Necesitatea disciplinei în familie
Starea multora din _____ este într-adevăr alarmantă; în mod deosebit în această situație se află majoritatea celor tineri. Familiile s-au mutat în localitate cu condiția să nu fie o povară pentru comunitate, ci un ajutor. Cu un număr considerabil, rezultatul a fost exact invers. Neglijența părinților de a-și instrui cum se cuvine copiii a fost o bogată sursă de rele în multe familii. Tinerii n-au fost înfrânați cum ar fi trebuit să fie. Părinții au neglijat să urmeze instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu în această privință, și copiii au luat frâiele conducerii în propriile lor mâini. Urmarea a fost că, în general, au reușit să-și conducă părinții, în loc ca ei să fie sub autoritatea lor.
-193-
Părinții sunt orbi față de starea adevărată a copiilor lor, care au reușit să-i înșele cu totul. Dar cei care au pierdut controlul asupra copiilor lor nu sunt mulțumiți când alții caută să-i stăpânească sau să le arate defectele cu scopul de a-i corecta. Cauza lui Dumnezeu a fost întârziată în _____, prin aducerea de către părinți a copiilor lor nesupuși și nedisciplinați în această biserică mare. Mulți își neglijează constant datoria de a-și crește copiii oferindu-le hrană și povața Domnului; cu toate acestea, ei au fost primii care au vorbit despre răutatea tinerilor din _____, când tocmai influența și exemplul rău al propriilor copii au demoralizat pe tinerii cu care s-au asociat.
Astfel de familii au adus asupra acestei comunități cele mai grele poveri ale lor. Ei au venit cu idei preconcepute în acest loc și se pare că așteaptă ca biserica să fie perfectă și să preia responsabilitatea de a-i face creștini pe acei copii pe care ei, ca părinți, nu sunt în stare să-i stăpânească sau să-i facă să nu treacă limita. Ei aruncă asupra comunității o greutate teribilă și zdrobitoare. Ei ar putea fi de ajutor, dacă ar renunța la egoism și s-ar strădui să-L onoreze pe Dumnezeu și să îndrepte greșelile pe care le-au făcut în viață. Dar ei nu fac așa ceva; se țin la distanță, gata să critice lipsa de spiritualitate din comunitate, a cărei mare nenorocire este că printre membrii ei se numără prea mulți asemenea lor — capacități nefolosite, persoane ale căror inimi și vieți sunt neconsacrate și ale căror căi sunt întru totul rele. Instituțiile stabilite la _____ au purtat cu ele prea multe trupuri bolnave și fără viață pentru propria lor prosperitate și vitalitate spirituală.
Criticând pe purtătorii de poveri
Biserica suferă din lipsă de lucrători creștini neegoiști. Dacă toți cei care nu sunt în stare să reziste ispitei, fiind prea slabi să stea singuri, ar rămâne departe de _____, ar fi o atmosferă spirituală mult mai curată în acea biserică. Cei care se hrănesc cu pleava slăbiciunilor și deficiențelor altora și care își adună miasma nesănătoasă a neglijențelor și a cusururilor semenilor lor, făcându-se gunoierii comunității, nu sunt de nici un folos pentru societatea din care ei reprezintă o parte, ci sunt o adevărată povară pentru comunitatea în care trăiesc.
-194-
Comunitatea are nevoie nu de poveri, ci de lucrători serioși; nu de căutători de greșeli, ci de constructori în Sion. Este nevoie într-adevăr de misionari la centrul marii lucrări — bărbați care vor păzi fortăreața, care vor fi credincioși să apere onoarea celor pe care i-a pus Dumnezeu în fruntea lucrării Sale și care vor face tot posibilul să susțină cauza în toate departamentele ei, chiar cu sacrificarea intereselor lor și a vieții, dacă este necesar. Dar mi-a fost arătat că sunt puțini cei în care adevărul a pătruns până în suflet, care pot suporta proba cercetătoare a lui Dumnezeu. Sunt mulți care se țin de adevăr, dar adevărul nu se ține de ei spre a le schimba inima și a-i curăți de tot egoismul. Sunt, de asemenea, cei care au venit în _____ pentru a ajuta lucrarea, precum și mulți dintre membrii cei vechi care au de dat o socoteală înfricoșătoare lui Dumnezeu, deoarece au fost o piedică pentru lucrare prin viața lor egoistă și neconsacrată.
Religia nu are nici o virtute salvatoare în cazul în care caracterele celor care o mărturisesc nu corespund cu mărturisirea lor. Dumnezeu a dat mare lumină poporului Său din _____; dar Satana are de adus la îndeplinire lucrarea sa și el face ca puterea lui să apese cât mai tare asupra marelui centru al lucrării. El pune mâna pe bărbați și femei care sunt egoiști și neconsacrați și face din ei santinele care să supravegheze pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, punând la îndoială cuvintele, acțiunile și motivele lor, găsind defecte și murmurând față de mustrările și avertismentele lor. Prin ei, el dă naștere la bănuială și invidie și caută să slăbească curajul celor credincioși, mulțumind pe cei nesfințiți și nimicind lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu.
Satana a avut o mare putere asupra minții părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței părintești stă pecetluit împotriva multor părinți, păzitori ai Sabatului.
