Tot așa și Hristos, în dreptatea Sa fără pată, după ce și-a vărsat sângele Său cel prețios, a intrat în locul cel sfânt să curățe Sanctuarul. Și acolo este adus curentul roșu în slujirea de împăcare a lui Dumnezeu cu omul. Unii pot vedea în această ucidere a juncanei o ceremonie fără sens, dar ea a fost făcută la porunca lui Dumnezeu și are o semnificație adâncă, pe care nu a pierdut-o până în timpul de față.
Preotul folosea cedru și isop, pe care le muia în apa curată și stropea pe cel necurat. Aceasta simboliza sângele vărsat al lui Hristos spre a ne curăți de necurățiile morale. Repetarea stropirilor ilustrează perfecțiunea lucrării care trebuia adusă la îndeplinire pentru păcătosul care se pocăiește. Nu trebuie să fie curat numai sufletul lui, ci el trebuie să se străduiască să aibă consacrată lui Dumnezeu familia lui, planurile lui gospodărești, averea lui și tot ce-i aparține.
După ce a fost stropit cortul, deasupra ușii celor curățiți era scris: “Eu nu sunt al meu, Doamne, eu sunt al Tău”. Tot așa trebuie să fie cu cei care mărturisesc a fi curățiți prin sângele lui Hristos. Dumnezeu nu este mai puțin exigent astăzi decât a fost în vremurile vechi. În rugăciunea lui, psalmistul se referă la această ceremonie, când zice: “Curăță-mă cu isop și voi fi curat, spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpadă. Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!”
Sângele lui Hristos este eficient, dar el trebuie să fie aplicat continuu. Dumnezeu nu dorește numai ca slujitorii Lui să folosească banii pe care i-a încredințat lor spre slava Sa, ci dorește să facă din ei o consacrare a lor pentru cauza Sa. Dacă voi, frații mei, ați devenit egoiști și ați reținut de la Domnul ceea ce trebuia să dați cu bucurie pentru serviciul Lui, atunci aveți nevoie de stropirea sângelui complet aplicat, consacrându-vă lui Dumnezeu, voi și toate averile voastre.
-123-
Mult stimații mei frați, voi nu aveți acea zeloasă și altruistă devoțiune față de lucrarea lui Dumnezeu pe care El o cere de la voi. Ați acordat atenție problemelor vremelnice. V-ați educat mintea pentru afaceri, ca astfel să beneficiați voi înșivă. Dar Dumnezeu vă cheamă să fiți într-o unire mai strânsă cu El, ca să vă poată modela și educa pentru lucrarea Sa. Vechiului Israel i-a fost făcută o declarație solemnă, că omul care va rămâne necurat și refuză să se curețe să fie nimicit din mijlocul adunării. Aceasta are o semnificație specială pentru noi. Dacă în vremurile vechi a fost necesar ca cel necurat să fie curățit prin stropirea sângelui, cu cât mai important este pentru cei ce trăiesc în pericolele zilelor de pe urmă și sunt expuși la ispitirile lui Satana, să aibă sângele lui Hristos aplicat zilnic inimilor lor. “Căci dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințește și le aduce curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!”
Amândoi trebuie să faceți mult mai mult decât ați făcut privind purtarea sarcinilor lucrării Domnului. Vă implor să vă treziți din letargie, să părăsiți inutila idolatrie a lucrurilor lumești și să fiți serioși în a vă procura un titlu pentru moștenirea voastră nemuritoare. Lucrați cât este ziuă. Nu puneți în pericol sufletele voastre prin pierderea ocaziilor actuale. Nu dați intereselor voastre veșnice o importanță secundară. Nu puneți lumea înaintea religiei și nu munciți zi de zi pentru dobândirea de bogății, în timp ce vă amenință pericolul falimentului veșnic. Fiecare zi vă aduce mai aproape de socoteala finală. Fiți gata să părăsiți definitiv talanții împrumutați împreună cu creșterea dobândită prin folosirea înțeleaptă a lor.
