Consacrare totală
Mărturia care urmează a fost scrisă în ianuarie 1875, și veracitatea ei a fost recunoscută de fratele C., care a spus că aceasta i-a dat lumină și speranță.
Frate C., tu te-ai îndepărtat din nou de Dumnezeu. Vederile tale despre cerințele Lui nu au fost niciodată prea bine definite și nici prea stricte. Nu ai nici o scuză să devii neglijent la datorie și mai puțin vigilent pentru că umblarea atât de multor pretinși creștini este rea. Tu nu ai fost consacrat lui Dumnezeu. Nu ai fost dependent de El, ca să te păzească, și de aceea ai fost biruit și adus în sclavia îndoielii; robia necredinței ți-a înlănțuit sufletul. Tu nu-L slăvești pe Dumnezeu în viața ta. Credința noastră uneori ți se pare foarte îndoielnică. Motivul ești tu însuți. În lume, adevărul și minciuna sunt așa de amestecate, încât nu le poți distinge întotdeauna. Dar de ce are așa de puțină putere unul care mărturisește adevărul? Pentru că el nu-și dă seama de propria lui ignoranță și slăbiciune. Dacă el ar cunoaște aceasta, dacă nu s-ar încrede în sine, ar simți importanța ajutorului divin pentru a-l apăra de vicleniile vrăjmașului. Noi trebuie să fim lucrători creștini activi, neegoiști în inimă și viață, având ca singur țel slăvirea lui Dumnezeu. Ah, câte ruine întâlnim peste tot! Câte buze tăcute și vieți fără rod! “Aceasta”, a spus îngerul, “este din cauza căderii în ispită. Nimic nu tulbură pacea sufletului ca necredința păcătoasă.”
Tu nu trebuie să disperi, crezând că trebuie să trăiești și să mori în robia îndoielii și a necredinței. În Domnul avem îndreptățire și putere. Sprijină-te pe El; și prin puterea Lui, poți stinge toate săgețile arzătoare ale vrăjmașului și să fii mai mult decât biruitor. Tu poți fi sfințit prin adevăr; sau, dacă alegi, poți să umbli în întunericul necredinței și, pierzând cerul, să pierzi totul. Umblând în lumină și făcând voia lui Dumnezeu, poți birui firea ta egoistă.
-214-
Tu ai fost gata să dai din banii tăi, dar te-ai reținut pe tine însuți. N-ai simțit chemarea pentru facerea de sacrificii, care aveau să implice necaz, nu ai fost dispus să faci nici o lucrare pentru Hristos, oricât de modestă. Dumnezeu te va face să câștigi teren mereu, până ce, cu inimă smerită și judecată supusă, vei putea suporta testul pe care ți-l aplică El, fiind pe deplin sfințit pentru serviciul și lucrarea Lui. Atunci poți câștiga viața nemuritoare. Tu poți fi un bărbat pe deplin dezvoltat în Isus Hristos sau poți fi un pitic spiritual, necâștigând biruințe. Ce vei alege, frate al meu? Vrei tu să trăiești o viață de lepădare și sacrificiu de sine, făcându-ți lucrarea cu voie bună și cu bucurie, desăvârșindu-ți un caracter creștin și urmărind îndeaproape răsplata nepieritoare, sau vrei să trăiești pentru tine însuți și să pierzi cerul? Cu Dumnezeu nu este de glumit! Hristos nu acceptă o slujire împărțită. El cere totul. Nimic nu se va reține. El te-a cumpărat cu un preț nemărginit și cere ca tot ce ai să-I fie cedat Lui ca o jertfă de bunăvoie. Dacă ești pe deplin consacrat Lui cu inima și viața, credința va lua locul îndoielii și încrederea, locul neîncrederii și necredinței.
