Conlucrători cu Hristos
A fost un timp important pentru _____, atât în timpul, cât și după adunarea de tabără din 1874. Dacă ar fi existat acolo o casă de rugăciune plăcută și spațioasă, mai bine de dublul numărului care a fost câștigat într-adevăr ar fi luat atitudine pentru adevăr. Dumnezeu lucrează împreună cu eforturile noastre. Noi putem închide calea pentru păcătoși prin neglijența și egoismul nostru. Ar trebui să fie o mare străduință în încercarea de a salva pe cei care erau în rătăcire, totuși interesați de adevăr. În serviciul lui Hristos este nevoie de aceeași tactică cum este necesară și pentru batalioanele unei oștiri care ocrotește viața și libertatea poporului. Nu oricine poate să lucreze în mod judicios pentru salvarea de suflete.
Mecanici, avocați, negustori, oameni de toate ocupațiile și profesiunile se instruiesc să poată deveni stăpâni pe afacerea lor. Să fie, oare, urmașii lui Hristos mai puțin cunoscători și, în timp ce sunt pe față angajați în serviciul Lui, să fie necunoscători ai căilor și mijloacelor care să fie folosite? Îndeletnicirea de câștigare a vieții veșnice este mai presus de orice considerație pământească. Spre a conduce sufletele la Hristos, este nevoie de cunoașterea naturii umane și de studiul minții omenești. Se cere multă cugetare atentă și rugăciune fierbinte spre a ști cum să te apropii de bărbați și femei cu marele subiect al adevărului.
-68-
Unii, grăbiți, impulsivi, totuși suflete oneste, după ce a avut loc o discuție ascuțită, îi vor acosta pe cei care nu sunt cu noi într-o manieră neașteptată și fac ca adevărul pe care dorim ca ei să-l primească să li se pară respingător. “Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.” Oamenii de afaceri și politicienii studiază politețea. Tactica lor este să fie cât se poate mai atrăgători. Ei studiază să transmită mesajul și manierele lor în așa fel, încât să poată avea cea mai mare influență asupra minții celor din jurul lor. Ei își folosesc cunoștința și capacitățile cât mai iscusit posibil pentru a câștiga acest obiectiv.
Există o mare cantitate de umplutură prezentată de așa-ziși credincioși în Hristos care blochează calea spre cruce. Cu toate acestea, sunt unii atât de adânc convinși, încât sunt gata să treacă prin orice descurajare și să învingă orice obstacol pentru a câștiga adevărul. Dar dacă cei care cred adevărul și-ar fi curățit sufletul pentru ascultare de el, dacă și-ar fi dat seama de importanța cunoașterii și îmbunătățirea manierelor în lucrarea lui Hristos, acolo unde a fost salvat un suflet, ar fi putut fi salvate douăzeci.
Și iarăși, după ce persoanele au fost convertite la adevăr, ele au nevoie de îngrijire. Zelul multor pastori pare să scadă de îndată ce eforturile lor sunt însoțite, într-o oarecare măsură, de succes. Ei nu-și dau seama că acești noi convertiți au nevoie să fie hrăniți — să li se acorde considerație atentă, ajutor și încurajare. Aceștia nu trebuie lăsați singuri, o pradă a celor mai puternice ispite ale lui Satana; au nevoie să li se spună care le sunt îndatoririle, să fie tratați amabil, să fie călăuziți, vizitați și să se roage cu ei. Sufletele acestea au nevoie de hrană dată la timp potrivit.
Nu este de mirare că unii se descurajează, șovăie pe cale și sunt lăsați să fie sfâșiați de lup. Satana este pe urmele tuturor. El își trimite agenții să adune înapoi în rândurile sale sufletele pe care le-a pierdut. Ar trebui să fie mai mulți tați și mame care să ia pe acești copilași în ale adevărului la pieptul lor, să-i încurajeze și să se roage pentru ei, ca astfel credința lor să nu fie confuză.
-69-
Predicarea este o mică parte din lucrarea care trebuie făcută pentru salvarea de suflete. Duhul lui Dumnezeu îi convinge pe păcătoși de adevăr și îi pune în brațele bisericii. Pastorii pot să-și facă partea, dar nu pot să îndeplinească niciodată lucrarea pe care trebuie s-o facă biserica. Dumnezeu cere bisericii Sale să îngrijească de cei tineri în credință și experiență, să meargă la ei, nu cu scopul de a cleveti împreună cu ei, ci să se roage, să le vorbească cuvinte care sunt “ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint”.
Toți avem nevoie să studiem manierele și caracterul, ca să putem ști cum să tratăm în mod judicios diferitele suflete, să putem folosi cele mai bune stăruințe, să le ajutăm să înțeleagă corect Cuvântul lui Dumnezeu și adevărata viață creștină. Trebuie să citim Biblia împreună cu ei și să le atragem mintea de la lucrurile vremelnice la interesele veșnice. Este de datoria copiilor lui Dumnezeu să fie misionari pentru El, să fie familiarizați cu cei care au nevoie de ajutor. Dacă unul șovăie sub ispită, cazul lui trebuie să fie luat și tratat cu atenție, în mod înțelept; pentru că este în joc interesul lui cel veșnic, și cuvintele și faptele celor care lucrează pentru el pot să fie o mireasmă de viață spre viață sau de moarte spre moarte.
