Tu nu ești așa de sociabil și de curtenitor cum ar fi trebuit să fii și felul tău rece și distant nu place lui Dumnezeu. Tu îngădui ca simțămintele tale să fie excitate cu ușurință. Nici un om nu poate ocupa cum se cuvine o poziție în lucrarea lui Dumnezeu, dacă este stăpânit de simțăminte și acționează din impuls. Judecata ta trebuie să vină într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu și cu simpatie și interes trebuie să te identifici mai strâns cu cei care sunt angajați în lucrarea Lui, altfel nu poți fi de nici un folos pentru înaintarea cauzei din _____. Ești prea independent și exclusivist; tu trebuie să-ți potolești temperamentul și să-l faci asemănător cu judecata și simțămintele celorlalți. Ca om de afaceri și în calitate de creștin, poți face un serviciu de valoare pentru cauza lui Dumnezeu, dacă vrei să-ți predai voința și calea ta Domnului. Tu trebuie să fii sfințit prin adevăr, având judecata ta mai presus de orice considerație personală și de orice interes egoist.
Eu te îndrept spre viața lui Isus ca model desăvârșit. Viața Lui s-a caracterizat prin bunăvoință dezinteresată. Mântuitor scump! Ce sacrificiu a făcut El ca noi să nu pierim, ci să avem viață veșnică! Cerul va fi destul de ieftin dacă renunțăm la orice interes egoist spre a-l dobândi. Ne putem permite să avem propria noastră cale și să ne scoatem din mâinile lui Dumnezeu, pentru că aceasta este mai plăcut pentru inima firească? Dumnezeu cere supunere și ascultare desăvârșită. Pentru noi, viața veșnică este mai valoroasă decât orice altceva. Tu poți veni în strânsă legătură cu Dumnezeu dacă te vei strădui să intri pe poarta cea strâmtă.
Niciodată nu ai fi putut să-ți dai seama de defectele tale, dacă nu ai fi fost adus acolo unde aceste defecte au fost scoase la lumină de împrejurări. Tu nu ai simțit cum ar fi trebuit să simți de când ai venit la _____. Nu ai intrat de bunăvoie și sincer în lucrare și nu ai făcut din ea interesul tău de căpetenie. Ai cultivat o independență pe care nu ai fi putut-o păstra, dacă ai fi înțeles adevărata ta poziție, că tu ești un ucenic, care învață cum să lucreze în felul cel mai bun pentru prosperitatea cauzei lui Dumnezeu; că ești un elev, care caută să descopere ceea ce nu știe. Ai fi putut face un progres mult mai mare dacă ai fi încercat serios să-I servești lui Dumnezeu ca un lucrător eficient.
-219-
Ai fost prea rezervat. Nu ai venit în strânsă legătură cu bărbații angajați în diferitele departamente ale lucrării, nu te-ai consultat cu ei așa de familiar cum ar fi trebuit, pentru a acționa înțelepțește. Dacă ai fi făcut așa, ai fi putut ajunge un ajutor mai eficient. Tu ai acționat prea mult după propria ta judecată și ai îndeplinit propriile tale idei și planuri. Între lucrători nu a existat unire. Cei care ar fi putut să te ajute au ezitat s-o facă din cauza acestei lipse de familiaritate din partea lor, precum și datorită faptului că tu acționezi așa de mult din impuls, încât aceasta i-a înspăimântat să se apropie de tine.
Mântuitorul lumii a fost cel adorat de îngeri, a fost un Prinț în curțile împărătești din ceruri, dar S-a dezbrăcat de slava Lui și și-a îmbrăcat divinitatea cu natură omenească. El a devenit Isus cel blând și smerit. Și-a lăsat bogățiile și slava în ceruri și a devenit sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne putem îmbogăți. Timp de trei ani, El a călătorit din loc în loc, ca un peregrin fără cămin. Dar oamenii egoiști se vor plânge și vor murmura dacă sunt chemați să părăsească mica lor comoară pământească de dragul lui Hristos sau să muncească în lucrarea de câștigare de suflete, pentru care El și-a dat sângele Său cel prețios. O, ce ingratitudine! Ei nu pot aprecia binecuvântările răscumpărării, decât dacă vor face cu bucurie orice sacrificiu pentru iubirea lui Hristos. Orice sacrificiu făcut pentru El îl îmbogățește pe dătător și fiecare suferință și lipsă îndurate de dragul Lui măresc bucuria finală din ceruri a biruitorului.