Frate al meu, tu te afli într-o primejdie sigură pentru că neglijezi să duci la bun sfârșit reforma sănătății cu mai multă strictețe în viața ta și a familiei tale. Sângele tău nu este curat și tu îl strici și îl înfierbânți prin satisfacerea gustului. Să nu te lași niciodată înșelat de plăcerea de a folosi excitante, pentru că aceasta va rezulta nu numai în reacția și pierderea puterii fizice, ci și în tocirea intelectului. Obiceiuri strict cumpătate în mâncare și băutură și o hotărâtă încredere în Dumnezeu vor îmbunătăți sănătatea fizică, mintală și morală. Tu ai un temperament foarte excitabil. Ai doar puțină stăpânire de sine și, iritat fiind, adesea spui și faci lucruri pe care după aceea le regreți. Tu trebuie să chemi o voință hotărâtă în ajutorul tău în lupta împotriva înclinațiilor și tendințelor tale. Trebuie să ții deschise căile sufletului tău pentru primirea luminii și a adevărului. Dar când se întâmplă ceva care te pune la probă și te testează, adesea apare prejudecata, și tu te ridici de îndată împotriva a ceea ce consideri o restricție a libertății tale sau o încălcare a drepturilor tale.
-215-
Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă lămurit acest adevăr, că natura noastră fizică se va afla în luptă cu cea spirituală. Apostolul ne îndeamnă să ne abținem de la poftele trupești, care se luptă împotriva sufletului. Fiecare apetit stricat devine o poftă care lucrează. Apetitul satisfăcut, în paguba puterii fizice, pricinuiește boala sufletului. Pofta pe care o menționează apostolul nu este limitată la călcarea poruncii a șaptea, ci fiecare satisfacere a gustului care micșorează vigoarea fizică, este o poftă evidentă. Apostolul declară că el, care ar vrea să câștige biruințe speciale și mai înalte realizări în neprihănire, trebuie “să se supună la tot felul de înfrânări”. Cumpătarea în mâncare și băutură, ca și în orice altă privință, este importantă, dacă vrem să biruim cum a biruit Hristos. Dumnezeu nu ne-a dat lumină pentru a fi tratată cu indiferență, ci să ne fie călăuză și ajutor.
Tu trebuie să cultivi stăpânirea de sine. Lecția pe care trebuia s-o înveți în tinerețe trebuie s-o stăpânești acum. Învață-te să mori față de eu și să te supui voinței lui Hristos. O convertire profundă și totală este esențială, altfel, frate iubit, nu vei avea parte de viața veșnică. Slujirea ta în cauza lui Dumnezeu trebuie să fie mai sinceră, mai deplină și mai conștiincioasă. Tu nu-ți poți desăvârși un caracter creștin prin slujirea lui Dumnezeu, dacă te simți înclinat să continui astfel, neglijând să lucrezi când nu îți convine. În viața ta, trebuie să aibă loc o schimbare decisivă și trebuie să dobândești o experiență diferită de oricare alta pe care ai avut-o până acum, altfel slujirea ta nu va fi acceptată de Dumnezeu.
Tatăl nostru cel ceresc a fost foarte îndurător cu tine. Te-a tratat cu duioșie. Boala a venit asupra ta când nu erai pregătit pentru moarte; căci tu nu ți-ai desăvârșit un caracter creștin și nu aveai o destoinicie morală pentru cer. Satana stătea alături de tine să te facă să suferi și să te distrugă. Rugăciunea fierbinte și eficientă a prevalat în favoarea ta. Au fost trimiși îngeri să te servească și să vegheze asupra ta, să te păzească și să te ocrotească față de puterea lui Satana și să-ți păstreze viața. Dumnezeu, în iubirea Sa fără egal, ți-a dăruit o altă experiență. Nu pentru vreo bunătate sau virtute de-a ta, ci din cauza îndurării Lui, El a răspuns rugăciunilor credinței. Punerea ta la probă a fost prelungită, ca să ai ocazia să răscumperi trecutul, să birui defectele din caracterul tău și să arăți în viața ta consacrarea pe care o cere Dumnezeu de la tine. Tu ai avut emoții de recunoștință, dar nu ai experimentat recunoștința și umilința aprinse de neîntrecuta Lui iubire.