Nu vă puteți permite să sacrificați cerul sau să vă riscați siguranța. Nu lăsați ca înșelăciunea bogățiilor să vă facă să neglijați comoara nemuritoare. Satana este un vrăjmaș viclean și este mereu pe urmele voastre, străduindu-se să vă prindă în cursă și să pună la cale ruina voastră. Noi suntem în timp de așteptare; mijlocul să vă fie încins și lumina voastră să strălucească, pentru ca să puteți aștepta pe Domnul când Se întoarce de la nuntă, ca atunci când vine și bate, să-I puteți deschide de îndată.
-124-
Atenție, fraților, la prima întunecare a luminii voastre, la prima neglijență a rugăciunii, la primul simptom de ațipire spirituală! “Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.” Exercitarea credinței și a iubirii îi face pe cei credincioși să strălucească asemenea unor lumini în lume. Noi facem numai o slabă pregătire pentru venirea Domnului dacă slujim lui Mamona, în timp ce mărturisim că Îi servim lui Dumnezeu. Când Se arată El, voi trebuie să prezentați talanții pe care i-ați îngropat în pământ, talanți pe care i-ați neglijat, abuzat și folosit greșit — o iubire împărțită.
Amândoi ați mărturisit că sunteți slujitorii lui Hristos. Cât de necesar este să ascultați de îndrumările Stăpânului vostru și să fiți credincioși față de îndatoririle voastre! “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu.” Iubirea aceasta este fără egal și îi înrudește pe oameni cu Dumnezeu. De aceea așteaptă Tatăl ascultare de la copiii Săi; de aceea cere El o dreaptă dispunere a proprietății pe care El a pus-o în mâinile lor. Ea nu este a lor, ca s-o folosească pentru satisfacerea lor personală, ci este capitalul Domnului, pentru care ei sunt răspunzători față de El.
Copii ai Domnului, ce prețioasă este făgăduința! Ce deplină este ispășirea Mântuitorului pentru vina noastră! Răscumpărătorul, cu o iubire neschimbătoare, mai mijlocește încă cu sfântul Său sânge în favoarea celui păcătos. Mâinile rănite, coasta împunsă, picioarele străpunse mijlocesc elocvent pentru omul căzut, a cărui răscumpărare este cumpărată cu un astfel de preț nemărginit. O, ce bunăvoință neîntrecută! Nici timpul, nici evenimentele nu pot micșora eficiența jertfei de ispășire. Așa cum norul plăcut mirositor de tămâie se ridica acceptat fiind spre cer, și Aaron stropea sângele asupra capacului ispășirii vechiului Israel și curăța poporul de vină, tot așa și meritele Mielului ucis sunt astăzi acceptate de Dumnezeu ca un curățitor de pângărirea păcatului.
“Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită.” Voi aveți de dus lupte aspre. Trebuie să îmbrăcați toată armura neprihănirii și să vă dovediți tari și credincioși în slujba Răscumpărătorului vostru. Dumnezeu nu dorește leneși în ogorul Său, ci colaboratori împreună cu Hristos, santinele vigilente la posturile lor, bravi ostași ai crucii, gata să facă și să înfrunte toate lucrurile pentru cauza în care sunt înrolați. Ceea ce dă fericirea nu este bogăția sau intelectul, ci adevărata valoare morală și simțământul datoriei împlinite. Voi puteți avea răsplata biruitorului și să stați înaintea tronului lui Hristos, să-I cântați laude în ziua când Îi va aduna pe sfinții Săi; dar hainele voastre trebuie să fie curățite în sângele Mielului și iubirea trebuie să vă acopere ca un veșmânt și să fiți găsiți fără pată și fără cusur.
-125-
Ioan a spus: “După aceea m-am uitat, și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini și strigau cu glas tare și ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!’ Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”