Tu cunoști numai puțin despre sacrificiul real și adevăratul refuz al eului. Ai avut puțină experiență în încercări grele și în împovărarea energiilor tale. Povara ta este ușoară, în timp ce alții sunt încărcați cu răspunderi serioase. Tânărului care L-a întrebat pe Isus ce să facă pentru a moșteni viața veșnică i s-a răspuns: “Păzește poruncile”. El, sigur pe sine, a răspuns: “Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?” Isus l-a privit milostiv pe tânăr; El îl iubea și știa că ceea ce-i va spune avea să-l despartă pe tânăr pentru totdeauna de El. Cu toate acestea, Isus a atins punctul bolnav al sufletului lui. El i-a spus: “Du-te de vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” Tânărul dorea cerul, dar nu îndeajuns spre a retrage afecțiunile lui de la comoara pământească. El a refuzat să se supună condițiilor cerute de Dumnezeu pentru a intra în viață. El a fost foarte întristat, pentru că avea multe avuții, pe care le socotea prea valoroase spre a fi schimbate cu răsplătirile veșnice. El întrebase ce trebuie să facă spre a fi mântuit și răspunsul a fost dat; dar inima lui lumească nu putea să sacrifice bogăția spre a deveni ucenic al lui Hristos. Hotărârea lui a fost să renunțe la cer și să se lipească de comoara pământească. Cât de mulți iau acum tocmai acea hotărâre care a pecetluit soarta acestui tânăr!
-220-
Dacă cineva dintre noi are o ocazie să facă ceva pentru Hristos, cu câtă râvnă ar trebui să folosim această ocazie și cu ce zel să facem tot ce putem spre a fi împreună lucrători cu El! Tocmai încercările care ne pun la probă credința în modul cel mai sever, și fac să pară că Dumnezeu ne-a părăsit, au ca scop să ne aducă și mai aproape de Hristos, pentru ca noi să putem depune povara noastră la picioarele Sale și să avem parte de pacea pe care ne-o dă El în schimb. Tu ai nevoie de o nouă convertire, trebuie să fii sfințit prin adevăr și să devii cu duhul ca un copilaș, blând și smerit, încrezându-te întru totul în Hristos, ca Răscumpărător al nostru. Mândria și independența ta ți-au închis inima față de influența binecuvântată a Duhului lui Dumnezeu, făcând-o tot așa de neimpresionabilă ca și o șosea bătătorită. Tu încă mai trebuie să înveți lecția cea mare a credinței. Dacă te predai complet lui Dumnezeu, dacă vei cădea întru totul zdrobit pe Isus, vei fi răsplătit cu o biruință a cărei bucurie nu ai experimentat-o niciodată până acum. Dacă revizuiești trecutul cu o privire clară, vei vedea, tocmai la timpul când viața ți se părea numai o încurcătură și o povară, că Isus Însuși a fost aproape de tine, căutând să te conducă la lumină. Tatăl tău ceresc a fost alături de tine, aplecându-Se asupra ta cu o iubire de negrăit, făcându-te să suferi pentru binele tău, așa cum curățitorul purifică minereul cel prețios. Când te-ai crezut părăsit, El a fost aproape de tine să te mângâie și să te susțină. Noi rareori Îl vedem pe Isus așa cum este și niciodată nu suntem gata să-I primim ajutorul pe cât este El de gata să ne ajute.
-221-
Ce biruință vei câștiga dacă înveți să urmezi providența lui Dumnezeu cu o inimă recunoscătoare și cu hotărârea de a trăi numai spre slava Sa, în boală sau moarte, în belșug sau lipsă! Eul este viu și tremură la fiecare atingere. Eul trebuie să fie răstignit înainte ca tu să poți birui în Numele lui Isus și să primești răsplata celor credincioși.
Necesitatea armoniei
Duhul lui Dumnezeu nu rămâne acolo unde este dezbinare și controversă printre cei credincioși față de adevăr. Chiar dacă aceste simțăminte nu sunt exprimate, ele pun stăpânire pe inimi și alungă pacea și iubirea care ar trebui să caracterizeze biserica creștină. Ele sunt rezultatul egoismului în sensul lui cel mai deplin. Răul acesta poate lua forma dezordonată a supraaprecierii de sine sau a unei dorințe fierbinți după aprobarea nejustă a altora, chiar dacă acea aprobare este obținută fără să fie meritată. Cei care mărturisesc faptul că Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Lui trebuie să renunțe la înălțarea de sine, altfel nu au de ce să aștepte să fie binecuvântați de favoarea divină.
