Neîmpăcatele simțăminte și murmurări pe care le-au exprimat unii au copt, de asemenea, în sufletul tău, cu toate că n-ai îndrăznit să vorbești deschis cu același efect. Ar fi fost mai bine pentru serviciu și pentru toți cei în cauză dacă te-ai fi depărtat de el cu ani în urmă. Cu cât ai avut lumină mai multă, cu cât te-ai bucurat de privilegii mai multe, cu atât ai manifestat mai puțină sinceritate și neprihănire. Inima ta este firească și tu ai nesocotit Cuvântul expres al lui Dumnezeu. Deși ai fost împrejmuit de avertizări și sfaturi și ai avut cea mai puternică dovadă că Dumnezeu era în această lucrare și că îți vorbea glasul Lui, totuși ai disprețuit și ai refuzat mustrările solemne și ai mers pe propria ta cale egoistă și îndărătnică.
Uneori, temerile tale au fost trezite, totuși nu ți-ai dat seama de starea ta nenorocită și primejdia absolută în care te aflai. Ai căzut de repetate ori în aceeași stare de indiferență și egoism. Pocăința ta n-a mers niciodată destul de adânc spre a desăvârși o schimbare totală. Tu ai făcut o lucrare de suprafață, și nu toată schimbarea care este necesară pentru a fi acceptat de Dumnezeu. “Cine Mă urmează pe Mine”, zice Hristos, “nu va umbla în întuneric.” Dar cea mai mare parte a pretinsei tale vieți creștine tu ai umblat în întuneric pentru că n-ai ajuns să faci legătura cu cerul și să primești lumina cea curată a Duhului lui Dumnezeu.
-190-
Dacă ai fi fost într-o zilnică părtășie cu Domnul și dacă ai fi cultivat o iubire pentru suflete, ai fi eliminat eul și ai fi devenit un lucrător serios în via Domnului. Ai fi văzut cum îndeplinirea fidelă a datoriilor vieții te-ar fi apărat de iubirea și mulțumirea de sine. Tu n-ai fost harnic în căutarea de a câștiga o experiență înaintată în fiecare zi. La ora aceasta trebuia să fii un bărbat demn de încredere în oricare poziție de răspundere, dar egoismul și-a pus pecetea asupra împlinirii oricărui lucru pe care te-ai apucat să-l faci. Tu ai fost înțelept, după propria ta părere, dar n-ai reușit să dobândești înțelepciune din experiența multor ani.
B. a fost îngâmfat. El putea să înainteze sigur, să crească în har, dar înfățișarea exterioară i s-a părut de mai mare importanță decât podoaba lăuntrică și veșmântul unui duh blând și liniștit, pe care Dumnezeu le socotește de mare valoare. Necredincioși care au fost folosiți în slujbă, dar care nu avuseseră lumina adevărului prezent cum ați avut-o voi, au fost, cu toate acestea, mult mai credincioși și conștiincioși decât oricare dintre voi cărora mă adresez. Dacă ați fi adunat harnic împreună cu Hristos, unii dintre aceștia ar fi acum împreună cu noi. Dar viața voastră a fost o piatră pe poticnire pentru ei. Dumnezeu privește asupra acestor necredincioși cu o mai mare milă și favoare decât asupra celor care cred adevărul, dar care Îl tăgăduiesc prin faptele lor. Acea credință care este lăsată la o parte când e convenabil fiind luată și lăsată ca o haină nu este religia lui Hristos, ci un obiect fals, care nu va suporta nici măcar proba acestei lumi.
Adevărata religie este totdeauna distinct văzută în cuvintele și purtarea noastră și în fiecare faptă a vieții. La urmașii lui Hristos, religia nu trebuie să fie niciodată despărțită de afaceri. Ele trebuie să meargă mână în mână și poruncile lui Dumnezeu trebuie să fie păzite cu strictețe în toate amănuntele problemelor lumești. Conștiența că suntem copii ai lui Dumnezeu ar trebui să dea un înalt nivel caracterului chiar și în sarcinile vieții de fiecare zi, care să nu ne facă nepăsători în afaceri, ci înfocați în spirit. O religie ca aceasta suportă cercetarea critică a lumii cu conștiența integrității.
