Soră I., tu nu ți-ai ajutat soțul așa cum ar fi trebuit. Atenția ta a fost îndreptată mai mult asupra ta însăți. Tu n-ai înțeles nevoia de a-ți trezi energiile adormite spre a-l încuraja și a-l întări pe soțul tău în munca lui, spre a binecuvânta pe copiii voștri cu influența ta cea bună. Dacă te-ai fi apucat zeloasă de sarcinile pe care le-a pus Dumnezeu asupra ta, dacă l-ai fi ajutat pe soțul tău să poarte poverile și împreună i-ați fi instruit cum se cuvine pe copiii voștri, ordinea lucrurilor în familia voastră ar fi fost schimbată.
Dar tu ai cedat melancoliei și tristeții, și aceasta a adus asupra locuinței voastre un nor, în loc de strălucirea soarelui. Tu n-ai încurajat speranța și buna dispoziție, și influența ta i-a deprimat pe cei pe care ar fi trebuit să-i ajuți prin cuvinte și fapte amabile. Toate acestea sunt rezultatul egoismului. Tu ai pretins atenția și simpatia soțului și copiilor tăi, și totuși n-ai simțit că era datoria ta să abați atenția de la tine și să lucrezi pentru fericirea și bunăstarea lor. Ai dat cale liberă nerăbdării și ți-ai mustrat cu asprime copiii. Aceasta n-a făcut decât să-i întărească în căile lor rele și a desfăcut legăturile de afecțiune care ar fi trebuit să lege împreună inimile părinților și ale copiilor.
Ți-ai pierdut stăpânirea de sine și ai criticat pe soțul tău în prezența copiilor tăi; aceasta a micșorat autoritatea lui asupra lor și a ta, de asemenea. Tu ai fost foarte slabă; când copiii tăi au venit la tine să se plângă de alții, tu de îndată ai hotărât în favoarea lor și în mod neînțelept ai criticat și învinuit pe cei de care s-au plâns ei. Aceasta a nutrit în mintea copiilor tăi o predispoziție de a murmura împotriva celor care nu le dădeau respectul pe care ei și-l imaginau că-l merită. Tu ai încurajat direct acest spirit, în loc să-l reduci la tăcere. Nu te-ai ocupat de copiii tăi așa de hotărât și corect cum ar fi trebuit s-o faci.
-104-
Ai avut necazuri. Ai fost apăsată în spirit. Ai fost descurajată, dar de această nefericire i-ai învinuit pe alții. Cauza principală este la tine. Tu n-ai reușit să faci din căminul tău ceea ce ar fi trebuit să fie și ceea ce ar fi putut fi. Stă încă în puterea ta să corectezi greșelile de acolo. Ieși din acea rezervă rece și rigidă. Arată mai multă iubire, mai degrabă decât s-o pretinzi; cultivă buna dispoziție; lasă ca lumina soarelui să pătrundă în inima ta, și ea va străluci asupra celor din jurul tău; fii mai socială în manierele tale; caută să câștigi încrederea copiilor tăi, ca ei să poată veni la tine după sfat și părere; încurajează în ei umilința și altruismul, oferindu-le un bun exemplu.
Influența anturajului social
La 10 decembrie 1872 mi-a fost arătată starea fratelui K. El a fost un credincios adevărat și un iubitor al adevărului, dar a băut din spiritul lumii. Hristos a spus: “Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Frate K., comoara ta pământească pretinde interesul și atenția ta în așa măsură, încât nu-ți mai lasă timp să slujești pe Dumnezeu; totuși, soția ta este nemulțumită că îi dai Lui puținul pe care îl dai. Pe inima ei a pus stăpânire o nebunie lumească. Nici unul din voi nu vă luați timp suficient pentru meditație și rugăciune. Dumnezeu este jefuit de serviciul vostru zilnic și voi înșivă vă pomeniți cu o pierdere mai mare decât a oricărei comori de pe pământ.
Soră K., tu ești mai departe de Dumnezeu decât este soțul tău. Conformarea ta cu lumea L-a alungat pe Mântuitorul din inima ta; în afecțiunile tale nu este loc pentru El. Tu ai numai puțină înclinație pentru rugăciune și cercetare a inimii tale. Te supui să asculți de prințul puterilor întunericului. “Dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire.”