Uneori se prezintă un caz care trebuie să fie cercetat cu rugăciune. Aceluia trebuie să i se arate adevăratul lui caracter, să înțeleagă propriile lui trăsături caracteristice firii și temperamentului lui și să-și vadă slăbiciunile. El trebuie să fie tratat cu înțelepciune. Dacă poate fi câștigat, dacă inima lui poate fi mișcată prin această lucrare înțeleaptă și răbdătoare, el poate fi legat cu legături puternice de Hristos și condus să se încreadă în Dumnezeu. O, când este făcută o lucrare de felul acesta, toate curțile cerești privesc și se bucură; pentru că un suflet prețios a fost salvat din capcana lui Satana și scăpat de moarte! Ah, oare să nu se plătească a lucra în mod înțelept pentru salvarea de suflete? Hristos a plătit pentru ei prețul propriei Lui vieți și să întrebe, oare, urmașii Lui: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Să nu lucrăm noi în unire cu Stăpânul? Să nu apreciem valoarea sufletelor pentru care a murit Mântuitorul nostru?
Au fost făcute unele eforturi pentru a-i implica în lucrare și pe copii, dar nu îndeajuns. Școala de Sabat trebuie făcută mai interesantă. Școlile publice, în ultimii ani, și-au îmbunătățit în mare măsură metodele de învățământ. Sunt folosite lecții intuitive, tablouri și table negre, pentru ca lecțiile dificile să fie înțelese de mintea tinerilor. Exact așa poate fi simplificat adevărul prezent și făcut deosebit de interesant pentru mintea activă a copiilor.
-70-
Sunt părinți la care nu se poate ajunge decât prin copiii lor. Instructorii școlii de Sabat îi pot învăța adevărul pe copii, și ei, la rândul lor, îl vor duce în cercul familiei lor. Dar se pare că puțini instructori înțeleg importanța acestei ramuri a lucrării. Felul de predare adoptat cu astfel de succes în școlile publice ar putea fi folosit cu rezultate asemănătoare în școala de Sabat și să fie mijlocul de a-i aduce pe copii la Isus și de a-i educa în adevărul biblic. Aceasta ar fi cu mult mai bine decât exaltarea religioasă de un caracter emoțional, care trece tot așa de repede cum vine.
Trebuie cultivată iubirea lui Hristos. Este nevoie de mai multă credință în lucrarea despre care noi credem că trebuie făcută înainte de venirea lui Hristos. Trebuie să fie mai multă lepădare și sacrificiu de sine în lucrarea făcută în direcția cea bună. Este necesar să se facă studiu precaut și cu rugăciune spre a lucra cât mai avantajos posibil. Trebuie întocmite planuri cu multă grijă. Printre noi sunt minți care pot să inventeze și să aducă la îndeplinire, dacă sunt puse la lucru. Eforturile înțelepte și bine îndrumate vor aduce rezultate mari.
Adunările pentru rugăciune trebuie să fie cele mai interesante din câte se țin, dar adesea sunt slab conduse. Mulți iau parte la predică, dar neglijează adunarea pentru rugăciune. Aici, de asemenea, se cere chibzuială. Trebuie să se caute înțelepciune de la Dumnezeu și să fie întocmite planuri pentru a conduce adunările în așa fel, încât să fie interesante și atrăgătoare. Oamenii flămânzesc după pâinea vieții. Dacă o găsesc la adunările de rugăciune, ei vor merge acolo ca să o primească.
Vorbirile și rugăciunile lungi și monotone nu-și au locul nicăieri, mai ales la adunările sociale. Celor îndrăzneți și totdeauna gata să vorbească li se îngăduie să înlăture mărturia celor timizi și retrași. În general, cei care sunt cei mai superficiali au cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi și mecanice. Ei îi obosesc pe îngeri și pe oamenii care-i ascultă. Rugăciunile noastre trebuie să fie scurte și la subiect. Cererile lungi și obositoare lăsați-le pentru cămăruță, dacă cineva are să prezinte așa ceva. Lăsați ca Duhul lui Dumnezeu să intre în inima voastră și va mătura toată formalitatea uscată.
-71-
Muzica poate fi o mare putere spre bine, totuși noi nu facem din această ramură a închinării partea cea mai importantă. Cântarea este executată, adesea, la îndemn sau pentru a corespunde cazurilor speciale, și alteori, cei care cântă sunt lăsați să se încurce și muzica își pierde efectul propriu-zis asupra minții celor prezenți. Muzica trebuie să aibă frumusețe, patos și putere. Lăsați ca glasurile să se înalțe în cântări de laudă și devoțiune. Folosiți, dacă este posibil, muzică instrumentală și slăvita armonie să se înalțe la Dumnezeu, ca jertfă acceptabilă.
Dar uneori este mai dificil să instruiești cântăreții și să păstrezi ordinea de lucru decât să îmbunătățești orele de rugăciune și îndemnare. Mulți vor să facă lucruri după propriul lor stil; ei obiectează față de consfătuire și sub conducere sunt nerăbdători. Este nevoie de planuri bine întocmite în slujba lui Dumnezeu. Bunul simț este un lucru excelent în închinarea adusă Domnului. Puterile gândirii trebuie să fie consacrate lui Hristos și trebuie plănuite căi și mijloace spre a-I servi cât mai bine. Biserica lui Dumnezeu care încearcă să facă bine prin trăirea adevărului și căutarea de a salva suflete poate fi o putere în lume, dacă v-a fi învățată de Duhul Domnului. Ei nu trebuie să presupună că pot lucra pentru veșnicie în mod nepăsător.
Ca popor, noi pierdem mult prin lipsă de simpatie și sociabilitate unii față de alții. Cel care vorbește despre independență și se închide în sine nu ocupă poziția pe care Dumnezeu a intenționat ca el să o adopte. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenți în mod reciproc unul de altul, pentru fericire. Asupra noastră sunt cerințele lui Dumnezeu și ale umanității. Noi toți trebuie să ne facem partea în această viață. Educarea elementelor sociale din natura noastră este cea care ne aduce în simpatie cu frații noștri și ne oferă fericire în eforturile noastre de a-i binecuvânta pe alții.