moral. Când sunteți stăpâniți de un spirit pripit vă lipsiți de rațiunea voastră pentru acel timp și de puterea de a tempera cuvintele și purtarea voastră, în timp ce singuri vă faceți răspunzători pentru toate consecințele cele rele. Ceea ce este făcut în pripă și cu mânie nu este scuzabil. Acțiunea este rea. Voi puteți, printr-un singur cuvânt spus în pripă și cu patimă, să lăsați o înțepătură în inima prietenilor, care poate să nu fie uitată niciodată. Dacă nu exercitați stăpânire de sine, veți fi cea mai nefericită pereche. Fiecare dintre voi atribuie viața lui nefericită defectelor celuilalt; dar să nu mai faceți aceasta. Luați-vă ca regulă să nu spuneți celuilalt niciodată un cuvânt de critică, ci să lăudați ori de câte ori puteți.
-243-
Unii cred că este o virtute să nu ai nici o restricție și se vor lăuda cu obiceiul de a discuta pe toate laturile lucruri neplăcute care sunt în inimă. Ei lasă ca un spirit de mânie să iasă asemenea unui torent de reproș și defăimare. Cu cât discută mai mult, cu atât devin mai excitați, și Satana stă alături să ajute la lucrare, pentru că aceasta i se potrivește lui. Cuvintele îl irită pe cel căruia îi sunt spuse și vor fi întoarse, provocând cuvinte și mai dure, până când o chestiune mică izbucnește într-o flacără mare. Amândoi simțiți că aveți parte de toate necazurile posibile și că viața voastră este cea mai nefericită. Începeți în mod hotărât să vă stăpâniți gândurile, cuvintele și acțiunile voastre. Când oricare dintre voi simte apariția resentimentului, faceți-vă ca regulă să lăsați de la voi înșivă, să vă rugați în umilință lui Dumnezeu, care va asculta rugăciunea care nu iese de pe buze ipocrite.
Fiecare patimă trebuie să fie sub stăpânirea conștiinței luminate. “Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu sfinți și prea iubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea care este legătura desăvârșirii. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.”
-244-
Dacă trăiți după regula adunării, adăugând har după har, Dumnezeu va înmulți harul Său pentru voi. În timp ce voi adăugați, Dumnezeu înmulțește. Dacă cultivați impresia că Dumnezeu vede și aude tot ce faceți și spuneți și păstrează un raport fidel despre toate cuvintele și faptele voastre, și că trebuie să vă întâlniți cu toate acestea, atunci în tot ce faceți și spuneți veți căuta să urmați directivele unei conștiințe treze și luminate. Limba voastră va fi folosită spre slava lui Dumnezeu și va fi un izvor de binecuvântare pentru voi înșivă și pentru alții. Dar dacă vă despărțiți de Dumnezeu, precum ați făcut, băgați de seamă ca nu cumva limba voastră să se dovedească a fi o lume de nelegiuire și să aducă asupra voastră o condamnare înfricoșătoare, pentru că suflete vor fi pierdute prin voi.