-191-
Fiecare lucrător al instituției trebuie să se considere pe sine ca ispravnic al lui Dumnezeu și trebuie să-și facă lucrarea cu exactitate și vigilență fidelă. Întrebarea continuă să fie: “Este aceasta în dezacord cu voința lui Dumnezeu? Va plăcea aceasta Răscumpărătorului meu?” Religia biblică înalță rațiunea până ce Hristos este oglindit în toate gândurile. Fiecare acțiune, fiecare cuvânt și fiecare moment din viața noastră trebuie să poarte pecetea sfintei noastre credințe. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape, și noi n-avem timp să fim leneși sau să trăim în plăceri, împotriva scopurilor lui Dumnezeu.
Domnul nu vrea să se glumească cu El. Cei care neglijează îndurările și binecuvântările în acest timp al ocaziilor vor aduce întuneric de nepătruns asupra lor înșiși și vor fi candidați pentru mânia lui Dumnezeu. Asupra Sodomei și Gomorei s-a abătut blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele și nelegiuirile lor. În zilele noastre, sunt dintre cei care au abuzat de îndurările lui Dumnezeu și au disprețuit avertismentele Sale. Va fi mai ușor pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru cei care poartă Numele lui Hristos, dar care Îl necinstesc prin viața lor neconsacrată. Această grupă își adună o pedeapsă înfricoșătoare când, în mânia Sa, Dumnezeu îi va cerceta cu judecățile Sale.
Păcătoșii care n-au avut lumina privilegiilor de care s-au bucurat adventiștii de ziua a șaptea, în neștiința lor, vor fi într-o situație mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredincioși, în timp ce erau în strânsă legătură cu lucrarea Lui și mărturiseau că-L iubesc și Îi servesc. Lacrimile lui Hristos pe munte au venit dintr-o inimă chinuită și frântă din cauza nerăsplătitei Lui iubiri și nerecunoștinței poporului Său ales. El a lucrat neobosit spre a-i salva de soarta pe care se părea că sunt hotărâți s-o aducă asupra lor, dar ei au refuzat îndurarea Lui și n-au cunoscut vremea cercetării lor. Timpul lor de cercetare era încheiat, dar totuși au fost atât de orbiți de păcat, încât nu știau acest lucru.
-192-
Isus a privit peste secole, până la încheierea timpului, și, cercetând cazurile tuturor celor care au răsplătit iubirea și îndemnurile Lui cu egoism și neglijență și pe toți cei care Îi vor răsplăti astfel, El le-a adresat acele cuvinte solemne, care declarau că n-au cunoscut vremea cercetării lor. Iudeii adunau în jurul lor nori negri de pedeapsă, și astăzi, în același fel, atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, din cauza ocaziilor nefolosite, a sfaturilor și iubirii lui Isus luate în batjocură și din cauza disprețului și urii față de slujitorii Lui pentru că vorbesc adevărul.
Nu există nici un loc pe fața pământului unde a fost dată o lumină atât de mare ca la _____. Nici chiar vechiul Ierusalim n-a fost mai mult favorizat cu raze de lumină cerească spre a străluci pe calea pe care să meargă poporul Lui. Totuși, ei n-au umblat prin ascultare fidelă în deplina strălucire a luminii, slujindu-I lui Dumnezeu noapte și zi. O religie bolnăvicioasă și pipernicită este rezultatul neglijenței de a urma lumina descoperită a Duhului Domnului. Energia și iubirea cresc pe măsură ce le exercităm și darurile creștine sunt dezvoltate numai prin cultivare atentă.