Misionari în cămin
Iubită soră,
Mi-a fost arătat că ai anumite defecte a căror importanță de a le corecta ar trebui s-o simți, spre a te bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. Ți-ai provocat multe necazuri prin libertatea de a vorbi. Tu socotești că este o virtute să discuți deschis și să le spui oamenilor exact ce gândești despre ei și faptele lor. Tu numești aceasta franchețe; dar este o categorică lipsă de politețe și trezește combativitatea celor cu care vii în contact. Dacă alții ar urmări aceeași cale față de tine, aceasta ar fi mai mult decât ai putea suporta. Celor care sunt obișnuiți să vorbească deschis și sever altora nu le place să primească, la rândul lor, același tratament.
Ți-ai adus multă întristare, care putea fi evitată dacă ai fi avut un spirit blând și liniștit. Tu provoci ceartă, pentru că, atunci când cineva se opune voinței tale, spiritul tău se ridică pentru luptă. Dispoziția de a conduce este pentru tine o sursă continuă de necaz. Firea ta a devenit geloasă și neîncrezătoare. Ești arogantă și stârnești ceartă prin găsirea de greșeli și condamnare pripită. Ai cultivat timp atât de îndelungat spiritul de revanșă, încât ai nevoie continuă de harul lui Dumnezeu spre a-ți calma și supune firea. Scumpul Mântuitor a spus: “Binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”
-135-
Iubită soră, mi-a fost arătat că aduci întuneric în propriul tău suflet, stăruind asupra greșelilor și nedesăvârșirilor altora. Tu n-ai să răspunzi niciodată pentru păcatele lor, dar ai o lucrare de făcut pentru sufletul tău și pentru propria ta familie, pe care nimeni altul n-o poate face pentru tine. Trebuie să-ți răstignești eul și să-ți stăpânești tendința de a exagera greșelile semenilor tăi și de a vorbi nechibzuit. Sunt subiecte despre care poți conversa cu cele mai bune rezultate. Este întotdeauna sănătos să vorbești despre Isus, despre speranța creștină și despre frumusețea credinței noastre. Limba ta să fie sfințită pentru Dumnezeu, pentru ca vorbirea ta să poată fi totdeauna plină de har. “Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.”
Îndemnul apostolului trebuie să fie urmat în mod categoric. Adesea, este o mare ispită de a discuta despre lucruri care n-aduc nici un folos vorbitorului sau ascultătorului, dar care aduc rău și nimicire pentru amândoi. Timpul nostru de probă este prea scurt pentru a fi folosit pentru stăruirea asupra defectelor altora. Noi avem în față o lucrare care cere cea mai riguroasă hărnicie și cea mai strictă veghere, unită cu neîncetată rugăciune, altfel nu vom fi în stare să biruim defectele din caracterele noastre și să imităm Modelul divin. Noi toți trebuie să ne dăm silința să imităm viața lui Hristos. Atunci vom avea o influență sfințitoare asupra celor cu care ne asociem. A fi creștin este un lucru minunat, într-adevăr asemenea lui Hristos, pașnic, curat și nepătat. Iubită soră, Dumnezeu trebuie să fie cu noi în toate eforturile noastre, altfel ele nu vor folosi la nimic. Faptele noastre bune vor sfârși în îndreptățire de sine.
În familia ta sunt multe de corectat. Tu n-ai reușit să le dai copiilor tăi atenția și încurajarea de care aveau nevoie. Tu nu i-ai legat de inima ta cu cele mai delicate legături de iubire. Ocupația ta îți răpește prea mult timp și energie și te face să-ți neglijezi îndatoririle din cămin. Totuși, te-ai obișnuit atât de mult cu această povară, încât ar părea un mare sacrificiu să te lași de ea; totuși, dacă ai putea s-o faci, ar fi în interesul tău spiritual și spre fericirea și moralitatea copiilor tăi. Ar fi bine pentru tine să te lași de grijile obositoare și să găsești un refugiu la țară, unde nu este atât de puternică influența corupătoare pentru moralitatea tinerilor.