-105-
Soră K., tu nu știi ce faci; nu-ți dai seama că lupți împotriva Creatorului tău, îndepărtându-l pe soțul tău de adevăr. Atenția ta este asupra avantajelor pe care le dă lumea. Tu n-ai cultivat iubirea pentru devoțiune și îți plac mai bine agitația și forfota muncii de a dobândi avere. Tu ești absorbită în dorința de a fi ca lumea, ca să poți primi fericirea pe care o dă lumea. Ambițiile și dorințele tale pământești sunt mai mari decât dorința după neprihănire și pentru un loc în Împărăția lui Dumnezeu.
Prețiosul tău timp de punere la probă este cheltuit în lucrare pentru bunăstarea voastră vremelnică, pentru îmbrăcăminte, mâncare și băutură după felul lumii. O, cât de nesatisfăcătoare, cât de mică este recompensa obținută! În dorințele și scopurile tale lumești, tu porți o povară mai grea decât și-a propus vreodată Mântuitorul tău s-o pună asupra ta. Mântuitorul tău te invită: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina mea este ușoară.” Sora mea, Hristos vrea ca tu să pui povara ta cea grea la picioarele Lui și să-ți pleci gâtul înțepenit pentru jugul Său ușor.
Ce-ar fi dacă timpul de probă s-ar încheia acum? Cum ai putea suporta cercetarea Stăpânului tău? Cum ai folosit talanții în bani și influență pe care ți i-a împrumutat Dumnezeu pentru o îmbunătățire înțeleaptă spre slava Sa? Dumnezeu nu ți-a dat viață și binecuvântările ei ca să le consacri numai propriei tale plăceri și satisfacții egoiste, ci ca alții să beneficieze de ele. Stăpânul ți-a încredințat talanți ca tu să-i pui la schimbător, ca atunci când îi va cere, El să-și primească ce este al Lui cu dobândă.
-106-
Influența și banii ți-au fost dați ca să fii pusă la probă, ca să descoperi ce este în inima ta; tu trebuie să-i folosești să câștigi suflete la Hristos și astfel să faci să înainteze cauza Răscumpărătorului tău. Dacă nu ajungi să faci acest lucru, faci o greșeală teribilă. Fiecare zi pe care o consacri spre a te sluji pe tine și spre plăcerea prietenelor tale, cedând influenței lor în iubirea de lume și neglijând pe cel mai bun Prieten al tău, care a murit spre a-ți da viață, este pierdută.
Soră K., tu ai socotit că nu era bine pentru tine să fii diferită de cei din jurul tău. Trăiești într-o localitate care a fost testată cu adevărul, dar pe care l-a refuzat, și tu ți-ai unit interesele și acțiunile cu ale lor, până când ai devenit practic una cu ei. Tu iubești societatea lor; totuși, nu ești fericită, deși îți place să crezi că ești. În inima ta ai spus: “Degeaba am slujit lui Dumnezeu: și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui, și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor?”
Nu este o treabă ușoară pentru o familie să-L reprezinte pe Isus, păzind poruncile Lui într-o localitate necredincioasă. Nouă ni se cere să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Poziția aceasta implică o responsabilitate înfricoșătoare. Pentru a trăi în lumină, trebuie să vii acolo unde strălucește lumina. Fratele K., cu orice sacrificiu, ar trebui să se simtă sub obligația solemnă de a participa, cu familia sa, cel puțin la adunările anuale ale celor care iubesc adevărul. Aceasta i-ar întări și pe ei și i-ar pregăti pentru încercare și datorie. Nu este bine pentru ei să piardă privilegiul de a se asocia cu cei de aceeași credință, pentru că adevărul pierde din importanță în mintea lor și inimile încetează să mai fie luminate și însuflețite prin influența lui sfințitoare, iar ei pierd spiritualitatea. Ei sunt întăriți prin cuvintele predicatorului viu. Gândurile și ocupațiile lumești le ocupă continuu mintea prin excluderea subiectelor spirituale.
Credința celor mai mulți creștini va șovăi dacă neglijează mereu să se adune împreună pentru consfătuire și rugăciune. Dacă le-ar fi imposibil să se bucure de astfel de privilegii religioase, atunci Dumnezeu ar trimite lumină direct din cer, prin îngerii Săi, spre a însufleți, a încuraja și a binecuvânta pe poporul Său risipit. Dar El nu-și propune să facă o minune spre a susține credința sfinților Săi. Lor li se cere să iubească adevărul îndeajuns spre a suporta unele mici osteneli pentru a-și asigura privilegiile și binecuvântările pe care Dumnezeu a binevoit să le acorde. Ceea ce pot face este ca cel puțin să consacre câteva zile pentru un efort unit în vederea înaintării cauzei lui Hristos și pentru a face un schimb prietenesc de sfat și simpatie.
