Frate G., tu nu vei sta mult acolo unde te afli acum. Calea pe care ai pornit se abate de la calea cea adevărată și te desparte de poporul pe care Dumnezeu îl pune la probă ca să-l curățe pentru biruința finală. Tu fie că vei veni să te unești cu această biserică și să lucrezi serios spre a răspunde rugăciunii lui Hristos, fie vei deveni din ce în ce mai necredincios. Vei pune la îndoială unul după altul punctele de credință stabilite ale acestei biserici, vei deveni tot mai încăpățânat în părerea ta și vei ajunge din ce în ce mai întunecat cu privire la lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp, până ce vei lua lumina drept întuneric și întunericul drept lumină.
Satana are mare putere să zăpăcească sufletele, producând confuzie în mintea celor care nu păstrează lumina și privilegiile pe care li le trimite Providența. Mintea care este supusă controlului lui Satana este continuu condusă de la lumina adevărului la rătăcire și întuneric. Dacă îi dai lui Satana cel mai mic avantaj, el va pretinde mai mult și va supraveghea avanposturile spre a face tot ce se poate din orice împrejurare, pentru a avantaja cauza lui și a ruina sufletul tău.
Frate și soră G., nici unul dintre voi nu sunteți într-o situație bună. Voi disprețuiți mustrarea. Dacă vi s-ar fi adresat cuvinte mieroase mai degrabă decât cuvinte de mustrare, dacă ați fi fost lăudați și măguliți, ați fi ocupat o poziție foarte diferită față de cea pe care o aveți acum față de Mărturii. Sunt unii în aceste zile de pe urmă care vor striga: “Spuneți-ne lucruri măgulitoare, proorociți-ne lucruri închipuite”. Dar aceasta nu este lucrarea mea. Dumnezeu m-a pus ca mustrător al poporului Său; și tot atât de sigur precum El a pus asupra mea această grea povară, El le va cere socoteală de felul cum o tratează celor cărora le este trimisă această solie. Cu Dumnezeu nu este de glumit și cei care disprețuiesc lucrarea Sa vor primi după faptele lor. Nu eu am ales această lucrare neplăcută. Ea nu îmi va aduce favoarea și lauda oamenilor. Este o lucrare pe care numai puțini o vor aprecia. Dar cei care caută să dubleze greutatea muncii mele prin interpretări false, bănuieli invidioase și necredință, dând astfel naștere la prejudecăți în mintea altora împotriva Mărturiilor pe care mi le-a dat Dumnezeu și limitând lucrarea mea, vor răspunde în fața lui Dumnezeu, în timp ce eu voi merge înainte, după cum Providența și frații mei vor deschide calea înaintea mea. În Numele și puterea Răscumpărătorului meu, voi face ceea ce pot. Voi avertiza, voi sfătui, voi mustra și voi încuraja, după dispozițiile Duhului lui Dumnezeu, fie că oamenii vor asculta, fie că se vor abține. Sarcina mea nu este să mă mulțumesc pe mine, ci să fac voia Tatălui meu ceresc care mi-a dat lucrarea aceasta.
-232-
Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: “Păziți-vă de prooroci mincinoși. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște”. Aici este un test și, frate G., dacă vrei, tu îl poți aplica. Nu trebuie să umbli în nesiguranță și îndoială. Satana este gata să sugereze o varietate de îndoieli, dar, dacă îți vei deschide ochii, vei găsi dovezi suficiente pentru credință. Dar Dumnezeu nu va îndepărta de la nici un om toate motivele de îndoială. Aceia cărora le place să stea într-o atmosferă de îndoială și necredință care contestă pot avea acest privilegiu de neinvidiat. Dumnezeu oferă dovezi suficiente pentru ca mintea sinceră să creadă; dar cel care se abate de la greutatea dovezii, pentru că sunt câteva lucruri pe care nu le înțelege, va fi lăsat în atmosfera rece, glacială a necredinței și a îndoielii contestatare și va suferi naufragiul credinței. Se pare că tu ai socotit drept virtute faptul de a fi de partea îndoielii mai degrabă decât de partea credinței. Isus nu a lăudat niciodată necredința și îndoielile. El a dat națiunii Lui dovezi despre mesianitatea Sa prin minunile pe care le-a făcut; dar erau unii care socoteau îndoiala o virtute și care aveau să îndepărteze pe cale rațională aceste dovezi și să găsească ceva în orice lucrare bună spre a se îndoi și a critica.
-233-
Sutașul care a dorit ca Hristos să-l vindece pe robul său s-a simțit nevrednic ca Isus să intre în casa sa; credința lui a fost atât de tare în puterea lui Hristos, încât L-a rugat să spună doar un cuvânt, și lucrarea avea să fie făcută. “Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după el: ‘Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților’. Apoi a zis sutașului: ‘Du-te, și facă-ți-se după credința ta’. Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”
Aici, Hristos înalță credința în contrast cu îndoiala. El a arătat că israeliții aveau să se poticnească din cauza necredinței lor, fapt care avea să ducă la respingerea lor. Toma a declarat că el nu va crede dacă nu va pune degetul în semnul cuielor și dacă nu va pune mâna în coasta Domnului său. Hristos i-a prezentat dovada pe care a dorit-o și apoi a mustrat necredința lui: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”.
În acest veac de întuneric și rătăcire, bărbați care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos par să creadă că ei sunt liberi să primească sau să respingă cum le place pe slujitorii Domnului și că nu vor fi chemați să dea socoteală de această atitudine. La aceasta îi conduc necredința și întunericul. Simțămintele lor sunt tocite de necredință. Ei își calcă conștiința, devin nestatornici față de propriile lor convingeri și slăbesc în putere morală. Ei văd pe alții în aceeași lumină ca a lor.
-234-
Când Hristos i-a trimis pe cei doisprezece, El le-a poruncit: “În orice cetate sau sat veți merge, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; și dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea”. El i-a avertizat să se păzească de oameni pentru că îi vor da în judecata soboarelor și îi vor bate în sinagogi.
Inimile oamenilor nu sunt mai blânde astăzi decât atunci când a fost Hristos pe pământ. Ei vor face tot ce le stă în putere spre a ajuta pe marele adversar să le facă viața grea slujitorilor lui Hristos, întocmai cum a făcut poporul cu Hristos când a fost pe pământ. Ei vor bate cu limba ponegririi și a minciunii. Vor critica și vor întoarce împotriva servului lui Dumnezeu tocmai eforturile pe care el îi pune să le facă. Cu presupunerile lor rele, ei vor vedea fraudă și necinste acolo unde totul este în regulă și unde există integritate perfectă. Ei prezintă motive egoiste spre a învinui pe servii lui Dumnezeu, în timp ce El Însuși îi conduce, iar ei și-ar da chiar și viața, dacă Dumnezeu ar cere-o, înaintând astfel cauza Lui. Ei, care au făcut cel mai puțin și care au investit cel mai puțin în cauza adevărului, sunt primii care își manifestă neîncrederea față de integritatea slujitorilor lui Dumnezeu, care sunt aleși să poarte răspunderi financiare în lucrarea cea mare. Ei, care au încredere în lucrarea lui Dumnezeu, sunt puși să riște ceva pentru înaintarea ei; și prosperitatea lor spirituală va fi proporțională cu faptele lor de credință. Norma noastră este Cuvântul lui Dumnezeu, dar cât de puțini îl urmează! Religia noastră va fi doar de mică valoare pentru semenii noștri, dacă este numai teoretică, și nu practică. Mulți dintre cei care mărturisesc că urmează învățăturile Bibliei sunt lumești și egoiști.