Încăpățânare, nu independență
Frate G., pentru tine va fi o lucrare grea să cultivi o iubire curată, neegoistă, și o bunăvoință dezinteresată. Tu nu ești obișnuit să-ți supui părerile și să renunți uneori la judecata ta, spre a fi călăuzit de sfatul altora. Frate și soră G., amândoi aveți nevoie de mai puțin “eu” și de mai mult har divin. Amândoi trebuie să dobândiți deprinderea de a vă autocontrola, astfel încât gândurile voastre să poată fi aduse în supunere față de Duhul lui Hristos. Aveți nevoie de harul lui Dumnezeu pentru ca gândurile voastre să poată fi disciplinate să se îndrepte în direcția cea bună și cuvintele pe care le rostiți să poată fi cuvinte corespunzătoare, pentru ca pasiunile și apetitul vostru să poată fi supuse controlului rațiunii, iar limba să fie ținută în frâu față de ușurătate, critica răutăcioasă și căutarea de greșeli. “Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul.” Triumful cel mai mare dat nouă de religia lui Hristos este stăpânirea asupra noastră înșine. Înclinațiile noastre firești trebuie stăpânite; altfel, niciodată nu putem birui cum a biruit Hristos.
Sunt unii printre pretinșii urmași ai lui Hristos care sunt dispeptici din punct de vedere spiritual. Ei s-au făcut singuri invalizi și slăbiciunea lor spirituală este rezultatul direct al propriilor lor cusururi. Ei nu ascultă de legile lui Dumnezeu, nici nu îndeplinesc principiile poruncilor Lui. Sunt indolenți față de cauza și lucrarea Lui, ei înșiși nefăcând nimic; dar când cred că văd ceva la care pot găsi defecte, atunci sunt activi și zeloși. Un creștin care nu lucrează nu poate fi sănătos. Boala spirituală este rezultatul datoriei neglijate. Pentru ca credința cuiva să fie puternică, el trebuie să petreacă mult timp împreună cu Dumnezeu în rugăciune tainică. Cum poate fi bunăvoința unui om o binecuvântare pentru el, dacă nu o exercită niciodată? Cum putem cere ca Dumnezeu să ne ajute la convertirea sufletelor, dacă nu facem tot ce ne stă în putere să le aducem la cunoștința adevărului? Voi ați adus asupra voastră o slăbiciune care v-a făcut nefolositori pentru voi înșivă și pentru comunitate; iar remediul constă în pocăință, mărturisire și reformă. Aveți nevoie de putere morală și de hrana adevărată a harului lui Dumnezeu. Nimic nu va da tărie și vigoare evlaviei voastre ca lucrarea pentru înaintarea cauzei pe care mărturisiți că o iubiți, în loc să o încătușați. Pentru lenevia spirituală nu există decât un singur leac adevărat, și acesta este lucrul — lucrarea pentru sufletele care au nevoie de ajutorul vostru. În loc să întăriți sufletele, voi ați descurajat și ați slăbit inimile și mâinile celor care vor să vadă înaintând cauza lui Dumnezeu.
-236-
Dumnezeu v-a dat aptitudini pe care le puteți folosi cu eficiență sau puteți să abuzați de ele spre răul vostru și spre răul altora. Voi nu v-ați dat seama de pretențiile lui Dumnezeu asupra voastră. Trebuie să ne amintim mereu că trăim în această lume spre a forma caractere pentru cea care urmează. Și toate legăturile cu semenii noștri trebuie să fie cu referire la interesele veșnice ale lor și ale noastre; dar dacă întrevederile noastre cu ei sunt devotate numai plăcerii și spre satisfacerea eului nostru, dacă suntem neserioși și ușuratici, dacă ne dedăm la fapte rele, noi nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, ci lucrăm hotărât împotriva Lui. Viața prețioasă pe care am primit-o de la Dumnezeu nu trebuie să fie modelată de rudele necredincioase, în așa fel ca să placă firii pământești, ci trebuie să fie folosită în așa fel ca Dumnezeu s-o poată aproba.