-136-
Este adevărat că la țară n-ai să fii scutită de supărări și griji complicate, dar acolo vei evita multe rele și vei închide ușa împotriva unui potop de ispite care amenință să domine mintea copiilor tăi. Ei au nevoie de ocupație și varietate. Monotonia căminului lor îi face neliniștiți și agitați și s-au obișnuit să se simtă bine în compania băieților stricați ai orașului, obținând astfel o educație de stradă.
Tu ai consacrat atât de mult timp lucrării misionare care nu are nici o legătură cu credința noastră și ai fost atât de apăsată cu griji și responsabilități, încât n-ai ținut pasul cu lucrarea lui Dumnezeu pentru acest timp și nu ai avut timp să faci împrejurimile căminului atrăgătoare pentru copiii tăi. Tu nu le-ai cercetat nevoile și nici n-ai înțeles dezvoltarea activă a minții lor; de aceea le-ai refuzat satisfacții simple, care i-ar fi mulțumit fără să-i vatăme. Ar fi fost o împovărare neînsemnată dacă le dădeai o atenție mai mare copiilor tăi, și aceasta ar fi fost de cea mai mare valoare pentru ei.
A locui în provincie ar fi foarte folositor pentru ei; o viață activă în aer liber ar dezvolta atât sănătatea minții, cât și a trupului. Ei ar trebui să aibă o grădină de cultivat, unde ar putea afla atât distracție, cât și ocupație folositoare. Îngrijirea plantelor și a florilor tinde să îmbunătățească gustul și judecata, în timp ce contactul cu creaturile utile și frumoase ale lui Dumnezeu are o influență curățitoare și înnobilatoare asupra minții, îndrumând-o spre Făcătorul și Stăpânul tuturor.
Tatăl copiilor tăi a fost aspru, neînduplecat și nemilos, rece și sever în legăturile lui cu ei, aspru în disciplina lui și irațional în cererile lui. El a fost un om cu temperament ciudat, nu trăia decât pentru el însuși, se gândea numai la plăcerile lui și tindea după bani spre a se satisface pe sine și a-și asigura stima altora. Indolența și obiceiurile lui desfrânate, împreună cu lipsa lui de simpatie și iubire pentru tine și copiii lui au făcut să înceteze afecțiunea ta față de el de timpuriu. Viața ta a fost plină cu necazuri deosebit de grele, în timp ce el era cu totul nepăsător față de grijile și poverile tale.
-137-
Lucrurile acestea au lăsat urme asupra ta și a copiilor tăi. Îndeosebi, ele au tins să deformeze caracterul tău. Tu ai dezvoltat aproape inconștient un spirit independent. Descoperind că nu puteai depinde de soțul tău, ai luat acea cale pe care ai crezut-o cea mai bună, fără să te destăinuiești lui. Întrucât cele mai bune străduințe ale tale n-au fost apreciate, ți-ai adunat toate puterile să mergi înainte după cea mai bună judecată a ta, indiferent de critică sau aprobare. Conștientă că erai nedreptățită și greșit judecată de soțul tău, ai nutrit un simțământ de amărăciune față de el, și când ai fost criticată, le-ai plătit cu aceeași monedă celor care au pus la îndoială umblarea ta.
Dar, în timp ce ți-ai dat seama pe deplin de defectele soțului tău, tu nu le-ai evidențiat pe ale tale. Ai greșit când ai vorbit altora despre defectele lui, cultivând astfel plăcerea de a stărui asupra subiectelor neplăcute și păstrând continuu în fața ta dezamăgirile și necazurile. Ai căzut astfel în obiceiul de a agrava durerile și dificultățile, dintre care multe au fost făcute de tine prin exagerare și vorbirea către alții.
