Opoziție față de avertizări făcute cu credincioșie
La 3 ianuarie 1875, mi-a fost arătat că este o mare lucrare de făcut pentru cei care mărturisesc a crede adevărul în California, mai înainte ca Dumnezeu să poată lucra pentru ei. Multora le place să creadă că sunt în relații bune cu Dumnezeu, când ei nu au principiile adevărului în inima lor. Această clasă poate fi adusă în situația de a activa numai căutând cu sârguință și stăruitoare seriozitate de a lua aminte la sfatul Martorului Credincios. Ei sunt într-o stare rece, formală, de alunecare de la credință. Acestora li se adresează Martorul credincios: “Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot! O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: ‘Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic’ și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi. Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!”
-228-
Frate G., Dumnezeu are cerințe în dreptul tău la care tu nu răspunzi. Puterea spirituală și creșterea ta în har vor fi proporționale cu lucrarea din iubire și faptele bune pe care le faci cu bucurie pentru Mântuitorul tău, care nu a reținut nimic, nici chiar propria Lui viață, pentru ca să te poată mântui. Tu ai porunca apostolului: “Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos”. Nu este de ajuns doar să mărturisești credință în poruncile lui Dumnezeu; tu trebuie să fii un făptuitor al lucrării. Tu ești un călcător al Legii Lui. Nu-L iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta; nu trăiești nici în ascultare de ultimele șase porunci, iubind pe semenul tău ca pe tine însuți. Tu te iubești pe tine mai mult decât iubești pe Dumnezeu sau pe aproapele tău. Păzirea poruncilor lui Dumnezeu cere de la noi mai mult decât ești tu dispus să împlinești. Dumnezeu cere de la tine fapte bune, lepădare de sine, jertfire de sine și consacrare pentru binele altora, pentru ca prin concursul tău să poată fi aduse suflete la adevăr.
Faptele noastre singure nu ne pot mântui, dar nu putem fi mântuiți fără fapte bune. Și după ce am făcut tot ce am putut, în Numele și puterea lui Isus, trebuie să spunem: “Suntem niște robi netrebnici”. Nu trebuie să gândim că am făcut sacrificii mari și că trebuie să primim o răsplată mare pentru slabele noastre servicii.
Îndreptățirea de sine și încrederea firească te-au încercuit asemenea unor cercuri de fier. Tu trebuie să fii zelos și să te pocăiești. Din nefericire, tu simpatizezi cu cei ostili, a căror umblare este în opoziție cu lucrarea Domnului care se face prin servii Lui, pe țărmul acesta. Oamenii cei greșiți avuseseră simpatia ta. Pentru că inima ta nu era în rânduială cu Dumnezeu, nu ai primit lumina pe care ți-a trimis-o El. Ai făcut ca voința ta încăpățânată să reziste mustrării pe care Domnul ți-a dat-o cu iubire. Tu știai că aceste lucruri erau adevărate, dar ai încercat să închizi ochii față de adevărata stare a cazului tău. Fie că iei seama la mustrarea și avertizarea pe care ți le-a trimis Dumnezeu sau nu, fie că te schimbi sau îți păstrezi defectele tale de caracter, într-o bună zi vei înțelege ce ai pierdut prin faptul că ai luat o poziție de sfidare, luptându-te în spirit împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Înverșunarea simțămintelor tale față de pastorul H. este surprinzătoare. El a îndurat, a sacrificat și a muncit din greu în această zonă spre a face lucrarea lui Dumnezeu. Dar, în orbirea ta, fiind neconsacrat în inimă și viață, te-ai încumetat împreună cu I. și J. să-l tratați pe servul lui Dumnezeu într-o manieră crudă. “Nu vă atingeți de unșii Mei”, zice Dumnezeu, “și nu faceți nici un rău proorocilor Mei”. Nu este o problemă neînsemnată în dreptul tău să te desfășori, așa cum ai făcut, împotriva bărbaților pe care i-a trimis Dumnezeu cu lumină și adevăr pentru popor. Observă cum influența ta îndepărtează sufletele de la adevărul pe care Dumnezeu l-a transmis prin slujitorii Săi, pentru că asupra ta atârnă un vai greu.
-229-
Satana te folosește ca pe un agent al lui spre a insinua îndoieli și pentru a repeta aluzii răutăcioase și relatări inexacte, care își au originea într-o inimă nesfințită pe care Dumnezeu ar fi curățat-o de pângărirea ei. Dar tu ai refuzat să fii instruit, ai refuzat corectarea, ai respins mustrarea și ai urmat propria ta cale după voința ta. Prin această sursă de amărăciune, sufletele sunt corupte și, prin aceste îndoieli și murmurări ale unora, sunt aduse acolo unde mărturia de mustrare pe care o trimite Dumnezeu nu va ajunge la ei. De sângele acestor suflete vei răspunde tu și oamenii cu care ești în armonie.