Dacă i-ar plăcea iubirea față de Dumnezeu, fratele J. ar fi un canal de lumină. El are prea puțină putere morală, dar puternice tendințe spre necredință. Este compătimit de îngerii cerești pentru că este înconjurat de întuneric. Urechile lui ascultă aproape continuu cuvintele necredinței și întunericului. El are continuu în fața lui îndoieli și întrebări de pus. Limba este o lume de nelegiuiri. “Limba nici un om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.” Dacă fratele J. s-ar prinde de Dumnezeu mai hotărât și ar simți că trebuie să-și păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu, chiar cu prețul vieții lui naturale, el ar primi putere de sus. Dacă îngăduie să fie afectat de întunericul și necredința care îl înconjoară, de îndoielile, punerea de întrebări și multă discuție, în curând el va fi tot în întuneric, îndoială și necredință și nu va avea lumină sau putere în adevăr.
-237-
El nu trebuie să creadă că, făcând compromis cu prietenii lui, care sunt înverșunați împotriva credinței noastre, îi va fi mai ușor. Dacă s-ar ridica cu unicul scop de a asculta de Dumnezeu cu orice preț, el ar avea ajutor și putere. Dumnezeu îl iubește și are milă de fratele J. El cunoaște orice încurcătură, orice descurajare, fiecare vorbire tăioasă. Este obișnuit cu toate acestea. Dacă vrea să se lase de necredință și să stea nemișcat în Dumnezeu, credința lui va fi întărită prin exercițiu. “Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”
I-am văzut pe frații J. și G. în primejdia specială de a pierde viața veșnică. Ei nu văd că stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu din _____. Când s-a ținut acolo pentru prima dată adunarea de tabără, noi eram pe țărmul acela și sute au fost convinși de adevăr; dar Dumnezeu cunoștea materialul din care era alcătuită acea comunitate. Când veneau suflete la adevăr, nu era nimeni care să le hrănească și să se ocupe de ele spre a le conduce la o viață mai înaltă. Fratele I. avea un spirit invidios, gelos și căutător de greșeli. Dacă nu putea să fie primul, nu voia să facă nimic. El se prețuia pe sine cu mult mai mult decât îl prețuia Dumnezeu pe el. Un om cu temperamentul lui nu avea să fie, timp îndelungat, de acord cu nimeni, pentru că este obiceiul lui să discute în contradictoriu și să se arate în opoziție cu tot ce nu se potrivea cu ideile lui. Domnul l-a lăsat să urmeze propria lui cale și să manifeste spiritul din care era alcătuit. El a adus în comunitate și a căutat să pună în practică exact același spirit pe care îl avea în familia lui. Vorbele lui amare și tăioase împotriva servilor lui Dumnezeu sunt scrise în carte. El se va întâlni din nou cu ele. A plecat de la noi pentru că nu era de-al nostru și în nici un caz comunitatea să nu-l încurajeze să se unească din nou cu ea; deoarece, cu spiritul pe care îl are acum, el s-ar certa chiar și cu îngerii lui Dumnezeu. El ar vrea să conducă și să dicteze lucrarea îngerilor. Nici un astfel de spirit nu poate intra în cer. I. și J., către care Dumnezeu Se încruntă, au îndrăznit să se împotrivească servilor lui Dumnezeu, să-i calomnieze și să le atribuie motive rele. Ei au încercat să nimicească încrederea fraților în acești lucrători, precum și în Mărturii. Dar, dacă lucrarea este de la Dumnezeu, ei nu o pot nimici. Eforturile lor vor fi zadarnice. Frate G., tu ai fost într-un așa întuneric, încât ai crezut că oamenii aceștia aveau dreptate. Ai repetat cuvintele lor și ai vorbit despre “puterea unui om”. Ah, ce puțin știai despre ce vorbești!
