El s-a supus privațiunii și singurătății din pustie, unde a putut să păstreze simțământul sacru al maiestății lui Dumnezeu prin studierea marii Lui cărți a naturii și prin cunoașterea caracterului Lui, așa cum este descoperit în lucrările Sale cele minunate. Aceasta a fost o ambianță calculată spre a desăvârși creșterea morală și a păstra în mod continuu în fața lui temerea Domnului. Ioan, înainte-mergătorul lui Hristos, nu s-a expus la conversație dăunătoare și la influențele stricăcioase ale lumii. El se temea de efectul lor asupra conștiinței lui, de faptul că păcatul putea să nu i se pară așa de odios. El a ales mai degrabă să aibă căminul în pustie, unde simțurile n-aveau să fie stricate de anturajul lui. Să nu învățăm nimic din exemplul unuia pe care Hristos l-a lăudat și despre care a spus: “Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”?
Hristos și-a petrecut primii treizeci de ani din viața Lui într-un loc retras. Îngeri slujitori stăteau la dispoziția Domnului vieții, în timp ce El mergea alături de țărani și muncitori printre dealurile Nazaretului, nerecunoscut și neobservat. Aceste exemple nobile ar trebui să ne învețe să evităm influențele rele și să ne ferim de societatea celor care nu trăiesc corect. Noi nu trebuie să ne mângâiem că suntem prea puternici ca astfel de influențe să ne afecteze, ci trebuie să ne păzim umiliți de primejdie.
Vechiul Israel a fost în mod deosebit îndrumat de Dumnezeu să fie și să rămână un popor despărțit de toate națiunile. Ei nu trebuia să fie expuși să asiste la idolatria celor din jurul lor, ca să nu le fie corupte inimile, ca familiarizarea cu practicile necredincioșilor să nu-i facă să le apară mai puțin păcătoase. Puțini își dau seama de propria lor slăbiciune și că păcătoșenia naturală a inimii omenești prea adesea paralizează străduințele lor nobile.
Influența cea rea a păcatului otrăvește viața sufletului. Singura noastră scăpare este în despărțirea de cei care trăiesc în întunericul ei. Domnul ne-a poruncit să ieșim din mijlocul lor și să ne despărțim, să nu ne atingem de lucruri necurate și El ne va primi și ne va fi Tată, iar noi vom fi fii și fiice ale Lui. Dacă vrem să fim adoptați în familia lui Dumnezeu, să devenim copii ai Regelui ceresc, trebuie să ne conformăm condițiilor Lui; trebuie să ieșim din lume și să stăm ca un popor deosebit înaintea Domnului, ascultând de poruncile Lui și slujindu-I.
-110-
Lot și-a ales ca domiciliu Sodoma pentru că a văzut că acolo erau avantaje de câștig din punct de vedere lumesc. Dar, după ce s-a stabilit și a ajuns bogat în comori pământești, el s-a convins că a făcut o greșeală, neținând seama de starea morală a localității în care urma să-și aibă căminul.
Locuitorii Sodomei erau stricați; urechile lui Lot erau întâmpinate zilnic de conversații josnice, și sufletul lui cel drept era tulburat de violența și crima pe care nu le putea opri. Copiii lui au devenit asemenea acestor oameni păcătoși, pentru că asocierea cu ei le-a pervertit morala. Ținând seama de toate aceste lucruri, bogățiile lumești pe care le-a câștigat păreau a fi mici și nu meritau prețul plătit pentru ele. Legăturile familiei lui au fost întinse, copiii lui căsătorindu-se printre sodomiți.