Dumnezeu ne-a dat, ca unor slujitori ai Săi, lucrarea noastră. El ne-a dat o solie s-o ducem oamenilor. Timp de treizeci de ani, noi am primit cuvintele lui Dumnezeu și le-am spus poporului Său. Am tremurat față de răspunderea pe care am acceptat-o cu multă rugăciune și meditație. Am stat ca ambasadori ai lui Dumnezeu, în locul lui Hristos, implorând sufletele să se împace cu Dumnezeu. Am avertizat despre primejdie așa cum a prezentat Dumnezeu în fața noastră pericolele poporului Său. Lucrarea ne-a fost dată de Dumnezeu. Care va fi atunci situația celor care refuză să asculte cuvintele pe care le-a trimis Dumnezeu pentru ei, deoarece le barează calea sau le mustră relele? Dacă ești întru totul convins că Dumnezeu nu a vorbit prin noi, de ce nu acționezi în conformitate cu credința ta și să nu mai ai de-a face cu oameni care sunt într-o înșelăciune atât de mare cum sunt acești oameni? Dacă tu ai acționat în conformitate cu directivele Duhului lui Dumnezeu, tu ai dreptate, iar noi suntem greșiți. Dumnezeu sau învață biserica Sa, mustrându-i greșelile și întărindu-i credința, sau nu o învață. Lucrarea aceasta ori este de la Dumnezeu, ori nu este. Dumnezeu nu face nimic în părtășie cu Satana. Lucrarea mea din ultimii treizeci de ani poartă pecetea lui Dumnezeu sau pecetea vrăjmașului. În această problemă nu există lucrare pe jumătate. Mărturiile sunt ori ale Duhului lui Dumnezeu, ori ale diavolului. Ridicându-te împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, tu faci fie lucrarea lui Dumnezeu, fie a diavolului. “Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.” Ce pecete poartă lucrarea ta? Se cuvine să privești critic la rezultatul conduitei tale.
-230-
Nu este ceva nou ca un om să fie înșelat de arhivrăjmașul și să se ridice împotriva lui Dumnezeu. Privește critic asupra umblării tale înainte de a risca să mergi mai departe pe calea pe care ai apucat. Iudeii au fost autoînșelați. Ei au refuzat învățăturile lui Hristos pentru că El a prezentat tainele inimii lor și le-a mustrat păcatele. Ei nu au vrut să vină la lumină, temându-se că vor fi mustrate faptele. Au ales mai degrabă întunericul decât lumina. “Și judecata aceasta”, a spus Isus, “stă în faptul că, o dată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”. Iudeii au urmat pe calea lor de lepădare a lui Hristos, până când, în starea lor de autoînșelare și inducere în eroare, au crezut că, răstignindu-L, făceau lucrarea lui Dumnezeu. Acesta a fost rezultatul refuzului de către ei a luminii. Tu ești în primejdia unei înșelăciuni asemănătoare. Ar fi folositor pentru sufletul tău, frate G., să reflectezi unde se va sfârși calea pe care continui să mergi acum. Dumnezeu poate lucra fără tine, dar tu nu-ți poți permite să lucrezi fără Dumnezeu. El nu constrânge pe nici un om să creadă. El pune în fața oamenilor lumina, iar Satana prezintă întunericul. În timp ce înșelătorul strigă continuu: “Lumina este aici; adevărul este aici”, Isus zice: “Eu sunt adevărul, Eu am cuvintele vieții veșnice. Dacă Mă urmează cineva, nu va umbla în întuneric.” Dumnezeu ne dă tuturor dovezi suficiente spre a echilibra credința noastră de partea adevărului. Dacă ne predăm lui Dumnezeu, vom alege lumina și vom respinge întunericul. Dacă dorim să păstrăm independența inimii firești și refuzăm corectarea lui Dumnezeu, noi vom aduce cu încăpățânare la îndeplinire, așa cum au făcut iudeii, scopurile și ideile noastre, în ciuda celei mai clare dovezi și vom fi într-o primejdie de înșelăciune mai mare decât cea care a venit asupra lor; și, în pasiunea noastră oarbă, putem merge tot atât de departe cât au mers ei, și totuși să ne placă să credem că facem lucrarea lui Dumnezeu.