Ieremia mustră pe Israel
Domnul i-a dat lui Ieremia o solie de mustrare pe care s-o prezinte poporului lui, învinuindu-l de continua lepădare a sfatului lui Dumnezeu: “Eu v-am vorbit și devreme și târziu; dar nu M-ați ascultat. V-am trimis pe toți slujitorii Mei proorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: ‘Întoarceți-vă fiecare din calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei, ca să le slujiți, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri’.”
Dumnezeu a insistat pe lângă ei să nu-I provoace mânia cu lucrarea mâinilor și inimilor lor, “dar ei n-au ascultat”. Atunci Ieremia a prezis captivitatea iudeilor ca pedeapsă pentru că n-au luat aminte la Cuvântul Domnului. Haldeii aveau să fie folosiți ca unelte prin care Dumnezeu avea să pedepsească aspru pe poporul Său neascultător. Pedeapsa lor avea să fie proporțională cu priceperea lor și cu avertizările pe care le-au disprețuit. Dumnezeu a amânat îndelung judecățile Sale pentru că nu era dispus să umilească pe poporul Său ales, dar acum neplăcerea Lui se va abate asupra lor ca un ultim efort de a-i opri pe calea lor cea rea.
-165-
În timpul de față, El n-a făcut un plan nou spre a păstra curăția poporului Său. Ca și în vechime, El stăruie fierbinte pe lângă cei greșiți care mărturisesc Numele Lui, să se pocăiască și să se întoarcă de la căile lor rele. Acum, ca și atunci, prin gura slujitorilor Lui aleși, El prezice pericolele din fața lor. El dă semnalul de avertizare și mustră păcatul cu tot atâta credincioșie ca și în zilele lui Ieremia. Dar Israelul zilelor noastre are aceleași ispite de a disprețui mustrarea și de a urî sfatul ca și vechiul Israel. Ei prea adesea întorc o ureche surdă cuvintelor pe care le-a dat Dumnezeu servilor Lui spre folosul celor care mărturisesc adevărul. Deși Domnul, în îndurarea Sa, reține pentru un timp pedeapsa pentru păcatul lor, ca și în zilele lui Ieremia, El nu-și va retrage mereu mâna, ci va pedepsi nelegiuirea cu judecată dreaptă.
Domnul i-a poruncit lui Ieremia să stea în curtea casei Domnului și să vorbească tuturor oamenilor lui Iuda, care veneau acolo să se închine, acele cuvinte pe care avea să i le dea El să le spună, nescăzând nici un cuvânt, pentru ca ei să poată asculta și să se întoarcă de la căile lor rele. Atunci, lui Dumnezeu Îi va părea rău de pedeapsa pe care și-a propus să le-o aplice din cauza nelegiuirii lor.
Aici este foarte evident arătată neplăcerea Domnului de a pedepsi pe poporul Său care păcătuiește. El Își amână judecățile, insistă pe lângă ei să se întoarcă la credința lor. El i-a scos din robie, ca ei să-I poată servi cu credincioșie singurului Dumnezeu viu și adevărat, dar ei s-au abătut la idolatrie, au disprețuit avertizările date prin profeții Lui. Totuși, El amână pedeapsa Sa spre a le mai da încă o ocazie să se pocăiască și să abată răsplata pentru păcatul lor. Prin profetul ales de El le trimite acum o avertizare clară, pozitivă, și pune în fața lor singura cale prin care să fie feriți de pedeapsa pe care o merită. Aceasta este pocăință deplină de păcatul lor și o întoarcere de la căile lor rele.
-166-
Domnul i-a poruncit lui Ieremia să spună poporului: “Așa vorbește Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea pe care v-am trimis-o înainte; dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei prooroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis de dimineață și pe care nu i-ați ascultat, atunci voi face Casei acesteia ca lui Șilo, și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului’.” Ei au înțeles această referire la Șilo și la timpul când filistenii au învins pe Israel și au luat chivotul lui Dumnezeu.
Păcatul lui Eli a întrecut nelegiuirea fiilor lui care ocupau slujbe sfinte. Neglijența tatălui de a mustra și a înfrâna pe fiii lui a adus asupra lui Israel un dezastru îngrozitor. Fiii lui Eli au fost uciși, Eli însuși și-a pierdut viața, chivotul lui Dumnezeu a fost luat de la Israel și treizeci de mii de oameni au fost uciși. Toate acestea s-au întâmplat pentru că păcatul a fost privit cu ușurință și îngăduit să rămână între ei. Ce lecție este aceasta pentru bărbații care dețin poziții de răspundere în biserica lui Dumnezeu! Aceasta îi imploră fierbinte să înlăture cu credincioșie relele care dezonorează cauza adevărului.
Pe timpul lui Samuel, Israel credea că prezența chivotului care conținea poruncile lui Dumnezeu avea să le dea biruință asupra filistenilor, fie că se pocăiau sau nu de lucrările lor păcătoase. Tot așa și pe timpul lui Ieremia, iudeii credeau că stricta păzire a slujbelor de la templu, hotărâte pe cale divină, îi va apăra de pedeapsa cuvenită pentru calea lor cea rea.