-238-
Unii erau gata să spună orice, să prezinte orice învinuire împotriva servilor lui Dumnezeu, să fie invidioși și defăimători. Și, dacă pot găsi vreun caz, unde, în zelul lor pentru cauza lui Dumnezeu, ei cred că slujitorii au vorbit hotărât și poate sever, sunt dispuși să facă ce pot mai mult din cuvintele lor, simțindu-se liberi să nutrească spiritul cel mai amar și răutăcios și să învinuiască pe servii Domnului de motive rele. Să fie întrebați acești defăimători ce ar fi făcut în împrejurări asemănătoare, purtând poveri asemănătoare. Ei să privească, să cerceteze și să condamne propria lor umblare rea și arogantă și propria lor nerăbdare și irascibilitate și ei înșiși, neavând nici un păcat, să arunce cei dintâi piatra criticii asupra fraților care încearcă să-i pună în rânduială. Un Dumnezeu sfânt nu va scoate suflete la adevăr ca să ajungă sub o astfel de influență ca cea care există în comunitate. Tatăl nostru cel ceresc este prea înțelept să aducă la adevăr suflete spre a fi modelate de influența acestor oameni care sunt neconsacrați în inimă și viață. Acești bărbați nu sunt în armonie cu adevărul. Ei nu sunt uniți cu biserica și se îndepărtează de comunitate. Ei lucrează împotriva scopurilor celor pe care îi folosește Dumnezeu să aducă suflete la adevăr.
Cine îi va hrăni pe cei care s-au hotărât să asculte de toate poruncile lui Dumnezeu? Cine va fi tată și mamă care să îngrijească de cei care au nevoie de ajutor și putere? Știu frații aceștia ce fac? Ei stau direct în calea păcătoșilor. Ei le blochează calea prin umblarea lor cea rea. Sângele sufletelor se va afla pe îmbrăcămintea lor, dacă nu se pocăiesc și nu-și schimbă complet umblarea. Cred acești împotrivitori că sunt corecți și corpul păzitorilor Sabatului este înșelat? “Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” Cine face bine în lucrarea de a duce adevărul înaintea altora? Cred acești oameni că biserica va veni la ei și va renunța la experiența și vederile ei spre a urma judecata acestor neconsacrați? Sau ei vor ajunge în armonie cu biserica?
-239-
Fratele G. se laudă cu independența lui de spirit și judecată, în timp ce blochează calea celor păcătoși prin viața lui neconsacrată și opoziția lui față de lucrare, luptându-se orbește împotriva lui Hristos în persoana slujitorilor Lui; dar este înșelat în ce privește calitatea adevăratei independențe. Independența nu este încăpățânare, cu toate că adesea încăpățânarea este confundată cu independența. Când fratele G. și-a format o părere și a exprimat-o în familia sa sau în comunitate, cu o încredere considerabilă și cu o oarecare publicitate, atunci el este înclinat să facă să pară că are dreptate, folosind orice argument pe care-l poate produce. El este în primejdie, în mare primejdie de a-și închide ochii și a-și adormi conștiința prin îndârjirea lui, pentru că ispitirea vrăjmașului este puternică asupra lui. Mândria de a-și expune opinia este greu de supus, chiar în fața luminii și a dovezii îndestulătoare spre a-l convinge, dacă ar vrea să fie convins. El crede că, dacă admite că a greșit, aceasta ar fi o pată pe judecata și discernământul lui.
Frate G., ești în mare primejdie să-ți pierzi sufletul. Tu dorești să fii deasupra celorlalți. Suferi profund uneori, dacă crezi că ești desconsiderat. Nu ești un om fericit. Tu nu vei fi fericit dacă părăsești poporul lui Dumnezeu, jignind prin cuvinte grele și fapte așa cum au făcut mulți dintre urmașii lui Hristos, pentru că adevărul spus a fost prea riguros. Tu nu vei fi un om fericit pentru că vei lua eul tău cu tine. Nu ești drept; îți vei produce singur necazuri. Vrăjmașul tău este temperamentul și, oriunde te vei duce, vei lua cu tine nefericirea și povara ta. Este o cinste a mărturisi o greșeală de îndată ce este observată.
-240-
Sunt multe probleme în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu la care tu găsești defecte, pentru că pentru tine este natural să faci astfel. Și, deoarece ai întors spatele luminii pe care ți-a descoperit-o Dumnezeu cu privire la tine însuți, aproape că ți-ai pierdut discernământul și ești gata, mai mult ca oricând, să găsești cusur la orice. Tu îți prezinți opinia cu o încredere dictatorială și tratezi întrebările îndoielnice ale altora în legătură cu părerea ta ca un abuz personal. Este adevărat că independența curată niciodată nu consideră ca nedemn a căuta sfatul celor cu experiență și înțelepciune și ea tratează cu respect sfatul altora.