Influența morală și religioasă la Institutul de Sănătate trebuie înălțată pentru a primi aprobarea cerului. Satisfacerea egoismului cu siguranță că va mâhni Spiritul lui Dumnezeu din acel loc. Medicul, conducătorul și ajutoarele trebuie să lucreze armonios în spiritul lui Hristos, fiecare dând cinste altora mai mult decât lui însuși.
Apostolul Iuda spune: “Pentru unii să aveți compasiune, dar cu discernământ”. Această discernere nu trebuie exercitată într-un spirit de favoritism. Nici un sprijin nu trebuie dat unui spirit care dă de înțeles că: “Dacă mă favorizezi, te voi favoriza și eu”. Aceasta este politică lumească, nesfântă, care nu-I place lui Dumnezeu. Aceasta acordă favoruri și admirația de dragul câștigului și dovedește o părtinire a unora de la care se așteaptă să dobândească avantaje. Se caută bunăvoința lor prin satisfacerea unei dorințe pentru a fi mai prețuiți decât alții, care sunt tot așa de merituoși ca și noi. Este un lucru greu ca cineva să-și vadă greșelile; dar fiecare ar trebui să-și dea seama cât de crude sunt spiritul de invidie, rivalitatea, neîncrederea, găsirea de greșeli și dezbinarea.
-222-
Noi Îl numim pe Dumnezeul nostru Tată; pretindem că suntem copii ai unei familii, și când există tendința de a micșora respectul și influența altuia spre a le înălța pe ale noastre, îi facem pe plac vrăjmașului și Îl mâhnim pe Cel pe care mărturisim că-L urmăm. Afecțiunea și mila pe care le-a arătat Isus în prețioasa Lui viață trebuie să fie un exemplu pentru noi de felul în care trebuie să-i tratăm pe semenii noștri și mai ales pe cei care sunt frații noștri în Hristos.
Dumnezeu continuu ne face bine, dar noi suntem prea nepăsători față de favorurile Sale. Noi suntem iubiți cu o iubire nemărginită, și totuși, mulți dintre noi au atât de puțină iubire unul față de altul. Suntem prea aspri față de cei pe care îi presupunem că sunt greșiți și suntem foarte sensibili față de cea mai mică învinuire sau îndoială cu privire la umblarea noastră.
Se fac aluzii și critici tăioase unii față de alții, dar, în același timp, tocmai cei care fac aceste aluzii și critici sunt orbi față de lipsurile lor. Alții pot să le vadă greșelile, ei neputându-le vedea pe ale lor. Noi în fiecare zi suntem beneficiari ai darurilor cerului și ar trebui să avem o recunoștință iubitoare, care să țâșnească din inima noastră față de Dumnezeu, care să ne facă să simpatizăm cu semenii noștri și să facem din interesele lor propriile noastre interese. Cugetarea asupra bunătății lui Dumnezeu față de noi va închide căile sufletului pentru sugestiile lui Satana.
Iubirea lui Dumnezeu față de noi este dovedită zilnic; totuși, suntem nepăsători față de favorurile Lui și indiferenți la stăruințele Sale. El caută să ne imprime Duhul afecțiunii Sale, iubirea și răbdarea Lui; dar noi cu greu recunoaștem semnele bunătății Lui și înțelegem puțin lecția de iubire pe care El dorește să o învățăm. Unii, întocmai ca Haman, uită toate favorurile lui Dumnezeu, pentru că Mardoheu este în fața lor și nu este dizgrațiat; pentru că inima lor este plină de vrăjmășie și ură mai degrabă decât de iubirea și spiritul scumpului nostru Răscumpărător, care și-a dat prețioasa lui viață pentru vrăjmașii Săi. Noi mărturisim că avem același Tată, că suntem în drum spre același cămin nepieritor, că ne bucurăm de aceeași credință solemnă și credem aceeași solie cercetătoare; și totuși, mulți sunt în disensiuni unul cu altul ca și copiii certăreți. Unii care sunt angajați în aceeași ramură a lucrării sunt în contradicție unul cu altul și de aceea în dezacord cu Duhul lui Hristos.