Mânia Domnului s-a aprins în cele din urmă împotriva locuitorilor păcătoși ai cetății, și îngerii lui Dumnezeu au vizitat Sodoma, să-l ia pe Lot ca să nu piară în nimicirea cetății. Ei i-au poruncit lui Lot să-și ia familia, soția, fiii și fiicele care se căsătoriseră în Sodoma cea păcătoasă, și i-a spus să fugă din locul acela. “Căci”, a spus îngerul, “avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”
Și Lot a ieșit și i-a implorat stăruitor pe copiii săi. El a repetat cuvintele îngerului: “Sculați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar pentru ginerii lui el a apărut ca unul care își bate joc; pentru că ei locuiseră timp atât de îndelungat în Sodoma, încât au ajuns părtași ai păcatelor poporului. Și fiicele au fost influențate de soții lor să creadă că tatăl lor este nebun. Ei stăteau destul de bine unde erau. Erau bogați și aveau averi mari și nu puteau să creadă că frumoasa Sodomă, o regiune bogată și fertilă, ar putea fi nimicită de mânia unui Dumnezeu care răzbună păcatul.
-111-
Lot s-a întors întristat la îngeri și a repetat trista relatare a nereușitei lui. Atunci îngerii i-au poruncit să se ridice, să-și ia soția și cele două fete care mai erau în casă și să părăsească cetatea. Dar Lot era trist; gândul de a-și părăsi copiii și soția, care a refuzat să meargă cu ei, aproape că i-a frânt inima. Ei ar fi pierit cu toții în teribila nimicire a Sodomei, dacă Domnul, în îndurarea Sa, n-ar fi trimis pe îngerii Săi să-i scape.
Lot era paralizat de marea nenorocire care urma să aibă loc; era înțepenit de durere, la gândul că trebuie să lase tot ce avea mai scump pe pământ. Dar, în timp ce el întârzia, îngerii lui Dumnezeu i-au apucat de mână pe el, pe soția și pe cele două fete ale lui, i-au scos afară din cetate și le-au poruncit să fugă pentru a-și scăpa viața, să nu se uite înapoi, nici să se oprească în vreun loc din câmpie, ci să scape la munți.
Pe Lot nu-l mai trăgea inima să asculte de înger și să meargă cât mai departe posibil de Sodoma cea stricată, hotărâtă pentru nimicire totală. El n-a avut încredere în Dumnezeu și insista să rămână. Locuirea în cetatea păcătoasă a slăbit credința și încrederea lui în dreptatea Domnului. El insista că nu putea să facă ce i se cerea, ca să nu-l surprindă vreun rău și să moară. Îngerii au fost trimiși cu o misiune specială, să salveze viața lui Lot și a familiei sale; dar Lot a fost timp atât de îndelungat înconjurat de influențe stricate, încât sensibilitățile lui au fost tocite și n-a mai putut discerne lucrările lui Dumnezeu și scopurile Lui; el nu s-a putut încredința brațelor Lui spre a asculta de porunca Lui. Insista mereu pentru sine însuși, și această necredință l-a costat viața soției sale. Ea a privit înapoi la Sodoma și, murmurând împotriva procedeelor lui Dumnezeu, a fost preschimbată într-un stâlp de sare, ca să poată rămâne ca o avertizare pentru toți cei care nu iau în considerare îndurările speciale și providențele Cerului. După această pedeapsă teribilă, Lot n-a mai îndrăznit să zăbovească pe drum, ci a fugit la munți, după îndrumarea îngerilor. Purtarea păcătoasă a fetelor lui după părăsirea Sodomei a fost rezultatul asociațiilor păcătoase din timpul cât au fost acolo. Înțelesul a ceea ce era bine și rău era confuz în mintea lor, și păcatul nu le-a apărut ca păcat.
-112-
Cazul lui Lot trebuie să fie o avertizare pentru toți cei care doresc să trăiască o viață de evlavie, ca să se despartă de toate influențele care-i îndepărtează de Dumnezeu. Lot a rămas timp atât de îndelungat între păcătoși, încât el a fost în stare să se salveze numai pe sine și cele două fiice, și chiar și ei aveau morala coruptă după ce stătuseră atâta timp în Sodoma.
Dumnezeu Își dă seama ce spune, și cu El nu-i de glumit. Ah! cât de mulți muritori păcătoși cu vedere scurtă insistă pe lângă Dumnezeu să-L convingă să fie de acord cu ei, în timp ce, dacă ei s-ar preda fără rezervă în brațele Sale, El i-ar salva și le-ar da biruințe prețioase.