-216-
Tu nu ai simțit îndeajuns obligațiile tale față de Dumnezeu pentru cruțarea vieții tale. Din motivele iritabilității tale, te-ai scuzat tot mereu de îndatoririle religioase care ne revin în toate vremurile și în toate împrejurările. Simțămintele de descurajare nu sunt o scuză înaintea lui Dumnezeu pentru neglijarea nici unei îndatoriri. Tu nu-ți aparții; ai fost cumpărat cu sângele lui Hristos. El cere tot ce ești capabil să faci: timpul și puterea ta nu sunt ale tale.
Dumnezeu a arătat că ai putea fi educat să lucrezi într-o anumită parte a cauzei Lui, dar a fost necesar ca mintea ta să fie educată și disciplinată să lucreze în armonie cu planul lui Dumnezeu. Tu ai putea câștiga experiența care se cere, dacă ai vrea; ți s-a prezentat privilegiul de a respinge înclinația ta, după cum Mântuitorul tău ți-a dat un exemplu în viața Lui. Dar tu nu ai luat poziția de a învăța tot ce se putea învăța și tot ce era important pentru tine să înveți, ca să devii un lucrător corect în cauza lui Dumnezeu. Înainte ca Domnul să te poată folosi ca unealtă eficientă a Lui, la tine trebuie reformate unele lucruri.
Frate C., pentru tine a fost un sacrificiu să-ți părăsești ferma; tu te-ai bucurat de viață acolo. Nu ai venit la _____ din întâmplare. Nu ai nici o cunoștință despre lucrarea de publicații. Dar ai fost hotărât să faci tot ce poți mai bine, și în multe privințe ai făcut bine. Dar s-au ridicat multe lucruri ca pietre de poticnire în calea ta. Procedeul fratelui F. a fost rău în multe privințe, dar tu nu ți-ai păstrat consacrarea față de Dumnezeu; te-ai unit, în duh, cu el și nu ai fost liber; L-ai nemulțumit pe Dumnezeu în multe lucruri și ți-ai despărțit sufletul de El. Satana a obținut asupra ta o putere mare, pașii tăi aproape că au alunecat; aproape că erai dus în necredință, când umblarea ta a fost oprită de boală. A fost o mare îndurare că Dumnezeu ți-a cruțat viața și ți-a dat posibilitatea de a mai trăi. Dar tu nu I-ai predat-o Lui pe deplin; voința ta încăpățânată nu s-a supus și nu s-a îmblânzit; tu ai nevoie de o convertire nouă. Ești foarte iritabil și neliniștit și ți-ai adunat toate forțele spre a rezista la orice din ceea ce tu credeai că este îndreptat asupra ta; simțămintele tale s-au trezit ca o străfulgerare când ceva s-a atins de mândria ta. Ei bine, iubitul meu frate, toate acestea sunt rele. Pe acestea trebuie să le birui, altfel vrăjmașul va câștiga biruința asupra ta.
-217-
Tu te-ai simțit bolnav de inimă pentru că nu ți-a plăcut lucrarea din _____. Ai privit înapoi spre _____ pentru că inima ta este acolo și corpul tău trebuie să fie acolo unde este inima ta. Dumnezeu te testa și te punea la încercare; cum ai suportat încercarea? Era nevoie să fii dat la rindea și șlefuit, pentru ca asperitățile și punctele colțuroase din caracterul tău să fie îndepărtate, ca să poți deveni curățit pentru Împărăția cerului. Cât de greu este pentru firea omenească să renunțe la înclinație! Cât de greu este pentru oameni să părăsească atrăgătoarele tentații lumești și, din iubire pentru Mântuitorul și semenii lor, să renunțe la plăcerile lor și să se angajeze mai direct în slujba lui Dumnezeu!
Frate C., tu nu intri în lucrare cu trup și suflet. Niciodată nu te-a interesat în mod personal, direct, și nici nu ți-a plăcut. Dacă ai fi fost dispus, ți-ai fi putut antrena mintea să înțelegi lucrarea mai bine; dar, într-o anumită măsură, tu te-ai ținut la distanță față de ea; nu te-ai legat mai strâns de ea și nu ai încercat să te obișnuiești cu diferitele ei ramuri.