Dacă ți-ai întoarce atenția de la supărările aparente și le-ai îndrepta asupra familiei tale, ai fi mai fericită și ai găsi mijlocul de a face bine. Tocmai pentru că nici copiii tăi n-au avut parte de sfatul și exemplul potrivit al unui tată îți revine ție mai mult obligația de a fi o mamă iubitoare și devotată. Sarcina ta este mai mult în căminul tău și împreună cu familia ta. Aici este de adus la îndeplinire adevărata lucrare misionară. Responsabilitatea aceasta nu poate fi trecută asupra altora; ea este lucrarea pentru toată viața pe care a hotărât-o Dumnezeu pentru tine.
Devotându-te complet amănuntelor ocupației tale, îți pierzi timpul pentru meditație și rugăciune și jefuiești pe copiii tăi de îngrijirea răbdătoare și atenția pe care au tot dreptul s-o pretindă de la mama lor. Tu găsești că îți poți face treaba mai ușor și mai iute decât să-i înveți cu răbdare pe copiii tăi să o facă pentru tine; totuși, ar fi mult mai bine să pui unele răspunderi asupra lor și să-i înveți să fie folositori. Aceasta i-ar încuraja și i-ar ține ocupați și, de asemenea, te-ar ușura în parte și pe tine.
-138-
Tu acorzi un timp considerabil celor care n-au pretenții speciale asupra ta și, făcând așa, îți neglijezi îndatoririle sacre ca mamă. Dumnezeu n-a pus asupra ta multe din poverile pe care tu ți le-ai asumat. I-ai vizitat și i-ai ajutat pe cei care n-aveau nevoie de timpul și îngrijirea ta nici pe jumătate atât de mult cât aveau copiii tăi care își formează acum caractere pentru cer sau pierzare. Dumnezeu nu te va sprijini în slujirea multora care suferă într-adevăr sub blestemul lui Dumnezeu pentru viața lor desfrânată și păcătoasă.
Cea dintâi mare ocupație a vieții tale este să fii misionară în cămin. Îmbracă-te cu umilință și răbdare, îngăduință și iubire și apucă-te de lucrarea pe care ți-a rânduit-o Dumnezeu, pe care nimeni altul nu o poate face pentru tine. Vei fi trasă la răspundere în ziua răsplătirii pentru această lucrare! Binecuvântarea lui Dumnezeu nu poate rămâne asupra unor membri ai familiei rău crescuți. În cămin trebuie să stăpânească amabilitatea și răbdarea spre a-l face fericit.
Din punct de vedere lumesc, banii reprezintă putere; dar, din punct de vedere creștin, iubirea este putere. În acest principiu este implicată putere intelectuală și spirituală. Iubirea curată are o înclinație specială de a face bine și nu poate face decât bine. Ea evită discordia și suferința și aduce adevărata fericire. Adesea, bogăția este o influență de a corupe și nimici; forța este puternică spre a răni, dar adevărul și bunătatea sunt însușiri ale iubirii curate.
Sora mea, dacă te-ai putea vedea așa cum te vede Dumnezeu, ai fi convinsă că, fără o convertire totală, niciodată nu vei putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă ai ține minte că ți se va măsura cu aceeași măsură cu care ai măsurat tu altora, ai fi mult mai prudentă în vorbire, mai blândă și mai iertătoare în purtare. Hristos a venit în lume să aducă toată împotrivirea și autoritatea în supunere față de El, dar n-a pretins ascultare prin puterea argumentului sau glasul poruncii; El a făcut numai bine și i-a învățat pe urmașii Lui lucrurile de care depindea pacea lor. El n-a provocat nici o ceartă, n-a nedreptățit personal pe nimeni, ci a întâmpinat cu resemnare blândă insultele, acuzațiile false și cruda biciuire a celor care L-au urât și condamnat la moarte. Hristos este exemplul nostru. Viața Lui este o ilustrare practică a învățăturilor Sale divine. Caracterul Lui este o prezentare vie a căii de a face bine și a birui răul.