Soră K., tu ești în primejdie de a lua hotărâri care vor fi foarte vătămătoare pentru tine. Dumnezeu are pentru tine o lucrare de făcut, pe care n-o poate face nimeni altcineva. Dacă nu o îndeplinești, sufletul tău nu poate fi mântuit. Dumnezeu te iubește și nu este dispus să pieri în nimicirea generală. El te invită să părăsești acele lucruri care împiedică înaintarea ta spirituală și să găsești în El acea putere și mângâiere de care ai nevoie. Tu ai griji și poveri de purtat în familia ta, care adesea te îngrijorează; dar dacă faci numai acele lucruri care sunt necesare pentru confortul și fericirea voastră vremelnică, vei găsi timp să citești Biblia cu rugăciune și interes și să-ți desăvârșești un caracter creștin.
Frate K., tu ai avut multe descurajări; dar trebuie să fii zelos, neclintit și hotărât să-ți faci datoria în familia ta și să o iei cu tine, dacă este posibil. Nu trebuie să renunți la nici un efort spre a-i convinge pe ai tăi să te însoțească pe calea spre cer. Dar dacă mama și copiii aleg să nu te însoțească, ci mai degrabă caută să te îndepărteze de îndatoririle și privilegiile tale religioase, tu trebuie să mergi înainte, chiar dacă mergi singur. Trebuie să trăiești în temere de Dumnezeu. Trebuie să folosești ocaziile de a participa la adunări și de a dobândi toată puterea spirituală pe care o poți dobândi, pentru că vei avea nevoie de ea în zilele care vor veni. Toată averea lui Lot a fost mistuită. Dacă vei întâmpina pierderi, să nu te descurajezi; și dacă poți salva numai o parte din familia ta, este mult mai bine decât să-i pierzi pe toți.
-113-
Iubite frate și soră, ca părinți, voi sunteți răspunzători în mare măsură pentru sufletele copiilor voștri. Voi i-ați adus la existență și tot voi trebuie să-i conduceți, prin învățătură și exemplu, la Domnul și curțile din cer. Trebuie să le întipăriți gândul că interesele vremelnice sunt de mică importanță când sunt comparate cu bunăstarea lor veșnică.
Acești scumpi copii trăiesc în mijlocul unor oameni lumești și ei sunt plini de iubire pentru deșertăciunile vieții. Fiul vostru L. este un băiat spiritual, cu inimă bună; dar are nevoie de atenta purtare de grijă a unei mame, a cărei experiență zilnică în viața creștină o va face potrivită să-l sfătuiască și să-l învețe. El este la acea vârstă când o mamă afectuoasă și judicioasă îl poate modela prin influența ei; dar mă tem, soră K., că tu cauți mai degrabă să-ți formezi copiii după moda acestei lumi și neglijezi să-i înveți că lucrarea importantă din viață este formarea de caractere care vor asigura nemurirea.
Dacă L. neglijează să fie familiarizat cu subiecte religioase și creștinism practic, viața lui va fi o greșeală. El trebuie să înțeleagă că are nevoie de educație în lucruri religioase, ca să-și poată folosi capacitățile întru totul pentru Dumnezeu. Dumnezeu cheamă tineri să lucreze în via Lui. Tinerii nu trebuie să neglijeze ramurile principale ale educației. Dar dacă ei își îndreaptă toată atenția asupra studiului profan, și neglijează să fie la curent cu marile subiecte religioase, și nu dobândesc experiență creștină, ei se descalifică pentru lucrarea lui Dumnezeu. Oricât de favorabil ar putea fi avantajul educațional, mai este nevoie de ceva, pe lângă cunoștința din cărți, spre a salva sufletul și a conduce pe alții la pocăință. Dedicarea unei perioade de ani de zile pentru a dobândi numai o cunoștință științifică, nu este o pregătire spre a fi un lucrător eficient în serviciul lui Dumnezeu.