-195-
Spiritul clevetirii și al preocupării cu fleacuri este unul dintre agenții speciali ai lui Satana spre a semăna discordie și ceartă, a despărți prieteni și a submina credința multora în veracitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea nerăbdători să discute despre defectele și păcatele pe care cred că le au alții, și mai ales cei care au adus în mod hotărât soliile de mustrare și avertizare date de Dumnezeu.
Copiii acestor plângăreți ascultă cu urechile larg deschise și primesc otrava nemulțumirii. În felul acesta, părinții închid orbește căile prin care s-ar putea ajunge la inima copiilor. Cât de multe familii își condimentează zilnic mesele cu îndoială și semne de întrebare! Ei disecă bine caracterele prietenilor lor și le servesc ca pe un desert delicios. E grozavă bucățica de bârfă care este trecută în jurul mesei, spre a fi comentată nu numai de adulți, ci și de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a zis: “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” De aceea, Hristos este disprețuit și insultat de către cei care îi bârfesc pe slujitorii Lui.
Numele servilor aleși ai lui Dumnezeu au fost tratate cu lipsă de respect și în unele cazuri cu dispreț absolut de către unele persoane a căror datorie este să-i susțină. Copiii au auzit observațiile lipsite de respect ale părinților cu referire la solemnele mustrări și avertizări ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înțeles glumele disprețuitoare și vorbirile depreciatoare care au ajuns din când în când la urechile lor și tendința este să aducă în mintea lor interesele sacre și veșnice la același nivel cu obișnuitele afaceri ale lumii. Ce lucrare realizează acești părinți, care îi fac necredincioși pe copiii lor chiar din copilărie! Acesta este felul în care sunt învățați copiii să fie necuviincioși și răzvrătiți împotriva mustrării de către Cer a păcatului. Decăderea spirituală poate reuși numai unde există astfel de rele. Tocmai acești tați și mame, orbiți de vrăjmaș, se miră de ce sunt copiii lor atât de înclinați spre necredință și spre îndoială față de adevărul Bibliei. Ei se miră de ce este atât de greu să se ajungă la ei prin morală și influențe religioase. Dacă ar avea o vedere spirituală, ar descoperi de îndată că această deplorabilă stare de lucruri este rezultatul influenței din propriul lor cămin, lăstarul invidiei și al neîncrederii lor. În felul acesta, sunt educați mulți necredincioși în cercul familial al pretinșilor creștini.
-196-
Sunt mulți care găsesc o bucurie deosebită în a discuta și a stărui asupra defectelor, reale sau închipuite, ale celor care poartă grele răspunderi în legătură cu instituțiile cauzei lui Dumnezeu. Ei trec cu vederea binele care a fost adus la îndeplinire, foloasele care au rezultat din muncă grea și devoțiune neclintită pentru cauză, fixându-și atenția asupra unei greșeli aparente, asupra unei chestiuni care, după ce a fost făcută și consecințele i-au urmat, ei își închipuie că putea fi făcută mai bine și cu rezultate mai satisfăcătoare; adevărul este că, dacă ar fi fost lăsați să facă ei lucrarea, fie că ar fi refuzat să acționeze în împrejurările descurajante ale situației respective, fie că ar fi procedat mai nesocotit decât cei care au făcut lucrarea și care au urmat glasul providenței lui Dumnezeu.
Dar acești vorbitori turbulenți vor să se agațe de cele mai neplăcute aspecte ale lucrării, întocmai cum se agață lichenii de asperitățile stâncii. Persoanele acestea sunt pipernicite spiritual prin continua stăruire asupra lipsurilor și greșelilor altora. Ei sunt incapabili din punct de vedere moral să discearnă acțiunile bune și nobile, străduințele altruiste, eroismul adevărat și sacrificiul de sine. Ei nu devin mai nobili și mai distinși în viața și speranțele lor, mai generoși și mai largi în ideile și planurile lor. Ei nu cultivă caritatea care trebuie să caracterizeze viața creștinului. Degenerează în fiecare zi și devin tot mai înguști în prejudecățile și vederile lor. Caracteristica lor este micimea și atmosfera care-i înconjoară este otrăvitoare pentru pace și fericire.
Păcatul cel mare al _____ este neglijența de a se împărtăși de lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu prin servii Săi. Hristos le-a spus apostolilor Săi: “Cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește; și cine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Aici este arătat lămurit că cel care disprețuiește soliile slujitorilor lui Dumnezeu disprețuiește nu numai pe Fiul, ci și pe Tatăl.
-197-
El spune iarăși: “Dar în oricare cetate veți intra și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei și să ziceți: ‘Scuturăm împotriva voastră, chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’. Eu vă spun că în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuința morților. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Cât de îngrozitor de solemne sunt aceste cuvinte! Cât de important este să nu fim găsiți că respingem avertizările și îndemnurile prezentate de Dumnezeu prin uneltele Sale umile; pentru că, disprețuind lumina adusă prin solii Săi, disprețuim pe Mântuitorul lumii, Împăratul slavei. Mulți iau parte la acest risc teribil și atrag astfel asupra lor condamnarea lui Dumnezeu. Cu Cel Atotputernic nu se va glumi, nici nu va îngădui ca glasul Lui să fie nesocotit fără nici o consecință.