-107-
Mulți dedică aproape tot timpul lor pentru interesele și plăcerile vremelnice și cu greu dau cele câteva zile și cheltuiala respectivă pentru o deplasare de la căminele lor spre a se întâlni cu cei care se adună împreună în Numele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu definește lăcomia ca idolatrie; atunci, cât de mulți idolatri există, chiar și în mijlocul celor care mărturisesc a fi urmași ai lui Hristos!
Se cere să ne adunăm împreună spre a depune mărturie pentru adevăr. Îngerul lui Dumnezeu a spus: “Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, și cinstesc Numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujește.”
Se merită, deci, să folosim privilegiile care ne stau la îndemână și, chiar cu un sacrificiu, să ne adunăm împreună cu cei care se tem de Dumnezeu și vorbesc pentru El; pentru că El este prezentat ca ascultând acele mărturii, în timp ce îngerii le scriu într-o carte. Dumnezeu Își va aduce aminte de cei care s-au adunat și au adunat în Numele Său și îi va cruța de măcelul cel mare. Ei vor fi pentru El ca niște mărgăritare prețioase, dar mâna Lui va cădea peste capul fără adăpost al păcătoșilor. Slujirea lui Dumnezeu nu este degeaba. Există o răsplată neprețuită pentru cei care își consacră viața pentru serviciul Lui. Iubite frate și soră, voi ați intrat în mod treptat în întuneric, până ce, aproape pe nesimțite, acesta s-a transformat, părând lumină pentru voi. Ocazional, o slabă licărire pătrunde întunecimea și trezește mintea; dar influențele mediului înconjurător sting raza de lumină și întunericul pare mai des ca înainte.
-108-
Ar fi fost mai bine pentru bunăstarea voastră spirituală dacă v-ați fi schimbat domiciliul cu câțiva ani în urmă. Lumina adevărului a pus la probă localitatea în care locuiți. Câțiva au primit solia de îndurare și avertizare, în timp ce a fost lepădată de mulți. Iar o altă grupă n-a acceptat-o, pentru că era o cruce de purtat. Ei au luat o atitudine neutră și au crezut că, dacă nu se luptă împotriva adevărului, o vor duce foarte bine, dar lumina pe care au neglijat să o primească și s-o păstreze în suflet s-a stins în întuneric. Ei s-au străduit să-și liniștească conștiința, spunându-I Duhului lui Dumnezeu: “Du-Te, de data asta; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Acel prilej n-a mai venit niciodată. Ei au neglijat ocazia de aur, care niciodată nu s-a mai întors la ei, pentru că lumea a acoperit lumina pe care ei au refuzat-o. Interesele acestei vieți și farmecul plăcerilor captivante le-au absorbit mintea și inima, în timp ce cel mai bun Prieten al lor, Mântuitorul cel binecuvântat, este lepădat și uitat.
Sora K., cu toate că posedă excelente calități naturale, este îndepărtată de Dumnezeu de către prietenele și rudele ei necredincioase, care nu iubesc adevărul și n-au simpatie pentru sacrificiul și lepădarea de sine care trebuie făcute de dragul adevărului. Sora K. nu-și dă seama de importanța despărțirii de lume, după cum ne prescrie porunca lui Dumnezeu. Privirea ochilor ei și auzirea urechilor ei i-au stricat inima.
Ioan Botezătorul a fost un om plin de Duhul Sfânt de la nașterea lui, și dacă este cineva care ar fi putut rămâne neatins de stricăciunea influențelor veacului în care a trăit, a fost cu siguranță el. Totuși, el n-a îndrăznit să se încreadă în puterea lui; s-a despărțit de prietenii și rudele lui, pentru ca aceste afecțiuni naturale să nu se dovedească o cursă pentru el. El n-avea să se așeze inutil în calea ispitei, nici unde viața îmbelșugată sau chiar comoditatea vieții să-l facă să-și îngăduie tihna sau să-și satisfacă apetitul și astfel să-și micșoreze puterea spirituală și fizică. Pe o astfel de cale, misiunea importantă pentru care a venit n-ar mai fi ajuns la îndeplinirea ei.