Același pericol există și astăzi în mijlocul poporului, al celor care mărturisesc că sunt depozitarii Legii lui Dumnezeu. Ei sunt înclinați să creadă că, în măsura în care păzesc poruncile, vor fi apărați de puterea judecății divine. Ei refuză să fie mustrați pentru cele rele și îi învinuiesc pe servii lui Dumnezeu că sunt prea zeloși să îndepărteze păcatul din tabără. Dumnezeu, care urăște păcatul, îi cheamă pe cei care mărturisesc a păzi Legea Sa să se despartă de orice nelegiuire. Neglijența de a se pocăi și a asculta de Cuvântul Lui va avea urmări asupra poporului lui Dumnezeu de astăzi cum a avut același păcat asupra vechiului Israel. Există o limită peste care El nu va mai amâna judecățile Sale. Pustiirea Ierusalimului stă ca o avertizare solemnă în fața ochilor Israelului modern, că mustrările date prin uneltele Sale alese nu pot fi disprețuite fără pedepsire.
-167-
Când au auzit solia pe care Ieremia le-a prezentat-o în Numele Domnului, preoții și poporul s-au mâniat tare și au declarat că el trebuie să moară. În acuzațiile lor, ei au fost violenți, strigând: “Pentru ce proorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Șilo, și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori?’ Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.” În felul acesta, solia lui Dumnezeu a fost disprețuită, și servul căruia El i-a încredințat-o, amenințat cu moartea. Preoții, proorocii necredincioși și tot poporul s-au întors cu mânie împotriva lui, care nu voia să le vorbească lucruri plăcute și profeții înșelătoare.
Slujitorii neșovăielnici ai lui Dumnezeu de obicei au suferit persecuția cea mai amară din partea învățătorilor falși ai religiei. Dar profeții adevărați vor prefera întotdeauna reproșul și chiar moartea, mai degrabă decât să fie necredincioși față de Dumnezeu. Ochiul Celui Nemărginit este asupra uneltelor reproșului divin și ei poartă o răspundere grea. Dar Dumnezeu consideră răul făcut lor prin declarație falsă, minciună sau abuz ca și când ar fi făcute față de El Însuși, și vor fi pedepsite în consecință.
Prinții lui Iuda au auzit cele cu privire la cuvintele lui Ieremia și au venit din casa regelui și s-au așezat la intrarea Casei Domnului. “Atunci preoții și proorocii au vorbit astfel căpeteniilor și întregului popor: ‘Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a proorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre’.” Dar Ieremia a stat curajos înaintea căpeteniilor și a poporului, spunând: “Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva Casei acesteia, și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. Acum îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru, și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră. Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre, faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept! Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte.”
-168-
Dacă Ieremia ar fi fost intimidat de amenințările acestei înalte autorități și de strigătele puternice ale gloatei, solia lui ar fi fost fără efect și el și-ar fi pierdut viața. Dar curajul cu care s-a descărcat de penibila însărcinare a atras respectul poporului și a întors pe căpeteniile lui Israel în favoarea lui. Astfel, Dumnezeu a ridicat apărători pentru servul Său. Ei au discutat cu preoții și proorocii falși, arătându-le cât de neînțelepte ar fi măsurile extreme pe care le susțineau ei.
Influența acestor persoane puternice au produs o reacție în mintea poporului. Apoi bătrânii s-au unit în a protesta împotriva hotărârii preoților cu privire la soarta lui Ieremia. Ei au citat cazul lui Mica, cel care a proorocit judecăți asupra Ierusalimului, spunând: “Sionul va fi arat ca un ogor. Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, și muntele Casei Domnului o înălțime acoperită cu păduri.” Ei le-au pus întrebarea: “L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?”
Astfel, prin pledoaria lui Ahicam și a altora, viața profetului Ieremia a fost cruțată, cu toate că mulți preoți și prooroci falși ar fi fost mulțumiți să fie condamnat la moarte, pentru că nu puteau să suporte adevărurile pe care le-a rostit el, care arătau păcătoșenia lor.
Dar Israel a rămas nepocăit și Domnul a văzut că ei trebuia să fie pedepsiți pentru păcatul lor. El l-a instruit pe Ieremia să facă niște juguri și legături și să și le pună la gât și să le trimită împăratului Edomului, Moabului și amoniților și împăraților Tirului și Sidonului, însărcinând pe trimiși să le spună că Dumnezeu a dat toate aceste țări lui Nebucadnețar, regele Babilonului, și că toate națiunile acestea aveau să-i slujească lui și urmașilor lui pentru un timp anumit, până când îi va elibera Dumnezeu. Ei trebuia să declare că, dacă națiunile acestea refuză să servească împăratului Babilonului, vor fi pedepsite cu foamete, cu sabie și cu ciumă până vor pieri. “De aceea”, a zis Domnul, “să nu ascultați pe proorocii voștri, pe ghicitorii voștri, pe visătorii voștri, pe cititorii în stele și pe vrăjitorii voștri, care vă zic: ‘Nu veți fi supuși împăratului Babilonului!’ Căci ei vă proorocesc minciuni, ca să fiți despărțiți de țara voastră, ca să vă izgonesc și să pieriți. Dar pe poporul care își va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului și care-i va fi supus, îl voi lăsa în țara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze și să locuiască în ea.”